SONYC

Salut, Trimite-mi un mesaj privat ca sa stabilim cum ajungi in posesia produsului.

+1 Sa te odihnesti in pace, nea' Ivane

Nici ei nu prea isi dau interesul sa vanda, te asigur.

Sunt mai multe unghiuri din care poti privi situatia, depinde pe care il alegi.

Nu am avut atat de mult timp la dispozitie. Asta sa fie motivul pentru care n-a sarit Honda pe interval cu o sponsorizare pentru o calatorie la Nordkapp?

Nimic nu iti scapa! Te oferi ca patreon? 90) Ulei motor: Motul 7100 - 10W40 (full synthetic) Filtru ulei: Hiflo 204 91) Lant: Curatat/Gresat 92) Un furtun de admisie a ajuns la pensie, asa ca a fost inlocuit de unul tanar 93) Inaltatoare ghidon: Sw-Motech (15 mm) M-am pregatit din timp pentru urmatoarea revizie: Tot atunci, conform mecanicului, ar trebui sa schimb si kitul de lant, asa ca l-am luat: Concluzia? video.mp4

Ziua 8 Miercuri -> Fethyie - Edirne (940 km) Planul pentru astazi consta intr-o plimbare moto de aproximativ 210 km, admirat travertinele din Pamukkale si incheiat cu o seara turceasca plina de dans. Alimentez si ii dau bice pe serpentine. Pe masura ce ma apropii de destinatie ma gandesc daca e bine sa urmez planul, ori daca sa il schimb din mers. Vremea in acest moment este foarte buna, dar de maine incep ploile. Prognoza initiala era de o singura zi, dar acum e pana la sfarsitul saptamanii. Ce sa fac, cum sa fac? Oricum ar fi, Bursa, Istanbul si Haskovo pica pentru ca n-ar avea niciun farmec sa le vizitez pe ploaie. Sa ma bucur astazi de acest obiectiv si vad ce fac de maine, sau sa parcurg o distanta cat mai mare acum pe uscat? In cele din urma aleg varianta doi pentru ca nu e vorba doar de vreme, nici mobilitatea piciorului nu e ce trebuie. Imi propun sa ajung in Bulgaria, dar sunt ceva km de parcurs si ziua e scurta, asa ca ramane de vazut. Merg repejor, dar noaptea e mai iute si ma invaluie cu ale sale brate reci. Sunt la ore distanta de granita cu Bulgaria si devine clar ca voi innopta in Turcia. Rog jumatatea mea mai buna sa imi gaseasca o cazare in Edirne, poate chiar cea la care am stat in prima zi, e modesta, dar ieftina. Imi confirma ca exista disponibilitate acolo, asa ca imi continui drumul. La un moment dat simt ca talpa piciorului stang se tot lipeste de scarita, nu ma pot uita sa confirm pentru ca e bezna, dar pare ca si cum ar fi guma de mestecat. De unde Dzeu m-am pricopsit cu ea? Crapa pietrele, atat de frig e, dar reusesc sa ajung cu bine in Edirne. Trag mobra in fata parcarii, fac un dus cald si ies sa mananc, e prima masa din zi. N-are sens sa caut restaurant cand deja stiu unul unde mancarea e foarte buna. Incep cu o ciorba de linte, continui cu niste cotlete la gratar si inchei cu doua ceaiuri: Fac putina conversatie cu chelnerul care imi spune ca vorbeste 4 limbi diferite: BG/GR/RU/EN + TR evident. Mai mult de atat, s-a apucat si de RO, dar recunoaste ca i se pare foarte grea. As mai sta la palavre cu el, dar sunt foarte obosit si ma retrag. Creme, punga, ciorap, somn. Ziua 9 Joi -> Edirne - Bucuresti (520 km) A plouat toata noaptea, asa ca am dormit tun! Cobor la micul dejun si ies putin afara sa analizez situatia: Ploua marunt, dar constant, iar temperatura este clar cea mai scazuta de pana acum. Cu ocazia asta verific si scarita stanga, mda, ditai guma. O curat rapid si ma pregatesc de drum, incep echiparea: > Strat termic urmat de pantaloni captusiti cu polar pe cotoaie. > Strat termic urmat de polar si geaca cu mesada pe chiept. > Ghetele moto nu sunt impermeabile, prin urmare