Heading Valencia Via Alps And Return Via Cote-de-azur

[Inger`Albastru]

 

„Ceea ce te indeamna sa lasi totul balta si sa pleci e contemplarea tacuta a atlaselor geografice , culcat pe burta, pe covor, intre zece si treisprezece ani. Visezi la tinuturi precum Banatul, Marea Caspica, Casmirul, la muzicile ce rasuna acolo, la privirile pe care le vei intalni, la ideile care te asteapta... Cand, dupa primele obiectii ale bunului simt, dorinta persista, ii cauti justificari. Si gasesti unele jalnice. Adevarul e ca nu stii cum se cheama pornirea care te incearca. Ceva in fiinta ta creste si rupe odgoanele, pana in ziua cand, nu prea sigur pe tine, pleci de-adevaratelea.

O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, insa curand pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face- sau desface.” Nicolas Bouvier

 

 

Ziua 1 Bucuresti - Timisoara

 

5 dimineata - autostrada se aseza frumos la rotile motoarelor gata sa o strabata intr-o clipita.

Urmeaza Ramnicu Valcea si defileul Jiului.Drumul obositor cu mult praf ce nu te lasa sa ridici viziera si sa tragi puternic aer in piept fericit ca de azi 18 zile esti liber sa strabati micul nostru continent.

Caldura, praf, caldura si iar praf. Soferi nerabdatori. Oboseala psihica. Ne apropiem de Hunedoara si pentru prima data in toata excursia de 18 zile reusim sa ne ratacim unii de altii.

Castelul Corvinilor se aseza in fata motoarelor, ne exteriorizam, nervii traficului ies la suprafata. Calm. Un calut paste linistit si se uita cu ochii mari la agitatia neobisnuita din jurul lui. Mancam ceva. Caldura. Vizitam castelul si plecam spre Timisoara via Deva.

Nu mai rezistam multi km si oprim cu gandul la o mica pauza de odihna si un somn pe iarba verde de pe marginea drumului. Nu intelegeam cum o sa strabatem noi Europa daca deja dupa primii 500 de km eram terminati. Am pus totul pe seama tarii si am plecat optimisti la drum - si bine am facut.

La ora 6 seara eram in Timisoara dupa un drum de 13 ore la o temperatura de aproximativ 35 de grade.

Bere si gargara in Piata din centrul orasului. A doua zi urma sa o luam de la capat cu forte noi.

 

 

Ziua 2 Timisoara - Viena

 

Trezirea de dimineata cand sa parasim Timisoara - lui Norway i se strica oglinda dreapta - normal doar e Honda. O repara in 20 de minute si ne continuam drumul spre granita cu Ungaria(San Nicolau Mare). Dupa ce intram in Ungaria mai parcurgem 30 de km prin trafic si dupa Szeged - drum de vis. In Ungaria oamenii sunt foarte rabdatori in trafic - mergeau km intregi in spatele unui tractor desi depasirea era permisa. Cred ca Ungaria a fost una din tarile in care am vazut sute de km marcati continuu cu dunga intrerupta ce permitea depasirea. Sa mai zic inca o data de oameni - civilizati, ingrijiti, muncitori. Traficul moto in Ungaria pe drumurile nationale este o adevarata placere. Drumuri bune, soferi politicosi care respecta motociclistii, motociclisti care respecta soferii. Trebuie sa mentionez ca Ungaria a fost singura tara in care ne-a oprit Politia si asta doar pentru un control de rutina care a durat maxim 2 minute.

Am mers in directia Siofok pentru a vedea si noi "marea ungureasca"-Lacul Balaton. Kilometrii au trecut si ne-am trezit in fata lacului imbracati in slip cu gandul de a ne racori inainte de a pleca spre Viena. Dupa o baie pe cinste, uimiti de curatenia din lac si din jur ne echipam si pornim spre Viena. Am continuat pe national pana la granita cu Austria unde am parcurs mica distanta ramasa pe autostrada. In viena cand am ajuns a inceput sa ploua si a plouat si a plouat toata noaptea. Imi era frica ca este blestemul lui Burlacu' si ca o sa fim urmariti de el toata excursia.

 

Info:

H: Benzina in jurul la 1.2 EUR.

A: Costul unei Vigniete este de 3.10 EUR pentru moto si este necesara doar daca mergeti pe autostrada.

Benzina intre 1.2 EUR si 1.4 EUR.

 

 

Ziua 3 Viena - Innsbruck

Dimineata ploaia era la final doar cateva picaturi. Era ora 7 plecam cu gandul de a cuceri Alpii si a ajunge in jurul orei 19 in Innsbruck deoarece daca ajungeam mai tarziu ne pierdeam cazarea.

GPS-ul este acoperit de o punga si pornim la drum. Mergem in directia Spittal ad Drau pe autostrada pentru a ne putea bucura de Grossglockner. Autostrada este superba - peisaje de neuitat - cate un tunel exact ca in filme lung de cativa km. Sunt apostrofat ca o sa ramanem doar cu amintirile daca nu ne oprim sa si fotografiem - asa ca dupa alti cativa km facem o pauza de fotografii si continuam usor. La prima benzinarie este liniste - oamenii nu se grabesc nicaieri - stau si sorb usor din berea rece. Afara totul este intr-un stop-cadru pentru o fotografie KODAK iar in aceasta mica galbena benzinarie s-a adunat viata din Alpi iar austricii rozalii in obraji rad zgomotos. Alimentam si pornim pe drumuri nationale spre celebrul munte. Imi e greu sa descriu ce vad dar sunt sigur ca toti stiu reclamele Milka. La intrarea pe Grossglockner platim cei 18 EUR , pornim camera video si incepem sa urcam. Totul este impresionant cel putin pentru noi. Izvoare ce se nasc din peretii muntelui iar in varf un platou frumos. De necrezut ca ne-am intalnit cu marmota recent disponibilizata de la Milka unde nu se mai inveleste ciocolata in staniol. Un pic trista dar bucuroasa ca am ajuns acolo, se uita cu ochii mari parca nu ii venea sa creada ca intr-adevar am plecat in aceasta excursie dupa atatea planuri. Ne luam ramas bun si plecam spre Zell a See. Trecem prin pass-ul Hochtot la o altitudine de 2505 m unde ningea. Ne facem ceva poze in zapada si coboram cu capul in nori la propriu. La iesire ne minunam sa vedem ca oameni de toate varstele coborau de pe motociclete pentru a se odihni dupa micul traseu montan. Mi-am dat seama ca nu avem varsta - ca nu avem casa - ca nu suntem romani, bulgari, austrieci - suntem in sfarsit CALATORI. Pentru prima data sufletul a urlat de fericire - era liber . Cu toate acestea in suflet am continuat pe drumuri nationale cu inclinatii ritmate la stanga si dreapta pana cand am intrat pe autostrada de Innsbruck. In orasul olimpic de la poalele muntelui fiecare se minuna de ce vedea si parca nimeni nu credea cu adevarat ca nu este un vis din care se va trezi in cateva ore.

Info:

A:Intrare Grossglockner 18 EUR pt moto.

