unnamed

Am uitat sa mentionez ca am rezidenta fiscala si in anglia. Treaba asta face lucrurile mai simple sau poate sa ma scuteasca de taxele vamale?

Salut, Vreau sa cumpar o motocicleta din Anglia si sa o inmatriculez la noi. Eram curios daca stiti (avand in vedere brexitul etc) va rog de ce acte am nevoie, ce trebuie facut si daca sunt ceva taxe vamale? Multumesc!

Adevarat

Exista asa ceva pe la noi? Se poate cumpara? Cand eram mic am vazut in Grecia o familie (de nemti parca) in vacanta, cu doua motociclete: una cu atas in care era carat plodul si una cu remorca din asta in care carau bagaje si nebunii. Super tare!

Daca are cineva nevoie din Bucuresti, cu drag

Am intrat pe siteul Repo si nu pare sa fie nici una de motociclete in momentul asta, doar de ATVuri mai sunt. Din ce stiu eu, sistemul electric e la pamant la foarte multe remorci de genul asta. Cele de la Tema sunt de mai multe feluri, si mai ieftine si mai scumpe si mai bune si mai putin bune. Problema cu cei de la CGR este ca nu pot sa controleze absolut deloc cand primesc livrarile de remorci. Iti dau un termen si te trezesti ca nu ti-l respecta.... Impreuna cu niste prieteni avem o Tema (nu cea din anuntul meu, asta din anunt e mai scumpa si mai buna teoretic :)) ) de un an de zile (cumparata de noua) si eu sincer sunt multumit. Da, sistemul electric face figuri aproape tot timpul (trebuie sa mergi cu ea ca sa se repare :)) ) dar in rest nu am ce sa-i reprosez. Am incarcat-o maxim cu 3 motorete de enduro, deci vreo 320 de kg.

Ai o harta sau niste coordonate GPS de unde se poate incepe traseul? Merci!

In legatura cu CASCO, din ce am vazut, se poate obtine un pret ceva mai bun daca se incheie si RCA si CASCO la aceeasi companie.

Am o Husqvarna FE 350 2020 Mi se pare ca e fix ce trebuie: are toate avantajele de la un 250 si un 400 in 4T, usoara ca primul (aproape) si puternica ca al 2-lea (aproape).

Cu setul asta de 80 a mers bine la inceput? Sau face asa de cand i s-a pus setul?

Foarte buna initiativa

Dupa parerea mea, la enduro trebuie strict orteze, insa daca e sa vorbim despre genunchere clasice, mi s-au parut foarte ok cele de la Leatt (in general echipamentele lor sunt foarte faine) care se numesc "Dual Axis Knee Guard". Eu le am branduite cu Husqvarna, luate de la Dementor. Sunt foarte comode (atat pe moto cat si in picioare la plimbat), dar in acelasi timp stau si foarte fix. Am mai avut unele de la Dainese (pt strada), nu stiu cum se numesc dar sunt cele mai clasice de la ei, le-am purtat vreo 14 ani pana s-au dezintegrat curelele alea - ok, dar nu stateau foarte bine fixate, ma bucur ca n-am avut nevoie de ele. Am mai avut experienta cu niste Alpinestars Bionic SX (tot de strada as zice) - faine si interesante dar foarte incomode cand nu esti pe motor sau pe un scaun. La enduro folosesc Alpinestars Bionic 10 Carbon. Erau 4 mii si ceva de lei la Dementor (si vreo 3 mii si ceva pe net - fcmoto etc) si le-am luat cu oferta lor de blackfriday la jumatate de pret. Nu zic ca nu sunt faine: sunt comode si pana acum si-au facut treaba bine, insa la cateva iesiri mai sare cate o piesa din ele, usor usor se dezintegreaza ceea ce mi se pare inadmisibil (si nu e de la cazaturi). Am un prieten care a avut Bionic 7 (practic sunt cam la fel dar nu sunt din carbon) si tot aceeasi problema.... deci na

