SONYC

Ziua 5) Duminica -> Izmir - Selcuk (121 km) Infulec micul dejun si repede in saua mobrei. Prin vai e ceata si frig, bine ca am fost inspirat si mi-am cumparat o pereche de manusi de iarna fix cu o zi inainte de a pleca. Pe dealuri insa e ceva mai cald si mai bine. In fata e un filtru al jandarmeriei, asa ca opresc. Un turc dintr-o masina alaturata imi zambeste si ma saluta. Ii intorc salutul si ii dau bice. Cativa km mai incolo ma saluta si un motociclist, lucru care ma mira, aici nu se practica salutul moto. Cel mai probabil era un turist ca si mine. Parchez mobra in fata cazarii si intru pe poarta. Sunt intampinat de doua femei care erau in plina curatenie, abia le vedeam chipul de mormanul de asternuturi din bratele lor. Sunt rosii in obraji, dar senine si vesele. Imi arata care e camera mea, bag repede un dus si dau sa plec. Inainte insa o intreb pe una din ele daca pot lua cina acolo. Nu stie engleza, dar google translate rezolva rapid situatia. Imi raspunde ca nu, locul este amenajat doar pentru micul dejun. O intreb de un taxi pana la obiectivul pe care voiam sa il vizitez si imi arata o foaie pe care erau notate niste preturi fixe pentru diverse puncte de interes din oras. Ii confirm ca e ok pretul (10 euro) si suna pe cineva sa vina sa ma ia. Biletul de acces pentru Ephesus Ancient City costa 1950 de lire, cel mai scump de pana acum. Va spun la final daca a meritat ori ba. Pentru moment las fotografiile sa vorbeasca: Urmeaza libraria lui Celsus. Imi pare ca aduce o idee cu manastirea Ed-Deir din Petra, dar aveam ulterior sa descopar un obiectiv intr-un alt oras care seamana si mai mult. Continui pe alee: Zaresc acest panou si decid sa intru: Au urmat 15 minute de istorie intr-un format digital profesional, recomand din plin. Las un mic preview: VIDEO 12.mp4 Stadionul este in curs de renovare: Continui catre biserica fecioarei Maria: Fac cale intoarsa: Cele 29 de grade se simt din plin, asa ca trag la umbra pentru o gustare: niste biscuti si ceva castane coapte. O matza imi da dreptate, astfel ca vine si ea la umbra cu mine: Cateva fotografii mai tarziu ies din complex. Fara doar si poate merita vizitat acest obiectiv, din pacate fotografiile nu reusesc sa surprinda grandoarea locului. E oleaca de mers pana in oras, dar o iau usor la pas. Pe partea dreapta smochini cat vezi cu ochii, iar pe partea stanga mandarini: La intrarea in oras am norocul sa pot culege cateva. Le-am tot vazut pe marginea drumurilor si acum am ocazia sa imi satisfac pofta. Au un gust dulce acrisor, dar perfecte in comparatie cu cele din Grecia, alea zici ca erau lamai. Bag cateva in rucsac si pentru mai tarziu. Se simte cineva DUR? Eu nicidecum, sunt lesinat de foame. Ospataaaar! In 50 de secunde vine primul fel, supa de linte: Inchei cu niste frigarui de berbecut: Dupa acest pranz puternic dezvoltat parca sunt alt om, asa ca incep din nou a cutreiera: Zaresc o moschee (Isabey) in departare si ma abat in directia ei: In curtea interioara se desfasoara o masa campeneasca, dar un barbat se ridica si ma invita inauntru. Ma intreaba de unde sunt si dupa ce ii raspund, imi spune ca doreste sa imi ofere un cadou, gratis. Sunt putin sceptic, nu de alta, dar am mai auzit eu textul asta. Imi intelege rapid reactia si ma asigura ca nu ma costa absolut nimic. In fata mea e un suport plin de carti alaturi de cateva steaguri ale unor tari, printre care si Romania. Scris cu litere mari: "Daca esti rezidentul uneia dintre tarile prezentate aici, ai voie sa iei un exemplar al Coranului tradus in limba ta, gratuit". Eu si credinta, baba si mitraliera, dar o iau. Aveam sa fac o bucurie iubitei, ea isi dorea de mult sa o citeasca: Ii multumesc pentru cadou si continui sa vizitez moscheea: Urmatorul obiectiv, Castelul Ayasuluk. Pret bilet: 290 de lire VIDEO 13.mp4 Bun, am bifat si pietrele astea. Acum? Hai la intamplare pe strazi: Doua ore mai tarziu, in drum spre cazare, ma opresc la o cafenea sa-mi odihnesc putin oasele. 32K de pasi facuti astazi, mda, nu-i rau. Un cheesecake alaturi de un flat white si un ceai turcesc incheie bine ziua. Muzica nu-i nici ea rea, ba din contra. VIDEO 14.mp4 Noapte buna tie: Noapte buna mie:

Acum cateva zile in urma eram cu masina in oras, seara. La semafor vad pe banda 2 un pusti pe o bicla electrica, banda 1 fiind exclusiv pentru dreapta. Se face verde, trecem de intersectie si el continua sa mearga pe banda 2, desi banda 1 era absolut libera. Mai mult de atat, eu am 65 km/h in bord si el cel putin 80. Sunt 3 benzi pe sens, dar pustiul merge pe banda 2 fara nicio jena, probabil ca in mintea lui se crede motociclist, mai ales ca are si o casca de gen. Il ajung la semafor, cobor din masina si il intreb de ce procedeaza asa. Trotinetele si bicicletele trebuie sa mearga pe banda 1 cat mai aproape de bordura, nu pe mijlocul benzii ca un autovehicul. De 80 km/h ce sa mai zic, nici vorba sa fie legal. Ii arat prima banda si ii spun ca acolo e locul lui pana isi ia motocicleta. Se conformeaza, dar asta numai pana cand vede ca schimb directia, moment in care revine pe mijlocul drumului. De ce nu a vrut sa inteleaga de vorba buna? Imi era foarte usor sa ii ard cateva capace, dar m-am gandit ca nu asta e solutia. Cine e vinovat aici? Copilul pentru ca nu are capacitatea de a intelege mediul la care se expune? Parintii, fiecare cu cate doua facultati absolvite, pentru ca i-au cumparat asa ceva? Militia care doarme in papuci? Pardon, cand nu doarme aplica amenzi bunicilor care vand legaturi de patrunjel.

Eu zic sa te mai gandesti. O sa ai aceeasi parere dupa ce o sa te trezesti cu un baiat din asta care merge pe barba lui calare peste tine in masina? Sau poate are sotia sau copilul tau "norocul" asta. Pe "barba" lui merge la purtatul unei casti de 10 ani vechime, nu la aspecte ce implica si ceilalti participanti la trafic. Multi intra in lumea moto fara sa cunoasca/inteleaga partea de cheltuieli cu intretinerea. Din pacate unii investesc in motocicleta bugetul alocat bicicletei. Nu sustin neam aceasta idee!

