Ne intorceam odata beti la bord in Noumea. Si, intrand in port, ne fluiera niste bunaciuni aflate dincolo de un gard de sarma care imprejmuia terminalul. Chipurile una scurta prin gard. Eu am zis ca raman fidel relatiei stabile, alti doi au zis ca alea-s prea bune sa nu le ia, una se hotaraste sa vina cu zmeii romani la bord, unde au aflat matrozii de ce alea fluierau fara sa vorbească prea mult. Prudenta, vajnici motoristi...prudena, niciodata ca purcelu'n dovlecei ))