ADVRadu

Decapotabila o faci...

L-ai spart sau iar te plictisesti?

Nu stii tu unde e mancarea buna...of of of...si Sergiana a intrat in renovari, btw.

Ai cumva curent electric si un loc liber in garaj?

Poti privi lucrurile si altfel - daca aveai acelasi buget si iti luai BMW - din parti mai aveai bani de tura, mergeai cu el pana in vama si gata . Nu imi place logo-ul, felul in care ai "sucit" literele chirilice, dar asta e doar din cauza ca sunt carcotas. Deci, din partea mea, jos palaria, faina tura ai facut! Din perspectiva unui alt om care a investit mai mult in excursii decat in motor, zic "da, frate, asa se face!"

Eu acolo merg joia de obicei. Acuma fiecare cu poate... Totusi eu cam tind sa ii dau dreptate, cu toate problemele pe care le are.

Ca restaurant, iti recomand cu caldura Terracotta http://www.terracottasibiu.ro/ , sau mai traditionale Crama Sibiana (in Piata mica), Crama Sibiul Vechi (in spate la Billa de pe Balcesu). In general majoritatea restaurantelor din centru sunt totusi de evitat: mancare scumpa si proasta. Have fun!

Ar fi o idee sa ne intalnim de acuma joi seara la Filarmonica...

No, cum ii mestere, unde ai fost pana la urma?

Nu suna a tacanit de supape. Dupa tonalitate, suna a rulment de ambreiaj, dar dupa intermitenta mai degraba e un lant de distributie (intinzator intepenit sau ceva de genul). Trebuie ascultat "live", inregistrarea poate sa distorsioneze realitatea. Eu as incepe cu intinzatoarele de lantui de distributie. Am si io o mica buba: unul din becurile din bord si-a dat duhul in concediu si ar trebui sa il schimb. Daca stie cineva modelul exact ca sa il cumpar inainte sa demontez plasticele, mi-ar fi de folos. Modelul e SV650S din '99.

Rau nu suna

Noi am lasat motorul cu castile si gentile legate pe el de fiecare data cand am fost acolo in parcarea din poiana. N-am avut niciodata probleme, si chiar am fost de mai multe ori. Acuma motorul nostru totusi nu e Honda sau BMW . Mai demult am mai incercat o alta varianta, stat la cabana Gura Zlata seara, si de acolo plecat dimineata cu motorul si rucsacul inspre poiana. Nu ne-au prea placut insa gazdele, asa ca am ales ulterior sa stam cu cortul in poiana.

Asta nu prea cred ca mai conteaza. Intr-un fel sau altul cu totii gresim, mai mult sau mai putin. E pacat de cei care ajung sa aiba de suferit, indiferent despre cine este vorba, fie ca e dintr-o greseala mica sau mare, fie ca a fost sau nu din vina lor. Eu zic numa' "sanatace!"

Nu tin minte sa ne fi cunoscut, dar tin minte ca in urma cu cativa ani, cand am avut un picior rupt, mi-a urat refacere rapida si mi-a dat cateva sfaturi bune. Nu pot decat sa ii urez la randul meu multa sanatate si insanatosire grabnica. Nu stiu care au fost circumstantele exacte, si nici nu am cum sa aflu, dar mare pacat ca s-a ajuns aici. Oricum, multa sanatate si putere de lupta inca o data!

Nu a fost mult pentru 25 de zile, intr-adevar. Dar daca e sa ne gandim ce am primit pe ei, despre ce tari e vorba si cam care a fost contextul, tot mi se pare "overpriced" ca sa zic asa. Merge Amaratu', Radule, merge...si saracu' va trebui sa mai mearga mult si bine, ca dupa o mica ratacire prin piata de KTM 950 adv, am ajuns la vorba lu' taica-miu: "Pai de banii aia iti iei masina buna mai copile!" Asa ca va urma schimbarea furca+roata fata, probabil un scut la motor, cauciucuri mixte, o revizie generala si om mai vedea ce altceva.