Ziua 4) Sambata -> Bergama - Izmir (120 km) E ora 07:15 si sunt primul la micul dejun. Brr, brr, e frig si in aceasta dimineata. De fapt, ce zic eu, e frig in fiecare dimineata, noroc cu ceaiul asta cald. Curand se alatura si niste americani din Texas. Glumesc cu ei pe baza fripturilor uriase de acolo, dar aflu ca au de fapt origini mexicane. Mi s-a parut ca tenul si aspectul fizic sunt de acolo, dar i-am lasat pe ei sa zica. Oricum, n-a durat mult si au dat-o pe spaniola. Habar n-au ei, dar ii inteleg aproape in totalitate, pai cine a crescut cu Thalia si Natalia Oreiro? Cand sa urc in camera sa iau rucsacul pentru vizita la Asclepieion ma trezesc ca imi da cineva binete. Mai mult de atat, ma intreaba si cum a fost ieri la Pergamon, daca am reusit sa vizitez tot. Ma uit mai bine la acest om si imi pica fisa, e domnul cu doamna de la turnichetul rotativ, cei pe care i-am intrebat daca am luat-o pe drumul bun catre intrarea la obiectiv. Ce sa vezi, aici au fost si ei cazati. Ne strangem mana si le povestesc cum a fost. Cu ocazia asta aflu si de unde sunt, Germania, Stuttgart mai precis. Au bine peste 65 de ani, dar sunt inca in putere si le-a venit cheful de plimbare. Ii las sa se bucure de micul dejun si plec cu taxiul spre obiectivul pe care n-am reusit sa il vizitez ieri din lipsa de timp. E coada la casa de bilete, italienii au fost mai rapizi: Achit taxa de 630 de lire si ii depasesc: Au ghid, asa ca as putea repeta faza de ieri, dar ma asteapta taximetristul, plus ca vreau sa ajung repejor in Izmir. E un oras mare si am nevoie de cat mai mult timp pentru a putea sa descopar macar o parte din el. O clipa de liniste: VIDEO 10.mp4 Continui: Pe drumul spre Izmir intalnesc un filtru al jandarmeriei. Unul dintre baieti rasfoieste paginile pasaportului si imi spune ca nu am viza stampilata din momentul intrarii in Turcia = problem. Pai ce problema sa fie sefule, eu teoretic puteam sa intru si cu buletinul, caz in care unde puneau vamesii stampila? Dupa ce ii confirm pentru a doua oara data la care am intrat in tara si vama pe unde am facut acest lucru, gen un fel de reintroducere a parolei, imi ureaza o zi buna si ma lasa sa plec. Intrarea in Izmir este extrem de aglomerata, dar foarte faina, cu palmieri pe ambele sensuri, marea Egee pe partea dreapta si multe cladiri de tip zgarie-nori. Ma strecor prin traficul intens si ma apropii de hotel, moment in care o politista imi face semn sa opresc. Tocmai ce depasisem prin partea dreapta o masina de politie, asta sa fie? Nu de alta, dar m-am comportat fix ca cei de aici, teoretic trebuia sa trec neobservat. O intreb daca am gresit cu ceva, dar imi raspunde in turca. Ii spun ca nu inteleg, dar fata mea ii da inainte pe limba ei. O schimb si eu: "- Auzi, unde se mananca o amandina buna aici?". Face ochii mari si scoate telefonul din buzunar, nu-i chip sa se inteleaga cu mine. Scrie timp de doua minute si cand apasa pe butonul de translate reiese ceva ce nu avea nicio logica. Surprinsa ca nu inteleg, ma intreaba daca stiu engleza :)))) Mai, ceva ceva stiu eu, tu insa.. ioc. In cele din urma recurge la limbajul universal, cel al semnelor. Intinde bratul spre inainte si spune: "- Go!". Asa bambolino, ai vazut ca n-a fost greu? Ajung la hotel, iar parcarea din fata este ocupata. Vorbesc cu baiatul care se ocupa de ea si cauta sa imi faca loc intre doua masini. Iese insa boss-ul hotelului si ii spune sa ma duca in parcarea subterana. Cobor cu liftul si acolo deja ma asteapta boss-ul. Imi spune sa trag mobra in spatele motocicletei lui, o Honda CB 1000 GT. Arunca un ochi si la a mea, apoi imi ureaza o sedere placuta si dispare printre doamnele care se ocupau de asternuturi. Bag repede un dus si in oras cu mine. Statia de metrou e aproape si in cateva minute sunt deja pe peron. Cost bilet: 33 de lire Meaamaa ce bine arata curmalele astea, dar hai ca iau cateva la intoarcere. Nu aveam ulterior sa ma intorc prin acelasi loc si am ajuns sa raman cu pofta. Florile o duc bine mersi, sunt putin peste 24 de grade afara: Primul obiectiv, liftul din Izmir: Accesul este gratuit, iar sus este o terasa frumoasa ce ofera o priveliste asupra marii: Terase exista si la baza liftului: Urmeaza faleza care este foarte lunga si amenajata de la un capat pana la celalalt: Arata ca o plantatie de orez, dar in realitate sunt niste scari acoperite de iarba pe care lumea fie se odihneste, fie admira marea sau asteapta feribotul, Konak fiind un punct de legatura cu celalalt mal: Turnul cu ceas: Drumul catre bazar credeam ca o sa ma pregateasca pentru aglomeratia de acolo, dar n-a fost chiar asa: Imi place cum arata la exterior moscheea Salepcioglu, asa ca decid sa intru: VIDEO 11.mp4 Bazarul Kizlaragasi a fost chiar lejer din punct de vedere al aglomeratiei: E buna plimbarea, imi place, dar ce fac cu foamea asta care nu-mi da pace? Am noroc si gasesc un restaurant care arata bine. La aperitiv, midii pane, foarte bune: La felul principal am pus degetul la intamplare pe meniu si i-am zis chelnerului sa imi aduca fix aia, orice ar fi insemnand "aia". Ei bine, "aia" avea sa fie file de macrou. Mda, n-am avut prea mult noroc de data asta, nu-s fan macrou. Cum foamea insa era mare, iar pestele gatit corect, l-am ras din farfurie: Din nou la plimbare. Asta drum principal, 5 benzi pe sens: Continui pe faleza: Observ un vanzator de castane si ma asez la coada. Cu acest plus de energie ii dau bataie pana ajung la capatul falezei. De aici o iau la intamplare pe strazi in directia cazarii: Zaresc insa la un moment dat o cafenea draguta si ma asez. Doua minute mai tarziu sunt asaltat de pisici, una mai frumoasa ca alta. O iau usor spre prima statie de metrou, statie care se dovedeste a fi si un punct feroviar: Intors in centrul orasului, bananai pe strazi pana ajung si la gara: Fac stanga imprejur si ma duc spre cazare, nu inainte de a opri la un supermarket pentru ceva dulce. La intrarea in hotel, o bijuterie de motor: Captura zilei de la supermarket: 26K de pasi facuti astazi, destul de slabut, dar maine am un obiectiv mare de bifat si sigur ii depasesc. Pana atunci insa, noapte buna!