Ziua 15 Deja aveam sentimentul de drumul catre casa, dar am vrut sa profitam si de ultimele doua zile: am inceput cu cetatea bizantino-otomana Platamon din zona, o oprire la gyrosul nostru preferat din Salonic, apoi i-am dat catre granita unde am avut o mare bucurie sa depasim o coada de cativa km as zice, de masini cu romani si bulgaria care se intoarceau in tara si asteptau la granita (era fix inainte de inceperea scolii). Toate celelalte placeri ale motociclismului palesc fata de asta si toate arsitele, frigurile si ploile indurate capata un nou sens. Ca sa nu facem atata amar de drum intr-o zi (cum am mai facut) si pentru ca nu prea ne presa timpul, am zis sa mai stam o noapte in Bulgaria. Am cautat sa vedem ceva nou si am gasit o zona, tot pe langa manastirea Rila, dar pe o vale de pe partea cealalta a muntelui, de unde se pot vizita Seven Rila Lakes si cetatea Tsari Mali Grad. Am gasit o cazare foarte ieftina (cred ca cea mai ieftina din excursie, echivalentul a vreo 20 de Euro) intr-o pensiune care parea sa fie (sigur era) facuta dupa gusturile cuiva care asculta foarte foarte foarte multe manele, dar a fost ok, nou, curat. Seara am iesit "in oras" si am baut cateva beri la o ghereta care era si super market si terasa si bar si erau localnici care mancau (multe) rosii cu sare si beau ouzo, a fost perfect. - cetatea Platamon. Frumos pentru o oprire de o ora, dar buba cea mai mare a fost ca nu exista nici o toaleta- la gyrosul nostru din Salonic (nu stiu de ce se se posteaza cu susul in jos si se pare ca nu pot sa o intorc) - mancatorii bulrgari de rosii cu sare si ouzo. Dupa cum vedeti, toata lumea era foarte fancy - jurnalul zilei Ziua 16 Am ajuns la final! Ne-am dat seama ca nu avem timp si de Seven Rila Lakes si de cetate asa ca am decis sa nu vedem nici una, in ideea ca ne vom intoarce la anu (adica in 2021) sa facem cateva zile in zona si sa le vedem pe amandoua, pe relaxare si poate sa mancam niste rosii cu sare cu localnicii. In schimb, ne-am oprit aproape de granita sa vedem manastirile Basarbovo si Ivanovo, obiective pe care le vizitam saptamanal in vremurile bune non-pandemice in cadrul meseriei mele de ghid, dar pe care Mihaela nu le mai vazuse niciodata. Inainte de asta nu am putut sa nu ne oprim intr-o benzinarie sa vedem cursa de MotoGP din duminica aia. Aproape de Bucuresti, in zona in care se lucra la podul peste Arges inainte de localitatea 1 Decembrie, am dat iar peste o coada serioasa de masini pe care am crosetat-o cu succes. Am ajuns acasa bine (fara nici o ploaie, wow!) si am inceput sa ne gandim la urmatoarea excursie si sa speram ca o sa fie tari care vor sa primeasca turisti in 2021. - pauza de GP - catre Ivanovo - Ivanovo, patrimoniul UNESCO - Basarbovo - traditionala poza peste Dunare. Daca nu scria Romania eu eram sigur ca intram in Franta - Bucuresti - cu bagajele in lift. A fost destul de greu sa le car dupa cum se vede - jurnalul zilei - jurnalul excursiei si ca SUPER BONUS, pun linkul catre un video cu filmari din excursie:

Ziua 13 Vantul batea destul de tare in continuare, dar era mult mai acceptabil asa ca am pornit la drum fara emotii. Dupa inca o mica oprire la localul pe care-l vizitasem cu doua zile in urma, am trecut de Chalcis si am intrat in partea de nord a insulei. Aici am avut doua tinte: Biserica Sfantul Ioan Rusu din oraselul Prokopi si cascada Drimona (intr-o zona cu paduri, drumuri bune si virajate si cu multe trasee pentru drumetii). Parea sa fie ultima oportunitate pe care o aveam sa stam la cort asa ca am zis ca trebuie sa o facem ca sa nu spunem ca l-am carat dupa noi atata timp doar pentru o noapte (bun, oricum ar fi fost mai bine decat o tura in Turcia cu niste prieteni in 2015 care mi-a venit in minte acum, atunci cand am carat dupa noi 3 corturi si nu le-am folosit nici macar o noapte). Am gasit un orasel/statiune (Agkali cu plaja Agias Annas) la malul apei unde erau doua campinguri. Am sunat pe la ele sa incercam sa rezervam ceva (sau macar sa aflam daca sunt deschise) insa nu am primit nici un raspuns asa ca ne-am decis sa mergem direct. Unul din cele doua (care parea si foarte frumos, luxuriant) era inchis (oare cu pandemia? mijlocul lunii septembrie in Grecia e totusi cam sezon), bezna, porti ferecate iar al 2-lea care era asa mai in fundul drumului era deschis, insa doar cu un mos care nu prea o rupea pe engleza, pe post de orice (receptioner, paznic, portar, etc) iar campingul absolut gol cu exceptia unei rulote - ceea ce ne-a placut. In plus, am putut sa alegem si absolut orice loc de cort am vrut. Campingul avea si piscina (care insa era inchisa), dar ce chiar ne-a placut a fost faptul ca dadea chiar in plaja, una foarte mare, faina si mai degraba salbatica - pe care am surprins-o mai bine a doua zi pe lumina. - eram fascinat de cat nisip se pusese pe motoreta de la vant - Biserica Ioan Rusu de pe insula - catre cascada - si...... *drum roll* cascada! - din jurul cascadei la apus - in zona se pare ca era super nebunie sa se culeaga seva asta de la conifere, erau cam peste tot (cel putin pe marginea drumurilor), mii - care poza e mai reusita? - totul pregatit de somn - noaptea pe plaja, campingul in spate, marea in fata si cerul plin plin de stele (si niste conserve si beri, evident) Ziua 14 Ne-am mai bucurat putin de plaja si apoi ne pregateam sa o luam din loc cand ne-au abordat ceilalti locatari ai campingului, un cuplu intre doua varste asa (nemti parca), extrem de prietenosi si simpatici, excesiv chiar. Dupa ce am crezut ca am scapat, hop se intoarce tipul cu niste biblii masonico-sectante-iehoviste (una din ele chiar si in limba romana, ceea ce am apreciat). Am incercat noi sa ne scuzam timid ca vezi domne, noi suntem romani ortodocsi si ne place asa, etc, dar daca-l refuzam parca ii frangeam inima, asa ca le-am acceptat. Le-am abandonat apoi la primul colt. Acum ce spunea tipul, chiar suna bine, despre prietenie, bunatate, etc., dar parca nici nu puteam sa caram cartile alea dupa noi pe motor cand avem spatiu foarte limitat si fiecare kg conteaza dupa cum stiti. Prea multe tinte nu am avut ziua asta: doar sa ajungem inapoi pe continent, sa facem un loop de drumuri despre care citisem ca sunt foarte faine pentru motoretisti si sa ajungem cat mai aproape catre Bulgaria. Am parasit insula pe la Agiokampos cu feribotul (in nordul insulei nu exista un pod care sa faca legatura cu mainlandul - ca sa nu zic continentul si sa evit cacofonia) si apoi i-am dat catre "cercul" de drumuri din muntii Pelion (evident, dupa o oprire la gyros in Volos): se tine drumul 34 de-a lungul coastei, pana cand se vireaza stanga catre Afetes si Neochori, insa tot pe 34. Si pana aici e frumos, dar de aici incepe distractia din viraj in viraj trecand, pe rand, prin Xorychti, Tsagkarada, Mouresi si Anilio. In urmatorul orasel/sat - Makrirrachi - in loc sa facem dreapta catre coasta (de pe partea cealalta a peninsulei), parasim 34 si viram stanga pe 34A catre Chania. Apoi ne bucuram de privelistea Volosului, trecem prin Portaria si suntem imediat inapoi in Volos. A fost super: am urcat la altitudini mari, peisaje, drumurile in mare parte destul bune sau bune, si mai inguste, viraje multe, nebunie, in total vreo 150 km sa zic. Singura parte negativa a fost ca pe Mihaela au luat-o durerile de spate de la atata accelerat, franat si gropi pe alocuri (partea negativa a anilor de sport de performanta). In final am decis sa incercam sa ajungem la fratele nostru de la hotelul Alexandros din Leptokarya, am luat-o pe autostrada ca sa grabim un pic procesul si chiar daca ne-a prins noaptea, am incheiat ziua cu succes la destinatia propusa. - jurnalul zilei precedente - plaja din dreptul campingului. Nu mai era nimeni, doar doi calareti mai trecusera in graba - am gasit un petic de umbra pt motor cat am asteptat sa luam feribotul - feribotand - de pe 34 si 34A - catre apus - finalul unei zile reusite + ceva companie - jurnalul zilei

Ziua 11 Ne-am indreptat catre al treilea mare punct de atractie al excursiei (daca primul si al doilea au fost Muntele Olimp si Atena): Insula Euboea sau Evia (inca nu am inteles care este cel mai oficial dintre cele doua nume). Ca suprafata si populatie, insula este a doua cea mai mare din Grecia si promitea dumuri frumoase, munti, plaje, tot tacamul. Dupa un drum destul de scurt din Atena (cu un mic ocol prin padurile Tatoi de la poalele muntelui Parnitha, am intrat pe insula pe podul de la Chalcis (care pare sa fie si un fel de capiatal a insulei) si am luat-o hotarati catre sudul insulei (cu un popas bine-venit intr-un orasel pentru clasicele gyrosuri si frigarui - iar foarte bune si ieftine). Dupa atatea nopti la cazare (chit ca am dormit practic pe jos) am vrut sa mai stam o noapte la cort, dar cel putin in partea aia de insula nu parea sa fie nici un camping. Preturile la cazare ni s-au parut maricele cu toata pandemia, dar am gasit totusi un mic hotel (Thea din Marmari) care arata si bine si evea si un pret decent (50 Euro/noapte). Ii fac putina "reclama" pentru ca chiar ni s-a parut cea mai buna cazare din Grecia in tura asta. In plus (si de fapt, asta conteaza mult) si cei de acolo erau de treaba si pusi sa ne ajute cu orice. Asa ca desi, planul initial era sa stam doar o noapte si apoi sa pornim in explorarea insulei, avand in vedere toate treburile astea, am zis sa stam doua nopti, mai frumos, mai comod si in ziua plina de acolo, sa ne invartim cat putem in partea sudica a insulei. Seara aia am reusit cu ajutorul unei benzinarii locale sa strang ceva la jugul furcii de ma supara de cateva zile cand luam cate o groapa si am mai reusit sa mergem pe o plaja din zona unde se pare ca era foarte la moda sa se dea lumea cu parapanta pe apa. Alt lucru care ne-a atras atentia din seara aia a fost vantul puternic (care se pare ca-i ajuta si pe cei cu parapanta), motiv pentru care am aflat ca insulei i se mai spune si Insula Vanturilor, dar abia urmatoarea zi am vazut cu adevarat de ce. - drumuri din jurul Atenei - perfecte pentru motociclisti, pe dealuri printre paduri de conifere (padurea Tatoi). Foarte aproape de unde am facut poza se afla Palatul Tatoi, o resedinta de vara a unui fost rege al greciei, confiscata pe nedrept de guvern si lasa in paragina (se pare ca ei nu au avut nevoie de vreo dicatura comunista pentru treburi de genul asta). Am vrut sa bagam un ochi sa o vizitam, dar totul era blocat cu bariere si nu parea sa fie nici o tipenie de om (nici masini nu prea treceau pe drumul ala). Avand in vedere ca asa cam incep filemele horor, am renuntat la idee. - pauza de care spuneam in oraselul de pe insula. Cred ca putem sa consemnam oficial ca este partea preferata a excursiilor noastre - pe insula. Intre ape sa vad insulele Chersonisi si Megalonisos - de la cazare - plaja cu parapante (Great Sand Beach) la apus - bancuta pe plaja, intre Marmari si Great Sand Beach, la o bere - stiam ca sunt multe pisici in Grecia, dar atat de multe pisic albe si toate la balconul nostru, n-am mai vazut. Pana nu le-am dat pateurile care ne mai ramasesera, nu s-au linistit - jurnalul zilei Ziua 12 Toata noaptea a batut vantul foarte tare si parca dimineata se intetise. Noi am vrut totusi sa ne ducem planul la sfarsit si sa ne invartim putin in partea aia a insulei, in ciuda avertismentelor. Ne-am suit pe motor si totul parea in regula, dar dupa ce am facut cativa km si am urcat putin in altitudine, vantul care ni se parea deja foarte puternic a devenit si mai si. Singura data cand am "experimentat" un vant mai puternic (cel putin pe motor) a fost la Nordkapp - ca sa ne facem o idee (acolo nu stiu cum am ramas pe roti). Aici nu era chiar chiar asa de rau si probabil ca ne-am fi descurcat sa facem plimbarea, dar cu un stres prea mare si noi voiam sa ne relaxam, nu sa ne tinem de ghidon in timp ce ne bate vantul ca pe steaguri (ca in desene animate, sper ca aveti imaginea in minte). Cu toate astea ne-am facut ceva griji (la modul serios), chiar ne intrebam daca a doua zi vantul o sa fie si mai puternic, oare cum reusim sa plecam? Oare ramanem blocati pe insula pentru vecie (asta mai in gluma)? Ne-am bucurat totusi de ziua aia, am vizitat o carciuma, o plaja noua aproape de orasel (Plaja Zastani), mai ferita si mai mica, dar si acolo rupea vantul de era sa ne dea jos de pe treptele care duceau la ea si ne baga tot nisipul in ochi, nas si gura. La apus am revenit pe plaja parapantistilor care de data asta era si mai pustie, practic abandonata (se pare ca vantul era prea puternic chiar si pentru parapantisti). O nota amuzanta: nu stiu care erau sansele dupa atatea zile (dar cred ca in randul de 1 la cateva milioane), dar in ziua precedenta ne vazusem pe plaja asta cu prietenii nostri batrani si musculosi (o alta locatie excelenta - plaja - pentru a ne reaminti ca nu suntem deloc in forma in comparatie cu ei) de pe Muntele Olimp. - nu stiu daca se vede in poza cat de tare batea vantul, dar uitati-va la mare si copaci - catre plaja Zastani - Zastani doar a noastra - nu se vede in poza, dar daca imi lipeam degetele probabil ca decolam - asa mai pe artistic - o poza chiar foarte reusita cu un KTM 1190 Adventure din 2016 zic eu - inapoi pe plaja parapantistilor, gandindu-ma probabil la sensul vietii si nemurirea sufletului - ii dadea tare - plaja si oraselul Marmari in zare - am facut un photoshoot serios - intre doua burnouturi facilitate de suprafata drumului. Am auzit ca cica e foarte nasol sa suferi de burnout dar mie imi place - am pus la treaba serioasa celularele