guy_ana Postat August 22, 2008 Share Postat August 22, 2008 (editat) Da, mi-am botezat mobra! Si asta, (asa cum corect si-a amintit Angi), cu toate ca acest lucru mi se parea cam ciudat acum citeva luni, cind am adus-o acasa! Dar cum altfel sa ajung si eu sa fiu o data in viata o lady???!!!!! In plus, dupa ce ne-am imprietenit si am vazut ce baiat bun e, a venit si ziua in care am zis ca merita si el macar atit, ca daca il pierd pe undeva prin deserturi, sa pot pune afise cu "acord recompensa" Acest lucru nu s-a intimplat din fericire si, iata-ma aici, incercind sa pun cap la cap o istorie care a durat mai bine de o luna si....exact 12748 de km! Data fiind ora inaintata, voi incerca sa continui in seara asta cit mai pot, urmind a va cere indulgenta si pacientza pina la urmatoarea ocazie cind voi reveni la pc. So, de data asta voi incepe cu concluziile: 38 de zile, 5 tari si o mare, aproape 13 000 de km, un BMW F650 GS normal, aproape asha cum l-a facut mamitzika lui. Sir Guy, dupa cum avea sa fie botezat in cinstea acestei ture. Si eu, a sa Lady, prea putin interesata in viata de zi cu zi de fuste si reverentze, gata sa pun stapinire pe cei citiva calutzi putere ai domnului mai sus mentionat. Pentru amatorii de statistici, am mai facut inca citeva calcule: consum benzina, conform bonurilor strinse, 537 litri. Cea ce inseamna un consum mediu de 4,2%, consum care mi se pare cam incredibil, avind in vedere ca pe portiuni am avut si consum 5. Poate am mai pierdut din evidenta, caci nu peste tot am primit bonuri. Costurile pentru benzina nu le-am putut calcula, nici nu mi-am propus, dat fiind numarul mare de valute in care asi fi avut de facut calcului, dar daca ar fi sa facem o medie de 1$/litru (in general toata tura am planificat-o si calculat-o in dolari, aceasta fiind moneda de referinta pe acolo), ar iesi un total de 622$, cu considerarea pretului de 3$/litru!!!!!!! in Turcia!. Costuri totale tura, ar fi fost destul de mici dupa cum au zis unii prieteni cind le-am povestit despre previziuni. Adica 2100$....(cu doar 300 mai mult decit prevazut)...daca n-ar fi fost si detour-ul pe care m-am apucat sa-l fac prin Turcia, care a insemnat inca 500$......si daca n-ar fi fost si cheltuielile de pregatire a mobrei, care au mai fost si ele.....tineti-va bine!: 3700$!!!!! (ei da, dar aici intra si echipare mobra care ramine, astfel ca la tura urmatoare cheltuielile vor fi mult mai mici...... ) Concluzia...distractia asta a costat "doar" o avere, cu toate ca de o parte din ea voi putea profita la tura viitoare..... Din pacate nu am reusit sa gasesc o harta a lumii fara copyright pe care sa desenez traseul in totalitate, dar am in schimb traseul pe portiuni, asa cum l-am parcurs. Inainte insa de a incepe povestirea propriu-zisa, poate ca mai interesant ar fi sa povestesc cite ceva despre unele mici smecherii tehnice, adica echiparea. In ceea ce ma priveste, am luat si eu ce am crezut ca-mi va fi util de la Louis si de la Touratech. Dar ma sunt citeva chestii la care am tras cu ochiul la altii mai cu experienta, adica cei doi toureri intilniti in Buchara. Pentru ca nu exista o ordine a importantei, hai sa incepem cu protectiile de praf: pentru rapiditate (ca nu mai aveam timp sa mai desfac si furca) si comoditate, mi-am luat din acestea, cu scai. Multa lume sceptica pe forum in privinta lor, dar eu pot sa spun ca scaiul ala a tinut brici. Mai ales din momnetul in care le-am infipt intre furca si aripa asa cum se vede in poze, smecherie invatata tot de la toureri, care aveau si ei aceleasi protectii. Unde mai pui ca am taiat una in doua, asa ca mai am si de rezerva! Urmatorul lucru de care am simtit ca am nevoie, a fost sa scap de chestia aia care atirna in spatele rotii si de la care nu vroiam sa risc sa pierd iar suruburile. Asa ca am inlocuit-o cu cea de la Touratech. Toata lumea m-a prevenit ca ma voi murdari de noroi aruncat de roata. E drept, prin noroi nu am avut inca "placerea", dar sunt convinsa ca cu o prelungire adecvata a aripii spate, nici nu o sa am probleme..... Acesta este un gadget pe care l-am gasit total inutil, cel putin atita vreme cit nu umbli prin ceva gen jungla, care sa te loveasca cu cracile peste far...in schimb, acesta ajunge in asa hal de murdar din cauza ce nu se poate spala, incit nu mai vezi nimic noaptea..... Acesta este un gadget pe care mi l-am visat de mult si care mi-a folosit, desi nu am mers nici mult cu viteze mari care sa ma faca sa ma aplec in fatza si sa o folosesc, si nici nu am mers asa mult prin trafic in care sa am ce vedea in oglinda...... Iar acesta este lucrul care m-a ajutat cel mai mult, ca nu stiu cum ma descurcam fara....sa poti sa mergi apasind cu cotul chiar pe acceleratie, -pina acolo ca uneori l-am folosit chiar ca pe un joystick-, a fost ceva ce in unele zile (alea cu liniutzele alea de sute de km) a fost o binecuvintare. Foarte enervant insa de indata ce intri in oras, mai ales daca ai mina mai mare, ca e greu sa il ocolesti. La enduro sa nu mai vorbesc, ca il dau jos inainte sa aflu ce se intimpla daca mi sa blocheaza acceleratia la o anumita turatie (ceea ce se mai intimpla uneori, din cauza lui) Acum, din ce am tras cu ochiul va pot arata urmatoarele: 1) Modalitate de transport kit lantz de rezerva 2) Modalitate de a scadea bataturile la posterior 3) Modalitate de transport scule si diverse sa nu se prinda vamesii 4) Modalitate de transport orice nu mai are loc in bagaj 5) Modalitate de transport ulei de rezerva care altfel ti se varsa in bagaj (asa cum am patit eu) 6) Modalitate transport picioare obosite si transformat barele de cadere in ceva util..... 7) Modalitate de ungere continua lantz (se gaseste la magazine) 8) Si, cel mai important, modalitate de a-ti asigura o calatorie fara griji.....a nu se uita mascota! Cica tovarasul asta avea o mulitme de amintiri din calatoriile sale! Alte echipamente, acum imi vin in minte doar cauciucurile, anume Pirelli Spider (cu un mic compromis la dimensiunea celui de pe spate), cu care nu am avut mari probleme in masura in care te astepti de la niste cauciucuri mixte sa faca fatza in nisip si noroi. Am plecat cu ele o km si m-am intors cu ele slick, deajunsesera ca pe ploaia pe care am intrat in Bulgaria sa alunec si pe denivelarile de asfalt! Dragut este cum s-au tocit ele numai si numai pe centru, avind in vedere ca 95% din drum a fost in linie dreapta! Bilant- au tinut cei 13000 de km si atit! Ca echipament, pentru ploaie am avut la mine haina ploaie de la Bricostore, incintata de pretul minuscul si fortata de lipsa de salopete de unica folosinta de la Louis. Bullshit! Inca de la inceput a avut bucati la care se dusese captusala de cauciuc, iar in final intra apa ca prin pinza! Mai dezamagita am fost de cizmele de la Louis cu membrana Gore-tex, care m-au incintat extrem pentru ca nu am transpirat DELOC! pe caldura, dar in care a intrat apa ca la ea in balta la final..... Si daca tot sunt aici, pot enumera si supramanusile de lucrator in constructii luate cu 6 lei de la Bricostore, identice cu cele de la Louis.... si jaca Dainese aia din plasa care a aparut anul asta, care asigura o ventilatie nemaipomenita, dar nu exagerata, tinind chiar cald si de ploaie in anumita masura..... Ok, inca doua vorbe despre Sir Guy si ma duc si eu sa ma parchez..... Pai dinsul, jos palaria! In primul rind ca, cu exceptia problemei povestite cu contactul de la baterie, nu mi-a facut absolut nici o problema! Nici macar suruburi nu am mai pierdut ca in trecut! Ba, asa cum s-a aratat dupa ce s-a dovedit ca benzina nu avea legatura cu tusea dumnealui, a mers fara ragusala chiar cu benzina de 76! (ca o miroseam si ma intrebam daca mai are ceva de benzina in ea). E drept, uneori am mai bagat si aditiv si pe de alta parte nici nu erai sigur niciodata ce benzina bagai cu adevarat, ca pe pompa scria una si aia iti ziceau ca e mai mare cifra octanica, asa ca...cine stie ce o fi prestat saracul nestiut de nimeni..... Acum, in privinta asta,m-am intrebat din nou daca nu cumva imi lipseste mie finetea evaluarii, ca in nici o ocazie nu am sesizat mari diferente de functionare, adica putere sau chiar consum. Am avut la un moment dat impresia ca nu trage mai mult de 140 la benzina proasta, dar la acele viteze destul de apropiate de maxim, orice vint care bate din fatza poate sa conteze, asa ca, avind in vedere ca nu am putut verifica, ma abtin..... Am plecat cu cel putin 40 de kg de bagaj, deci cam un pasager cit jumatate din greutatea mea. Cit nu am avut coburul rupt si mobra era bine echilibrata, nici nu mi-am dat seama in mod acut de diferenta. Pina am incercat sa intorc cu coburul ala legat, de era sa scap mobra...... Sau pina am facut o data o tura scurta pina in apropiere de Atyrau, cind batea vintul si ma luptam sa nu ma dea afara de pe sosea, asa de usoara ma simteam, ca lasasem bagajele acasa...... Sorry, mai mult chiar nu imi vine in minte ce sa-l critic pe Sir Guy , care s-a comportat exemplar si asha cum il stiam de la testele extensive facute acasa. Poate nu ma pricep eu, dar chiar nu am reusit sa-l pun in dificultate.....sau mai corect, inchipuiti-va ca nici nu am incercat prea tare, ca nu era deloc de dorit sa ma pomenesc ca nu ne mai intelegem in mijlocul pustiului, motiv pentru care am ales in una-doau ocazii sa ma intorc din drum, desi impotriva "obiceiurilor" mele..... Editat August 21, 2008 de guy_ana Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
zeroo Postat August 22, 2008 Share Postat August 22, 2008 brava fata! tre' sa ne mai intalnim odata sa pove mai pe larg. ca s-a terminat bateria prea devreme la laptopa. haidi cu pozili! alea din desert..... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
rul Postat August 22, 2008 Share Postat August 22, 2008 pirelli spider=pirelli scorpion!!!! sa vezi ca am citit cu atentie ce ai scris!!!! baga pozeee!!!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