A costat mai mult decat ne-am fi asteptat, si am senzatia ca am fost "facuti" de bani de multe ori in Turcia si in Georgia. In primul rand benzina turceasca, scumpa si proasta - niciodata n-am mai scos consum peste 7l/100km. In Turcia am reusit-o si pe asta. Mancarea peste tot cu preturile umflate si nu cine stie ce. Sincer prefer kebap-ul de la Dristor daca am de ales. Berea, ca si benzina, scumpa si proasta, si in general doar in magazine mai mari. La terasa am gasit doar in Istanbul si Canakkale. In rest, cam pentru orice trebuia sa te tiganesti. Si cam oricum o dadeai, daca te ocheau ca esti din "vest", tot scump ieseai. In schimb am observat ca, daca te faci ca habar n-ai de engleza si ingani 2-3 cuvinte in turca, pretul mai scade, dar nu intotdeauna. Asta, bineinteles, nu se aplica si la benzina sau bere. In Georgia mi s-a parut scumpa cazarea, pentru ceea ce se oferea. Si nici restul chestiilor nu erau prea ieftine in zonele mai turistice. In schimb undeva in Tbilisi am mancat khinkali si am baut vin pe saturate pentru incredibila suma de 5 euro si un pic. In plus, daca nu aveai bani de care trebuia pregatiti, cam toti incercau sa te jecmaneasca la rata de schimb, atat in Georgia cat si in Turcia. Am dat si peste oameni care ne-au invitat cu ei la masa si am mancat si baut din partea casei. Depinde cum ti-e norocul... Per total, cred ca ni se urcase la cap binele si ieftineala din Albania de anul trecut, si acum a fost un mic soc. In Armenia in schimb a fost chiar mai ieftin decat ne-am fi asteptat. S-au dus de toti cam vreo 1700-1800 de euro (nu am numarat exact si nici nu o sa numar, si nici habar n-am care pe ce s-au dus, ce-i sigur e ca nu ii mai am ) pentru doua persoane si un motor timp de 25 de zile. Ce-i drept, nu ne-am abtinut de la nimic, dar nici nu ne-am intins exagerat. O sa vedeti mai incolo poze de la hoteluri - am stat, printre altele, la unul la care am platit 30 de lire pe camera - iar conditiile au fost de hotel Cismigiu. Dar n-a fost bai, a fost parte din experienta Turciei "traditionale", dupa cum bine zicea prietenul Selman, la care am stat in Istanbul. A venit timpul pentru inca un set de poze, si anume de pe la Ushguli. Dupa un imens mic dejun "cu de toate" ne-am luat ramas bun de la gazde, cu gand sa mergem sa campam la Ushguli, sa vedem mai de aproape muntele Shkara si eventual sa trecem pasul Zagari inspre Lentekhi. Zis si facut. Coboram de pe dealul unde am stat in Mestia Si pornim inspre Ushguli - cam 45km de drum "nepavat": Aceleasi turnulete par sa fie peste tot: Si iarasi trecere prin apa: Si ia uite ce porci tin oamenii astia acasa. Mi-a fost dat o singura data sa vad scroafa mistret cu purcei in padure, si poate ma insel, dar astia arata leit mistreti: Ceva noroaie: Si alune: Si cladiri istorice: Si iar noroaie: Si intr-un final iata si satul mult-asteptat: Cu porcusorii si cainii de rigoare: Si am gasit si un loc de parcare: Si am pornit la pas spre un loc frumos pentru pus cortul si apoi spre Shkara... Pe langa magarusi si porcusori: Cu muntele innourat in fata: Putina culoare locala: Dap, poza de grup nu ne-a prea iesit...dar merge: Contrast: Si cam atat am mai vazut din munte inainte sa inceapa sa picure, si de-asta am hotarat sa facem cale intoarsa: Culmea e ca pe drumul de intoarcere vremea a inceput sa se indrepte: Si un mic exemplu de zi de coasa in Svaneti: Vedere dinspre munte spre sat: Si camera de 5 stele cu vedere panoramica si saltele pneumatice: Noaptea am fost vizitati de catre domnisoara: Saraca a incasat un spray cu piper in freza (am crezut ca e vro salbaticiune) dar dupa asta a primit si papa. Si bine ca a primit, ca la cat era de slaba... Spre bucuria noastra, dupa ce si-a primit portia de papa, s-a facut covrig lana cort si ne-a pazit toata noaptea. Asa arata muntele cand ne-a trezit cu latraturile de dimineata: Am incercat sa fac si un foc "traditional" din balega uscata. Nu ma asteptam, dar a ars chiar bine: La intoarcerea in sat, se pare ca toti masculii au fost innebuniti de femela noastra: Dar noi ne-am concentrat spre alte chestii: Si dupa mancat si baut, hai sa mergem spre Lentekhi...dar din pacate drumul a parut mai rau decat cel dinspre Mestia si am hotarat ca nu merita sa ne chinuim 70 si ceva de kilometri. Am pornit asadar inapoi spre Mestia. Si spre finalul zilei am facut si evaluarea mizeriei si a "pagubelor": Am ramas fara un capat de ghidon (se pare ca l-a shutit cineva), am indoit putin tobele pe sub motor (am dat de cateva ori in bolovani) si cam atata. La Mestia i-am facut apoi si o binemeritata baie. Ajunge timpul la birou pe ziua de azi. Seara buna, plec acasa!