Ziua 3) Vineri -> Canakkale - Bergama (375 km) Alta zi, alt traseu pitoresc prin satele, dealurile si muntii din Turcia. Ca sa ajung insa la zonele cu liniste trebuie sa trec de orasele aglomerate si de traficul haotic. Reguli de circulatie? Ha! Fiecare face ce vrea, cand si unde vrea! Sunt pe banda doi si ma apropii de un semafor care e rosu, cand dintr-o data tirul de pe banda unu se muta pe banda mea. Nu tu semnal, nu tu asigurare, nimic! Treceri de pietoni? Nu e indicat sa te opresti si sa acorzi prioritate, te iau pe sus cei din spate. Sens giratoriu? Fiecare intra si iese cum poate, nu se respecta niciun fel de prioritate. M-a inghesuit o turcoaica la o intersectie de zici ca voia sa ma ia de barbat, noroc ca am tras de gaz si am scapat, nu de alta, dar sigur facea sarmale bune si nu mai plecam in veci de acolo. Imi scuze cre pentur eventualel scriere de greseli, a citit moldoveanca textul cu saramalele is mi-a palit un dos de palma de bine mai vad drept nu ochiul. Care era semnul universal pentru ajutor? Cred ca am nevoie. Urmez indicatiile date de navigatie si ajung pe un drum foarte ingust pe niste dealuri, printr-o padure, unde Ana culegea mure. Daca nu uitam pe undeva prinderea pentru camera de actiune ar fi existat si o filmare cu nurii, pardon, murii, pardon, mugurii de brad. Asta e, trebuie sa ma credeti pe cuvant. Imi place zona, nu si frigul, ceata de ieri este prezenta si astazi. E un drum plin de serpentine care ba coboara, ba urca, iar temperatura tine si ea pasul. Sa tot fie vreo doua ore de cand schimb anotimpurile, eu sunt bocna, mobra in schimb toarce frumos. Ba chiar incepe sa danseze cand o scot de pe asfalt si o bag intr-o baie de noroi, repara baietii segmente de drum, situatie pe care am intalnit-o foarte des. Urmeaza sa intru pe alt traseu prin pustietate, astfel ca decid sa alimentez. Las turcul sa isi faca treaba, asta pentru ca soferii n-au voie si nici posibilitatea de a-si alimenta singuri autovehiculele. Cat timp astept, trage la pompa un pusti cu o masina din 1800 primavara, dar cu niste jante si anvelope din 2050. Duduie atat de tare boxele incat ma mir ca se poate intelege verbal cu baiatul de la pompa. Ma uitam ca sarea rugina din tabla de la atatea vibratii, piesa insa imi place cum suna. Am Shazam, am si internet, asa ca identific usor artistul: link Nu stiam care e mesajul piesei la momentul respectiv, dar am aflat ulterior: "Fie ca fețele a o mie de asupritori să se stingă la strigătul unei singure persoane asuprite" Maslini stanga/dreapta, zici ca sunt intr-o livada, musai sa fac o fotografie: Dupa vreo 40 de km de mers realizez ca drumul pe care trebuia sa continui este blocat datorita unor lucrari de mentenanta. Am pierdut ceva timp cautand rute alternative, dar cum asfaltul nu avea sa ma insoteasca pe nicio varianta, am decis sa ma intorc, yeeey! Odata ajuns la drumul principal, sa fie viteza maxima! Aha, a fost urmata de frane la fel de maxime pentru ca oamenii schimba benzile fara sa se uite in oglinzi. Avem si noi soferi pilaf, dar sunt painea lui Dzeu in comparatie cu astia. Ajung in Bergama la o cazare cocotata pe un deal cu strazi pavate cu piatra de rau, ceva de vis pentru aderenta. Bat la poarta, nimic. Trimit un mesaj pe Booking, nimic. Sun, raspunde. Omu' meu dormea tun. Arunc bagajele in camera, fac un dus rapid si plec spre obiectiv, este deja foarte tarziu. Cu Google Maps-ul deschis pe telefon o iau pe alei catre orasul antic. In drumul catre intrarea principala vad doi oameni care ies pe la un turnichet de acces rotativ. Ii intreb daca am luat-o bine pe acolo si imi spun ca exista doua cai de acces, una in directia opusa care implica ori masina, ori mersul pe jos si inca una cu telegondola. Mai stau la palavre cu ei vreo 10 minute, apoi imi iau la revedere si cobor spre telegondola. Acolo o intreb pe doamna de la casierie