raducu. Postat August 23, 2008 Share Postat August 23, 2008 ..am inteles bine??...2000 usd cheltuiti?? ...cat au costat cazarile in peste 30 de nopti?? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat August 23, 2008 Autor Share Postat August 23, 2008 (editat) pirelli spider=pirelli scorpion!!!! sa vezi ca am citit cu atentie ce ai scris!!!! baga pozeee!!!!! Spider...Scorpion....ce mai conta la ora 4 dimineata? Oricum, iata cum se vede specialistul! Da, cheltuiala pare mica, dar am dormit in locuri in general de 10-15$ pe noapte, asta atunci cind am platit.....ca au fost si nopti cind am dormit gratis! Acum, sa revin la povestea cea mult coapta. Normal ar fi sa o iau de acolo de unde am lasat-o ultima oara cind am putut pune poze. Dar aia e in alta locatie si cine nu a citit acolo nu ar mai intelege nimic...Iar eu nu am chef sa scriu de doau aori, asa ca.....De acum incolo, ce e cu litere cursive e pastrat din primul post. Nu mai e nevoie sa mai cititi, dar voi imbogati totul cu poze si filmuletze, acolo unde am apucat sa le compilez. Deci, here we go de la inceput.... Se pare ca s-ar fi zvonit ca s-a furat Uzbekistanul de se hotarira Motonomazii acum vreun an sa plece in cautarea lui.... Iatr eu probabil ca am auzit acum vreo luna ca se da si recompensa pentru gasire, ca brusc m-am hotarit sa merg si eu.....evident, totul e pe motocicleta Asa ca, iata-ma in ultima zi , ziua plecarii. Dupa acea luna mai sus mentionata in care numai eu stiu pe unde m-am dedublat ca sa fac si pregatiri si job in acelasi timp, iata ca pe la ora 14 primesc un mesaj pe YM: " Gata, scoatem calculatorul din priza si plecaaaaam!" EU? Pai mai am un pic de calculat, de dat ultimele instructiuni, si dupa aia, cind o fi totul gata, sa ma apuc sa fac si eu bagaje.... adica pe la 6 seara.... Pe la 8 sunt gata si incarc magarul. So....systems checkup: Ignition....Clear! Wheels....roling! Breaks.....Uuuhhhhh!!!!! Aaaaaaa! ABS! ....clear! Signal: to the right, to the left, ....clear! Enter parents home: ...Clear! Parinti.....clear! uite-i acolo cum fac poze mie: Kilometer log...Done! So...all systems running, Lady Guy gata de plecare! Din nou dau o cheie, verific daca sunt in plan si..... e ora 10 seara!!!! Ce nebun mai pleaca la ora asta in Kazachstan, fratilor! pai nici unul, doar ca eu sunt o nebuna Las ca merge, ca in seara asta trebuie sa ajung doar pina la Bacau. Si asa si fac, evident pe la 2 noaptea, cind ii scol din somn pe prietenii cu copil mic, dar care fusesera preveniti si ma asteptau. De ce toata aceasta nebunie de plecare? Pai simplu, pentru ca Motonomazii, Adica Andi si Miha, caaltori cu state vechi ce urmeaza sa ma ghidez eprin aceasta lume mare deosebita si nebuna in care plecam, vin din Cluj. Cum ne vom intil;ni la Granita cu Ucrana si cum Clujul e in mod evident in avantaj kilometric fata de Bucuresti, am hotarit sa plec cu o zi mai devreme. Cgestia e ca intre timp acelasi lucru l-au gindit si ei si asa ca vor dormi (sau mai bine zis la ora aia deja dorm) la Bistrita, tot la prieteni. A doua zi, dupa numai 4 ore de somn, trezirea repede sa-i mai prind la telefon inainte sa plece din Bistrita, caci asa fusese stabilit initial, doar ca au survenit mici probleme. Si anume ca legatura internet cu care doream sa va tinem la curent zi de zi nu prea vroia sa functioneze... cel putin doar la mine acasa, sper. Asa ca trebuie sa mai stau putin prin Bacau, sa vizitez reprezentanta providerului de Internet Mobile, ca sa ma lamuresc cum functioneaza noul meu telefon ce va asigura toate astea. Adica si GPS, internet si telefonie, plus poze. Vom mai si filma, tot multumita sponsorului nostru, dar cu camera m-am lamurit mult mai repede cum functioneaza. Ok, ii prin la telefon si ne dam intilnire de data asta in Suceava, ca sa putem sa lamurim conexiunile inainte sa pierdem legatura gratuita cu *222. Se face 13,00 pina reusesc sa ma urc pe mobra si sa o sterg, ca eram deja cu nervii gata, ca nu mai plecam o data.... Si...Ura111 la 4 sunt al suceava si facem jonctiunea. (poate daca va vrea Youtube va vom da si filmuletzeel, ca deocamdata stau de 20 de minute si cel cu jonctiunea echipei nu s-a incarcat inca... ) La Suceava, (lipsa)800 x 600 (87.55K), dupa ce la plecarea din Cluj fusese verificat de catre (lipsa) 600 x 800 (46.27K) . Se pare ca si vrabiuta l-a gasit apt, pentru ca VICTORIEEEEEE! dupa ore intregi pierdute de mine fara succes pentru a face conexiunea intre telefon si alte calculatoare, pe laptopul Mihai, merge din prima!!!!! Asa ca pe situl motonomad se afla prima transmisie live de la Suceava si de pe mobilul meu fara asistenta terestra!!!! E de bine, multumita Softpediei care ne-a asigurat la propriu documentarea turei si comunicarea internautica, o sa mai fie si altele, atit timp cit ne va tine bataia gsmului! Gata cu pregatirile, acum chiar decolam, ca iar e seara si, desi nu mai vrem sa ajungem azi la Kiev, tot e bine sa mergem cit mai mult. Repede repede ajungem si la vama cu Ucraina, mai erau doar 45 de km. Evident, in vama nu se fac poze. Pacat ca nu avem zecile de poze pe care ni le-au facut niste pushtani ...... Tot aici incepem sa ne simtim calatori intre calatorii lumii, atunci cind ne intilnim cu niste lituanieni care se intorceau acasa din Crimeea Dormim la primul "hotel la marginea strazii" ce ne iese in cale dupa Cernauti, unde in mod surprinzator, avem tot confortul. Insa noroc ca eram singurii cazati, caci altfel probabil ca am fi facut stalactite stind la coada la singura toaleta de pe etaj!!!! Oricum eram frinti, iar dimineata cele citeva ore de somn nu se prea fac auzite in creierii nostri. Ne punem totusi pe doua picioare si incepem sa impachetam cele doua roti. Oare ce mobra ciudata mai e si asta....? (lipsa) 800 x 600 (80.15K) Cind sa fumeze si ei o tigara, ne dam seama ca e cazul sa o stergem cit se poate de urgent! Astia ori nu au dezinsectie, ori si-au trimis trupele grele dupa noi!! (lipsa) 600 x 800 (64.28K) Reduced 76% ori atacul animalelor asupra lui Andi continua...... Din pacate, cum in Ucraina am mers exclusiv incercind sa dau de cap GPSului, harta nu am avut ca sa va arat aici traseul. Incerc insa cu ajutorul internetului. http://www.viamichelin.com/viamichelin/gbr...amp;x=0&y=0 Primul obiectiv turistic a fost cetatea Hotin, loc de mari framintari de-a lungul istoriei, cetate ce mie personal mi-a dat un fior de-a lungul sirei spinarii, la gindul marilor batalii ce au avut loc aici. Si am tot mers noi, pina am inteles eu de ce nu gaseam nimic cu GPSul. Adica pina era sa cadem de pe harta conform acestuia...noroc ca ne-am tinut bine echilibrul! Intii am elaborat o teorie, contrazisa usor de cei mai cunoscatori, ca fiind in vecinatatea Rusiei, aceasta bruiaza satelitii. Abia pe drumul de intoarcere mi-am dat seama ca eu nu aveam harta Europei (pe care presupuneam ca o am...) si normal ca imi lipsea Rusia..... Pe drum am facut o multime de filmuletze, din care am selectat secventa pentru filmul drumurilor pina in Rusia. Linkul mai incolo putin. Am vrut sa filmez intrarea in Kiev, dar nu am prea avut ce, caci gazda noastra, locuieste chiar la intrare. Oricum, norul cu care ne-a intimpinat Kievul a fost cea mai frumopasa primire.... O foarte frumoasa primire ne-au facut si Natalia si familia ei, care ne-au cocolosit toate cele doua zile cit am sta aici in asteptarea vizei pentru Uzbekistan. Am stat in Kiev doua zile, pentru ca a trebuit sa asteptam emiterea vizei pentru Uzbezistan (90$ in regim de urgenta), motivul pentru care de altfel si mersesem pina acolo. Insa pentru ca se sperase in emiterea ei eventual in aceeasi zi, se chema ca avem o zi intirziere. Eu m-am bucurat sa pot vizita orasul care s-a dovedit in final mult mai interesant decit mi-asi fi imaginat. Am petrecut o zi de relache, in care unii (adica cei care au avut cu ce) au facut chiar si baie.... Si totusi eram de acord: abia asteptam sa plec mai departe! Iata citeva poze din Kiev. Nu, nu a fost asa....desi n-ar fi stricat nici asta.... A fost asa: in centru un loc cu o panorama unica O coborire superba spre riu si riul: A doua zi am plecat de la Natalia sa ne luam vizele. Pentru ca mai aveam de asteptat, am mers sa-mi iau sandale GS sa se asorteze... , ocazie cu care am sesizat o mica dira de ulei care imi curgea din sac....Din acel moment, am avut placerea ca timp de o ora sa imi curat de ulei (aveam o sticla "pentru orice eventualitate" la mine) cortul, sacul de dormit, etc, fix in centrul centrului capitalei Ucrainei. Dar a fost si prima data cind am auzit exclamatii de prietenie la pronuntarea numelui tarii noastre. Ca si in alte locuri ulterior, s-a dovedit ca fotbalull e cel mai bun mesager, caci pina si in Kazachstan mi s-a spus ca suntem buni prieteni din cauza de fotbal. In orice caz, acesti pusti erau fani de fotbalist roman (era chiar pe ecranul telefonului!)!!!! Incerc sa aflu cum sa pun linkuri pentru filmuletze de pe Youtube si revin....... In loc de hartile, am facut traseele, din nou pe net, pina la primul oras care apare pe hartile mele. Iata-le: http://www.viamichelin.com/viamichelin/gbr...e=1&ie=UTF- 8&x=53&y=16 http://www.viamichelin.com/viamichelin/gbr...amp;x=0&y=0 Kievul mi s-a parut deci un oras foarte frumos si interesante au fost si drumurile ucrainene, desi cu un asfalt care m-a facut sa imi aduc aminte de copilarie si sa inteleg de ce se vaita tata pe atunci. La fel si drumurile din Rusia, in care am intrat in ceeasi zi, (cu asfalt net mai drept dar si mai alunecos dupa cum se va vedea), dar practic sunt doar drumuri ca toate drumurile si am ales sa le prezint mai interesant, anume printr-un filmuletz, care cuprinde drumul din Ucraina pina dupa intrarea in Kazachstan. Sper doar sa mearga embedul de data asta. (luati macar linkul, ca chestia cu embed nu merge si pace.... poate ma lamuraste totusi si pe mine cineva pls...... si cea mai tare localitate...