Estremadura

da dar fiind mai aproape de un oras mare(Brasov) era aerul mai poluat si nu ardea soarele asa...

motorul si cutia da, grupul nu totusi de regula oamenii pun motoare de Ural pe Nipru si nu invers

In momentul asta avand in vedere ca acest topic si-a atins telul (acela de a determina moderatorii sa reafiseze un alt topic- lucru rezolvat) cred ca actiunea corecta este ca initiatorul sa roage ca acest topic sa fie inchis. Asta ca sa nu se interpreteze aiurea. Deja topicul asta este off-topic rau si razna prin castraveti.

Vreau eu ceasul. Ai PM

Excelent ales link-ul @Festina, eu n-as fi putut zice mai bine

am fost dar n-am facut noi poze. Gasesti totusi pe forumul vecin la motoveterani

@Aleko, nu flansa e problema, etanseitatea flansei e OK acum, la fel si rezistenta ei (presupunand ca nu tii picioarele pe carburatoare in loc de scarite). Se desurubeaza piulita care fixeaza camasile cablurilor de acceleratie si se desincronizeaza carburatoarele daca nu e asigurata. Pentru ca Ural este o mobra clasica si destul de simpla, unii proprietari decid s-o "imbunatateasca" si cel mai folosit procedeu e ridicarea cuielor de dozaj ca sa-i faci un amestec mai bogat pentru ca asta raceste motorul. Un amestec prea bogat insa nu e bun cand motorul merge mult la relanti pentru ca ancraseaza bujiile si rezulta rateuri si lipsa de putere la ture mici. Totusi un dealer care se pricepe va face toate verificarile si setarile necesare inainte de livrare ca sa nu existe probleme in rodaj, si (probabil) alte setari la revizia de dupa rodaj pentru performanta pe care o doreste fiecare client in parte (functie de regimul de exploatare). @Mikulaish- eu sunt singurul de pe aceasta sectiune a forumului care a dat pe Uralul lui peste 10k, si am facut-o pentru ca am vrut unul nou si evident am considerat ca merita banii. Cu toate astea nu sunt un fanatic al marcii, asa cum am zis exista si alte variante de mobre noi cu atas. Nu comentez deloc alegerile de mobre vechi (desi am si eu una asa cum am zis) pentru ca nu sunt pentru mine. Eu atasul il folosesc in principal pentru excursii de mai multe mii de km in general in strainatate si am descoperit pe propria piele mai demult ca o problema tehnica in strainatate e destul de costisitoare. Totusi nu as pleca cu nici o mobra in Africa de exemplu fara s-o pregatesc in prealabil. Daca ma intrebi ce mobra cu atas as alege pentru asta raspunsul e tot Ural. Daca te intereseaza si motivele ti le detaliez cu placere.

Daca trage stanga atunci trebuie reglat dupa schema de mai sus. Treaba cu ridicatul atasului va ramane in curbele stranse la dreapta indiferent de reglaje si iti recomand sa mergi cu un sac de ciment in atas pana te obisnuiesti sau sa inveti sa mergi cu atasul pe sus si atunci o sa-l poti controla indiferent de situatie.

Motoare gata omologate cu atas nu poti lua de nicaieri mai ieftine decat Uralul (poate doar daca compari o mobra sh cu atas cu un Ural nou dar asta e o comparatie incorecta). Gagicuta cu cainele nu stie sa stranga surubul, pe de alta parte nici tata nu stie, si nici sora mea (ambii merg cu Ural) si nici n-au avut nevoie. Sa stii ca reclama roz bonbon nu potriveste bine cu strategia asta agresiva de marketing. Ma tot gandesc unde am folosit o strategie agresiva de marketing, da' nu-mi dau seama. Ti-am spus corect ca daca nu vrei atas sunt zeci de alte modele mai bune decat Ural. Si gagica roz nu-i a mea