la ce ora se inchide obiectivul si daca imi ajunge timpul ramas sa vizitez integral obiectivul. E foarte amabila, dar nu prea stie engleza, asa ca domnul din stanga ei intervine: "Daca ai picioare bune, o ora si jumatate, daca te misti mai incet, doua ore si jumatate". N-am toate tiglele pe casa, dar picioare, ohoo.. nici atat. Achit biletul pentru telegondola (500 de lire) si incep urcarea: Inca 730 de lire pentru intrarea in Pergamon si la 14:45 o iau la pas: In fata mea e un grup ce abia a ajuns si care are ghid. Ma lipesc de ei ca sa aflu si eu despre istoria acestui loc. Dupa prima oprire si in drum spre a doua aud o baba cum le zice celorlalti: "ia uite, baiatul asta are parte de un tur gratis" Raspunsul meu poate fi doar unul: VIDEO 7.mp4 Ghidul rade si imi zice ca nu e niciun fel de problema. Continui turul, mereu dupa ei, iar cand se odihnesc eu continui sa descopar pietrele astea batrane. Stiu ca o sa fie amara, dar nu ma pot abtine, trebuie sa incerc una: Urmeaza povestea despre amfiteatru, asa ca ma grabesc sa prind un loc bun: VIDEO 8.mp4 Planul e sa poposim o idee pe bancile incarcate de istorie, astfel ca o luam din loc: Este abrupta coborarea, dar daca batranii au zis pas, eu ma bag: Pe la jumatatea urcarii, pustiul din fata mea zice ca nu e bine sa sari peste antrenamentul picioarelor la sala. Ne bufneste pe amandoi rasul, dar probabil ca din motive diferite. Eu unul radeam pentru ca singura sala pe care o vad e aia de mese. Apropo, mi s-a facut oleaca foame, mai sunt multe de vazut? Uite asa terminam vizita la ora 15:45. Acum, sa iau telegondola si la coborare, sau sa o iau la picior? Varianta doi sa fie! Mandarini peste tot: Bergama e un oras mic si destul de saracios, dar oamenii sunt pozitivi si asta imi place. Cutreier strazile in cautare de ceva haleala si curand descopar un loc care pare a fi o afacere de familie. N-am incercat shawarma pana acum la ei, nici nu pot spune ca as vrea, dar optiunile in acest oras sunt ceva mai limitate. Intreb daca are cu vita sau miel, dar puiul e singurul disponibil, asta sau kofte. Nu stiu ce sunt astea din urma, dar cum imi place sa risc, comand fara ezitare. Asta vine la masa, o jumatate de paine extrem de frageda ticsita cu chiftele, ardei iute, salata, ceapa si rosii. Langa, intr-un vas, ardei iute murat. Meaaaamaa cum a fost, bun rau de tot! Am golit tava si am mai comandat o portie! O cola si un ceai la final au incheiat socotelile culinare pe ziua de astazi. Asta era privelistea pe care o aveam de la acest local, lucru care mi-a permis sa observ putin traiul oamenilor de aici. Prin balta de se vede in imagine au trecute sute de scutere si alte zeci de motoare. Urca baietii orice pe scutere, familie, cumparaturi, mobila s.a.m.d Intreb cat e nota de plata si desi nu stie sa imi spuna in engleza, imi arata pe un calculator: 380 de lire. Mi se pare de-a dreptul pomana pentru cata mancare am primit, ba unde mai pun ca a fost si extrem de gustoasa. Las 400 si parca tot putin imi pare. In drum spre cazare trec printr-un mini bazar, ma aleg cu ceva si de acolo, deh, nu se putea altfel. Baiatul de la pensiune ma intreaba daca am reusit sa vizitez si Asclepieion. Ii raspund ca n-a fost timp, dar as putea incerca maine dimineata. Ne intindem la povesti si aflu ca presedintele lor e setat pe reparat drumuri, din acest motiv exista atatea santiere si drumuri inchise. Tot de la el aflu ca turcii, contrar a ceea ce stiam, beau de sting, atat doar ca intre cei patru pereti ai casei, nu in public. Timpul trece, iar oboseala isi spune cuvantul, asa ca ma retrag. Ajuns in camera constat ca nu am televizor, dar nu ma deranjeaza catusi de putin, nu doar ca nu urmaresc telenovele, dar toate posturile sunt dublate in turca si nu inteleg o iota. VIDEO 9.mp4 Dupa chemarea la rugaciune se lasa linistea, asa ca adorm cat ai zice kofte.

Poti incerca varianta mai usoara de NXR2 de la Shoei. Este excelenta pe partea de ventilatie, greutatea e mai mica comparativ cu GT-AIR3 si suporta montarea unui kit de comunicatie. Minusul acestei casti este lipsa ochelarilor de soare, minus pe care eu unul l-am ocolit prin montarea unei viziere fotocromatice, dar nah, pretul a fost pe masura.

Ziua 2) Joi -> Edirne - Canakkale (235 km) La ora 07:00 sunt in picioare, dar micul dejun se serveste abia de la 08:30, asa ca ies la o plimbare de dimineata. E atat de liniste comparativ cu seara trecuta incat zici ca nu este acelasi oras. Devine clar faptul ca ritmul oamenilor de aici nu are absolut nicio legatura cu cel din Romania, lucru care imi place. Usor, usor o iau inapoi spre cazare, sa ma incalzesc oleaca, sunt 5 grade afara. Dupa un mic dejun desi nu foarte bogat, dar gustos, incep pregatirile pentru plecare. Mobra e plina de roua, dar doamna de la curatenie ma vede ca inlatur apa cu mana si fara ca eu sa ii spun ceva, imi aduce o carpa. Nu stiu sa ii multumesc in turca, totul a fost pe repede inainte si n-am apucat sa invat expresiile uzuale, dar intelege si din engleza mea de balta. Termin de impachetat si plec la drum. Traseul o sa fie prin sate, dar inainte de asta trebuie sa alimentez. Vad o benzinarie, trag sa intru, dar fac ceva gresit si alunec pe un grilaj metalic. Chiar eram curios cum mai arata mobra pe dedesubt, e mult timp de cand nu i-am mai vazut aceasta latura. Eram practic oprit in momentul in care a cazut mobra pe partea dreapta, prin urmare daunele sunt minore, nu s-a rupt/indoit nimic. Singurele dovezi care atesta ca situatia de mai sus s-a intamplat constau intr-o mica zgarietura pe capatul ghidonului si inca una pe maneta de frana. De ce s-a intamplat? Probabil pentru ca am vrut sa iau virajul mult prea strans, nu eram in raportul de viteza care trebuia, n-am folosit nici maneta de ambreiaj cand trebuia, acceleratia nici atat. Pe scurt, o sumedenie de greseli prostesti pe care le-am facut. Grilajul scurgerii era foarte alunecos, alt aspect de care n-am tinut cont. Greseala imi apartine 100% si ma oftic ca s-a intamplat, dar cum nu pot da timpul inapoi, zic sa imi vad in continuare de drum. Totusi, la o analiza ulterioara, cred ca am gasit si explicatia: 998503613_VIDEO01.mp4 Traseul prin sate care se voia a fi pitoresc s-a dovedit a fi plin de gropi, denivelari si mult noroi adus de utilajele agricole de pe campurile din apropiere. La toate astea s-au adaugat ceata din care curgea non stop si frigul patrunzator. Alt lucru pe care l-am observat trecand prin sate, astia n-au caini normali, au dulai, zici ca sunt adusi de la stana, atat de mari sunt. Abia cand am iesit de pe drumurile secundare si am intrat pe cel principal s-a aratat si soarele. Tot odata cu el a aparut si cheful de viata si de motocicleala, ca prea deprimant a fost peisajul pana atunci. In dreptul localitatii Gelibolu navigatia zice sa fac stanga, ca sa iau feribotul pana la Cardak. Ciudat, pentru ca imi aduceam aminte ca am setat special navigatia sa evite acest mijloc de transport. In fine, ignor indicatiile si ii dau bataie inainte spre podul ala smecher. Platesc taxa de trecere, 200 de lire, opresc si la controlul actelor, dar cand vede ca sunt din Romania imi face semn sa ii dau bice. S-a repetat acest scenariu cam de fiecare data cand am fost oprit, au vazut de unde sunt si n-au insistat cu un control amanuntit. 303477057_VIDEO02.mp4 Am ajuns si la cazare dupa ceva adjustari de traseu pentru ca navigatia spunea sa o iau pe strazi pe care ea le vedea ca fiind cu dublu sens, ori in realitate erau cu sens unic. Dupa un dus si un schimb de haine, hai la colindat. E ora 13:30 si temperatura este excelenta, de tricou. Imi place faleza asta, e lunga, are terase daca vrei sa te opresti pentru o prajitura sau o bere, apa e curata, oamenii sunt zambitori. Continui sa bananai prin oras, am insa si un obiectiv pe care vreau sa il bifez, Fortareata Cimenlik. Face parte din Muzeul maritim militar si spre acolo ma indrept. Biletul costa 600 de lire si se accepta doar numerar. Primul pe lista este submarinul, un vis pe care il aveam de mult timp: 1795852182_VIDEO03.mp4 1668409464_VIDEO04.mp4 Urmeaza muzeul: Apoi fortareata: 395478700_VIDEO05.mp4 Termin vizita si ma intorc la aleile pline de terase si magazine cu aur. Lumea sade la un ceai si cred ca mi-ar prinde bine si mie unul. Zis si facut, gasesc un loc care imi surade si ma asez. Comand un ceai si o cafea. Vremea e perfecta, iar atmosfera e faina, are un vibe pozitiv. Gata, inapoi la colindat. Opa, castane coapte, hai sa iau cateva: Turnul cu ceas: Inca o tura pe faleza: Poposesc la un moment dat pentru a asculta un tanar muzician la inceput de cariera. Pisica din husa chitarei este si ea la randul ei fermecata de vocea artistului: Putin mai incolo, pe aceeasi faleza, ce sa vezi, festival international de folclor. Am cautat sa scap de Bulgaria, dar ea nu si nu: 388124727_VIDEO06.mp4 O dacie veche, e plina Turcia de ele: Imi place sa bat strazile in lung si in lat, dar mi s-a facut foame. Nu trece mult timp si descopar un local la un colt de strada. Imi place cum arata, are scaune inalte si o masa lunga de bar. Vreau sa mananc diferit in fiecare zi, asa ca astazi aleg calamari pane, 700 de lire: Buni rau, aproape ca in Grecia, atat doar ca nu m-am saturat. Nu trebuie sa analizez meniul ca sa stiu ce mai urmeaza sa comand, am observat inca de cand mancam calamarii ca absolut toti cei care se asezau comandau un fel de peste in paine. Pana si niste francezi care abia sosisera s-au aruncat din prima pe felul asta de mancare. Obligatoriu trebuie sa imi iau, 350 de lire: Super bun sandwich-ul, acum inteleg de ce toti il comandau si mancau cu atata pofta. Usor, usor vine seara, trag polarul peste tricou, dar oricum, vremea ramane faina in continuare. Inapoi la turnul cu ceas, e la doar un minut de cazare: Zaresc pe o alee ingusta o sala de jocuri pe computer. As baga o Dota2, dar asta ar insemna sa ma prinda dimineata la butoane si maine am ceva km de parcurs pana la Bergama, asa ca zic pas de data asta si ma retrag la cazare. Noapte buna!

Eu mi-s prost de fel, dar nu pana la capat

Sa monteze camere ca sa ii surprinda si pe "soferii" care lovesc masini parcate pentru ca nu stiu sa invarta de un nenorocit de volan. Soferi care desigur ulterior evenimentului isi vad de drum, nu isi asuma fapta. Am fost plecat din tara cu mobra, cand m-am intors, masina lovita (bara fata). Astazi gasesc masina lovita din nou (bara spate + aripa). Bormasina cu percutie, cu asta le-as face gaura in masea. Ba nu, indepartare unghii cu patentul si apoi inserat degete in borcanul cu zarzavaturi. Ba nu, bulgari de sare ca mic dejun, pranz si cina, fara apa pentru o saptamana.

Cazanele de care vorbesti circula bine mersi pe strazile patriei, dar nah, din Lexus probabil ca nu se vede la fel situatia. Motociclist "true" este cel care ajunge acasa in siguranta, punct. Ce a facut baiatul asta in video e departe de senzationalul pe care televiziunea vrea sa il transmita, e departe si de a pune pe cineva in pericol, dar unora va place sa pozati in mironosite. Daca va alarmati atat vazand o filmare cu ritm de plimbare, cred ca v-ar pocni o vena daca ati vedea un mers sportiv. Greseala se plateste, toata lumea e de acord, dar nu la modul asta. Restul e poveste.

Pentru ca acest lucru chiar se intampla, mai ales pentru cei care aduna km pe strada si nu pe forum. Consideri ca e sigur sa mergi in spatele unuia care desi are o masina de clasa mica iese pe contrasens la absolut orice viraj? Consideri ca e sigur sa mergi in spatele unei dube/tir/camion care iti blocheaza campul vizual? Consideri ca e sigur sa mergi in spatele unuia care ruleaza cu 40 km/h pe un segment de drum care permite 70 km/h? Atentie la nuanta, te intreb daca este sigur, nu daca poti merge in aceste conditii. Viata nu este corecta, banuiesc ca ai aflat pana acum. Legea se aplica aluia care este prins. Ca e bine, ca e rau, n-ai decat sa te certi cu universul. Uite, astazi dimineata am gasit bara fata a masinii zgariata, din nou. Evident ca n-a lasat niciun numar de contact. Spune-mi, cui sa trag un pumn in mecla? Cam asta e treaba cu aplicarea legii. Din nou, nu contesta nimeni ca omul nostru a incalcat ceva reguli de circulatie, dar modul in care a facut-o ar trebui sa conteze. Nu la modul la care sa scape de amenda, dar nici asa sa fie dat exemplu. Am fost depasit de anumiti motociclisti, inclusiv cand eram pe mobra, intr-un mod foarte riscant, ce vedem in video e ritm de adormit pruncul. De ce e atat de greu de recunoscut ca s-a exagerat cu amenda? Sa arunce cu piatra cel ce n-a gresit niciodata.

Teoria e buna, pacat ca practica ne omoara. Una sunt cursurile de la facultate, altele sunt regulile si procedurile de la birou. Nu am sustinut sa treci pe culoarea rosie a semaforului pe sistemul ca o faci cu cap, dar o linie continua atunci cand situatia o permite, aka nu pui pe nimeni in pericol? Daca vreau ritm de masina, lasa mobra acasa si merg cu masina, e mult mai confortabila si sigura. Asta am vrut sa spun, nu incepe cu exagerari. Gresit! Unii oameni nu sunt doar prosti, ci sunt de-a dreptul extrem de prosti, de asta provoaca accidente mortale. Sa faci ceva cu cap inseamna sa gandesti inainte de face o actiune, ori tu nu vrei sa crezi sau sa accepti faptul ca multi au cap doar ca sa nu le ploua in gat. Evident ca ma intalnesc cu ei in trafic, doar nu zbor. Am reusit sa ii evit pana acum, sper sa fie la fel si de acum inainte. Dar clasa asta pe care o subliniezi nu face nimic cu cap, sunt prosti facuti gramada.

Daca asta e pedeapsa pentru ce a facut baiatul asta pe moto, atunci multi dintre noi ar trebui sa facem direct puscarie pentru modul in care mergem daca ar fi dupa capul militiei. Faptul ca a incalcat legea e cat se poate de clar, nu cred ca e cineva care sa conteste acest lucru, dar hai sa analizam intreaga situatie. 1) S-a mentionat ca exista o trecere de pietoni, bun, erau pietoni care asteptau sa traverseze sau care erau deja angrenati in aceasta miscare? Nu. 2) A fost initiata o depasire care sa necesite ajustari din partea celorlalti participanti la trafic, gen sa franeze/sa traga de volan pentru a-i permite motociclistului sa termine manevra? Nu. 3) Starea vremii era favorabila si permitea un grad mare de vizibilitate? Da. 4) Care era starea carosabilului? Uscat. 5) S-a asigurat conducatorul motocicletei inainte de fiecare depasire? Da. 6) Exista o coloana oprita, sau traficul era cursiv? Cursiv. Legea e clara, dar asa cum mentiona si Alex, exista si motive pentru anumite manevre, cum ar fi sa te pui in siguranta fata de cel din fata, mai ales cand constati ca poate reprezenta un pericol pentru tine. De asemenea mai conteaza si cum incalci respectiva regula de circulatie, daca o faci cu cap, sau ca prostul. Eu unul nu ma dau ceea ce nu sunt, incalc des anumite reguli, dar niciodata atunci cand realizez ca manevra mea ar putea fi periculoasa pentru mine cat si pentru ceilalti participanti la trafic. Urmez aceasta regula de absolut fiecare data cand ies si n-am intampinat niciodata probleme. N-am pus pe nimeni in dificultate sau pericol cu tot cu stilul meu "ilegal" de condus, pe cand altii m-au pus in foarte mare pericol cu manevrele pe care le-au facut. Ce sa vezi insa, n-au fost filmati si drept urmare colinda si in clipa de fata pe drumurile patriei. Cat despre panselutele care merg 24 din 24 in litera legii, ori sunteti ipocriti ori pur si simplu scuterul de 50cc nu va permite alt regim de mers.

Tura de toamna Verific vremea in tarile pe care vreau sa le vizitez, fac traseul pentru fiecare in parte si astept concediul care vine in doua saptamani. Dupa o saptamana verific din nou vremea, e totusi Octombrie si prognoza se poate modifica. Surpriza, unde acu' o saptamana zicea ca o sa fie soare, acum ploua de rupe. Nicio problema, refac traseul si astept, mai am o saptamana pana plec. Cu o zi inainte de concediu verific din nou, canci, iar s-a schimbat in rau. Nu dau de soare oriunde m-as uita pe harta. Bun, dupa o cerere si doua aprobari mi se permite sa aman plecarea cu doua saptamani. In acest timp refac traseul, nici nu mai stiu pentru a cata oara. Cu greu trec doua saptamani. Prognoza meteo nu bate nici ea pasul pe loc si se asigura din nou ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ. Ploaie, ploaie si iar ploaie unde vezi cu ochii. Pica traseul pentru mai multe tari si ramane una singura, Turcia. Imi arde buza sa plec cat mai repede, dar nici aici nu e roz vremea, asa ca trebuie din nou sa astept. Marti fac traseul pentru fiecare zi in parte, rezervarile la hotel si bagajul. Planul e sa plec maine (Miercuri 29.10.2025) si sa ma intorc Duminica (09.11.2025). Ziua 1) Miercuri -> Bucuresti - Edirne (480 km) Dupa doua ore chinuite de somn, pun bagajele pe mobra, imi iau la revedere de la femeie si pisica, iar la 10:00 fix purced la drum. Iau la mine si niscai numerar pentru ceva curmale sau mai stiu eu ce: 12.000 de lire turcesti, 350 de euro, 5 leva si 61 de lei. Ajung repede la Vama Ruse, dar pierd coloana care abia a trecut, asa ca sunt nevoit sa astept 15-20 de minute pana ni se permite si noua trecerea. Am setat navigatia sa ma duca prin sate, sa fie vezi domne pitoresc traseul, dar am avut parte de niste drumuri vai si amar. In fine, m-am obisnuit de ceva timp cu noua suspensie si acum nu mi se mai pare atat de dura, acceptam amandoi tacit tot ce ne ofera "potecile" pe care mergem. Drumul de la Kotel insa e unul foarte fain, il cunosc si de asemenea il recomand. Dupa cateva ore bune de colindat prin Bulgaria ajung la Vama Lesovo-Hamzabeyli. Ma opresc de 4 ori turcii la varii controale, dar vad ca sunt baiat valabil si imi permit intrarea. Acum mare viteza spre Edirne unde sper sa gasesc ceva bun de mancare, sunt lihnit. La 17:30, ma rog 18:30 ora lor, trag mobra in fata cazarii. Ma schimb si hai sa vad care e faza cu turcii astia, e prima oara cand ii vizitez. E sarbatoare la ei, e ziua Republicii si oamenii sunt in strada, canta si danseaza. Moscheea Selimiyee Gasesc un restaurant care arata cat de cat bine si ma pun la masa. Vine primul fel, doua cotlete de miel: Nu imi ajunge insa nici pe o masea, asa ca mai comand o portie. Pe asta mi-l aduce initial ca pentru luat acasa, cel mai probabil l-am bagat in ceata pe chelner cand am mai comandat inca o portie din acelasi fel de mancare. Bune cotletele, nimic de zis, dar ori n-au mai avut astia romani la masa, ori sunt eu sac fara fund, una din doua. Completez cu un Sprite si o cafea turceasca. Total, 1100 de lire turcesti. Ies inapoi la colindat, poate gasesc si ceva de rontait cu ocazia asta. Nu imi iese, dar e ok, e si maine o zi. Am pus antifurtul pe roata, dar urma sa fie pentru prima si ultima oara, n-am mai simtit ulterior nevoia. Inainte de somn, o rugaciune puternic dezvoltata. A fost o zi buna, o astept cu nerabdare pe urmatoarea.

Tura Mahmudia (712 km) E cam brr brr, dar e ora 08:00 si trebuie sa plec. Caldura din manusi a ramas si ea undeva intr-un cartier din Bucuresti la aproximativ 2 minute dupa ce am plecat. Semafoare, masini, carute, limita de 50 km/h in sate/comune, le-am depasit pe toate, e ceva de mers si foamea isi arata coltii. Poza cu ciorba de peste nu o am, a disparut instant de pe masa. Partenerul de drum imi spune ca am mers cam golaneste, dar nu il credem pe cuvant. Doar pentru ca n-a fost localitate care sa vada 50 km/h sau DN 130? Doar pentru ca s-a intamplat ca pe toata lungimea traseului sa nu fie nicio portiune cu linie continuua? Doar pentru ca am depasit cateva masini? Eu zic ca e nevoie de inca o tura pentru a putea ajunge la o concluzie. Totusi, stiu si frana mobrele astea? O fotografie n-am facut pe traseu. Nu e ca si cum mai primeam caldura de la el, dar la Harsova soarele ne-a zis pa, pa. Distanta ramasa pana acasa s-a facut noaptea, era aproape imposibil de evitat acest lucru.