(presupunind ca stiti sa cititi, ca ar fi necuviincios sa va traduc eu.... So, plecind noi tirziu din Kiev, nu am mai reusit sa trecem in Rusia in ziua aceea si a trebuit sa innoptam la un Motel in Pryniuky, acela din care scriam atunci ca am luat tzeapa. Chestia e ca mai erau 100 de ceti granitza in aceeasi zi daca mergeti spre Rusia din Kiev!!!! In plus ne-a cam plouat continuu de la Kiev, asa ca m pina la granitza si nici un alt hotel nici inainte nici inapoi, asa ca...si-au permis oamenii... Tineti minte! faceti in asa fel incit sa treceti granitza in aceeasi zi daca mergeti pe traseul Kiev-Rusia! In plus, ne-a tot plouat zilele acelea, asa ca nici la cort nu am putut sta... http://www.viamichelin.com/viamichelin/gbr...;x=57&y=k13 Abia am apucat sa descarcam bagajele, ca a inceput sa toarne si mai abitir. Asa ca unde sa mai plecam de acolo sera, cind, intoarsa la hotel sa iau ceva din camera, aflu ca mai trebuie sa dam bani pentru inca o persoana.... Altfel, hotelul era dragut si am profitat de ocazie sa ma asez la masa cu Sir Guy! Am vrut sa-i fac cinsta cu o bere dar a zis ca el nu serveste decit aromatice, nu si spirtoase... Eh, asta e, am luat-o ca pe o amenda si am plecat a doua zi mai departe... Am trecut granitza cu Rusia in "doar" 4 ore jumate, si asta fiind primii la coada!!!! Miha si Andi ziceau ca asta a fost f. rapid, lor li s-a intimplat sa stea si 16 ore la iesirea din Ucraina la prima lor calatorie pe aceste meleaguri!!! Evident, nici aici nu se faceau poze... Si dupa aia cox grav sa ajungem cit mai departe, adica la Kursk, oprirea de necesitate pentru ca, desi aveam in plan mai mult, se facea deja seara si eram gata terminati.... Aici am avut in schimb noroc de o cazare aproape gratis daca e sa ne uitam la faptul ca totusi era un hotel: recomandam cu tata inima Hotel Central pentru cei care se multumesc cu toaleta si dusul pe hol (ca si la motelul supernou din prima seara unde a costat 15 dolari), pentru doar 10 dolari /pers. si in buricul tirgului!!! Cumparati-va doar mincare de acasa, ca restaurantele au deschis dar nu au mincare sau daca da, sunt cele de lux.... In hol, un tablou in amintirea bataliei de tancuri care a facut vestit orasul. Next day, cox sa ajungem macar pina la Borisoglebsk(480 km), pentru ca pina la Saratov nu aveam cum sa facem 780..... Si ce noroc pe noi, ca daca noi nu am avut timp sa cautam clubul de motociclisti din Kursk, ne-a gasit el pe noi!!! Multumita lui Nikolai si a prieteniei moto din Rusia, am avut si noi nu numai unde dormi, dar vom putea si merge mai departe, chiar daca cu inca o zi intirziere...Stati ca va spun tot acushica..... Dar mai intii poza cu Nikolai....de la clubul Mustangmoto Kursk, care ne-a agatzat, ne-a dat numarul lui si a pus in miscare rotitele motociclistilor din Borisoglkebsk sa ne astepte pe seara. Ma gindeam ca va fi bine, ca vom bea si noi niste beri si vom face niste poze cu noi prieteni cu pasiuni comune.... Plecam, dar eu tin ochii larg deschisi la tot ce imi defileaza prin fatza lor.... Primele mobre Similitudini civilizate: Mc Donalds pe ruseste.... Joaca cu marile tonaje a fost bonus Ei bine, asfaltul rusesc, despre care pomeneam mai devreme, a fost de alta parere.... Sub moto-ul NU VA LUATI NICIODATA CAUCIUCURI HEIDENAU!!!!!!!!!, si in nici un caz cind ploua, dupa o serie de voblaje groaznice, (dintre care pe unul l-am surprins chiar si pe film, ) respectivul asfalt a reusit sa-i vina de hac motonomadului inaripat si sa-l scoata in decor...... Rezultatul......people: OK, doar putin socati si foarte, FOARTE suparati ......Mobra....doar mici chestii indoite/sparte, dar fara de care nu-ti prea vine sa te duci mai departe, in nici un caz in Kazachstan.... si noapte care e gramada pe noi, la 100 de km de clubul moto din Borosobglebsk.... Asa ca acum vine partea care pe mine m-a impresionat asa cum imi visam sa ma poate impresiona cindva oameni..... Scena era cam asha: mobra in shantz, pasagerii ei nu erau prea calmi, la telefon clubul ala nu raspundea, pe Nikolai nu avea sens sa-l sun, ca degeaba m-ar fi durut miinile, tot nu ma vedea.... Inutil sa spun ca degeaba faceam cu mina la masinile care treceau... Pina cind surpriza opreste linga noi o masina din sens invers cu un tip, care ne face toata treaba de la telefonul lui....oare mai e nevoie sa spun ca la final mi-a povestit ca si el e motociclist!!!???? Deci: telefon lui Nikolai si-i spune tot ce s-a intimplat, Nikolai suna pe cineva din Borisoglebsk, si ne suna inapoi. Tipul suna la acel cineva si aflam ca vine spre noi o masina sa ne intilnim pe drum. Ne ajuta la scos mobra din santz si pleaca abia dupa ce se asigura ca suntem ok. Noi plecam cu viteza melcului inainte. Noroc ca s-a oprit ploaia, ca intre timp e intuneric! Dupa 20 de km, ne cuplam cu Alexei si Alexandru, veniti dupa noi cu masina. Evident, ne insotesc cu 50 la ora pina la ei acasa. Tot ei sunt cei care ne vor repara si mobra...... Acum cum sa va spun...e ca in pildele alea biblice cu bogatul si saracul.....Daca va spun ca mobra lui Alexei, o Dnepr MTZ11 e cel mai de pret lucru din curtea aia.....poate intelegeti ce vreau sa spun...... La doua noaptea, intr-o saracie pe care mi s-ar parea indecent sa o pun aici in poze, cei doi ne duc sa dormim in un din cele doua camere, eliberata pentru noi. Ei se inghesuiesc in cealalta, cu sotie si copil...Evident, un telefon face sa ne astepte mincarea pe masa cind ajungem....... Guys, nu ca ar fi tirziu, dar am ajuns la momentul la care am de cautat in arhiva de filme (pe care nu am vazut-o inca pe toata) si de facut/uploadat inca ceva filmuletze, asha ca pentru sesiunea asta ma vad nevoita sa ma opresc. Ce bine ca miine e duminica si mai am o sansa!......Pe curind! Editat August 23, 2008 de guy_ana Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andrei_c Postat August 31, 2008 Share Postat August 31, 2008 ..Pe curind! Asteptam si continuarea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
smok3 Postat Septembrie 1, 2008 Share Postat Septembrie 1, 2008 Mai Fattttooooooo am petrecut ore in fatza calculatorului sa citesc toate posturile si mai ales sa inteleg rabdarea ta de a scrie si tot o data compune atat,(nu mi te pot imagina ) crede`ma ca mi se facu pielea gaina cand citi prin ce ai trecut si ce sa mai esti super tare ma bucur ca te`ai intors acasica dintr`o experientza si pot spune o aventura de neuitat!!!!! P.S. : am vazut ca totusi ti`au mai ramas banisorii si de o bere poate programezi un weekend ceva de genul sa ne povestesti live si sa ne bucuram ca te vedem ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Septembrie 5, 2008 Autor Share Postat Septembrie 5, 2008 (editat) Mai Fattttooooooo am petrecut ore in fatza calculatorului sa citesc toate posturile si mai ales sa inteleg rabdarea ta de a scrie si tot o data compune atat,(nu mi te pot imagina ) crede`ma ca mi se facu pielea gaina cand citi prin ce ai trecut si ce sa mai esti super tare ma bucur ca te`ai intors acasica dintr`o experientza si pot spune o aventura de neuitat!!!!! P.S. : am vazut ca totusi ti`au mai ramas banisorii si de o bere poate programezi un weekend ceva de genul sa ne povestesti live si sa ne bucuram ca te vedem ! Heloooo! Iata gashka din Grecia ca reapare ushor ushor! Ma bucur ca ti-a placut si chiar abia astept sa ne revedem. Inteleg ca nu mai e mult pina isi revin Caty&ROC din whatever fac ei si poate reushim sa ne stringem iar gashka la palavre. Pina atunci poate termin si eu cu topicul asta, care m-a blocat in casa si i-a facut pe toti prietenii sa ma boscorodeasca, ca nu mai ies si nu ma mai vad cu nimeni... Ok, ideea era ca intre timp am mai facut una-alta din cele necesare ca sa pot continua si incerc acum un pic. Mai mult diseara. Ma oprisem acolo unde ma oprisem cu povestea, pentru ca urma sa mai fac un filmuletz al carui loc era. Din pacate nu am facut decit sa descoper (reusind in sfirsit sa vad toata arhiva de poze si firlme, ca imi lipsesc zile intregi de filmare. Sper ca a fost doar o gresala de copiere, adica pur si simplu au fost trecute cu vederea la transferul de pe laptopul Mihai pe DVD. Mi-e rau daca ma gindeswc ca s-au sters sau pierdut.... Sper ca intr-o buna zi saq va pot arata si filmul cu "cum se construieste o soses in Kazachstan", sau "Un oras care a fost cindva", sau inca citeva din astea. La fel, din filmul cu baietzii din Borisoglebsk nu a mai ramas aproape nimic. Din fericire ceva-ceva am avut, dar e mai mult un tur al "orasului". Intre timp am aflat si cum se fac harti, dar evident chestia cu embed nu functioneaza. Pun totusi adresa, poate se poate vedea... http://maps.google.com/maps/ms?ie=UTF8&...8.59375&z=3 Buuuun, ramasesem la seara in care ajunsesem la Alexei. Dimineatza, noi fetele ne-am trezit mai tirziu si am pornit in recunoastere. Dar nu inainte de a lua micul dejun si de a ne face toaleta. Apoi am extins cautarea, caci nu puteam sa nu vizitez clubul si nici sa nu aflu cum merge cu reparatia. Asa am ajuns sa ii cunosc pe cei trei Alexei ai Clubului Raven, chiar in sediul acestuia, garajul unde isi schimba fatza mobrele din Borisoglebsk. Si unde excursia noastra a primit un viitor, pe care cu greu au acceptat sa il recompensam. Si si aia a fost mai nimic. Si acum, tineti-mi pumnii, sa mearga linkul cu filmul..... Yupppye! Merge! Thanks Ianachim! Si acum ca am inceput, nimic nu ma va mai opri sa continui....diseara, dupa ce ma intorc de la job. Acum tre sa o sterg, ca am bani de dat si datorii de paltit....ghici de unde si de ce...... Ei bine, calendarul imi spune ca pe data de 11 iulie am parasit acei baietzi cu inimi de aur si am mai facut un pas. Era deja aproape seara, ne gindisem daca mai are rost sa plecam in acea zi, dar era evident ca mai bine plecam. Asa ca nu am mers decit vreo 80 de km, pina in Balashov. Nimic notabil aici, cu exceptia faptului ca am vazut primul internetcafe. Dupa ce m-am asigurat ca e deschis nonstop, la ora 22 sau 23, dupa ce ceilalti se culcasera, in