Partea cu atasul la AT nu este exact asa cum crezi tu pentru ca fiecare constructie se omologheaza individual pana in momentul in care sunt 10 unitati identice omologate. Atunci se face omologare de serie si nu mai ai treaba. De aia ai putut sa omologhezi Simsonul cu atas, ca au fost mai mult de 10 inmatriculate inaintea ta, si de aia nu vei omologa AT cu atas in Romania - va fi pur si simplu prea scump.Stai linistit si eu am un MZ ES cu atas pentru plimbari in jurul casei duminica. Pe de alta parte Ural nu este o mobra pentru dual sport. Daca vei citi topicurile de unde provin pozele vei vedea singur cauzele. In alta ordine de idei eu nu sunt fanatic Ural. Exista si alte optiuni. Ural este insa cea mai accesibila, si da consider ca merita banii, pentru ca eu imi fac concediile cu un Ural de ani de zile, de regula impreuna cu alti proprietari de Ural, e adevarat fara utilizari extreme si m-am bucurat in fiecare moment Iar baietii din filmulet strang un surub la un carburator. Da e un defect al Uralului, vibreaza si daca n-ai suruburile stranse bine si asigurate le desface. N-o sa-ti vina sa crezi dar am clienti care sunt de parere ca Ural e mai fiabil decat Harley, asa cum am auzit oameni care se jura ca nu mai cumpara BMW in viata lor. Fiecare are dreptul la o opinie. Reclama roz bombon nu e a lui Ural. N-ai fost atent. E mai bine, e reclama unui retailer care se cheama Target si care intra pe piata din Canada si a ales Ural ca sa se promoveze. Asta inseamna ceva.

Sunt sigur ca ti-ai dat seama ca jumatate din nemultumirile personale ale omului se refera la accesorii din SUA care nu sunt nici macar disponibile in Europa. La fel si comentariul referitor la posibilitatea sa-ti pui atas la orice mobra- in practica in Europa nu poti. Comentariul despre vitezometru este adevarat, acul vibreaza ca la Daciile vechi si kilometrajul are eroare de pana la 10%. Daca te deranjeaza asta nu cumpara Ural. Pe de alta parte daca vrei totusi o motocicleta cu atas cumpara-ti un BMW - orice model din anii '70 pana azi- si vino sa-i montam atasul cu omologare cu tot. Daca nu vrei o motocicleta cu atas atunci la fel Ural nu este marca potrivita. http://www.youtube.com/watch?v=9jb22vkh9g4 La fel e bine de stiut ca autorul postului a avut oferta sa vanda ambele Urale despre care vorbeste si a refuzat-o direct de proaste ce sunt... Ca veni vorba nu cred ca am citit vre-un topic despre overlanderi pe indiferent ce marca de mobra care sa nu includa reparatii...

@Festina - Ne bagam si eu si Mihai daca vrei, da-ne un semn. Daca nu, poate mergem la Giurgiu la un bors de peste.

Anul asta am schitat deja cu Mihai plimbarea pana la Praga. Eu am mai fost da' ziceam sa luam si copiii anul asta.