Nu vreau sa ma bag in seama aiurea...dar al meu la peste 80000 inca nu da semne de uzura. Cel putin nu la cablul de ambreiaj. Si nu e nici Honda, nici BMW...

In caz ca mai crede cineva ca SV-ul de 650 e o gluma proasta /index.php?/topic/684635-sv-adventure-2012/ Inca nu am pus totul, restul e pe vine. Urmeaza partea din 3 septembrie pana la final, 20 septembrie.

3 septembrie, ziua de urcat la Chalaadi a inceut frumos. Un soare promitator, niciun nor si un drum bunicel. Asa ca am lasat motorul unde s-a terminat drumul si am luat-o din nou la pas: In urma politiei de frontiera: Printre "flori de primavara" Si incet-incet pana la baza ghetarului: Element din fauna locala: Si cine a fost mai harnic si curajos a urcat pe grohotis si a ajuns pe la jumatatea ghetarului: Si am lasat si ceva in urma: Si apoi coborarea (evident, mai grea decat urcarea, cu alunecari de si pe bolovani, cazaturi, dar nimic grav) si o ultima privire inspre ghetar: Iarasi flora si fauna: Intoarcerea la motor: Cateva treceri prin apa: Si cateva beri binemeritate dupa efort: Ca veni vorba, asta mi s-a parut cam singura bere cat de cat buna din ce am baut in Georgia. Ma asteptam sa faca ceva beri mai bune cu apa aia de munte, dar... Mi-a placut talanga facuta din piston, faina idee: Inainte de cina am mai prins putin varful Tetnuldi, cu lumina apusului: Si fara lumina apusului: De data asta (a treia seara la Mestia) am avut ocazia sa cinam cu toata familia si sa ne bucuram si de khinkali pe langa deja obisnuitele placinte cu branza (khachapuri) si cu carne (ghvezeli, cred). Asta a fost semn ca pana la urma ne-au acceptat, si dupa cateva pahare eram chiar prieteni buni. Am impartit cu ei si din tuica noastra si se pare ca le-a placut. Per total, a fost chiar bine cu ei, si chiar si la inceput, cand ne-au intampinat cu raceala, cel putin mancarea a fost buna si foarte, da' chiar foarte multa. Se pare ca nu mai pot adauga poze deocamdata. Ramane pe mai tarziu...

Este daca vrei sa fie! Ghidonul e unul inalt si lat, seile sunt modificate. A pasagerei e lungita si inaltata cativa cm cu burete. Sta chiar mai confortabil decat mine si obosim cam in acelasi timp. Mai multe poze maine!