plina fericire ca voi putea posta poze de data asta, descopar ca tzeava ruseasca se blocheaza pe al 21....ca taman atunci nu mai aveau server.... Pe 12 iulie am pornit mai departe si am reusit sa iesim din Rusia. Dupa Saratov, dupa ce am trecut Volga (singuri si pur si simplu, fara sa ne sustina nici un batalion! ), am avut ocazia sa ii vizitam pe Engels si Marx. Lenin se pare ca era in concediu cind se denumisera orasele, pentru ca nu l-am gasit pe harta. Oricum, pe masura ce ne apropian de granitza cu Kazachstanul, soselele deveneau tot mai proaste si obiceiurile incepeau sa semene tot mai mult cu cele pe care abia asteptam sa le aflam. Si uite asha era sa bem un ceai in ceea ce eu am zis din primul moment si mai cred si astazi ca era o casa de ...femei vesele, dar care, la intrebarea Mihai, nu ar fi refuzat sa ni-l serveasca....Eu ramasesem pe motocicleta in timp ce ei se dusesera sa intrebe, si muream de ris vazind cum la balcon fetele tot isi dadeau coate dupa ce initial (probabil pina se lamurisera ca erau si femei la bord) facusera gesturi imbietoare. Un km mai incolo am vazut primul sashlik in plina productie si am stat pentru prima data la poza cu cei intilniti pe drum..... In aceasta parcare de tiruri am fost privitzi pentru prima oara cu ochi mari si am aflat pentru prima oara ca cei cu care vorbeam proveneau din tari ca cele in care ne doream noi sa ajungem. Ne simteam aproape acolo.... Acolo am postat aceste rinduri, pe care le transcriu si aici, pentru cei care nu au citit "online-ul", adaugind pozele si lipsa. ... am mai scris offline inca citeva chestii interesante: cum ar fi de exemplu ca prin partile astea nu se merge ziua cu farurile aprinse......chestie nasoala daca te-ai obisnuit ca cei care vin din contrasens sa fie vizibili! Pina sa ma prind de ce tot intram in depasiri aiurea, era sa le ratez de citeva ori, pentru ca nu vedeam ca vine cineva din sens invers........ In privinta peisajului.....Rusia (si si Ucraina de altfel) e o tara cu niste nori foarte frumosi......ca asta e cam tot ce vezi in materie de peisaj. Vazindu-i, mi-am amintit de peisagistica cumulara a scolii rusesti si i-am inteles de ce sunt asa bogate in nori tablourile lor. Am zeci de poze cu cerul, mai ales ca asta e cam tot ce vezi.....in rest, kilometri intregi de sosele marginite de .....siruri compacte de pomi! Daca nu te uiti la kilometraj, habar nu ai uneori ca ai schimbat locul. Se pare ca asa era moda in fostul imperiu. Sa nu vezi nimic in laturile drumului, chit ca e sosea sau cale ferata......Intre timp, intrind de citeva ori in bataia vintului atunci cind se terminau acei pomi, am inteles: daca nu ar fi ei, probabil ca iarna nici nu s-ar mai vedea soseaua. Pun aici citeva poze de pe.... De fapt era vorba despre norii aia despre care scrisesem si, credetzi-ma, in afara de a filma asfaltul pentru filmuletzul de mai devreme , sa pozez norii a fost tot ce am avut de facut toata ziua! Macar, mai incolo urma sa imi tina atentia treaza "terenul accidentat", dar Rusia si Ucraina nu au reprezentat decit un lung sir de km si nori.... Si inca un lucru “dragutz” si cred ca unic in lume. Eu, cunoscuta la unii pentru pasiunea mea pentru harti, evident ca nu aveam habar de GPS: nici ce e si nici cum functioneaza.....De aia am crezut ca nu vad bine cind, indreptindu-ne noi cu gpsul in brate spre Rusia, acesta a inceput sa nu gaseasca Kievul de exemplu......Insist si vad ca mi se termina drumul pe harta..... Inisist si dau zoom out si vad ca.......surpriza: in locul Rusiei e o mare pata alba. Toata surprinderea mea a devenit de fraier dupa ce am citit ca GPS e un sistem exclusiv al SUA.....evident ca nu era sa-i lase Rusia sa le citeasca hartile din cosmos, nu? Singurul lucru pe care nu-l mai inteleg eu atunci de ce toate discutiile alea despre a nu avea noi voie sa intram cu GPS in Rusia, ca tot e degeaba..... Ma rog, pe noi nu ne-a intrebat nimeni de telefoane cu sau fara GPS sau de altfel de nimic legat de tehnica pe care o avem la noi. Ori au aflat si ei ca nu se vad pe GPS, ori s-a relaxat politica in aceasta privintza, cert e ca toate temerile propagate inclusiv pe acest sit legate de acest subiect sunt nefondate. Puteti merge linistiti cu ce vreti voi in Rusia, nu va intreaba nimeni nimic. Dar nici la nimic nu va foloseste!!!!! Revenind la prezentul offline,cei doi au rezolvat super ok cu mobra lor, care e ca noua. Acum voi incerca pentru ultima oara sa pun aceste rinduri pe sit, fiind la vreo 200 de km de granitza cu Kazachstanul, acolo unde ni se prevede ca nu vom mai avea acces decit de la internet cafeuri. Iar cum aseara in Balashov unde am dormit (la vreo 80 de km de baietii carora nu am mai vrut sa le mai stam inca o noapte pe cap) netul a functionat la cafe 24 de ore cu exceptia orei 22 cind am mers eu........urati-mi succes. Toate bune, ne reauzim cu prima ocazie. Gata, inca 100 km pina in Kazachstan! Ne vedem in 4 zile! Bun, asta era ce stiam eu atunci. Le multumesc celor care au incercat sa ma lamureasca, asa am aflat lucruri interesante. Cu adevarat ce s-a intimplat cu gpsul am aflat abia la intoarcere, cind, incercind sa downloadez harat Turciei, mi-am dat seama ca eu de fapt nu aveam decit harta Asiei Centrale si a Romaniei in detaliu. Asha ca de fapt harta Rusiei lipsea doar din gpsul meu. In plus, de curind am vazut la nu stiu ce firma ca harta Rusiei si a Turciei sunt separate , asha ca...cam asta e ce s-a intimplat de fapt. Cit despre internetul mobile, pur si simplu asa ma informase cea de la relatii cu clientii de la Vodafone, iar eu nu avusesem timp sa citesc hirtiile printate de la ei. Mai tirziu, mirindu-ma eu ca am totusi net (deh, incercarea moarte n-are asa ca am incercat si descoperit ca era) , am aflat ca in realitate Uzbekistanul era cel fara. Cu toate astea a urmat atunci o pauza mult mai lunga decit cea anuntata, din cauze care va vor deveni cit se poate de clare pe masura ce va voi povesti... In orice caz, si cu aceasta ocazie mai fac un pic de naratiune, una din cauze a fost si programul. Multe idei s-au schimbat in mintea mea dupa aceasta excursie, iar ideea ca a pleca o luna pe motor este concediu e una dintre ele. Zilele trec in asemenea excursii dupa un model mai mult sau mai putin acelasi, indiferent daca variaza relieful, calitatea asfaltului, daca e o zi de mers sau una de odihna, daca te scoli devreme sau mai tirziu. Te trezesti si pleci. Mergi sau ce faci tu acolo. In acea zi maninci de una-doua sau chiar trei ori si seara te simti mai mult sau mai putin fericit cu ceea ce ai trait in acea zi. Dar invariabil esti obosit mort. Nu ai ochii scosi, dar pe pariu ca daca ii inchizi, adormi instant. De multe ori mai ca te tirasti in pat, nici nu iti mai e foame, esti obsedat doar sa dormi cit mai mult, ca sa poti face ce vrei sa faci a doua zi. Invariabil deja faci planuri in cadere spre suprafatza de somn. In primele seri am ramas treaza cu intentia sa scriu. De multe ori mi-a luat o ora sa downloadez pozele din ziua aia. Asa ca, atunci cind ceilalti dormeau deja si terminam si asta, de cele mai multe ori nu mai eram in stare sa leg doua vorbe, dapoi sa mai stau inca una-doua ore sa scriu.... Si era deja tirziu si mai aveam cinci -sase ore de somn. Apoi viatza a devenit mai interesanta si ar fi fost mult mai multe de povestit....dar totul are un pretz si deci si plumbii din ochi au devenit mai grei deja pe la 12 noaptea... In final, am ajuns in Uzbekistan pina sa mai am ocazia sa va tin la curent, asa cum promisesem.....iar in Uzbekistan nu aveam internet mobile... Noroc ca acolo stiau ce sunt aia turisti si tineau cafenelele alea deschise si pina la 11 noaptea.... ca atita vreme cit ar fi inchis la 6, ca in Kazachstan, nici o sansa sa apelez la vreuna! Sa revin deci: In granitza rusa am ajuns pe inserat. Plus cele 4 ore cit am stat acolo (fiind primii la coada!! si completind vamesii declaratiile in locul nostru, deci cu toata viteza), la intrarea in vama Kazachstanului era deja noapte in toata regula. Doua lucruri mi-au retinut imaginatia in aceasta vama. In primul rind, nimeni nu s-a mai mirat de noi, asa cum deja ma obisnuisem. Nimeni nu ne-a mai intrebat unde mergem si nimeni nu s-a mai mirat de drumul nostru. Dupa care mi-a picat si mie fisa: ERAM DEJA ACOLO! AJUNSESEM! Normal ca nu mai aveau cum sa se mire, poate doar sa para usor dezamagiti cind au aflat ca nu mergem mai departe, pina la Beijing..... Al doilea a fost cind am aflat ca eram dupa cite se parea motocicletele cu numarul 12 si 13 sau cam asa ceva, care treceau prin acea vama anul acesta.... Nu sunt superstitioasa, dar a fost un moment in care am realizat din ce grup restrins de sado-maso-maniaci facem parte.... Bun...alta ora sa asteptam brokerul. Dupa care am gasit un broker, dar cind ne-a cerut 65 de dolari de motocicleta ca sa ne faca actele, am tras aer in piept. Noroc ca nu aveam banii la noi si ne-am intors la Miha, care ramasese in alta parte, la shueta cu vamesii. Se imprietenise cu lumea pe acolo si, cind acestia au aflat de fabuloasa suma, aproape i-a pufnit risul, de nu am mai avut nevoie de nici o traducere. Mai pe sest mai pe fatza, unul s-a oferit sa ne faca el actele, pentru mai putin de jumatate din suma si se vedea pe fatza lui ca nu-i vine sa creada nici asa ce noroc i-a picat pe cap...... Concluzia e deci: vedetzi ca daca scrie pe tine "strain", (desi nu e o regula) trebuie sa te uitzi bine daca cel cu care vorbesti nu citeste cumva "prost". Nici cu asigurarile pentru mobre nu sunt sigura ca nu am luat tzeapa, dar deja era prea mult. Era trecut de miezul noptii cred cind am fost liberi sa plecam din vama, ca nici la ceas nu mi-a mai ars sa ma uit. Oral, prima localitate si primul hotel, erau la peste 100 de km. Era exclus sa mai ajungem pina acolo. Tot ce mi-asi fi dorit ar fi fost sa am apa sa ma spal macar pe miini, dar am fost fericita si cu cimpul pe care l-am putu folosi de