@Festina- poza e din canionul Tara intr-adevar. Locul e spectaculos si e bun de motociclit... @choppermaniac- eu atasul il am numai pentru calatorii lungi. Nivelul de confort pentru pasager, si capacitatea de cargo sunt aproape ca la o masina, iar eu ma bucur de motocicleta. In felul asta sunt evitate o multime de discutii si frustrari inutile in familie. @andrew2- multumesc pentru apreciere. Ziua 9 Din cauza ca nu a trebuit sa punem cortul ne miscam destul de repede dimineata si inainte de 10 suntem pe drum. De la Kolasin drumul continua printre aceiasi munti de ieri, iar peisajul nu-si pierde nimic din frumusete.Azi nu se intampla nimic special cu exceptia faptului ca intram in Serbia. Directia e spre orasul Nis unde asa cum am amintit vrem sa vedem resedinta de vara a lui Constantin cel Mare – situl roman Mediana. Din cauza ca nu vrem sa intram prin Kosovo facem un mic ocol asa ca seara ne prinde inca departe de destinatie si ne oprim la un motel pe marginea drumului. Mancarea buna si berea ieftina ne tin la povesti pana destul de tarziu in noapte. Ziua 10 Din nou reusim sa plecam relativ devreme dupa un mic dejun copios compus din paine de casa unsa cu caimac batut cu ou si bagata la cuptor. Rar am maincat ceva atat de bun si simplu. Ziua este iarasi caniculara -45 grade- asa ca mergem cu echipamentul complet pe noi pentru ca e mai bine si mai racoare decat fara. Spre seara ajungem la Nis si ne cazam la un hotel oarecum in margine, care ne pune la dispozitie locuri de parcare supravegheate video. Profitam ca inca mai avem lumina si iesim in oras. Nis este un oras in general sarac (ca tot sudul Serbiei cred) si oarecum murdar, insa noi am nimerit in seara festivalului de film-sambata- care are loc in incinta vechii cetati turcesti. Luminile festive, vanzatorii ambulanti, inghesuiala si seara reusesc sa ascunda multe dintre cicatricile lasate de lipsa banilor. Dupa ce ne invartim un pic prin cetate, din cauza ca nu avem invitatii la festival si deci nu putem intra, ne ducem la o terasa din centru la o bere.Iesirea in oras s-a facut cu autobuzul asa ca nu riscam nimic sa o luam si pe a doua. Decidem sa mancam de seara la hotel si eu incerc o tocanita de vita picanta traditionala sarbeasca care cere si mai multa bere... Ziua 11 Nis este un oras vechi, a fost locuit inca de pe vremea romanilor, ca atare sunt cateva locuri care trebuie vazute. Pentru ca am bifat cetatea turceasca seara, in dimineata asta vrem sa vizitam Turnul cu Cranii si Mediana- resedinta de vara a imparatului roman Constantin cel Mare. Amandoua sunt pe acelasi drum la distanta de 1 km una de alta, la iesire din Nis asa ca treaba e simpla. Primul pe lista e Turnul cu cranii care se numeste asa pentru ca este placat cu cranii de om. A fost ridicat de turci dupa ce i-au invins pe sarbi intr-o batalie in jurul anului 1830 folosind craniile sarbilor morti. Astazi turnul este inchis intr-o capela pentru protectie. Cand stai in interiorul capelei si te uiti la turn te trec fiorii credeti-ma. Impresionant. Urmatorul obiectiv pe lista este Mediana. Acesta este un complex format din vila imparatului cu sauna, sala de sport, bai, atrium cu mozaic,locuintele servitorilor, sala de audiente private si orgii, hambarele pentru depozitarea tributului sub forma de produse (cereale, vin, uleiuri etc.) baraci pentru soldati, doua biserici si alte vile mai mici ale insotitorilor. Destul de interesant. Tot complexul avea la vremea respectiva apa curenta prin tevi de plumb (expuse in muzeu) si canalizare subterana. Plecam spre tara cu intentia de a vizita si Vidinul in Bulgaria inainte de intrare pe la Calafat. Asta si facem, vedem Baba Vida (citadela inca in picioare din cetatea Vidinului) ne plimbam pe parapeti si ii invidiem pe bulgarii care stau la plaja fara nici o grija. Trecem cu bacul la Calafat si mergem in lungul Dunarii pana la Bechet unde dormim la motelul din port. Un loc OK amenajat in fosta fabrica de lapte cu confort de 3 stele si oameni saritori care ne-au facut gratar cu produsele cumparate de la magazinul de la poarta. Ziua 12 Ne trezim dimineata pe o intunecime rau prevestitoare si decidem sa plecam in viteza maxima in incercarea de a sta in fata ploii. Lucrul ne si reuseste si fugim de ploaie pana la Turnu Magurele unde – v-am zis ca sunt influente paranormale- mobra lui tata se opreste din senin. Imi ia 10 minute sa descopar problema- bateria slab prinsa pe suport s-a tot miscat pe drum si a prins intre ea si capacul cromat dinspre atas firul care duce la aprindere pe care l-a taiat. Am legat la loc cele doua capete si putem pleca numai ca in timpul asta ploaia ne ajunge din urma asa ca ne refugiem la benzinaria de la iesire din oras. Dupa ce trece ploaia plecam si noi si ajungem fara incidente inapoi acasa

nu, e cumparata

@ Lil debul - ce cauti tu nu se numeste Nipru ci Ural 750 dupa 2005. Stiu lucrul asta pentru ca si eu am cautat. Daca vrei dupa ce o cumperi poti sa-i pui un sticker cu Dnepr pe rezervor, ca oricum 90% din privitori habar nu au ce e.

Ovidiu iti mulumesc pentru apreciere. Conteaza mult sa ai un feed-back de orice fel cand scrii. Altfel lipsa de reactie denota lipsa de interes si asta te face s-o lasi balta, ca tu oricum ai fost si ai amintirile iar daca pe altii nu-i intereseaza de ce sa te chinui...