ciorap, punga si din nou ciorap. > Manusile moto nu sunt impermeabile, prin urmare pe dedesubt manusi de plastic cu degete luate de la OMV cu exact acest scop inca de la inceputul calatoriei cand era soare si frumos. > N-am terminat, la final adaug kitul de fas impermeabil de la Decathlon compus din pantaloni si geaca. Pun si casca, bine, mai mult ca sa nu imi ploua in gat si sunt gata de drum: Oare ce piesa sa rasune in casca pe aceasta vreme? Genius - Vara sau Rod Stewart - Have you ever seen the rain? Merg pe varianta 3: Planeta Moldova - Invidia Alimentez pentru ultima oara la turci si ii dau bataie spre granita. Ajung.. alooo, unde e aglomeratia? Pai eu in fata cui ma bag acum? Trec cu bine de primul punct de control si opresc la duty free sa cumpar una alta pentru cei de acasa. Cu exceptia unei masini, parcarea e goala. As putea lasa mobra fix in mijloc si n-as incurca pe nimeni, dar nu-i frumos, asa ca o trag la linie pe un singur loc. In timp ce ma pregateam sa ma indrept spre intrarea in magazin vad posesorii masinii ce veneau catre ea, o pereche de bunici simpatici. Desi nu zice nimic, ii vad privirea plina de mila a doamnei cand trece pe langa mine. Daca ar sti si de problema cu piciorul cred ca m-ar fi luat la ea acasa pentru o portie de sarmale si un pat cald. Apoi aflam ca au o fata de maritat si uite asa iar ajungeam in situatia in care n-as mai fi plecat din Turcia. Csf, ncsf.. Iau ce am de luat din magazin si inapoi in sa. Trec cu bine si de punctul doi de control. La punctul trei nu cred ca mai scap fara plata HGS-ului. Baiatul asta e insa mai curios de mobra, ce model, ce putere si cum se aude. O turez ca sa ii mai alung plictiseala, imi confirma ca ii place si ne luam la revedere, astfel ca n-a trebuit sa achit nimic. Urmatorul punct de control e la bulgari. Cat timp controleaza vamesul actele, doi baieti cu puscoacele la brau hlizesc de zor. Se imping unul pe altul pana cand inteleg ce voiau.. sa vada din ce tara e amaratul de pe motor. Le bag un "dobar den" si se linistesc de indata :)) Aveam si 5 leva la mine daca dadeam de greu Ploaie, ploaie si iar ploaie pana la Gurkovo. Aici alimentez si continui spre Veliko Tarnovo. Am scapat de apa, dar nu si de vant, care bate bine de tot. De la Calugareni si pana acasa.. ploua de rupe. Gandul la un vin fiert imi da insa putere si ajung cu bine. PS. Radiografia din Romania a aratat ca nu am nimic rupt la glezna, exista insa o fisura de os care se va vindeca de la sine pe parcursul unor luni. PS2. In prima zi de Craciun am dat peste cap si glezna piciorului drept la metroul din Viena cand, aparent, ma uitam pe pereti. Am vrut sa echilibrez picioarele, sau in termeni stiintifici, am facut poarta in casa PS3. Daca aveti echipament sau mobre care vor sa ia contact cu glia, ma ofer voluntar, pare ca ma pricep.

Zeu!

Nu cred ca initiatorul topicului s-ar supara daca s-ar posta aceste sfaturi in mod public. Cu siguranta sunt destui oameni interesati, inclusiv eu.

Tehnologia e pe bune, dar bye bye vei spune doar banilor. Cati oameni ar fi dispusi sa achite 45k de dolari pentru a o detine? Nu in ultimul rand, cati oameni ar renunta la sunetul motorului si al evacuarii pentru cel de Enterprise? Se vor gasi cativa, fara doar si poate, dar nicidecum la scara pe care o subliniezi, combustia interna nu pleaca nicaieri. Personal, daca as avea 45k de cheltuit pe jucarii, as lua cate o mobra din fiecare categorie astfel incat sa ma pot bucura de drum indiferent de starea sau natura lui.