toaleta, la adapostul beznei. In rest, a fost singura noapte in care ni s-a permis sa punem corturile. respectiv, a fost singurul loc in care nu a avut cine sa ne opreasca. S-au uitat ei ciudat a doua zi, dar era prea tirziu.... Multa lume s-a mirat de ce am avut acea problema cu cautatul hotelurilor, caci a pune cortul parea cel mai simplu lucru. Pai...evident ca notiunea de camping nu exista. Asa cum aveam sa simtim la un moment dat chiar direct, se pare in primul rind ca aveau o teama extraordinara chiar si de simpla noastra prezenta in localitate. Am banuit ca vroiau sa fie siguri ca suntem in siguranta, sau poate era o chestie legata de regimul strainilor. Cert e ca erau asa disperati, incit plecatul si pusul cortului pe cimp a fost argument de "santaj" suficient pentru a scadea pretul camerei la hotel! Deci...urmatoarea data cind aveam sa folosesc nemaipomenitul cort pe care mi-l facusera cadou prietenii pentru aceasta excursie, avea sa fie abia in.... Turcia. Iata niste poze de a doua zi, cind am fotografiat vama Kazaha cu o sete ce dorea sa spele interdictia de pina atunci...Unde mai pui ca mai era si foarte interesant monumentul ala care se vede in spatele cladirilor vamii, pe care noaptea nu am avut cum sa-l fotografiez.... Si Guy.... prins asupra faptului. In fatza, primul drum ce incepea sa semene cu ma asteptam eu... Si implinirea unei virste frumusele de catre Sir Guy, imediat ce am plecat din vama..... Apoi, la prima benzinarie, am crezut ca nu vad bine. Era o adevarata lectie despre cum poti aprecia lucrurile in viata. Evident ca nu aveau toate aceste feluri de benzina, dar macar am mai gasit inca de 92..... Inainte de a ajunge la Oral, am mai avut parte de citiva km de ceruri si norii lor, de data asta pentru prima oara cu soare. Iar ramasitzele de pomi de pe margine, amintindu-mi ca si aici era odata aceeasi tara ca si acum citiva km, aveau acum un "look" ce imi spunea si el ca AM AJUNS! La Oral am ajuns pe la prinz. Ce spalatura de ochi fatza de Rusia! Eu ma asteptam la o saracie si mai mare si cind colo aici gaseam blocuri noi, un oras renovat, masini altele decit Lada si Moskvitch vechi de 20 de ani.....Mi-a placut tare acest oras si era cit pe ce sa ma tem ca nu voi mai avea parte de aventura pentru care venisem . In plus, la vama ni se zisese ca "asfaltul e prost numai pina la Oral, dupa aia e perfect". Si traisem tot intrebindu-ma cum o fi perfectul ala la ei, caci pina aici gasisem maxim 5 gropi si 6 denivelari..... Ei, nu a durat decit citeva ore nelinistea mea, pina la primul cerculet de pe harta, un sat pe numele sau Alghabas. Ne gindisem noi sa bem acolo un ceai, sa facem o pauza. Si satul era desenat la drum. A fost prima lectie despre Kazachstan si cum sa citesti o harta: niciodata sa nu iti faci planul ca vei dormi in altceva decit un oras mare. Acesta era semnul care te anunta de existenta satului. Foarte in ton cu peisajul si fauna, caci de ceva vreme vulturii incepusera sa zboare cind si cind in jurul nostru....Am vrut sa fac o paralela cu satul dar, asa cum aveam sa observ ulterior, era doar conform obiceiului ca fiecare localitate sa aiba la intrare o satuie, dar nu neaparat definitorie pentru oamenii de acolo. Si apoi, nimic din ce ne asteptam noi. Satul era in primul rind la citiva km de sosea, ca practic fiecare sat de acum incolo (lucru foarte important de stiut pentru planificarea opririlor, caci acei km puteau sa fie si 14 km prin nisip...... ) dar am avut noroc si am mers pe asfalt. Ceaihanaua dorita a fost la magazinul satului (caci un local in sat nu exista) la care intrebind, am fost invitati ca oaspeti, conform obiceiului locului. Caci, ca alt lucru pe care eu una il traiam acum pentru prima data, a fost experienta faptului ca pe acolo toti te invitau sa bei ceai cu ei. Asa, pur si simplu. Pentru ca in acea lume timpul curge altfel si greu ii puteai face sa inteleaga ca tu ai program si drum de mers si trebuie sa ajungi neaparat cindva undeva..... De ce? Pai poate filmuletzul pe care l-am facut acolo va da ceva indicii.... Si daca nu s-a vazut bine, iata si citeva amanunte: Un aragaz de Kazachstan Magazinul Si patroana lui, gazda noastra Nu-l pot uita pe translatorul nostru, pustiul care invatase englaza si nu ma dumiream cum de el e singurul care stie. Ca sa imi dau seama apoi ca...el facea scoala in alta parte, la oras.....satul era in continuare in totala lipsa de perspective..... Din nou se facuse tirziu si a trebuit sa ne oprim mai devreme. sau nu chiar, caci pina la Aqtobe nu sperasem nici un moment cu adevarat ca vom ajunge in acea zi.... Si ce bine am facut! Caci, dupa noaptea petrecuta in Zympyty, aveam a doua zi sa facem cunostiinta cu asfaltul ala perfect de care ma minunasem deunazi, pe portiunea notata cu 2 pe harta mea. E drept, la inceput a fost cu adevarat perfect. Santier foaaaarte proapspat termiant. si acest lucru imi va spune de acum incolo mereu ceva, dar pe atunci mi-era doar dor de forestierele noastre. Doar lasasem pe altii sa plece fara mine intr-o tura la care visasem destul de mult, ne mai vorbind de cele de la care lipsisem pentru a ma pregati de drum. Si toate astea pentru ce? Ca sa vad ca in Kazachstan au asfalt mai bun ca in Europa? Eh, am mai spus eu vorba asta si alta data: fii atent ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se intimple. Caci la un moment dat a aparut prima ocolire. La inceput citeva sute de metri. Apoi un km, apoi tot mai lungi. Dar era ok, pe mine nu ma derajau, era distractiv. Apoi au aparut si primele urme de nisip pe acele portiuni. Si pina una alta, ne-am pomenit innotind in el, sute de metri la rind. Ar fi iesit un film nemaipomenit, pentru ca la un momnet dat m-am enervat si nu am mai coborit de pe sosea, luind-o fix prin miezul santierului. Am putut filma efectiv faza cu faza cum se facea soseaua aia, iar la un moment dat am dat si peste oamenii aia care munceau si cred ca mai aveau putin si isi scuipau in sin cum am aparut eu asa brusc facind slalom printre basculantele lor sau cum s-or fi numind masinile alea. Mai sper inca sa fac filmul si sa vi-l pot arata. Dar asta numai dupa ce voi recupera "materialul brut" din laptopul Mihai..... La final (adica la finalul lectiei de Drumuri si Poduri, nu la finalul drumului.....), dupa o alte bucata de innot si fuga roata fatza intr-o veselie la 20 km/h, am ajuns sa vedem si inceputul. Adica de la ce porneau. Drumul national original. Si asta ar fi trebuit sa imi spuna ceva, dar stiti cum e: omul ce nu cunoaste nu are cum sa inteleaga..... Cert e ca acel drum original era asa de prost, incit nu aveau efectiv nimic altceva de facut cu el decit SA IL ARE!!!! Iar vestile despre ce ne mai asteapta erau contradictorii. Asa cum aveam sa intelegem repede, de acum incolo, citi oameni intrebai, atitea raspunsuri primeai. Daca unii au zis ca o va tine asa 40 de km, altii au zis 60. Ba chiar ni s-a zis ca asa e tot ce a mai ramas de mers pina la Aqtobe.... Nu am reusit nici pina azi sa inteleg cum cineva, care tocmai venea din sens invers, eventual sofer de cursa regulata pe acolo, nu era in stare sa spuna numarul corect de km pe care tocmai ii parcursese..... Atunci am invatat ca nu trebuie sa cred nimic din ce zic ei si sa ma astept la orice. N-au fost decit sub 100 de km rai, nu mai stiu nici eu. Dar pe acea bucata, dupa ce am mers pina al glezne in ceva alb si fin ca cimentul, dupa ce ne-a prins cea mai fantastica furtuna pe care am vazut-o vreodata (si si pe aia am filamt-o si iesise extraordinar!) si dupa ce nisipul in care tocmai ne aflam s-a transformat in noroi de abia tineai mobra cu picioarele ca iti alunecau, dupa ce am tras cite o trinta fiecare in lut curat, pot spune ca am trait in citeva ore cit intr-o zi intreaga. Treptat dupa ce am revenit pe asfalt, imperfect de data asta, vegetatia a inceput sa reapara si am simtit ca ne apropiem de Aqtobe. Orasul ne-a intimpinat cu un superb curcubeu dublu si cu lasarea rapida a serii. Din fericire, dupa o haladuiala destul de disperata prin acel oras deja mare si cu pretentii de oras de afaceri in care de moteluri nu se auzise si de campinguri evident nici atita, in care nici macar la 80 de dolari camera nu au vrut sa ne primeasca pentru ca eram plini de noroi din cap pina in picioare, in final am gasit o cazare decenta, la 10 dolari de persoana. Se pare ca am avut noroc cu un portar care a vrut sa faca o spaga (sau cam asa ceva), care ne-a cazat acolo in urma convorbirii telefonice cu o receptionista a unui alt hotel, pe care o convinsesem eu sa ne ajute. Am sta toti trei intr-o camera pe shest si noua ne-a convenit foarte. Mai ales ca era prima data dupa vreo doua nopti cind aveam apa curenta si puteam sa ne spalam! Mana cereasca daca stau sa ma gindesc ca puteam sa le infund canalizarea doar cu ce noroi am spalat eu de pe coburi!!! Bun! Si acum am ajuns iar la ziua din care am iarasi poze. In pragul celui mai fantastic drum pe care mi-a fost dat sa merg pina acum. Aveam noi unele informatii ca nu ar urma cel mai bun drum posibil, dar erau doua variante si discutasem aprins pe care sa o luam. Drumul punctat era mai scurt si avea avantajul ca ne ducea pe linga niste vapoare aflate in mijlocul desertului, cimitirul de vapoare pe care l-am incercuit intre Shalqar si Aral. In final am ales totusi drumul rosu, national si nu stiu daca a fost din noroc, comoditate sau pentru ca ne-a sfatuit cineva....dar bine am facut si asta aveam sa descopar eu mult mai tirziu, dupa ce ajunsesem la Aral..... Dimineata, evident ca motocicletele noastre au atras atentia. Ca intotdeauna insa, am fost foarte bine paziti si eu un am apreciat acum cei vreo trei politisti amestecati intre curiosi, caci de citeva ori i-au pus la punct. Foarte prietenoasa, Ayana a venit la mine sa ma intrebe cum ma chiama. Cind am descoperit ca aproape mi-e tiza, am facut o poza impreuna: Dayana si Ayana Dupa o tura rapida prin bazar (nimic deosebit