Ziua 8 Calatorului ii sta bine cu drumul ne-am zis noi, asa ca pe la pranz (evident) suntem cu bagajele legate si gata de plecare. Campingul era un pic inainte de Bar pe care a trebuit sa-l traversam in drumul nostru spre Kotor. In Bar – statiune estivala deh- o inghesuiala mai ceva ca la Neptun, asa ca dupa ce am incins motoarele bine mai mult pe loc decat mergand, am gasit un drumeag secundar care a jucat rolul de centura pentru noi. Singurul dezavantaj pentru atase e ca drumul cu pricina este leit Transfagarasan. Toate drumurile din Muntenegru sunt asa de altfel (exceptie cel care merge in lungul coastei). Dupa o vreme si multa transpiratie – temperatura pe timpul zilei cred ca nu a scazut sub 39 grade, am avut si zile cu 45 pana am ajuns acasa- vedem fiordul Kotor, asa cum stiti deja cel mai sudic fiord al Europei. Lasam mobrele intr-o parcare pazita si vizitam orasul Kotor aflat in patrimoniul UNESCO. Din cauza lenii si a caldurii turul orasului il facem cu o masinuta electrica care se gaseste de inchiriat la intrare. Dupa rehidratarea obligatorie alegem sa ne indreptam spre Podgorica trecand prin Cetinje – fosta capitala regala a Muntenegrului si locul unde este si acum resedinta oficiala a presedintelui. Drumul trece pe la marginea Parcului National Lovcen, si este foarte frumos, si putin circulat. Deasupra Kotor-ului cand am oprit la o terasa pentru rehidratare, am primit indicatii si despre drumul care merge spre varful Lovcen-cel mai inalt punct- dar n-am fost din cauza drumului extrem de prost.. Cetinje a fost o dezamagire, ne asteptam la arhitectura veche, monumente, cetati in fine tot ceea ce presupune ideea de fosta capitala regala, si in schimb am gasit un orasel de dimensiunea Campinei , adormit si aparent depopulat. Singurele obiective ar putea fi manastirea si resedinta presedintelui. Noi nu le-am gasit pentru ca nu am avut pe cine intreba. Strazi asa pustii n-am mai vazut din satele fantoma din Ardeal. Podgorica in schimb este un oras activ – ca orice capitala- desi nu are nimic deosebit. Bineinteles, ca toti motociclistii care ajung in zona aia am iesit din oras spre canionul Tara. In paranteza fie spus, nu stiu de ce i se spune canion pentru ca este de fapt un defileu. Drumul asa cum ati mai citit sunt sigur face toata osteneala. Seara ne prinde in apropiere de Kolasin unde am si ramas in gazda peste noapte. Kolasin este un fel de statiune montana de ski, cam pustie in extrasezon cand am ajuns noi, dar cu foarte multe optiuni de cazare din cauza asta