Ziua 7) Luni -> Marmaris - Fethyie (135 km) Dupa un somn profund si odihnitor e momentul sa vad cum arata piciorul: Curcubeu, cum altfel? E umflat si ma doare ca naiba, dar azi trebuie sa ajung in Fethyie si nu concep sa schimb planul. Ung glezna cu cele doua creme, o strang bine in fasa elastica si fortez intrarea in gheata moto. Apropo, incaltamintea nu are nici cea mai mica urma de contact cu glia, eram aproape oprit cand am cazut. Dauna piciorului s-a produs prin intinderea brusca si fortata a articulatiei la care s-a adaugat strivirea gratie kilogramelor mobrei. Urmeaza 5 minute de chin, asta pentru ca nu pot impinge in piciorul stang ca sa pot ridica mobra de pe cricul lateral. Reusesc intr-un final, iar dupa 10 minute repet experienta la benzinarie pentru ca trebuia sa alimentez. La retrogradarea treptelor mai e cum e, dar flexia necesara pentru a schimba intr-o treapta de viteza superioara imi trimite mii de ace in tot corpul. O injectie cu tuica fiarta mi-ar prinde bine, dar de unde seringa? Ajung la cazare, bag un dus puternic dezvoltat, apoi crema, pastila, fasa si la plimbare. Prima oprire, un bazar: E plin de englezi care isi incearca norocul in arta negocierii, dar turcii sunt unsi cu toate alifiile si rareori le iese. Oricum ar fi, e interesant de urmarit. As putea sa le arat cum se face, dar la ce bun, am si adibasi si tirocouri: Vocea unui turc voinic rasuna in tot bazarul, invita trecatorii la suc proaspat de rodie si la o clatita traditionala. Cand vreodata am refuzat eu ceva bun de mancare? In doua secunde nu doar ca sunt asezat la masa, dar deja bat cu tacamurile ca sa vina mai repede haleala: Gustul e unul pe care il recunosc de la festivalurile de mancare organizate in Bucuresti unde Turcia este deseori reprezentata. Zic sarut mana pentru masa si o iau catinel din loc. Vremea e superba, iar orasul arata bine: Piciorul carcoteste de ceva timp, dar eu zic ca e devreme avand in vedere ce il asteapta la primul obiectiv. Amyntas Rock Tombs Desi la o scara mai mica, aceste sculpturi seamana foarte bine cu cele din Petra: Atat marea mediterana cat si portul din Fethyie se pot observa foarte bine de la cel mai inalt punct al acestui obiectiv: Pisicile sunt nelipsite in Turcia, prin urmare nu aveam cum sa nu intalnesc una si aici: Cobor scarile si fac stanga pe o poteca batatorita: E batrana si muncita, dar cumva a reusit sa treaca de tuvturk. Am vazut zeci ca ea in aceste zile de plimbare, sunt extrem de populare. Cresc rodiile la astia cum cresc la noi corcodusele: Obiectivul numarul doi pare aproape cand ma uit pe harta, dar timpii se schimba cand ai un picior beteag. Mai o pauza, mai un schimb valutar si iata ca ajung la amfiteatru: Faleza este urmatoarea pe lista, loc in care vreau sa opresc pentru masa de pranz. As manca o salata cu ton si am norocul sa gasesc: O pisica prietenoasa, dar si curioasa in acelasi timp, imi da tarcoale. O invit pe banca alaturi de mine si se conformeaza imediat: Hai ca m-am odihnit destul, inapoi pe alee: Oamenii se plimba agale si savureaza fie o inghetata, fie un porumb fiert, pe cand la noi vinul fiert e deja la putere. La cateva minute de cazare am vazut un Carrefour Market, asta pentru ca inca de acasa mi s-a comunicat ca n-am ce cauta inapoi daca printre bagaje nu va regasi un ulei de masline turcesc. Cumpar o sticla de 1L, ceva de-ale gurii si o punga de gheata pentru glezna. Nu prea imi vine sa ma retrag la cazare, dar am fortat piciorul si se resimte din plin. Ups, s-au invinetit cateva degete Creme, punga, ciorap, somn.