fata de piata de la mine din cartier), am pornit. La inceput am mers fara grija si din plictis am facut chiar si citeva poze. Evident, tot nori, dar mai ales incercam sa captez cumva infinitul stepei prin care treceam. In general, pozele mele nu sunt neaparat bine incadrate, pentru ca le faceam din mers, asa ca.....am descoperit abia acasa ce am fotografiat...... Singura forma de relief, cea din poza, nu e insa un munte! Este halda de steril a lui Chromtow, un oras minier unde e destul de clar ce se extrage. Totul era lin si molcom si rulam linistiti cu un maxim de 100- 110 la ora. Am oprit chiar si sa luam un "ceai" la marginea drumului, mai ales ca eu abia asteptam sa vad de aproape o iurta... Si asta e ceea ce a inteles tanti aia printr-un ceai...mie una, mi-a prins foarte bine, dupa cum se va dovedi, pentru ca altceva nici nu am mai avut timp sa maninc dupa aia!. Si am plecat noi linistiti, si mergeam noi asa de eu scriam smsuri in timpul asta, ca drumul era drept tras cu linia, si viatza era frumaosa, ca pina la Aral erau destul de multi km si nu ne propusesem sa-i facem pe toti...mai degraba azi doar pina la Irghiz, ca erau cu totul doar 400 de km...... cind, la fix 150 de km de Aqtobe Imi vine ideea sa-i dau un mesaj nu stiu cui si vrind sa caut numarul de telefon imi dau seama ca MI-AM UITAT TELEFONUL LA HOTEL!!!!!! Acum poate o sa vi se para nebunie, dar treaba statea asa: eu aveam la mine spre uz in aceatsa calatorie un telefon bun la toate, dar in care nu aveam nici o informatie. Nici macar numarul tovarasilor de drum. Toata "viatza mea", adica sute de numere de telefon si adrese, era in alt telefon, cel "de servici". Pe care nu il foloseam, dar il aveam la mine pentru orice eventualiate. Si pe care il pusesem la incarcat intr-o priza aflata sub pat si INTR-ADEVAR IL UITASEM LA HOTEL!!!!! Repet, poate o sa vi se para nebunie, dar mi-am facut instant toate socotelile si am ajuns la concluzia ca nu exista nici o varianta in care eu sa nu am intorc dupa el. Si mi-a tremurat posteriorul tot drumul ca nu-l voi gasi! Din fericire, oamenii de acolo s-au dovedit la fel de cinstiti ca toti cei intilniti ulterior. Si cind ma gindesc ca femeia aia care l-a gasit ar fi trait poate citeva luni cu banii pe care ii lua pe el, dar ea mi l-a dat inapoi! So, sedinta fulger pe marginea drumului: nu am pus nici un moment problema sa ma astepte sau altceva, am stabilit sa ne intilnim la Irghiz. Ei au plecat inainte, eu m-am intors. 150 km dus, 150 intors si eram din nou de unde plecasem cu trei ore mai devreme, dar....victorioasa, cu telefonul in bagaj! Asta e semnificatia numerelor 1, 2 si trei de pe harta, anume traseul meu in ziua aia, in total 700 de km. 4 a fost portiunea de a doua zi, caci doua zile intregi a durat pina la urma...... Dragut a fost citeva zile mai tirziu, la Turkistan, cind gazda noastra, un sofer de Kamaz pe care l-am cunoscut pe acel drum, a exclamat ceva de genul: "Aaaaa, deci tu erai aia! S-a discutat in ziua aia intre noi, pe radio, ca e una pe o motocicleta care tot face ture pe portiunea aia de drum!" Ce-or fi zis oare oamenii aia? "Nebunii astia de straini", probabil. Dar a fost si primul exemplu despre cum circula vorba in "satul Kazachstan" (lol). Bref, o mie de poze daca asi fi facut (si credeti-ma, nu imi ardea sa la fac nici pe cele citeva care au iesit, pentru ca in final, dupa ce ca era bezna, mai si fulgera de mama mama in zare....), drumul ala de la Aqtobe la Aral nu se poate descrie. Asa ca am facut doua filmuletze. Sper sa va placa, iar daca veti avea rabdare sa le vedeti d`a fir a par, poate veti avea in final o vaga idee. Acum nu stiu ce faceti voi la 4 dimineatza, dar mie mi-a ajuns, sper ca nu se supara nimeni daca ma duc sa dorm si revin alta data...... Si...PS poate se gaseste cineva sa zica ceva, ca sa intrerupa acest post interminabil, caci altfel nu o sa mai citeasca nimeni niciodata pina la sfirsit....... Editat Septembrie 4, 2008 de guy_ana Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
B.B. Postat Septembrie 5, 2008 Share Postat Septembrie 5, 2008 Hai ca zic eu ceva sa-ti intrerup sirul povestirii. Superba calatorie. Am urmarit de la inceput povestea si iti admir curajul. Putine femei ar face singure o asemenea excursie. Felicitari. Acum sa te intreb ceva? Cum ai facut cu benzina? Eu, de exemplu am oroare de ramas fara benzina la mama dracului, mereu ma intreb ce as face daca s-ar intampla. Cum te-ai descurcat cu benzina in pustietatea aia? Ai avut mereu canistra de benzina cu tine? Banuiesc ca sir Guy nu are o autonomie mai mare de ~400km. Si o mica critica rautacioasa.. Nu-mi place cum face poze aparatul tau, culorile sunt spalacite, nereale. Atat. In rest, superb! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
taxi Postat Septembrie 5, 2008 Share Postat Septembrie 5, 2008 Si?Mai departe? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gabrielleru Postat Septembrie 6, 2008 Share Postat Septembrie 6, 2008 Hai ca zic eu ceva sa-ti intrerup sirul povestirii. Superba calatorie. Am urmarit de la inceput povestea si iti admir curajul. Putine femei ar face singure o asemenea excursie. Felicitari. Acum sa te intreb ceva? Cum ai facut cu benzina? Eu, de exemplu am oroare de ramas fara benzina la mama dracului, mereu ma intreb ce as face daca s-ar intampla. Cum te-ai descurcat cu benzina in pustietatea aia? Ai avut mereu canistra de benzina cu tine? Banuiesc ca sir Guy nu are o autonomie mai mare de ~400km. Si o mica critica rautacioasa.. Nu-mi place cum face poze aparatul tau, culorile sunt spalacite, nereale. Atat. In rest, superb! mah! ai intrerupt povestirea!! stai jos nota 2! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
B.B. Postat Septembrie 6, 2008 Share Postat Septembrie 6, 2008 (editat) mah! ai intrerupt povestirea!! stai jos nota 2! bplm tzarane! Editat Septembrie 6, 2008 de Belbody Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Angi Postat Septembrie 6, 2008 Share Postat Septembrie 6, 2008 mah! ai intrerupt povestirea!! stai jos nota 2! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
fast_arrow Postat Septembrie 6, 2008 Share Postat Septembrie 6, 2008 Interesant, ce pot sa zic ? M-a bucurat faptul ca ai facut filme si poze, m-a bucurat faptul ca imartasesti cu noi experienta ta. Am ramas impresionat de gestul pe care uneori il fac straini, atunci cand e nevoie. Am inteles ca sunt oameni cinstiti si saritori si pe alte meleaguri. M-au miscat copii care se strangeau in jurul vostru si pentru care probabil erati martieni. Probabil ca unii nu va vor uita usor. Am inteles ca si aici si acolo oamenii sunt la fel, cu nevoile si cu viata lor. Ne desparte limba si cultura dar in rest...Ma gandeam cum as fi reactionat in diferite situatii in locul tau. Bariera comunicarii este cea cel mai greu de suportat, deoarece mi-ar fi placut sa discut cu ei si sa inteleg cat mai multe lucruri legate de viata lor. Ai facut un efort si fizic si financiar si cred ca la final te-ai intristat, ca s-a terminat. Monoton peisajul pana la acest punct al excursiei. Astept continuarea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Septembrie 7, 2008 Autor Share Postat Septembrie 7, 2008 mah! ai intrerupt povestirea!! stai jos nota 2! Mey, n-ai fost atent, iesi afara! Si un punct scazut la nota la purtare! Hai ca zic eu ceva sa-ti intrerup sirul povestirii. Superba calatorie. Am urmarit de la inceput povestea si iti admir curajul. Putine femei ar face singure o asemenea excursie. Felicitari. Acum sa te intreb ceva? Cum ai facut cu benzina? Eu, de exemplu am oroare de ramas fara benzina la mama dracului, mereu ma intreb ce as face daca s-ar intampla. Cum te-ai descurcat cu benzina in pustietatea aia? Ai avut mereu canistra de benzina cu tine? Banuiesc ca sir Guy nu are o autonomie mai mare de ~400km. Si o mica critica rautacioasa.. Nu-mi place cum face poze aparatul tau, culorile sunt spalacite, nereale. Atat. In rest, superb! Hai ca m-am intors acasa! Merci de intrerupere. Si imi pare rau pentru tine si alti fani de tehnica de fotografiere, dar aparetul meu este....un telefon! Oricum ar fi pozele alea, eu zic merci ca sunt asa bune cum sunt. Cu telefonul de dinainte era si mai rau. Ele nu au nici o alte pretentie in afara celei de a reda clipa. Si chiar de clipe este vorba, pentru ca eu practic majoritatea pozelor le fac din mers. De aia nici nu imi iau un aparat adevarat, caci nu l-asi putea folosi...... Cit despre benzina, da, autonomia mea e de maxim vreo 440 km teoretic, iar aceasta se reduce evident, in functie de conditiile de drum si de stilul de mers. Am avut la mine o canistra de 10 litri, dar pe care din fericire am carat-o cam degeaba (adica nu, ca a folosit la ceva, anume la a ma enerva groaznic si a ma face sa ma opresc de zeci de ori ca sa o fixez....). Mai ales ca fiind de plastic, majoritatea benzinariilor au refuzat sa imi puna benzina in ea. Am avut doar de 2 ori benzina de rezerva la mine, la traversarea celor doua portiuni de desert pe care la stiam (ca la partea aia Aqtobe- Aral nu am stiut ce va urma si a fost si una din datile alea in care nu am reusit sa umplu canistra) si mi-a folosit doar in sensul in care o luasem, anume de a nu fi stresata de gasirea unei benzinarii. M-am interesat mereu unde e ultima benzinarie si am alimentat de acolo si a fost ok, pentru ca am avut norocul ca distanta intre benzinarii sa fie intotdeauna mai mica de 400 de km. Acum, in aceeasi ordine de idei, tarile pe care le-am vizitat eu nu sunt tari cu probleme de benzina. Din povestile altora am inteles ca griji ar trebui sa iti faci daca ai merge de exemplu in Pamir, unde ai intr-adevar citeva sute de km (parca 8?) de parcurs fara nici o benzinarie si unde benzina se gaseste ca drogurile, numai in case conspirative. Interesant, ce pot sa zic ? M-a bucurat faptul ca ai facut filme si poze, m-a bucurat faptul ca imartasesti cu noi experienta ta. Am ramas impresionat de gestul pe care uneori il fac straini, atunci cand e nevoie. Am inteles ca sunt oameni cinstiti si saritori si pe alte meleaguri. M-au miscat copii care se strangeau in jurul vostru si pentru care probabil erati martieni. Probabil ca unii nu va vor uita usor. Am inteles ca si aici si acolo oamenii sunt la fel, cu nevoile si cu viata lor. Ne desparte limba si cultura dar in rest...Ma gandeam cum as fi reactionat in diferite situatii in locul tau. Bariera comunicarii este cea cel mai greu de suportat, deoarece mi-ar fi placut sa discut cu ei si sa inteleg cat mai multe lucruri legate de viata lor. Ai facut un efort si fizic si financiar si cred ca la final te-ai intristat, ca s-a terminat. Monoton peisajul pana la acest punct al excursiei. Astept continuarea. Ai dreptate in multe privinte, dar numai partial. Eu de exemplu nu m-am simtit martiana niciodata. La inceput nu stiam nici o boaba de rusa, prea multa nu am invatat nici pina la final, dar am prins usor-usor ce insemna ce intrebau toti cind ne vedeau....si am invatat sa le raspund. Asa ca o bariera de comunicare ar fi putut exista intr-adevar, dar numai daca o comunicare ar fi fost posibila din alte puncte de vedere.....Oricum, avind in vedere ca mai mult de lucruri legate de motocicleta si drum nu interesau pe nimeni (pardon, mai vroiau sa stie daca sunt maritata si citi copii am, dar sincer, pentru asa ceva uitam instantaneu toata rusa chiar daca asi fi stiut sa vorbesc.... ), totul a mers ca uns. Poate ar fi fost frumos sa putem povesti mai multe cu gazdele noastre din Turkistan ( to be continued), dar Andi si Miha au palavragit si asa o multime de lucruri cu ei, pricepindu-se mai bine ca mine la rusa. Cit despre barierele culturale....cind doua culturi sunt foarte diferite, chiar si posibilitatea comunicarii lingvistice face imposibila comunicarea, asa ca..... De simtit am simtit am simtit multe in tot acel timp, dar nu putine au fost momentele in care am fost eu cea care se uita la ei ca la niste martieni.....si de aia, oricit de frumoasa a fost aceatsa calatorie, desi am vrut sa o lungesc (si am si lungit-o oaresicum), in ultimele zile cred ca imi cam pierdusem rabdarea si am venit cit mai direct acasa..... imi parea rau ca trebuia sa se termine, dar daca tot venea momentul, l-am intimpinat fara regrete. Caci sfirsitul unei calatorii poate fi privit si numai ca inceputul celei noi, care va sa vina, nu? Peisajul.....da, monoton. Foarte. 8000 de km de monotonie. Frumusetile nu au fost nicidecum in natura. Desertul lor nu se aseamana din pacate (sau fericire) deloc cu cel African, asa ca nu e asa frumos (fericirea provine de la faptul ca totusi acesta are viata, spre deosebire de Sahara...) Continuarea...nu astepati in seara asta, ca iar e dimineata.... Poate mai reusesc sapatmina asta, caci apoi plec si ma intorc abia pe 21 septembrie.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vulturul argintiu Postat Septembrie 11, 2008 Share Postat Septembrie 11, 2008 Continuarea...nu astepati in seara asta, ca iar e dimineata.... Poate mai reusesc sapatmina asta, caci apoi plec si ma intorc abia pe 21 septembrie.... nu se poate, mai am un singur dinte, daca tot pleci asa de mult sa nu te miri daca la intoarcere o sa-ti faci engros de placi. Sper ca macar acolo sa am loc in fata (fara spaga). Drumuri bune sa ai si .............. asteptam zapada ca sa ................. vedem experienta capatata in desert . Parca totusi sunt cam multi km cu un plin de F650gs ca si autonomie, o fi BMW-ul firma bunicica dar nici asa de dusmani cu statiile peco. Toate cele bune . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
plescoi rulz Postat Septembrie 17, 2008 Share Postat Septembrie 17, 2008 Ce e mai frumos de aici incepe...din ce poze mi-a aratat mie. Pana aici a fost Rusia, acum urmeaza Drumul Matasii...dar cine stie cand va avea timp Lady Dy sa mai scrie continuarea...poate la iarna la gura sobei...Pe dreaq ca la iarna plecam in Africa...asa ca baieti, inchipuiti-va voi continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Septembrie 17, 2008 Autor Share Postat Septembrie 17, 2008 Ce e mai frumos de aici incepe...din ce poze mi-a aratat mie. Pana aici a fost Rusia, acum urmeaza Drumul Matasii...dar cine stie cand va avea timp Lady Dy sa mai scrie continuarea...poate la iarna la gura sobei...Pe dreaq ca la iarna plecam in Africa...asa ca baieti, inchipuiti-va voi continuarea O sa-ti raspund cind ma intorc.....saptamina viitoare.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
taxi Postat Septembrie 18, 2008 Share Postat Septembrie 18, 2008 De unde? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
zeroo Postat Septembrie 18, 2008 Share Postat Septembrie 18, 2008 ei, de unde, de la noroaie.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
taxi Postat Septembrie 18, 2008 Share Postat Septembrie 18, 2008 Ale cui noroaie? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
razvanusv Postat Septembrie 18, 2008 Share Postat Septembrie 18, 2008 Super calatorie! Felicitari ! Totusi, asteptam continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
plescoi rulz Postat Septembrie 19, 2008 Share Postat Septembrie 19, 2008 de la Enisala...adik EMA...curioasa mica! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
taxi Postat Septembrie 21, 2008 Share Postat Septembrie 21, 2008 Vai, Perversa mica! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Octombrie 8, 2008 Autor Share Postat Octombrie 8, 2008 Da, mi-e si rusine de cind nu am mai fost pe aici.....aproape ma intreb daca mi-oi mai aminti ce si cum a fost, daca mai stiu ce sa va povestesc despre pozele alea..... Acum insa gata! M-am saturat cit m-am luptat cu calculatorul ca sa ma lase sa fac filme. L-am trimis la doctor (dupa care a trebuit sa recuperez pozele si filmele pe care uitasem sa mi le iau de pe el ) si sper sa reusasca sa il faca bine! Pina vine inapoi, scriu si eu cu ce am apucat sa fac deja si o sa folosesc unele filmuletze asa cum au fost ele filmate, ca sa nu mai astept, ca risc sa ma apuce iarna, dupa cum zicea Andrei! Ramasesem deci cu povestea la partea in care am facut pentru prima oara cu adevarat cunostiinta cu desertul, sau stepa ca sa fiu mai exacta. Stepa, stepa, dar tot la numele de desert ramin, pentru ca, din punctul meu de vedere, mai mult de un desert fara dune si cu ceva mai multa vegetatie, nu e. Iar cit despre caldura.....am avut noroc, a fost o perioada mai ploioasa, nu au fost decit in jur de 40 de grade! Plecind deci de la Aqtobe am ajuns la Irghiz, locul de reintilnire cu ceilalti, cindva pe la 12 sau 1 nopatea, dupa ce parcursesem practic 700 de km, cu 300 mai mult decit normal. Deh, neatentia se plateste! Cica trecusem pe linga peisaje frumoase, cum ar fi o mlastina alba, dar evident ca eu, pe intuneric, in afara fulgerelor din zare nu vazusem nimic. Ideea de ploaie ma ingrozea, dar am fost asigurati de catre gazdele noastre de la ceaihanaua unde urma sa dormim, ca nici o sansa sa ploua. Dupa cum s-a dovedit a doua zi, groaza mea nici nu aveam habar la ce se refera. Pentru ca atunci cind am cazut, am cazut pentru ca nimerisem in noroiul produs de o rapaiala care probabil ca durase citeva minute. Una din ploile pe care la vedeam in zare. Norocul a fost ca acolo ploile erau foarte "localizate", adica pe un areal relativ restrins. Pentru ca daca ne-ar fi prins ploaia in mijlocul nisipului, probabil ca ar fi trebuit sa stam acolo pina se usca, nici pomeneala sa mai fi putut inainta, caci nisipul se transforma in patinoar. Sugestiv este poate daca va spun ca de aia nu am putut ridica motocicleta cazuta in balta, pentru ca am alunecat cu ea cu tot inapoi! Dar la asta am avut suficiente ocazii sa ma gindesc ulterior. In seara aceea am fost pur si simplu fericita sa pot inchide ochii pe divanul de la Irghiz. Cele mai multe poze imi lipsesc, insa dar cam acesta este ce se intelege printr-o ceaihana. Aici s-a oprit cindva spre dimineata Zachir cu Kamazul lui, sa se odihneasca. Este unul dintre soferii care traiesc de pe urma transporturilor pe acea ruta, care, dupa cum spuneam, e una din cela mai importante rute comerciale ale tarii. Om de toata isprava, se pare ca a povestit o multime cu cei doi pina m-am trezit eu, pentru ca s-au imprietenit si ne-a invitat sa stam la el atunci cind vom trece prin Turkistan. De la el am aflat si ca greu- greu, dar sa faci un transport din ala cu propriul camion, asa ca el, iti aduce o mie de dolari la un drum, iar pentru ca te mai si intorci, veniturile nu sunt deloc de neglijat. Mai ales daca ne gindim cam care e nivelul de trai in Kazachstan! Asa ca am incetat sa ma mai mir de ce in toiul noptii (evident ca mergeau noaptea, ca sa evite caldura) pe linga ceaihana treceau cam un tir la cinci minute, motiv pentru care a trebuit sa imi bag dopuri in urechi ca sa pot dormi!!! Dimineata, dupa mic dejun cu harbuz si friptura de oaie, uns lantz si verificat litraj benzina, am plecat mai departe. Iata citeva peisaje. Ni se zisese (dar nu puteam fi siguri nici odata ca informatiile erau corecte suta la suta) ca incepind cu limita de judet vom gasi din nou asfalt. Oricum, nu stiam citi km mai sunt pina colo. Si in asteptare astfaltului, ne cautam fiecare drumul pe care il consideram mai bun. Din cind in cind mai gaseam cite o ceaihana si acolo ne reintilneam, adica de cele mai multe ori ei ma asteptau pe mine, pentru ca drumul prin stepa a fost de multe ori mai lung decit fosta sosea, pe care cei doi mergeau consecvent. Oricum, ceaihanalele alea au fost pauze binevenite si chiar motiv de distractie uneori. Iata bunaoara una foarte bine organizata, complet utilata pentru a satisface orice nevoie ar avea calatorul Dush Bucatarie Loc de facut brinza (de camila!! ) Benzinarie Service auto Loc de joaca pentru copii si, evident, WC (shithana ) Dupa ce firicelul acela de praf din fundalul pozei s-a materializat intr-un