Ziua 5 Albania.Azi intram in Albania. Toti suntem un pic emotionati din cauza asta, pentru ca Albania din cauza izolarii ei pana nu de mult, este o tara despre care nu stim nimic (in afara de bancuri si saracie) asa ca nu stim la ce sa ne asteptam. Mic dejunul se consuma repede, si este inca dimineata cand avem toate bagajele legate pe mobre si putem pleca. Pana la granita facem destul de putin si pe un soare arzator ne oprim la coada la punctul de trecere al frontierei. Festina cu a sa Virago ajunge repede in fata, dar noi trebuie sa asteptam interventia energica a unui politist de frontiera care pune cateva turisme sa ne faca loc. Formalitatile dureaza cam 20 de minute timp in care stam de vorba cu niste aromani macedoneni in frumosul grai romanesc . In fine trecem granita si intram in Albania, iar schimbarea peisajului este uluitoare. Stiti vorba conform careia la omul sarac nici booii nu trag? Granita este (mai mult sau mai putin) pe creasta unor munti al caror versant dinspre Macedonia este acoperit de paduri dese dar in Albania solul roscat este arid si pe toata bucata de drum pe care coboram nu e nici un strop de umbra. In tot locul sunt spalatorii auto (adica o placa de beton si un furtun din care curge apa mereu, impreuna cu operatorul care tine cateva carpe in mana) in rest nimic -bine, cu exceptia cazematelor despre care a povestit deja Festina- si asta pe kilometrii intregi. Daca ar fi si ceva schelete pe marginea drumului nu as fi surprins deloc, asa de arid si saracacios e peisajul. Dupa Elbasan spre Tirana, drumul ingust merge pe creasta muntelui la altitudini cateodata ametitoare. Circulatia in Albania este haotica, cate un Mercedes ML se opreste cand vrea el in mijlocul drumului in sau imediat dupa o curba in ac de par, in fata cate unei tarabe de la margine de drum. Alte Mercedesuri din anii '70 depasesc cu ochii inchisi in curbe fara vizibilitate in locuri unde nici nu poti sa-i eviti pentru ca langa tine e prapastia... noroc ca atasul chiar daca nu e solo e totusi mai ingust decat o masina. Senzatia generala e ca nimeni nu are carnet si toti isi pun viata in mainile lui Allah inchid ochii si calca pe acceleratie. Pana sa ajungem in Tirana ne-am oprit sa vedem o cetate medievala transformata in restaurant unde am si baut cate un suc. Cantitatea de lichid pe care o pierzi cand mergi cu mobra la 40 grade este de-a dreptul uluitoare. In Tirana cand am oprit la semaforul rosu era sa ne spulbere un card de jeepuri care a trecut pe rosu in viteza maxima pe contrasens – tin sa precizez ca nu era o coloana oficiala, pur si simplu numarul de jmecheri pe km patrat in Albania e chiar mai mare decat in Bucuresti. O parte din ei poate ca provin din Bucuresti pentru ca atunci cand am oprit in centrul Tiranei sa facem ceva poze ne-a salutat cordial in limba romana un arab dintr-un jeep. In Tirana au supravietuit putine cladiri vechi, castelul Tirana de exemplu ne-a pus intr-o mare incurcatura pentru ca dupa ce l-am identificat pe o harta turistica am vrut sa-l vedem si n-am gasit decat o poarta paraginita care sprijinea o constructie neglijata grav cu titlul pompos de Hotel. In fine iesim din oras sa cautam cazare si gasim un camping civilizat (am facut chiar si o baie in piscina) si rezonabil unde ne-am intalnit cu Hasan, un turc de 65 ani care se plimba in fiecare an prin Europa cu motocicleta. Ne-a povestit ca a fost in Romania la intrunirile de la Sibiu si Cluj, in ani diferiti asa ca poate unii dintre voi il cunoasteti. Un om interesant. Seara vrem sa incercam o mancare traditionala albaneza asa ca alegem un fel de tocana de organe care mie mi-a placut si a mers si foarte bine cu berea. Ziua 6&7 Stransul cortului si legatul bagajelor ne fura un pic de timp asa ca soarele e deja sus pe cer si caldura creste pana plecam. O luam pe bucatica de autostrada care leaga Tirana de Durres din care se desprinde drumul care duce spre Shkoder . GPS-ul iara mai mult incurca decat ajuta iar indicatoarele din jurul Tiranei arata doar directia spre Kosovo. Tot spre Kosovo se construieste si o autostrada. Asta arata destul de clar in ce directie se indreapta simpatia albanezilor. In pofida informatiilor sarace gasim totusi drumul spre Shkoder si cu exceptia traficului specific tarii nu se intampla nimic pana acolo. Ca o paranteza trebuie spus ca pe bucata asta de drum am intalnit mai multi motociclisti ca in restul tarii, cam jumatate dintre ei turisti straini, usor de diferentiat pentru ca toti erau echipati de touring spre deosebire de localnici care toti erau in bermude si fara casca. Numarul de politisti de pe strazi are probabil de-a face cu traficul haotic, totusi desi am vazut cum sunt opriti localnicii – cu acelasi ranjet de satisfactie care putea fi vazut si pe la noi- pe noi nu ne-a deranjat nimeni, ba din contra mai toata lumea ne facea cu mana, cred ca era evident ca suntem turisti. Tot traficul haotic explica poate si faptul ca la granita cu Muntenegru politistii de frontiera le cereau carnetele de conducere albanezilor, dar nu si noua sau altor straini. In fine la Shkoder ne despartim de Festina dupa ce mancam ceva de pranz la o terasa. Si o luam spre Bar (Muntenegru) printre lacul Scutari si mare. In Muntenegru sunt indicatoare cu obiective turistice la tot pasul si pierdem un pic de timp cautand cetati medievale din care nu a mai ramas decat dealul pe care au fost, sau cel mai batran maslin din Muntenegru – acolo poti chiar cumpara o sticluta cu ulei din maslinele lui- dar pana la urma gasim un camping pe malul marii – Camping Maslina- la cativa kilometrii de Bar si facem tabara. Pe seara mancam niste mici traditionali- cevapi- la terasa pe plaja si decidem sa petrecem a doua zi in acelasi loc. Ziua urmatoare e saraca in evenimente, practic stam toata ziua pe plaja, mai facem cate o baie, mai bem cate o bere...