Incarcator Philips HQ8505, 100% functional

Mersi, dar am terminat plimbarea de ceva timp. Cat despre aglomeratie, crede-ma ca n-am dus lipsa la niciun obiectiv. Cel mai probabil te referi la casa fecioarei Maria, obiectiv care era la aproximativ 5 km distanta de Efes. A mentionat si taximetristul de acest obiectiv, in ideea in care transportul costa 10 euro pana la Efes si 40 de euro pana la casa ei. Desi stau bine pe picioare, cele 29 de grade se resimteau din plin si n-am vrut sa ma incumet la 5 km de urcare abrupta. Toate cazarile au fost facute on-line, din tara, pe Booking. A fost varianta care mi-a permis sa am mai mult timp liber pentru plimbari si obiective. Ziua 6) Luni -> Selcuk - Marmaris (124 km) La 07:30 sunt deja echipat si prezent la micul dejun. E atat de multa ceata incat abia se zareste orasul. Impart salonul cu un cuplu de asiatici care se grabesc sa plece, lucru pe care l-as face si eu, dar mai zabovesc cateva clipe in speranta ca se ridica ceata. In cele din urma imi fac curaj si cobor sa pregatesc mobra. E plina de roua si cu ocazia asta o mai sterg oleaca. Drumul e clasic de acum, vai, dealuri si serpentine. Dupa vreo 70-80 km parcursi, in timp ce franam relaxat pentru a opri la un semafor, poc.. ma trezesc pe asfalt. Imi zic ca nu, e doar un vis urat, dar durerea din piciorul stang prins sub mobra avea sa confirme ca e real. Reusesc sa scot piciorul, iar in timp ce turcii se uitau la mine ca la o piesa de teatru, eu puneam mobra inapoi pe roti. Ce s-a intamplat? Am pierdut aderenta rotii fata pe ceva pata de ulei/motorina. Chiar daca franarea a fost lejera, furca s-a incarcat, a pus presiune pe roata, iar cand suprafata de rulare s-a schimbat brusc.. poc, nici daca aveam ABS nu cred ca scapam. Pagube? Capat de ghidon putin zgariat, la fel maneta de ambreiaj si putin din parbriz, nimic care sa conteze. Glezna insa, aia ma doare de numa'. Ok, inapoi in sa si spre cazare, mai am 40 si ceva de km de parcurs. Cateva sute de metri mai incolo ajung pe niste serpentine si simt cum mobra nu se incadreaza pe trasa pe care i-o dau, aluneca in toate directiile. O indrept pe cat posibil, dozez fin frana si apoi o aplec din nou, altfel nu luam virajul si ma loveam de parapetul lateral. Ce naiba o fi pe asfalt? Bine, avand in vedere cate junghiuri de masini am vazut pe strada, nu trebuie sa ma mire. Ce se intampla insa daca nu cadeam la semafor si intram cu toata increderea in virajul asta, asa cum am facut de altfel in multe alte situatii? Cativa km mai tarziu sunt oprit de un filtru al politiei. Nu vor pasaportul, ci permisul auto. Verifica, totul ok, asa ca ii dau bice spre cazare. Schimb din ce in ce mai greu vitezele, dar intr-un final ajung. Bag un dus, ii anunt pe astia de la asigurare si urc intr-un taxi. Aleg un spital privat, ma gandesc ca poate rezolv ceva mai rapid situatia fata de unul de stat. Astia imi spun din start ca nu lucreaza cu asigurarile din Romania si ca trebuie sa achit pe loc orice serviciu medical. Suflu in etilotest, totul ok, asa ca hai cu radiografia. Doctorul zice ca n-am nimic rupt, dar simt ca nu dezvaluie chiar totul. Imi da o reteta pentru ceva medicamente, o fasa elastica si ma trimite la plimbare. Bun, hai sa caut o farmacie. Deschid