camion cu un sofer care m-a ajutat sa imi ridic de jos mobra am reusit sa ma cocot si eu pe "asfaltul" care incepea undeva la citiva km de locul cu pricina. Treptat treptat, dintre gropi acesta a inceput sa prinda contur, astfel incit ultimii cam 100 de km i-am putut parcurge in viteza si am ajuns in Aral inainte de lasarea serii, cu suficient timp sa ne cazam. Visul devenit realitate Acum, inainte de a povesti mai departe, se impune sa explic ce e cu aceasta localitate si inca unele din actiunile noastre ulterioare. Practic, prin traseul oe care l-am urmat, am facut turul acestei mari si, intr-un fel, eu una m-am simtit de parca am incercat sa retraiesc un pic din istoria ei. Marea Aral este poate cel mai mare dezastru ecologic al lumii noastre. Cindva cu o suprafata dubla fata de cea din ziua de azi, (conform liniei punctate de pe harta- in anul 1970), , aceasta mare asigura existenta locuitorilor oraselor de pescari de pe malul sau, dintre care orasul Aral era unul dintre cele mai mari. In epoca sovietica cele doua riuri care o alimenteaza, Amudarya si Syrdarya, au fost intens transformate in surse de apa pentru irigatiile masive, cu care se intentiona transformarea desertului pe care cele doua il strabateau, in pamint agricol. Nu s-a luat in calcul faptul ca acei km nesfirsiti de calale de irigatie vor pierde mai multa apa prin evaporare de cit va ajunge efectiv sa irige solul, iar acea apa va ajunge in alte locuri, lipsind marea de debitul initial. Si "rezultatul" a fost cel pe care l-am strabatut noi, in diferitele sale ipostaze, pe tot parcursul turei. Ce s-a obtinut efectiv in zilele noastre este transformarea din asta in asta Iar Marea Aral a secat, lasind in urma asta . Marile culturi nu au prea reusit, printre altele si pentru ca solul sarac nu a dat roade nici prin stimularea cu ingrasaminte (care au fost excesive si au contaminat pinza freatica pina la face apa din Kazachstan si Uzbekistan nepotabila). Se pare ca bumbacul respectiv nu este o sursa de venit decit pentru o mica parte din actualul Uzbekistan, Regiunile Quaqalpaghistan si Urgench. In schimb, tarmul mult inaintat al marii a facut pescuitul imposibil, iar dublarea concentratiei de sare, a ucis orice specie de vietuitoare care au existat vreodata in apa. Nemaipomenind ca si caldurile pe care le-am indurat au fost mai mari decit erau odata, caci climatul s-a modificat, iernile devenind mai geroase si verile mai calde. Iata de ce muream de curiozitate sa ajung in Aral. Si curiozitatea mi-a fost satisfacuta. Un oras cindva infloritor, acum o ruina, mai ales umana. Un alt loc in care m-am intrebat din ce mai traiesc oamenii, caci o industrie care sa le inlocuiasca pescuitul nu s-a dezvoltat. Intrebind un batrin localnic daca el a pomenit vremea cind inca mai functiona portul, acesta mi-a spus ca ultima oara cind s-a pescuit in orasul aceala a fost in 1967. Mie mi s-a facut pielea de gaina incercind sa-mi inchipui cum a fost pentru ei, sa vada apa disparind an de an. Acum, fostul port este de fapt un memorial al durerii, un monument de aducere aminte. Las pozele sa vorbeasca Visind la ce a fost, oare cit de sete ii e acestei elice? Restul de poze arata ce ramine dintr-un oras dupa ce apa se retrage In holul unicului hotel din zona, unde am locuit in acea noapte, am gasit povestea spusa sub forma de pictura naiva. Dar am gasit si motive de amuzament, cum ar fi coada de dimineata la bancomat, care se inchidea (cu usa si lacat!!) seara si se deschidea dimineata! Sau faptul ca am descoperit unde se ascunde KojaK! Motocicletele le-am parcat peste noapte in curtea batrinului pe care l-am amintit mai devreme, caruia i-am fost plasati de catre politie imediat ce ne-am facut aparitia. A fost doar una dintre situatiile in care simpla noastra aparitie a fost considerata pericol de dezordine locala si pentru propria noastra aparare am fost dirijati de catre politisti. Poate am mai spus asta, dar in aceste tari nu am putut sa ne punem cortul nicaieri. Simpla amenintare ca am face-o a fost aici in Aral suficient motiv de santaj pentru a ni se injumatati pretul camerei de hotel! Tot la batrin mi-am lasat si bagajele a doua zi, cind am plecat in cautarea cimitirului de vapoare. Vroiam sa fiu mai usoara pentru traseul prin nisip care ma putea astepta si in afara de asta, trebuiau sa mi se usuce cortul si sacul de dormit, dupa ce mi se sparsese o sticla cu aditiv de benzina in sacul in care se aflau unele din bagajele mele. Si tot la el m-au asteptat si cei doi, pina m-am intors de la cautat "cai verzi pe pereti", dupa cum s-a dovedit. Povestea a fost cam asa:Cu totii ne doream sa ajungem la locul incercuit pe harta. unde unde se gaseau se pare, in mijlocul desertului, niste vapoare ale caror poze Miha spunea ca le vazuse pe internet. Ar fi urmat sa parcurgem in sens invers vreo 100 si ceva de km din varianta de drum pe care fusesem sfatuiti sa nu o luam, ca e mai rau decit cel de care tocmai scapasem. Tocmai de aceea considerasem ca e cazul sa imi las bagajele la Aral. Norocul meu ca am avut unde, datorita micului accident tocmai amintit. Si asta tocmai in dimineata in care facusem pariu ca nu vom mai intirzia la plecare! Acum ce sa fac, m-am apucat de spalat si, din nou cu intirziere, am plecat inapoi de unde am venit, catre vapoare si stepa. Prima si singura localitate pe drum, Sekseul , pina la care aveam informatii ca drumul era balastat. Dincolo de aceasta, nimeni nu mai intelesese ce vreau sa aflu. Evident, aveam sa ma lamuresc si de ce..... Dupa vreo 5- 10 km, imi dau seama ca iar am ramas singura, ceilalti fiind mult in urma. Taman ce ma pun pe asteptat vreo doua minute, cind primesc apel pe statie de la ei sa ma intorc. Stabilim ca ei se vor intoarce in Aral, deoarece nu reuseau sa mearga mai departe. Ei nu isi lasasera bagajul acolo si drumul era mult prea greu asa. Mai stabilim o ora dincolo de care daca nu dadeam un semn de viata se putea sa mi se fi intimplat ceva (ca retea sa dam telefoane nu era prin pustiatetea aia pe unde ma duceam eu, deh....), imi iau la mine toata apa pe care o puteam cara si plec mai departe singura. Drum drept, tras cu ata ca toate drumurile pe acolo si evident, acelesi peisaje mirifice. Doar vacile erau mai mari pe acolo, fiind inlocuite de camile..... Si iata si maretul orasel. Pina aici fusese clar, dar aici trebuia sa mai obtin informatii. Pentru ca pe harta mea aparea o localitate numita Dzambul, de la care trebuia sa ma abat din drum si sa intru de-a dreptul in desert, in cautarea acului in carul cu fin. Si toti pe care ii intrebasem de acea localitate, imi indicasera directia opusa. Cit despre vapoare....nici macar un zvon nu trecuse pe la urechile lor..... Speram ca aici lumea va sti mai bine sa ma indrume, fiind ultima localitate inainte de Dzambul. Nici macar citi km am de mers nu stiam..... Si sa vedeti dracie, ca sa fie totul bine. intii aflu ca localitatea aia pe care o caut eu nici nu exista. Apoi aflu ca vapoarele alea nu au fost vazute de nimeni dintre cei cu care am stat eu de vorba. Si, cel mai frumos, dupa ce am urmarit unica masina care mi-a iesit in cale (de pietoni nici vorba) pina a oprit undeva (tipa aia de la volan chiar a cam dat sa fuga de mine dupa ce s-a dat jos din masina, cine stie ce si-o fi inchipuit ) si dupa ce acest fapt a trezit curiozitatea unei mici multimi de oameni care s-au adunat in jurul nostru, incep sa pun intrebarile. Se face un fel de sfatul localnicilor si, dupa ce aflu ca nici pomeneala de vapoare, mai aflu ca nici unul din cei prezenti nu avea habar ca intre localitatea lor si Shalqar, ditai orasul de pe harta, exista ditai drumul desenat pe harta mea!!!!! Sa mor de draci si mai multe nu, pentru ca, intr-adevar, pina acolo ar fi trebuit sa vad acel drum si chiar nu-l vazusem!!!! Pina la urma isi da unul cu parerea pe unde ar trebui sa o iau si plec plina de nervi, ca deja incepusera cu glumele nesarate. Inca nu aveam experienta de a le taia mistourile si pierdusem o gramada de vreme si se apropia ora de intilnire. Pe deasupra, intre timp se innorase si ce insemna ploaia aflasem deja. Nu prea mai vroiam inca o portie, ca de data asta chiar eram singura...... O iau inapoi si imi mai incerc inca o data norocul cu un alt ins gasit pe drum. Acela imi confirma ca drumul exista. Si imi indica o chestie putin mai lata ca o urma de caruta. Nu imi imaginasem asfalt, dar totusi pe harta era un drum desenat cu galben!!!! Adica ar fi trebuit sa fie macar ca cel de pina acolo! La intrebarea mea despre calitatea acestuia, omul ridica din umeri si spune doar "daroga normalnii". Cu alte cuvinte: ce oare imi doream eu mai mult decit ce vedeam? Probabil ca in acest caz, drumul pe care tocmai venisem era pentru ei autostrada! Putin mai incolo urmele se inmulteau, totul aratind cam asa, de nici nu mai stiam la un moment dat daca mai sunt pe drum sau nu..... Am tot mers, pina am intilnit acesti doi tipi. Mi-au confirmat ca veneau de la Shalqar, ca acela era drumul (dar nu stiau sa-mi spuna citi km mai erau pina acolo, doar ca era numai si numai nisip....), ca nu mai exista nici o localitate pina acolo si ca nu vazusera in viata lor nici un fel de vapoare...... Pe deasupra ploaia aia devenea o realitate tot mai concreta, la fel ca si ora de intilnire. Urasc sa fac asta, dar a trebuit sa ma dau batuta si sa ma intorc. Macar asa, cind a plouat eram pe macadam, si mi-a facut chiar placere sa ma racoresc un pic! N-am gasit epavele, dar m-am racorit pe drumul de intoarcere cu o sesiune foto pentru Sir Guy, "razboinicul desertului" Ajunsa "in termen" inapoi in Aral, i-am gasit pe cei doi relaxati, la un harbuz. Intre timp mi se uscasera lucrurile si am putut impacheta. Am plecat in aceeasi seara mai departe, hotariti intre timp sa mergem sa-l vizitam pe Zakir. Emotiile mele abia de acum aveau sa inceapa, dar despre asta data viitoare..... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.