Nu trebuie sa stai dupa mine, ca deja dupa Albania (care urmeaza) avem povesti diferite (care totusi sper sa creeze imaginea unitara a plimbarii). Apropos de ALBANIA constat ca am omis indicativul ei din titlu si nici nu pot sa modific. Rog un moderator sau admin sa introduca in titlu intre MK si MNE indicativul AL- Albania. Multumesc

Ziua 4 Dupa un mic dejun tarziu pornim sa cautam cascada -recomandata de gazda noastra de la Kumanovo – ne informam si la oamenii din hotel si avem placuta surpriza sa aflam ca de pe terasa hotelului se vad luminile satului unde vrem sa ajungem (notat pe harta la Kumanovo). Mergem deci cu avant in directia indicata, dar nu gasim decat niste izvoare frumoase ce-i drept si placut amenajate dar nu o cascada. In fine poate ca in Macedonia cascada are alta semnificatie decat la noi asa ca plecam spre urmatorul obiectiv.( Aflam seara din un reportaj la televiziunea locala despre cum si-au petrecut oamenii ziua ca si la ei termenul are aceeasi semnificatie ca si la noi atata doar ca noi n-am gasit locul.Nici nu e de mirare, cred ca a fost pur si simplu o eroare de comunicatie, majoritatea cascadelor din Macedonia sunt in zona Novo Selo – in cealalta parte a tarii). Am mers spre Krushevo -asa cum am planificat traseul- pe langa lacul Ohrid, drum foarte frumos.Din cauza asta din nou nu ne-am incadrat in program si nu ajungem decat pana la Bitola. Pana am inceput sa urcam gasim un fel de Muzeu al Satului, o reproducere a unei vechi localitati lacustre pe Ohrid in locul numit “Golful Oaselor”. Desi se poate vizita si subacvatic, noi ne-am limitat la vizitarea de suprafata a locului. In continuare drumul urca pe versantul muntelui si vederea asupra Ohridului este de la serpentina la serpentina mai spectaculoasa. Mancam de pranz din proviziile pe care le avem intr-un loc de “belle vue” si dupa ce trecem coama muntelui inaintam catre Bitola. Aici vizitam situl roman Heraclea- orasul lui Hercule- prilej de bucurie pentru curator care a tinut mortis sa ne prezinte locul desi nu vorbea decat limba lui (aparent siturile din perioada romana nu sunt printre cele mai populare atractii turistice, am vazut lucrul asta si mai tarziu la Mediana – resedinta de vara a imparatului Constantin cel Mare- langa Nis) . In fine, din cauza ca locurile ne plac atat de mult, suntem in pericol sa ne prinda noaptea pe drum inapoi catre hotel asa ca amanam vizita la Krushevo pentru o calatorie viitoare, si ne intoarcem la Struga - bineinteles pe alt drum - asa cum le place motociclistilor.Oamenii de la hotel ne surprind din nou cu ospitalitatea lor si ne imbie cu baclavale facute in casa

Ma declar vinovat. Daca nu ma apuca lenea nu cobora topicul si nu apareau discutii inutile.. Rares zici bine despre Albania. Drumul ala e ceva special. Mercedesurile oprite in mijlocul drumului dupa cate o curba in ac de par, in fata unei tarabe care vinde fructe imi dau si acum fiori. Am zis ca drumul e lat de o banda jumate oricum....

Ziua3. Primul obiectiv pe ordinea de zi este Skopje. Orasul a fost afectat sever de un cutremur dezastruos in 1963 si inca se mai construieste prin centru. Piata centrala este ticsita de statui ale lui Alexandru Macedon, Kiril si Petrov si ale altor personaje istorice locale. Nu voi comenta stilul ansamblului pentru ca nu ma pricep, dar pentru un turist care vine prima data aici poti afla destule despre istoria locului. Vizitam si bazarul, urcam pana la cetatea veche unde constatam ca oamenii de aici sunt ceva mai relaxati cand vine vorba de pacatele lumesti si biserica. Intentionam ca la plecare sa vizitam si canionul din Skopje (aparent locul cu cea mai mica altitudine din Europa) dupa indicatiile chelnerului care ne-a adus cafeaua la o terasa din centru, dar sau ca nu a explicat el bine, sau ca n-am inteles noi bine, cert este ca n-am gasit locul si din cauza ca se facea cam tarziu n-am mai insistat. Pe drum spre Ohrid – destinatia din ziua asta, ne mai oprim sa mancam de pranz la o carciuma albaneza pe malul raului.De la Skopje la Ohrid calatorul are doua variante. Cel grabit poate sa se suie pe autostrada si sa-i dea bice, asa cum cel pornit in plimbare poate sa aleaga drumul prin munti, si asta am facut noi. Drumul asta e ceva ce cu greu se poate imagina, peisajul este mirific. Imaginati-va un drum de salbaticia vaii Jiului, dar cu asfalt impecabil si drum lat, cu sate compuse din cateva case si o moscheie care apar pe neasteptate la mijlocul unui versant impadurit, atat de sus ca nu se vad decat acoperisurile din mijlocul padurii, aparent fara nici o cale de acces pana acolo . Mare parte din drum trece printr-o rezervatie naturala – Parcul National Mavrovo- si salbaticia naturii iti taie rasuflarea. (Aici ma vad iarasi nevoit sa preiau poze de la Festina-cu multumiri- pentru ca noi facem parte din categoria calatorilor egoisti care absorb senzatiile exclusiv pentru ei fara sa se gandeasca sa aduca dovezi si altora. Ca urmare, hipnotizati de frumusetea drumului nimeni din cele doua atase nu s-a gandit sa faca vre-o poza. Daca Mihai_prd promite sa se ocupe el de treaba asta eu ma ofer ghid in zona pentru ca m-as intoarce oricand). Bineinteles viteza noastra de deplasare este mica pentru ca vrem sa absorbim peisajul care ne inconjoara, asa ca noaptea ne prinde la vre-o 10 km de Struga, lucru care se va dovedi in folosul nostru pentru ca am gasit Hotelul “Diplomat” unde pretul si conditiile ni s-au parut atat de bune incat am decis sa ramanem 2 nopti si sa facem excursia spre Krushevo fara bagaje. Ospitalitatea cu care ne-au intampinat oamenii aici este ceva ce la noi a disparut aproape cu desavarsire (poate prin Maramures sau zone neatinse de civilizatia de consum sa mai existe). Seara a venit cu o surpriza. Din intamplare am ajuns acolo in ultima zi de Ramadan cand traditional toti musulmanii sarbatoresc incheierea postului. Pentru Festina care a ramas ultimul la masa ca sa-si termine berea, asta a insemnat o invitatie la cheful incins de proprietarul hotelului cu cativa prieteni, chef la care a si fost invatat cum trebuie sa asculte cand i se canta la ureche - nu, nu din vioara....

Si eu utilizez cu succes un model similar de cort. Dar cu rulota nu trebuie sa faci tabara si nici s-o strangi. Pusul cortului nu dureaza mult dar stransul lui si legatul la loc pe mobra (cu toate bagajele nu numai cortul) imi fura o ora la plecare. In plus trebuie sa stau sa se usuce cortul ca sa nu-l strang ud. In special e important la ture mai lungi unde trebuie sa-l folosesc si a doua zi. Asta a fost o problema in Polonia unde ne-a plouat tare din doua in doua zile. Mai e ceva cu rulotica: poti sa te opresti la ananghie in orice parcare pe drum si sa bagi somn. Cu cortul nu poti.

Bai cica asa se face... tre' mentinut interesu' cititorilor. In 2011 cand am postat plimbarea din Polonia toata o data a disparut topicul in 3 zile. Acu sunt si multe sticky... Cred ca e din cauza ca nu-s suficienti oameni care sa fi fost pe acolo cu intrebari de genu': ba da' acolo ati fost? aia ati vazut? bla bla bla