Intrucat suntem convinsi de ideea ca nu conteaza atat de mult calul, cat conteaza calaretul si domnita din spatele sau, am zis s-o facem si pe asta: mers prin Muntii Caucaz (si nu numai) cu SV-ul. Si dupa minutioase pregatiri care s-au desfasurat cam asa: si au fost recompensate pe moment cam asa: Uite-asa ne-am adunat si-am incalecat pe-o sa: si am pornit la drum. Primul lucru dupa prima bucata de drum a fost sa hranim pisicile din Veliko Tarnovo: Si sa infruntam cu zambetul pe buze ploaia si vantul cumplit de a doua zi: Totul ca intr-un final soarele sa ne zambeasca printr-un frumos curcubeu la iesirea din tara... Apoi ne-am dat cu vaporasul prin Istanbul: Si apoi ne-am plimbat la pas ca sa admiram moschei: Si... Dupa Istanbul a urmat drum, drum, drum, ceva peisaj industrial Si o frumoasa prietenie romano-turca, dupa multe secole de razbel: Apoi o luna ce rasare din spatele dealului si iarasi drum si peisaj monoton. Urmatoarea oprire a fost in Tosya, un mic oras in drum spre Marea Neagra. Fain orasel, fain hotel, faini oameni. Am mai prins si pregatirile pentru demonstratiile de Ziua Victoriei. Si apoi iarasi drum drept, plictisitor si peisaj monoton. A, da, si, spre marea noastra surpriza, e frig, sub 15 grade. Politia ne-a oprit de vreo 3 ori. O data, chipurile pentru viteza, celelate doua dati, habar n-am. Macar am scapat basma curata de fiecare data. Intr-un final ajungem si pe coasta, la plantatiile de ceai, ca sa ne regasim buna tovarasa de drum, ploaia. Petrecem o noapte mizerabila la un hotel zgomotos pe marginea drumului (deh, pe bezna si ploaie ce altceva sa gasesti?) si pornim ziua urmatoare mai departe spre Georgia. Trecem relativ usor de granita si ne luptam din rasputeri in traficul haotic de pe drumurile aglomerate de aici. Intr-un final gasim si cazare, cu ajutorul unui taximetris duhnind a alcool, si apucam sa facem si o baie in mare. Avem ocazia sa vedem si ceva dansuri populare la TV si un costum popular "live". In drum spre Mestia dam si de unul dintre cele mai epice drumuri printre copaci pe care am avut vreodata ocazia sa rulam: Si de animale relaxate in mijlocul asfaltului: Si iar ploaie: Si iata si primul turnulet: Si mai multe animale: Dar se pare ca tutusi reusim sa lasam ploaia in urma: Si vedem si o mica parte din barajul de pe raul Enguri. In partea dinspre baraj are culoare turcuaz, in timp ce in amonte e complet cenusie. Vedem si cascade: Si copchii care ne fac cu mana: Calitatea drumului variaza in functie de cam au de gand pietrele sa cada. Per total e insa bun spre foarte bun. Pe drum mai facem si o prietenie romano-rusa. до свидания Andreiy! Si ploaia ramane de-a binelea in urma noastra, pe masura ce urcam drumurile muntilor: Si o alta luma ni se infatiseaza: Si vedem si maretul Ushba, primul ghetar "intalnit" in aceasta calatorie. Si, de altfel primul ghetar pe care il vedem de cand ne stim. Si iata-ne ajunsi in Mestia, cu masivul Tetnuldi ivindu-se dintre nori: Ne cazam la o familie care initial ne intampina cu raceala si reticenta. Trebuie sa recunosc ca primul contact cu svaneti-georgienii n-a fost tocmai cel mai placut. Mai bine totusi decat in estul Turciei, nu se mai uita chiar toata lumea la noi ca la urs, dar...se vedea ostilitatea in ochii multora. Au fost si oameni prietenosi, dar nu in majoritate. Ce-i drept e ca, dupa 3 nopti de stat la ei in casa, se pare ca s-au obisnuit cu noi si am ajuns de la o conserva mancata in camera in prima zi, la mancat si baut cu ei la masa inainte de plecare. Totul e bine cand se termina cu bine. Nu o sa intru insa aici in mai multe detalii. Prima zi la Mestia, dupa ce ii spunem "Buna dimineata!" batranului Tetnuldi, plecam prin sat si mai apoi inspre Ushba. Si asta e una dintre pozele care ilustreaza o parte dezvoltarea Georgiei: cladiri noi, in plin foc al constructiei, gunoaie si vaci... Insa muntii...oh-la-la: Si ajungem si in satul Becho, de unde deja se vedea bine limba ghetarului Ushba: Si parcam motorul "la scuteala" : Si pornim la pas: Si bineinteles ca georgianul intreprinzator, care isi trage un hotel aproape de Ushba, isi pune un indicator mare cu "HOTEL" suficient de mare incat sa mascheze indicatorul de traseu. Si uite asa ajungem sa urcam pe niste bolovani ingrozitori si dupa o zi intreaga de efort sa ajungem la un perete de stanca pe care nu mai puteam urca nici daca ar fi venit armata rosie dupa noi. Asa ca am mai tras vreo 2-3 cadre din locul unde am ajuns, ne-am mancat pachetelul si am coborat tocmai cand soarele incepea sa apuna. La coborare am mai aruncat o privire dezamagita inspre ghetar, si i-am promis ca vom reveni si vom ajunge pana sus! Cu muntii scaldati in lumina apusului am luat-o inapoi spre Mestia. A urmat o seara de spalare a frustrarilor cu chacha si tuica, o noapte plina de cosmaruri si apoi, in sfarsit, o zi incununata de succes la ghetarul Chalaadi, al doilea ca marime din Caucaz. Dar asta si multe altele in episodul urmator. PS: o povestire mai completa o sa pun pe blog, de indata ce ori eu ori Lore ne facem timp sa o redactam si sa prelucram putin imaginile.

Dupa tura de vara asta m-am cam hotarat sa imi iau alt motor mai potrivit pentru drumuri proaste. Ma gandesc in principiu la un KTM 950 adventure. As fi curios daca are cineva un motor dinasta in Sibiu sau prin zona si ar putea sa imi impartaseasca experienta, eventual sa mi-l lase si la un test ride. Multumesc in avans!

Nu ti-s "friend" Iuliane, si nici n-am pus vreodata piciorul in germanistan. Nu-s nici mandru de asta, nici nu mi-e rusine. E doar un fapt divers. In schimb in timi am locuit destul. Si sincer imi pare rau de ce se intampla. De la tine insa nu ma astept decat sa mi-o iei in nume de rau, daca "indraznesc" sa bag ceva de vina. Dar deh, ce pot sa astept de la un om care, daca vede un DVD player pe un motor, i se trezeste sentimentul regionalo-separatist si...brusc a crescut cu ce putin 10 cm deasupra restului tarii. Keep it up!

Asta este prea de tot ca sa o ratez! Sa va traiasca mirii! http://www.tion.ro/nunta-tiganeasca-cu-masini-de-lux-si-dedicatii-pentru-ministri-in-centrul-timisoarei/1152999

Adriane, Adriane...iar nu ai somn? Ar trebui sa fie ma'veriku' p-acolo, printre organizatori. Daca interesul pentru intrunirea SV este asa de redus, eu propun sa stam cuminti in casa, sa facem repetitii, si sa mergem de Craciun cu colinda. Poate-poate asa ne iese ceva. In alta ordine de idei...nu luati exemplu de la mine: Am mers asa cu el pe la Brezoi - Vidra, plus ceva kilometri de forestier pana la inceputul traseului catre Calcescu. Asa, ca sa vad cat duce. Si a rezistat. In rest, cu pregatirile de plecare stau bine, mai am de montat crash-bar-urile modificate, de pus cauciucurile noi, si de schimbat garniturile la frana de fata. Ceva poze din pregatiri: -"gunoaie" in instalatia electrica: -gunoaiele "cosmetizate": -face-lift la crashbar: PS:pentru cine nu ma stie, nu eu sunt blonda cu flexul . Multumesc de sfat, o sa incerc zilele astea sa fac manevra.