Google Maps, dar nu incarca nimic.. internet din parti. E prima oara cand mi se intampla asta in Turcia si nu inteleg care e faza. Resetez setarile, selectez manual reteaua, ii dau si un restart, nimic, e mort in papusoi. Mno, zic sa ma apropii de o terasa sau un hotel, sa imprumut putin wi-fi. Aha, vezi sa nu, toate retelele au parola. Din intamplare dau peste o farmacie. Intreb de medicamente, dar nu le are pe toate. Chiar daca internetul si-a luat liber, eu tot trebuie sa gasesc cremele si pastilele astea, asa ca ii dau inainte. Am noroc si le gasesc pe toate la urmatoarea farmacie. Am un ritm de un pas pe minut, ma doare glezna ca naiba, iar tot ce vreau e sa ajung la cazare sa ma intind putin, dar pe unde sa o iau? Trag la umbra unui pom, macar sa nu ma mai bata soarele asta in cap, sunt 30 de grade. Din senin isi revine si internetul, taman la timp. Ajung la cazare, mixez cele doua creme ca in cazul Poxipolului, ung bine glezna si dau pe gat pastila contra durerii. Mi s-a spus ca e foarte puternica, asa ca ar trebui sa mananc ceva. Tot ce am sunt cateva mandarine de ieri, dar sunt bune si ele pana ajung in oras sa mananc ceva mai serios. Ma intind pentru jumatate de ora, dupa care decid sa ies, e prea frumos orasul asta ca sa zac in camera toata ziua. Infasor cat pot de bine glezna cu fasa elastica si la bulevard cu mine. Simt o durere crunta la fiecare pas, dar nu ma intereseaza, il tarasc dupa mine si tot nu stau in casa. Ajung pe o portiune de faleza: Stiu ca nu voi putea bifa mai multe obiective, dar unul, macar unul trebuie: Castelul Marmaris Uff, scari: Achit biletul (570 de lire) si incep vizita. E foarte misto castelul, iar de panorama nici nu mai zic: Continui pe faleza: Am fortat piciorul, iar acum ma doare si mai tare, trebuie sa gasesc un restaurant sa mananc si sa ma odihnesc putin. Un domn dintr-o frizerie imi face energic semn cu bratele sa intru sa ma tund. Nu-i o idee tocmai rea, dar n-as avea stare pe scaun din cauza durerii, asa ca zic pas de data asta. Gasesc o locatie care arata bine si ma pun la masa. Nu prea am pofta de mancare, dar stiu ca trebuie. Comand ceva de vita din meniu, imi scapa numele preparatului: Cu chiu, cu vai, ajung la cazare si ma intind. E pentru scurt timp, asta pentru ca mi se spune ca trebuie sa pun gheata pe glezna. Cobor si incep sa caut pe la magazine, dar fara noroc. Intreb la un magazin de inghetata, iar doamna de acolo e foarte amabila. A scos o bucata mare de gheata dintr-o lada frigorifica, a facut-o bucati bucati, a pus-o intr-o punga si m-a invitat sa stau la masa pentru perioada cat tin compresa. Ajung la cazare si ma intind. Si de data asta e pentru scurt timp, trebuie sa ma duc din nou la spital sa le cer radiografia ca sa o pot arata unui doctor din Romania, sa confirm diagnosticul. Primesc o copie a radiografiei printata pe o foaie A4 si inapoi la cazare. Doctorul din Romania confirma ca nu pare a fi ceva rupt in imaginea pe care o vede, dar imi recomanda sa repet radiografia in momentul in care ma intorc in tara. Bun, aplic din nou cele doua creme, bag piciorul intr-o punga de plastic, trag o soseta peste ca sa ramana totul fix acolo si la somn cu mine. E simplu, maine o sa fie ori mai bine, ori mai rau.