 

 

Ziua 4 Innsbruck - Lausanne

 

Ziua incepe cu soare si cu un mic dejun select plin de dulciuri la cafeneaua de la parterul hostelului care ne gazduise. Urmeaza poate una din cele mai memorabile zile ale acestei excursii. Traseul este Innsbruck – Vaduz(Lichtenstein) – Sierre – Lausanne . Plecam spre Vaduz, cand pe autostrada cand pe national, trecem prin cel mai lung tunel din aceasta excursie de 18 km. Ajunsi in granita comuna a Elvetiei cu Licthenstein ne intreptam rapid spre Vaduz si apoi urmam drumul prin Alpi catre Sierre. La un moment GPS-ul ne duce intr-o mica gara de unde trebuia sa luam trenul pentru a traversa muntele. Facem cale intoarsa si asa ajungem sa traversam alpii prin Oberalp Pass 2046m iar apoi sa ajungem la o alta gara pe care o ignoram si urcam pe Furka Pass 2436m . Furka pass as putea sa il recomand si ca cel mai frumos pass in alpi din cate am trecut noi. Coboram nebuneste pe drumurile de munte catre Lausanne si ultimii 100 de km ii parcurgem pe o autostrada cu un peisaj superb.

In Lausanne mai bine zis Ecublens ne asteapta gazdele de pe Couchsurfing intr-un apartament la etajul 4 al micului oras din Elvetia franceza. Gazdele 2 tipi de milioane din care unul magician ne ofera o seara frumoasa cu bere, iarba si kebab. Avem parte si de o mica reprezentatie din partea magicianului „de serviciu” .

Info:

FL: Ar fi culmea sa aiba si taxe de drum

CH: 25 EUR Vignieta valabila un an in cazul in care doriti sa folositi autostrazile

 

 

Ziua 5 Lausanne - Montpellier

Cea mai lunga zi deoarece aveam de parcurs 700 de km pe drumuri nationale cu exceptia drumului catre Geneva si trecerea viaductului Millau . Vedem Geneva si apoi pornim catre Aix-les-Bains trecem pe langa lacul du Bourget si apoi ne indreptam spre Millau pentru a vedea viaductul. Drumurile superbe intr-un viraj stang-dreapta continuu. Aici incepem sa ne facem scoala moto de luat viraje si le strabatem aproape fara oprire. Franta frumoasa, linistita, cu sate mici puse la punct.

Ajungem noaptea din pacate la viaductul Millau intram pe autostrada si strabatem al doilea viaduct din lume ca marime. Totul arata ca o excursie din avion. Inclusiv luminile anticoliziune instalate pe viaduct – 2.5 km de zbor la sol. Ne dam seama ca o sa ajungem tarziu in Montpellier si hotaram sa cautam un hotel in oras cand v-om ajunge. Iesim de pe autostrada si plecam pe national. Obositi avem parte de un drum in munte cu ceata, un pic de frig si fara prea multe localitati. GPS-ul ne duce pe cele mai bizare rute dar corect catre centrul orasului. Ne cazam la un moment la un hotel Campanile si dormim adanc.

Info:

F: Pentru a trece pe viaductul Millau am platit in jur de 7 EUR

Benzina costa in franta 1.4 -1.5 EUR/l

 

 

 

Ziua 6 Montpellier – Barcelona

 

Ne trezim si plecam in oras sa cautam niste ulei pentru motoare deoarece la benzinarii nu prea aveau semi-sintetic ci doar full sintetic si nu vroiam sa le amestecam. Un biker francez ii spune lui Geo ca ne duce el la un Carrefour si asa facem rost de uleiul mult dorit. Pornim apoi pe nationale in directia Barcelona dar la iesirea din Franta sunt cozi foarte mari asa ca decidem sa intram pe autostrada pana la Barcelona pentru a mai vedea cate ceva si din oras in acea seara si pentru ca Ally se simtea rau. Zona franceza dintre Montpellier si Barcelona este una plina de orasele care au podgorii intregi de vita de vie si care comercializeaza vin.

La ora 6 suntem in orasul lui Gaudi si mergem la o masa si o plimbare de seara pe celebra Rambla.

 

 

Ziua 7 Barcelona – Valencia

 

Hotaram sa facem o abatere de dimineata intai pe la Montserrat sa urcam sus pe muntele de langa Barcelona . Oraselul este sus pe munte la o altitudine de aproximativ 850 m si este foarte simplu si frumos. Are o catedrala celebra pentru faptul ca oamenii care ajung acolo si lasa un lucru personal se vindeca de bolile pe care le au. Luam masa si pornim catre Valencia pe coasta mediteranei pe drumul national. La ora 9 seara suntem in Valencia, Catarroja in fata apartamentului tatalui meu, bucurosi ca am reusit sa strabatem cei 3800 km fara probleme.

Info :

E: Benzina in Spania este intre 1.15 – 1.25 EUR /l

Autostrada se plateste in functie de cat parcurgi dar este destul de scumpa Valencia – Barcelona 40 EUR.

 

 

Zilele 8 – 11 Valencia

 

Tatal meu a fost gazda noastra in oras fiind si el motociclist dar momentan fara motor.

Orasul Valencia este un oras cochet linistit pe malul Mediteranei, cu foarte multi tineri si care in week-end-ul respectiv gazduia pentru prima data Marele Premiu de Formula 1. Circuitul stradal din portul orasului a fost atent pregatit ca si orasul in sine pentru celebrul Gran Prix. Din pacate starea de sanatate a lui Ally nu prea s-a ameliorat si incepea sa se simta din ce in ce mai rau. Zilele au trecut rapid asa ca a trebuit din nou sa ne facem bagajele si sa ne pregatim de drum.

 

 

Ziua 12 Valencia – Barcelona

 

Am hotarat sa mergem pe autostrada drumul de intoarcere pentru a castiga timp si pentru ca Marius si Geo care erau pentru prima data in Barcelona sa mai poate explora o zi orasul. Din pacate Ally incepe sa se simta foarte rau si ajungem la spital unde primeste medicamentatia necesara si se hotaraste sa mearga mai departe. Spitalul in Barcelona a fost acoperita de asigurarea medicala si nu ne-au cerut niciun EUR.

 

 

 

Ziua 13 Barcelona – Marseille

 

Dimineata cand sa pornim la drum priza mea de 12V face un scurt si arde siguranta centrala a motorului. O schimbam si se arde din nou. Apoi alta si iar se arde. Izolam bine priza de 12 V si punem ultima sigurante de 30 A pe care o mai aveam si plecam la drum. Drumul catre Girona il facem pe national iar apoi intram pe autostrada pana la Montpellier aproximativ din cauza traficului foarte aglomerat de la granita Spaniei cu Franta. Montpellier – Marseille il facem pe national si la ora 19 ajungem in orasul ghetou al Frantei. La inceput parca nu ne venea sa credem dar intr-adevar Marseille are 70 % din populatie formata din emigranti. Era pentru prima data cand se conducea fara casca pe scuter se incalcau regulile de circulatie, totul arata ca intr-un oras de dupa razboi. Ne cazam si cel de la receptia hotelului ne sfatuieste sa ne ducem motoarele pentru siguranta in gara. Am pierdut aproape o ora pana am gasit gara sa parcam motoarele.

Iesim la plimbare prin oras sa vedem portul si ramanem uimiti de mizeria de pe strazi, de mizeria din Mediterana din port. Ne luam masa de seara si mergem sa dormim foarte uimiti de ce era in fata ochilor.

 

Info:

F: Autostrada se plateste in functie de km parcursi . Aproximativ 20 km – 1 EUR.

 

 

Ziua 14 Marseille – Genova

 

Din nou una din zilele cu foarte multe lucruri de povestit . Plecam spre coasta catre St.Tropez bucurosi ca o sa vedem Coasta de Azur. Drumurile foarte frumoase pline de biciclisti. Iar apoi coasta in sine cu orasele ei , cu Cannes ,cu Nisa totul este minunat. Am vazut aterizand pe aeroportul din Nisa celebrul Airbus 380 varianta de teste. Mergeai pe coasta si erai usor stropit de valurile ce se spargeau din mare. Minunat. Apoi ne-am intreptat catre Monaco. Am ajuns la cazinou. O bijuterie de oras sau tara – cum vrei sa ii zici . In jurul orei 18 am plecat spre Genova dar nu inainte ca Marius si Geo sa faca o baie in Mediterana chiar la capatul Coastei de Azur. Am intrat apoi in San Remo si am continuat drumul pe Riviera Italiana . Superb.

De indata ce am intrat in Italia puteam sa jur ca Rossi acolo s-a nascut. Un trafic total nebun pe 2 roti. Nu e prima data in Italia dar daca nu ai fost pe 2 roti in Italia ai pierdut mult din spiritul si adrenalina condusului nebun. Desi e un cliseu era locul unde era o singura regula – nu sunt reguli. Se conducea pe 2 roti – pe contrasens , depasit pe dunga continua , depasit coloana de masini. E prea greu sa spun in cuvinte aici. Desi pare o debandada totala – toata lumea e foarte atenta si e un sentiment super sa conduci acolo. Te bucuri ca ai 2 roti . Din pacate noi am rezistat doar o zi. Ajunsi in Genova nu aveam harta GPS pt oras iar hostelul era pe un munte sus – asa ca am platit un taxi sa mearga acolo si noi l-am urmarit. Adormeam la 3 dimineata in niste paturi oribile ca de spital.

 

 

Ziua 15 Genova – Ljubljana

 

Am decis sa mergem pe autostrada Genova – Trieste pentru a scuti din timp si pentru ca nu rezistam in traficul italian 500 de km . Pe autostrada s-a mers foarte ok si am ajuns in Slovenia in jurul orei 16. De acolo am continuat pe nationale catre Ljubljana. As putea spune de Slovenia ca este o tara foarte cocheta si sunt de acord cu ce spunea Geo „o mica Elvetie”. La hostel receptionerul era un tip roman la studii acolo care a fost foarte amabil si ne-a indicat pe unde sa mergem, ce sa vedem si unde mancam bine. Am fi ramas saptamani intregi in Slovenia iar Geo chiar pentru totdeana.

 

Info :

SLO : Benzina cam 1.1 - 1.2 EUR/l

 

 

Ziua 16 Ljubljana – Sarajevo

 

Dimineata parasim rapid Slovenia dupa un drum de munte si intram in Croatia. Facem in jur de 30 de km si in orasul Karlovac eu cu ochii mai la GPS mai la drum intru incet intr-o intersectie in forma de T pe drumul care merge inainte crezand ca am prioritate. Dar camionul care vine din dreapta cu viteza nu crede acelasi lucru si drept urmare sunt nevoit sa franez de urgenta. Geo care venea din spate franeaza si el dar fiindca era foarte incarcat blocheza fata si intra in mine. Eu sunt lovit in roata spate si inaintez 2-3 metri iar el cade pe partea stanga. Degajam rapid motoarele din intersectie pe partea drepta si incercam sa evaluam pagubele cand Geo incepe sa acuze dureri la piciorul stang. O doamna croata incearca sa ne zica in sarbeste ca e un spital in spate la doar 300 de metri. Ii multumim, merg cu Geo la spital – aflam ca nu ne accepta asigurarea medicala si ca trebuie sa platim in Kuna toate serviciile si apoi ne recuperam banii acasa.Din pacate respectivul spital nu avea raze X asa ca ne poate oferi doar o ambulanta pana la cel care are. Cat timp fac eu rost de kuna, Marius opreste un motociclist si merge cu motorul lui Geo la un service sa ii indrepte ghidonul. Gasesc bancomat platim salvarea 360 kuna ajunge Geo la spital. Nimeni nu vroia sa se atinga de el cand auzea de motocicleta si il vedea asa – ca sa vina cu politia. Avem noroc si dam de un medic roman care traia acolo si le explica ca i-a cazut motorul de pe loc si nu a avut accident. Il investigheaza si se constata ca are 2 oase rupte metatarsiene si ii pun piciorul in ghips. Ne intoarcem la motoare ii improvizam dintr-o craca de copac un schimbator de viteze pentru a putea schimba in sus. Motociclistii de acolo ii dau cadou niste coarne de KLE pentru ca cele de VX nu se puteau indrepta – i le schimba pt 20 EUR si plecam mai departe. In 100 de km suntem in Bosnia Hertzegovina. E noapte si Marius ne infricosase cu povestiri locale cu politie falsa, drumuri proaste si furturi de motoare auzite de la niste croati si de pe forum.

Parcurgem in noapte drumul catre Sarajevo care este plin de Politie pe bune – dar care nu ne opreste niciodata nici macar la filtre unde ne face semn sa mergem inainte. La prima benzinarie un localnic care vorbea engleza ne zice ca nu avem de ce sa ne temem doar ca dupa miezul noptii sunt multe filtre de poltie .

Plecam si ajungem in Sarajevo la 1 noaptea. Aventura nu se terminase. Aveam rezervare la hostel care se dovedea a fi doar o vitrina de agentie de turism. Sunam la numarul de pe geam si iese un om dintr-o dubita Renault care era receptionerul. Ne face chipurile check-in ne pune sa parcam intr-o curte un motor . Si ii urca in duba pe Ally si Geo iar noi sa ne tinem dupa el pana la sleeping house.

Ne duce la o casa veche din chirpici departe pe niste stradute, pazita de un 2 caini de care unul e Rotwailler – ne lasa cheile si intr-o sarba engleza ne zice ca ne vedem maine cand ne ducem noi la agentie. Adormim pe niste paturi din care ies arcurile dar la oboseala aia ce mai conta....

Info:

BiH : Trebuie carte verde dar noi nu am cumparat din graba.Drumurile sunt f ok in BIH.

 

 

Ziua 17 Sarajevo – Sofia

 

Plecam de dimineata dupa ce luam micul dejun intr-o incapere plina de coavoare pe pereti si cu portretul lui Tito la mare cinste – in directia Serbia. Drumurile de o calitate foarte buna. Evitam pe muchie de cutit un nou accident datorat unui tip care a depasit un tir desi nu avea loc si era sa intre in noi. La granita cu Serbia in Visegrad ne sunt controlate toate actele posibile de catre sarbi si descopera ca nu avem carte verde pentru Serbia deoarece ne expirasera RCA de pe 15 August cand plecasem in calatorie mie si lui Geo . Prin semne intelegem ca trebuie sa ma intorc eu cu Geo in ceea ce noi credeam ca e un oras dar de fapt era o alta granita cu Serbia, Priboj la 30 km departare. Acolo ne fac carti verzi cu „doar” 70 EUR de motor valabile o luna si doar in Serbia.

Intram in Serbia si hotaram sa ne intalnim cu Marius in primul oras pe nume Uzice. In drum spre Uzice reuseste sa cada si Marius aproape de pe loc avariind un semnal de la VFR. Apoi continuam catre Sofia unde ajungem la ora 2 noaptea. Ne cazam si adormim fericiti ca am reusit sa trecem si de ziua asta.

 

 

Ziua 18 Sofia – Bucuresti

 

Drumul asta eu Ally si Geo il mai facusem si acum un an jumătate si totul a fost ok. Nimic foarte impresionant dupa cate vazusem si prin cate trecusem . La ora 17 suntem in Bucuresti la capatul a nici mai mult sau mai putin de 7560 km prin Europa.

 

Cel mai prost drum(calitativ) in toata excursia : Giurgiu – Bucuresti .

Trebuie aici sa ii multumesc lui Catalin S de pe forum pentru ajutorul oferit cu tricourile dedicate excursiei .

Sunt foarte multe de spus despre aventura asta asa ca o sa las doar un citat la sfarsit care mie imi place si il cred reprezentativ :

 

 

„The World is a book, and those who do not travel read only a page.” ~St. Augustine

 

 

[Clerval]

Felicitari pentru tura!!! Cati pasageri au fost pana la urma?

[Lonerider]

Îngeru' - mare povestitor. Geo, abia joi seara am aflat de accident de la Călin Âşi însănătoÂşire grabnică la metatarsiene. În cuvinte, greu de exprimat această călătorie. Frumos. ÂŞi la mai multe.

[Inger`Albastru]

Din pacate piciorul lui Geo nu a avut doar 2 fracturi la metatarsiene ci si o a treia la cartilagiul de la degetul mare.

Astazi 08 septembrie a fost operat la Floreasca si i-au bagat un surub in picior pentru fixare si de maine o sa fie acasa.

 

Decizia lui de a continua calatoria de la Karlovac, nu cred ca ar fi fost la indemana (sau indepiciorul) oricui. A fost pentru aceasta calatorie un asa zis EROU.

 

Sanatate grabnica si ii tinem toti prietenii pumnii !

[MotoPlus]

am facut acelasi traseu aprox...nu am intrat in SPANIA!

 

SUPER !

[Flanker]

Va felicit si ma bucur din toata inima ca v-a iesit bine pana la urma, chiar si cu mici incidente.

Acuma zic si eu ca toata lumea: "imi schimb motoru' si poate la viitoarea ma alatur"(poate ma invita cineva la o tura ) )

 

Salutari!!!

[G.Burlacu]

Am reusit si am ajuns si acasa...de la spital:).operatia s-a declarat reusita.Am de stat cateva saptamani in repaus dar sper sa fie ok.

 

VX-ului nu am reusit nici acum sa ii scot batul de la schimbator, ce sa mai zic de spalat.

A fost o excursie superba; ma intreba cineva:" daca stiai ca ai sa iti rupi piciorul te mai duceai?", Ei bine nu pot raspunde 100% sigur dar in mare proportie DA, ..tot cred ca ma duceam.

 

Toate bune, si deja visam la urmatoarea!!!

Geo

[ianachim]

felicitari pt excursie

[Cavaleru]

cam cat v-a costat excursia?

 

felicitari pt calatorie

Editat Septembrie 9, 2008 de Cavaleru

[Lonerider]

Am reusit si am ajuns si acasa...de la spital:).operatia s-a declarat reusita.Am de stat cateva saptamani in repaus dar sper sa fie ok.

 

VX-ului nu am reusit nici acum sa ii scot batul de la schimbator, ce sa mai zic de spalat.

A fost o excursie superba; ma intreba cineva:" daca stiai ca ai sa iti rupi piciorul te mai duceai?", Ei bine nu pot raspunde 100% sigur dar in mare proportie DA, ..tot cred ca ma duceam.

 

Toate bune, si deja visam la urmatoarea!!!

Geo

 

Tot răul spre bine, se zice. Dacă nu ai aventuri, nu ai ce povesti. Ori voi aveți ce povesti. Aici e o fărâmă foarte mică...

[G.Burlacu]

cam cat v-a costat excursia?

 

felicitari pt calatorie

 

Multumim!

Excursia m-a costat personal in jur de 1700 de euro.

Consumul mediu de benzina a fost de maxim 5.5-5.6% deunde rezulta aproape 600 de euro numai carburantul.Taxele de drum nu le-am contorizat dar cred ca sunt undeva pe la 150 de euro ( astept colegii sa ma corecteze daca gresesc), cazarea la hosteluri (13 nopti) undeva pe la 300 de euro.

Restul = bere, papa, bere si foarte rar cate un briz-briz.

Consider ca nu este o suma mica, dar nici foarte mare raportat la cate satisfactii am avut in banii astia:)

 

PS: Numarul pasagerilor a fost = 1 persoana

[iuli-voshod]

SUPERB FRATILOR!!!:x:x:x LA MAI MULTEEE...SI INSANATOSIRE GRABNICA LUI GEO toate bune!!!...

[Inger`Albastru]

C

Editat Septembrie 10, 2008 de Inger`Albastru

[Inger`Albastru]

Costurile excursiei pentru motor cu pasager au fost de aprox 2200 EUR . Aici intra cheltuielile adunate ale celor doi de pe motor.

Stiu ca nu sunt putini bani dar cred ca mai bine dai banii pe un traseu de genul asta decat sa mergi la Mamaia sau in Vama Veche 2 saptamani si sa cheltuiesti poate doar cu 400 EUR mai putin.

In banii astia am avut de fiecare data ce ne-am dorit fara sa ne abtinem de la a manca bine sau a bea o bere, doua, trei cand a fost cazul.

[-Sir Daniel-]

Foarte frumos tur! Povestit exceptional, fotografii superbe! Bravo romani! Felicitari!

[Bogdan D.]

Super calatoria, dar pacat ca s-a intamplat accidentu.

Si eu am fost dar am reusit sa scap de belele.

 

[BooBoo]

Hai, koszkay, mai scrii azi? Welcome!

 

Copchii, sunt mandra de voi ca ati reusit sa faceti "plimbarea" asta! Pozele vorbesc de la sine, dar nu spun tot.

 

 

Geo, imi pare rau de incidentul ala, dar ma bucur enorm ca a fost doar atat! Daca poftesti la portocale sau ceva, sa ne anunti, ca sa te vizitam in grup si sa te obosim atat de tare incat sa-ti doresti sa ne mai vezi la anu'! Insanatosire grabnica, lunganule!

[koszkay]

A mea a fost saua (tare) de pe codita Bestiutzei. Cu multa ambitie, rabdare si sprijin am reusit sa raman pe saua lui pana in fata garajului.

A fost o plimbare pe care, cu tot talentul lui Fanu, nu o vom putea povesti exact asa cum am simtit-o noi.

 

Ce mi s-a parut mie interesant in excursia asta a fost sentimentul pe care il ai cand vezi cum treci cursiv prin locuri atat de diferite intre ele, cum peisajele se schimba sub ochii tai, oamenii la fel, stiluri de viata, niveluri de trai.

Am urcat pana in inima Alpilor Austriei unde mi-a inghetat mana pe camera de filmat, am strabatut pasurile Alpilor Elvetieni unde am vazut vacutele fericite, am coborat putin prin statiunile insorite cu ape termale de la poalele Alpilor Frantei, am strabatut intregi sate viticole din sudul Frantei...ne-am lasat mangaiati de soarele Coastei de Azur...si asa mai departe...cate si mai cate Oricum am senzatia ca foarte multe imi scapa acum.

 

Bosnia Hertegovina chiar si Serbia sunt niste experiente interesante dupa ce traversezi toata civilizatia fireasca a Uniunii Europene, cand uiti in ce loc ti-ai bagat pasaportul la intrare in Ungaria. Acolo oamenii duc un trai foarte modest, cele mai raspandite masini sunt Golf 1 si altele de varsta lui, prin geamurile caselor vedeai televizoare alb - negru aprinse. DAR: au sute de km de drumuri asfaltate si fara cratere tipic romanesti. Mie mi-au ramas in minte imaginile caselor lovite de bombardamente,parasite, ramase fara acoperisuri, fara geamuri. Noaptea, in lumina farurilor si in pustietatea muntilor pe care i-am strabatut erau absolut sinistre. Astfel de imagini te fac sa simti ideea de razboi in cu totul alte dimensiuni fata de ce percepem noi dintr-o stire la TV.

Sarajevo mi s-a parut un oras posomorat, agitat si dezordonat, un Petersburg din scrierile lui Dostoievski.

 

Am sa mai pun si eu cateva poze

 

 

 

 

Aa...: prin Monaco am umblat cu pasaportul in mana, dupa ce in Casino un nene de acolo (nu stiu cum se numeste - eu i-as spune portar ) ) m-a dat afara si m-a trimis la garderoba sa-i aduc pasaportul si sa ii demonstrez ca sunt majora

... Si i-am demonstrat :

 

 

 

 

 

 

 

In incheiere vreau sa spun ca Geo este un exemplu de om ambitios si hotarat. Felicitari Geo (inca o data) !

Din pacate accidentul care s-a intamplat a fost cam vina tuturor. Geo a fost cel mai incarcat dintre noi, a carat pe motor aprox 100 kg de bagaj care la acea franare si-au spus si ele cuvantul... Ar fi trebuit sa ne gandim sa echilibram altfel bagajele intre cele 3 motoare.

 

Cam asta a fost un mic rezumat al gandurilor cu care m-am intors eu din Europa.

Apropos...intorcerea in lumea tampa si snoaba si cocalareasca din Ro e bulversanta si deprimanta ...

 

 

Ally

Editat Septembrie 11, 2008 de koszkay

[BooBoo]

Ally, foarte frumos!

[sacal]

o tura foarte frumoasa. amintiri multe si placute/.

[Vlad Codreanu]

Apropos...intorcerea in lumea tampa si snoaba si cocalareasca din Ro e bulversanta si deprimanta ...

 

... si te face sa iti doresti sa te intorci cat mai curand in lumea civilizata... Cunosc si eu sentimentul.

 

Felicitari pentru drum, pentru ca ati indraznit si pentru ca ati vazut tot ceea ce ati vazut.

[G.Burlacu]

... si te face sa iti doresti sa te intorci cat mai curand in lumea civilizata... Cunosc si eu sentimentul.

 

Felicitari pentru drum, pentru ca ati indraznit si pentru ca ati vazut tot ceea ce ati vazut.

 

Multumim.

In momentul de fata, ma simt onorat cand cineva care are la profil un R1200GS imi transmite felicitari pentru excursie.

Daca am reusit sa impresionam audienta cu excursia aceasta se datoreaza in primul rand "babutelor noastre de motociclete" si apoi noua.

 

Toate bune!

[pompiliu]

 

„Ceea ce te indeamna sa lasi totul balta si sa pleci e contemplarea tacuta a atlaselor geografice , culcat pe burta, pe covor, intre zece si treisprezece ani. Visezi la tinuturi precum Banatul, Marea Caspica, Casmirul, la muzicile ce rasuna acolo, la privirile pe care le vei intalni, la ideile care te asteapta... Cand, dupa primele obiectii ale bunului simt, dorinta persista, ii cauti justificari. Si gasesti unele jalnice. Adevarul e ca nu stii cum se cheama pornirea care te incearca. Ceva in fiinta ta creste si rupe odgoanele, pana in ziua cand, nu prea sigur pe tine, pleci de-adevaratelea.

O calatorie nu are nevoie de motive. Si dovedeste, in scurt timp, ca-si este siesi suficienta. Crezi ca vei face o calatorie, insa curand pricepi ca ea, calatoria, e cea care te face- sau desface.” Nicolas Bouvier

 

 

Ziua 1 Bucuresti - Timisoara

 

5 dimineata - autostrada se aseza frumos la rotile motoarelor gata sa o strabata intr-o clipita.

Urmeaza Ramnicu Valcea si defileul Jiului.Drumul obositor cu mult praf ce nu te lasa sa ridici viziera si sa tragi puternic aer in piept fericit ca de azi 18 zile esti liber sa strabati micul nostru continent.

Caldura, praf, caldura si iar praf. Soferi nerabdatori. Oboseala psihica. Ne apropiem de Hunedoara si pentru prima data in toata excursia de 18 zile reusim sa ne ratacim unii de altii.

Castelul Corvinilor se aseza in fata motoarelor, ne exteriorizam, nervii traficului ies la suprafata. Calm. Un calut paste linistit si se uita cu ochii mari la agitatia neobisnuita din jurul lui. Mancam ceva. Caldura. Vizitam castelul si plecam spre Timisoara via Deva.

Nu mai rezistam multi km si oprim cu gandul la o mica pauza de odihna si un somn pe iarba verde de pe marginea drumului. Nu intelegeam cum o sa strabatem noi Europa daca deja dupa primii 500 de km eram terminati. Am pus totul pe seama tarii si am plecat optimisti la drum - si bine am facut.

La ora 6 seara eram in Timisoara dupa un drum de 13 ore la o temperatura de aproximativ 35 de grade.

Bere si gargara in Piata din centrul orasului. A doua zi urma sa o luam de la capat cu forte noi.

 

 

Ziua 2 Timisoara - Viena

 

Trezirea de dimineata cand sa parasim Timisoara - lui Norway i se strica oglinda dreapta - normal doar e Honda. O repara in 20 de minute si ne continuam drumul spre granita cu Ungaria(San Nicolau Mare). Dupa ce intram in Ungaria mai parcurgem 30 de km prin trafic si dupa Szeged - drum de vis. In Ungaria oamenii sunt foarte rabdatori in trafic - mergeau km intregi in spatele unui tractor desi depasirea era permisa. Cred ca Ungaria a fost una din tarile in care am vazut sute de km marcati continuu cu dunga intrerupta ce permitea depasirea. Sa mai zic inca o data de oameni - civilizati, ingrijiti, muncitori. Traficul moto in Ungaria pe drumurile nationale este o adevarata placere. Drumuri bune, soferi politicosi care respecta motociclistii, motociclisti care respecta soferii. Trebuie sa mentionez ca Ungaria a fost singura tara in care ne-a oprit Politia si asta doar pentru un control de rutina care a durat maxim 2 minute.

Am mers in directia Siofok pentru a vedea si noi "marea ungureasca"-Lacul Balaton. Kilometrii au trecut si ne-am trezit in fata lacului imbracati in slip cu gandul de a ne racori inainte de a pleca spre Viena. Dupa o baie pe cinste, uimiti de curatenia din lac si din jur ne echipam si pornim spre Viena. Am continuat pe national pana la granita cu Austria unde am parcurs mica distanta ramasa pe autostrada. In viena cand am ajuns a inceput sa ploua si a plouat si a plouat toata noaptea. Imi era frica ca este blestemul lui Burlacu' si ca o sa fim urmariti de el toata excursia.

 

Info:

H: Benzina in jurul la 1.2 EUR.

A: Costul unei Vigniete este de 3.10 EUR pentru moto si este necesara doar daca mergeti pe autostrada.

Benzina intre 1.2 EUR si 1.4 EUR.

 

 

Ziua 3 Viena - Innsbruck

Dimineata ploaia era la final doar cateva picaturi. Era ora 7 plecam cu gandul de a cuceri Alpii si a ajunge in jurul orei 19 in Innsbruck deoarece daca ajungeam mai tarziu ne pierdeam cazarea.

GPS-ul este acoperit de o punga si pornim la drum. Mergem in directia Spittal ad Drau pe autostrada pentru a ne putea bucura de Grossglockner. Autostrada este superba - peisaje de neuitat - cate un tunel exact ca in filme lung de cativa km. Sunt apostrofat ca o sa ramanem doar cu amintirile daca nu ne oprim sa si fotografiem - asa ca dupa alti cativa km facem o pauza de fotografii si continuam usor. La prima benzinarie este liniste - oamenii nu se grabesc nicaieri - stau si sorb usor din berea rece. Afara totul este intr-un stop-cadru pentru o fotografie KODAK iar in aceasta mica galbena benzinarie s-a adunat viata din Alpi iar austricii rozalii in obraji rad zgomotos. Alimentam si pornim pe drumuri nationale spre celebrul munte. Imi e greu sa descriu ce vad dar sunt sigur ca toti stiu reclamele Milka. La intrarea pe Grossglockner platim cei 18 EUR , pornim camera video si incepem sa urcam. Totul este impresionant cel putin pentru noi. Izvoare ce se nasc din peretii muntelui iar in varf un platou frumos. De necrezut ca ne-am intalnit cu marmota recent disponibilizata de la Milka unde nu se mai inveleste ciocolata in staniol. Un pic trista dar bucuroasa ca am ajuns acolo, se uita cu ochii mari parca nu ii venea sa creada ca intr-adevar am plecat in aceasta excursie dupa atatea planuri. Ne luam ramas bun si plecam spre Zell a See. Trecem prin pass-ul Hochtot la o altitudine de 2505 m unde ningea. Ne facem ceva poze in zapada si coboram cu capul in nori la propriu. La iesire ne minunam sa vedem ca oameni de toate varstele coborau de pe motociclete pentru a se odihni dupa micul traseu montan. Mi-am dat seama ca nu avem varsta - ca nu avem casa - ca nu suntem romani, bulgari, austrieci - suntem in sfarsit CALATORI. Pentru prima data sufletul a urlat de fericire - era liber . Cu toate acestea in suflet am continuat pe drumuri nationale cu inclinatii ritmate la stanga si dreapta pana cand am intrat pe autostrada de Innsbruck. In orasul olimpic de la poalele muntelui fiecare se minuna de ce vedea si parca nimeni nu credea cu adevarat ca nu este un vis din care se va trezi in cateva ore.

Info:

A:Intrare Grossglockner 18 EUR pt moto.

 

 

Ziua 4 Innsbruck - Lausanne

 

Ziua incepe cu soare si cu un mic dejun select plin de dulciuri la cafeneaua de la parterul hostelului care ne gazduise. Urmeaza poate una din cele mai memorabile zile ale acestei excursii. Traseul este Innsbruck – Vaduz(Lichtenstein) – Sierre – Lausanne . Plecam spre Vaduz, cand pe autostrada cand pe national, trecem prin cel mai lung tunel din aceasta excursie de 18 km. Ajunsi in granita comuna a Elvetiei cu Licthenstein ne intreptam rapid spre Vaduz si apoi urmam drumul prin Alpi catre Sierre. La un moment GPS-ul ne duce intr-o mica gara de unde trebuia sa luam trenul pentru a traversa muntele. Facem cale intoarsa si asa ajungem sa traversam alpii prin Oberalp Pass 2046m iar apoi sa ajungem la o alta gara pe care o ignoram si urcam pe Furka Pass 2436m . Furka pass as putea sa il recomand si ca cel mai frumos pass in alpi din cate am trecut noi. Coboram nebuneste pe drumurile de munte catre Lausanne si ultimii 100 de km ii parcurgem pe o autostrada cu un peisaj superb.

In Lausanne mai bine zis Ecublens ne asteapta gazdele de pe Couchsurfing intr-un apartament la etajul 4 al micului oras din Elvetia franceza. Gazdele 2 tipi de milioane din care unul magician ne ofera o seara frumoasa cu bere, iarba si kebab. Avem parte si de o mica reprezentatie din partea magicianului „de serviciu” .

Info:

FL: Ar fi culmea sa aiba si taxe de drum

CH: 25 EUR Vignieta valabila un an in cazul in care doriti sa folositi autostrazile

 

 

Ziua 5 Lausanne - Montpellier

Cea mai lunga zi deoarece aveam de parcurs 700 de km pe drumuri nationale cu exceptia drumului catre Geneva si trecerea viaductului Millau . Vedem Geneva si apoi pornim catre Aix-les-Bains trecem pe langa lacul du Bourget si apoi ne indreptam spre Millau pentru a vedea viaductul. Drumurile superbe intr-un viraj stang-dreapta continuu. Aici incepem sa ne facem scoala moto de luat viraje si le strabatem aproape fara oprire. Franta frumoasa, linistita, cu sate mici puse la punct.

Ajungem noaptea din pacate la viaductul Millau intram pe autostrada si strabatem al doilea viaduct din lume ca marime. Totul arata ca o excursie din avion. Inclusiv luminile anticoliziune instalate pe viaduct – 2.5 km de zbor la sol. Ne dam seama ca o sa ajungem tarziu in Montpellier si hotaram sa cautam un hotel in oras cand v-om ajunge. Iesim de pe autostrada si plecam pe national. Obositi avem parte de un drum in munte cu ceata, un pic de frig si fara prea multe localitati. GPS-ul ne duce pe cele mai bizare rute dar corect catre centrul orasului. Ne cazam la un moment la un hotel Campanile si dormim adanc.

Info:

F: Pentru a trece pe viaductul Millau am platit in jur de 7 EUR

Benzina costa in franta 1.4 -1.5 EUR/l

 

 

 

Ziua 6 Montpellier – Barcelona

 

Ne trezim si plecam in oras sa cautam niste ulei pentru motoare deoarece la benzinarii nu prea aveau semi-sintetic ci doar full sintetic si nu vroiam sa le amestecam. Un biker francez ii spune lui Geo ca ne duce el la un Carrefour si asa facem rost de uleiul mult dorit. Pornim apoi pe nationale in directia Barcelona dar la iesirea din Franta sunt cozi foarte mari asa ca decidem sa intram pe autostrada pana la Barcelona pentru a mai vedea cate ceva si din oras in acea seara si pentru ca Ally se simtea rau. Zona franceza dintre Montpellier si Barcelona este una plina de orasele care au podgorii intregi de vita de vie si care comercializeaza vin.

La ora 6 suntem in orasul lui Gaudi si mergem la o masa si o plimbare de seara pe celebra Rambla.

 

 

Ziua 7 Barcelona – Valencia

 

Hotaram sa facem o abatere de dimineata intai pe la Montserrat sa urcam sus pe muntele de langa Barcelona . Oraselul este sus pe munte la o altitudine de aproximativ 850 m si este foarte simplu si frumos. Are o catedrala celebra pentru faptul ca oamenii care ajung acolo si lasa un lucru personal se vindeca de bolile pe care le au. Luam masa si pornim catre Valencia pe coasta mediteranei pe drumul national. La ora 9 seara suntem in Valencia, Catarroja in fata apartamentului tatalui meu, bucurosi ca am reusit sa strabatem cei 3800 km fara probleme.

Info :

E: Benzina in Spania este intre 1.15 – 1.25 EUR /l

Autostrada se plateste in functie de cat parcurgi dar este destul de scumpa Valencia – Barcelona 40 EUR.

 

 

Zilele 8 – 11 Valencia

 

Tatal meu a fost gazda noastra in oras fiind si el motociclist dar momentan fara motor.

Orasul Valencia este un oras cochet linistit pe malul Mediteranei, cu foarte multi tineri si care in week-end-ul respectiv gazduia pentru prima data Marele Premiu de Formula 1. Circuitul stradal din portul orasului a fost atent pregatit ca si orasul in sine pentru celebrul Gran Prix. Din pacate starea de sanatate a lui Ally nu prea s-a ameliorat si incepea sa se simta din ce in ce mai rau. Zilele au trecut rapid asa ca a trebuit din nou sa ne facem bagajele si sa ne pregatim de drum.

 

 

Ziua 12 Valencia – Barcelona

 

Am hotarat sa mergem pe autostrada drumul de intoarcere pentru a castiga timp si pentru ca Marius si Geo care erau pentru prima data in Barcelona sa mai poate explora o zi orasul. Din pacate Ally incepe sa se simta foarte rau si ajungem la spital unde primeste medicamentatia necesara si se hotaraste sa mearga mai departe. Spitalul in Barcelona a fost acoperita de asigurarea medicala si nu ne-au cerut niciun EUR.

 

 

 

Ziua 13 Barcelona – Marseille

 

Dimineata cand sa pornim la drum priza mea de 12V face un scurt si arde siguranta centrala a motorului. O schimbam si se arde din nou. Apoi alta si iar se arde. Izolam bine priza de 12 V si punem ultima sigurante de 30 A pe care o mai aveam si plecam la drum. Drumul catre Girona il facem pe national iar apoi intram pe autostrada pana la Montpellier aproximativ din cauza traficului foarte aglomerat de la granita Spaniei cu Franta. Montpellier – Marseille il facem pe national si la ora 19 ajungem in orasul ghetou al Frantei. La inceput parca nu ne venea sa credem dar intr-adevar Marseille are 70 % din populatie formata din emigranti. Era pentru prima data cand se conducea fara casca pe scuter se incalcau regulile de circulatie, totul arata ca intr-un oras de dupa razboi. Ne cazam si cel de la receptia hotelului ne sfatuieste sa ne ducem motoarele pentru siguranta in gara. Am pierdut aproape o ora pana am gasit gara sa parcam motoarele.

Iesim la plimbare prin oras sa vedem portul si ramanem uimiti de mizeria de pe strazi, de mizeria din Mediterana din port. Ne luam masa de seara si mergem sa dormim foarte uimiti de ce era in fata ochilor.

 

Info:

F: Autostrada se plateste in functie de km parcursi . Aproximativ 20 km – 1 EUR.

 

 

Ziua 14 Marseille – Genova

 

Din nou una din zilele cu foarte multe lucruri de povestit . Plecam spre coasta catre St.Tropez bucurosi ca o sa vedem Coasta de Azur. Drumurile foarte frumoase pline de biciclisti. Iar apoi coasta in sine cu orasele ei , cu Cannes ,cu Nisa totul este minunat. Am vazut aterizand pe aeroportul din Nisa celebrul Airbus 380 varianta de teste. Mergeai pe coasta si erai usor stropit de valurile ce se spargeau din mare. Minunat. Apoi ne-am intreptat catre Monaco. Am ajuns la cazinou. O bijuterie de oras sau tara – cum vrei sa ii zici . In jurul orei 18 am plecat spre Genova dar nu inainte ca Marius si Geo sa faca o baie in Mediterana chiar la capatul Coastei de Azur. Am intrat apoi in San Remo si am continuat drumul pe Riviera Italiana . Superb.

De indata ce am intrat in Italia puteam sa jur ca Rossi acolo s-a nascut. Un trafic total nebun pe 2 roti. Nu e prima data in Italia dar daca nu ai fost pe 2 roti in Italia ai pierdut mult din spiritul si adrenalina condusului nebun. Desi e un cliseu era locul unde era o singura regula – nu sunt reguli. Se conducea pe 2 roti – pe contrasens , depasit pe dunga continua , depasit coloana de masini. E prea greu sa spun in cuvinte aici. Desi pare o debandada totala – toata lumea e foarte atenta si e un sentiment super sa conduci acolo. Te bucuri ca ai 2 roti . Din pacate noi am rezistat doar o zi. Ajunsi in Genova nu aveam harta GPS pt oras iar hostelul era pe un munte sus – asa ca am platit un taxi sa mearga acolo si noi l-am urmarit. Adormeam la 3 dimineata in niste paturi oribile ca de spital.

 

 

Ziua 15 Genova – Ljubljana

 

Am decis sa mergem pe autostrada Genova – Trieste pentru a scuti din timp si pentru ca nu rezistam in traficul italian 500 de km . Pe autostrada s-a mers foarte ok si am ajuns in Slovenia in jurul orei 16. De acolo am continuat pe nationale catre Ljubljana. As putea spune de Slovenia ca este o tara foarte cocheta si sunt de acord cu ce spunea Geo „o mica Elvetie”. La hostel receptionerul era un tip roman la studii acolo care a fost foarte amabil si ne-a indicat pe unde sa mergem, ce sa vedem si unde mancam bine. Am fi ramas saptamani intregi in Slovenia iar Geo chiar pentru totdeana.

 

Info :

SLO : Benzina cam 1.1 - 1.2 EUR/l

 

 

Ziua 16 Ljubljana – Sarajevo

 

Dimineata parasim rapid Slovenia dupa un drum de munte si intram in Croatia. Facem in jur de 30 de km si in orasul Karlovac eu cu ochii mai la GPS mai la drum intru incet intr-o intersectie in forma de T pe drumul care merge inainte crezand ca am prioritate. Dar camionul care vine din dreapta cu viteza nu crede acelasi lucru si drept urmare sunt nevoit sa franez de urgenta. Geo care venea din spate franeaza si el dar fiindca era foarte incarcat blocheza fata si intra in mine. Eu sunt lovit in roata spate si inaintez 2-3 metri iar el cade pe partea stanga. Degajam rapid motoarele din intersectie pe partea drepta si incercam sa evaluam pagubele cand Geo incepe sa acuze dureri la piciorul stang. O doamna croata incearca sa ne zica in sarbeste ca e un spital in spate la doar 300 de metri. Ii multumim, merg cu Geo la spital – aflam ca nu ne accepta asigurarea medicala si ca trebuie sa platim in Kuna toate serviciile si apoi ne recuperam banii acasa.Din pacate respectivul spital nu avea raze X asa ca ne poate oferi doar o ambulanta pana la cel care are. Cat timp fac eu rost de kuna, Marius opreste un motociclist si merge cu motorul lui Geo la un service sa ii indrepte ghidonul. Gasesc bancomat platim salvarea 360 kuna ajunge Geo la spital. Nimeni nu vroia sa se atinga de el cand auzea de motocicleta si il vedea asa – ca sa vina cu politia. Avem noroc si dam de un medic roman care traia acolo si le explica ca i-a cazut motorul de pe loc si nu a avut accident. Il investigheaza si se constata ca are 2 oase rupte metatarsiene si ii pun piciorul in ghips. Ne intoarcem la motoare ii improvizam dintr-o craca de copac un schimbator de viteze pentru a putea schimba in sus. Motociclistii de acolo ii dau cadou niste coarne de KLE pentru ca cele de VX nu se puteau indrepta – i le schimba pt 20 EUR si plecam mai departe. In 100 de km suntem in Bosnia Hertzegovina. E noapte si Marius ne infricosase cu povestiri locale cu politie falsa, drumuri proaste si furturi de motoare auzite de la niste croati si de pe forum.

Parcurgem in noapte drumul catre Sarajevo care este plin de Politie pe bune – dar care nu ne opreste niciodata nici macar la filtre unde ne face semn sa mergem inainte. La prima benzinarie un localnic care vorbea engleza ne zice ca nu avem de ce sa ne temem doar ca dupa miezul noptii sunt multe filtre de poltie .

Plecam si ajungem in Sarajevo la 1 noaptea. Aventura nu se terminase. Aveam rezervare la hostel care se dovedea a fi doar o vitrina de agentie de turism. Sunam la numarul de pe geam si iese un om dintr-o dubita Renault care era receptionerul. Ne face chipurile check-in ne pune sa parcam intr-o curte un motor . Si ii urca in duba pe Ally si Geo iar noi sa ne tinem dupa el pana la sleeping house.

Ne duce la o casa veche din chirpici departe pe niste stradute, pazita de un 2 caini de care unul e Rotwailler – ne lasa cheile si intr-o sarba engleza ne zice ca ne vedem maine cand ne ducem noi la agentie. Adormim pe niste paturi din care ies arcurile dar la oboseala aia ce mai conta....

Info:

BiH : Trebuie carte verde dar noi nu am cumparat din graba.Drumurile sunt f ok in BIH.

 

 

Ziua 17 Sarajevo – Sofia

 

Plecam de dimineata dupa ce luam micul dejun intr-o incapere plina de coavoare pe pereti si cu portretul lui Tito la mare cinste – in directia Serbia. Drumurile de o calitate foarte buna. Evitam pe muchie de cutit un nou accident datorat unui tip care a depasit un tir desi nu avea loc si era sa intre in noi. La granita cu Serbia in Visegrad ne sunt controlate toate actele posibile de catre sarbi si descopera ca nu avem carte verde pentru Serbia deoarece ne expirasera RCA de pe 15 August cand plecasem in calatorie mie si lui Geo . Prin semne intelegem ca trebuie sa ma intorc eu cu Geo in ceea ce noi credeam ca e un oras dar de fapt era o alta granita cu Serbia, Priboj la 30 km departare. Acolo ne fac carti verzi cu „doar” 70 EUR de motor valabile o luna si doar in Serbia.

Intram in Serbia si hotaram sa ne intalnim cu Marius in primul oras pe nume Uzice. In drum spre Uzice reuseste sa cada si Marius aproape de pe loc avariind un semnal de la VFR. Apoi continuam catre Sofia unde ajungem la ora 2 noaptea. Ne cazam si adormim fericiti ca am reusit sa trecem si de ziua asta.

 

 

Ziua 18 Sofia – Bucuresti

 

Drumul asta eu Ally si Geo il mai facusem si acum un an jumătate si totul a fost ok. Nimic foarte impresionant dupa cate vazusem si prin cate trecusem . La ora 17 suntem in Bucuresti la capatul a nici mai mult sau mai putin de 7560 km prin Europa.

 

Cel mai prost drum(calitativ) in toata excursia : Giurgiu – Bucuresti .

Trebuie aici sa ii multumesc lui Catalin S de pe forum pentru ajutorul oferit cu tricourile dedicate excursiei .

Sunt foarte multe de spus despre aventura asta asa ca o sa las doar un citat la sfarsit care mie imi place si il cred reprezentativ :

 

 

„The World is a book, and those who do not travel read only a page.” ~St. Augustine

 

 

a ima si

 

salutare om bun fata unde ai lasato ai fost singur frumoasa calatorie adevarat nui drumul de la cluj la stina de vale alte drumuri alti oameni frumos cu stima

si respect Pompi

[guy_ana]

Felicitari e un cliseu, dar evident ca vi se cuvin. Ati reusit sa bateti (rotiti) dintr-o bucata multe din cele mai interesante locuri de vazut in Europa.

 

Cit despre Geo... ce sa spun...toata admiratia ca a putut sa mearga cu piciorul in ghips! Nici nu imi explic cum a reusit sa schimbe vitezele, ca practic a mers ceva de genul "cu trei miini....Si Dan Honciuc am auzit ca ar fi avut piciorul in ghips la un moment dat si a mers mai departe, dar am crezut ca intelesesem gresit. Iar acum, din povestea si poza voastra, vad ca se poate....Inca o data, toata admiratia pentru nervi si ingeniozitate. Ce-ti mai face piciorul?

[G.Burlacu]

Felicitari e un cliseu, dar evident ca vi se cuvin. Ati reusit sa bateti (rotiti) dintr-o bucata multe din cele mai interesante locuri de vazut in Europa.

 

Cit despre Geo... ce sa spun...toata admiratia ca a putut sa mearga cu piciorul in ghips! Nici nu imi explic cum a reusit sa schimbe vitezele, ca practic a mers ceva de genul "cu trei miini....Si Dan Honciuc am auzit ca ar fi avut piciorul in ghips la un moment dat si a mers mai departe, dar am crezut ca intelesesem gresit. Iar acum, din povestea si poza voastra, vad ca se poate....Inca o data, toata admiratia pentru nervi si ingeniozitate. Ce-ti mai face piciorul?

 

Multumim pentru vorbele frumoase.Calatoria noastra este pusa in umbra putin de voiajul tau in inima estului

Piciorul e binisor.Mai are 5 zile fix si iese din gips.Urmeaza recuperarea si....inapoi in sha

 

Toate bune!