Ziua 5) Duminica -> Izmir - Selcuk (121 km) Infulec micul dejun si repede in saua mobrei. Prin vai e ceata si frig, bine ca am fost inspirat si mi-am cumparat o pereche de manusi de iarna fix cu o zi inainte de a pleca. Pe dealuri insa e ceva mai cald si mai bine. In fata e un filtru al jandarmeriei, asa ca opresc. Un turc dintr-o masina alaturata imi zambeste si ma saluta. Ii intorc salutul si ii dau bice. Cativa km mai incolo ma saluta si un motociclist, lucru care ma mira, aici nu se practica salutul moto. Cel mai probabil era un turist ca si mine. Parchez mobra in fata cazarii si intru pe poarta. Sunt intampinat de doua femei care erau in plina curatenie, abia le vedeam chipul de mormanul de asternuturi din bratele lor. Sunt rosii in obraji, dar senine si vesele. Imi arata care e camera mea, bag repede un dus si dau sa plec. Inainte insa o intreb pe una din ele daca pot lua cina acolo. Nu stie engleza, dar google translate rezolva rapid situatia. Imi raspunde ca nu, locul este amenajat doar pentru micul dejun. O intreb de un taxi pana la obiectivul pe care voiam sa il vizitez si imi arata o foaie pe care erau notate niste preturi fixe pentru diverse puncte de interes din oras. Ii confirm ca e ok pretul (10 euro) si suna pe cineva sa vina sa ma ia. Biletul de acces pentru Ephesus Ancient City costa 1950 de lire, cel mai scump de pana acum. Va spun la final daca a meritat ori ba. Pentru moment las fotografiile sa vorbeasca: Urmeaza libraria lui Celsus. Imi pare ca aduce o idee cu manastirea Ed-Deir din Petra, dar aveam ulterior sa descopar un obiectiv intr-un alt oras care seamana si mai mult. Continui pe alee: Zaresc acest panou si decid sa intru: Au urmat 15 minute de istorie intr-un format digital profesional, recomand din plin. Las un mic preview: VIDEO 12.mp4 Stadionul este in curs de renovare: Continui catre biserica fecioarei Maria: Fac cale intoarsa: Cele 29 de grade se simt din plin, asa ca trag la umbra pentru o gustare: niste biscuti si ceva castane coapte. O matza imi da dreptate, astfel ca vine si ea la umbra cu mine: Cateva fotografii mai tarziu ies din complex. Fara doar si poate merita vizitat acest obiectiv, din pacate fotografiile nu reusesc sa surprinda grandoarea locului. E oleaca de mers pana in oras, dar o iau usor la pas. Pe partea dreapta smochini cat vezi cu ochii, iar pe partea stanga mandarini: La intrarea in oras am norocul sa pot culege cateva. Le-am tot vazut pe marginea drumurilor si acum am ocazia sa imi satisfac pofta. Au un gust dulce acrisor, dar perfecte in comparatie cu cele din Grecia, alea zici ca erau lamai. Bag cateva in rucsac si pentru mai tarziu. Se simte cineva DUR? Eu nicidecum, sunt lesinat de foame. Ospataaaar! In 50 de secunde vine primul fel, supa de linte: Inchei cu niste frigarui de berbecut: Dupa acest pranz puternic dezvoltat parca sunt alt om, asa ca incep din nou a cutreiera: Zaresc o moschee (Isabey) in departare si ma abat in directia ei: In curtea interioara se desfasoara o masa campeneasca, dar un barbat se ridica si ma invita inauntru. Ma intreaba de unde sunt si dupa ce ii raspund, imi spune ca doreste sa imi ofere un cadou, gratis. Sunt putin sceptic, nu de alta, dar am mai auzit eu textul asta. Imi intelege rapid reactia si ma asigura ca nu ma costa absolut nimic. In fata mea e un suport plin de carti alaturi de cateva steaguri ale unor tari, printre care si Romania. Scris cu litere mari: "Daca esti rezidentul uneia dintre tarile prezentate aici, ai voie sa iei un exemplar al Coranului tradus in limba ta, gratuit". Eu si credinta, baba si mitraliera, dar o iau. Aveam sa fac o bucurie iubitei, ea isi dorea de mult sa o citeasca: Ii multumesc pentru cadou si continui sa vizitez moscheea: Urmatorul obiectiv, Castelul Ayasuluk. Pret bilet: 290 de lire VIDEO 13.mp4 Bun, am bifat si pietrele astea. Acum? Hai la intamplare pe strazi: Doua ore mai tarziu, in drum spre cazare, ma opresc la o cafenea sa-mi odihnesc putin oasele. 32K de pasi facuti astazi, mda, nu-i rau. Un cheesecake alaturi de un flat white si un ceai turcesc incheie bine ziua. Muzica nu-i nici ea rea, ba din contra. VIDEO 14.mp4 Noapte buna tie: Noapte buna mie: