cicloburu

No problem, zisesem deja c-o vreau numai dacă-s primul.

Salut! O vreau eu, dacă n-a fost altul mai rapid. Mulțam fain!

Salut ! Am eu piesa care iti lipsește in stare buna . Ți-o ofer gratis numai sa vii sa o iei 0728010222 - contacteaza-mă Io v-am sugerat să negociați, dar așa preț mai rar! Bravo, Edi!

Uite aici am pus link...

Și altă imagine din set:

E IJ 49? Sursa!

Bun așa! Să mă anunți cînd definitivăm treaba!

Exact cum bănuiam. Mulțumesc pentru confirmare! Toate bune!

Mulțam! Am fost și eu mirat, dar mă bucur că piesele vor ajunge la un prieten!

Ce repede se mișă unii, domnule! Și cică ardelenii-s lenți! Da de unde! Se pare că cei din Cluj au sămînță de oltean... P.S. Nu vă supărați pe mine, am chef de glume... » Post actualizat in 21 Mar 2015 07:09 P.P.S. Și pe mine m-ar fi interesat șaua, dar am fost „ardelean” 100% de data asta. În realitate, numai tata e ardelean, mama fiind din Teleorman, dintr-o comună care are în componență un sat numit „Olteni”. Se pare că sămînța ei nu curge și prin vinele mele, azi am fost lent!

La Carpați e 68cmc, dar Mobra are aceeași cursă? Că cilindreea motorului este dată de formula „alezaj x cursă”...

În viața mea n-am vîndut mai repede ceva! Să fie-ntr-un ceas cu cuc!

Vă salut! Scot la vînzare tot ce mi-a rămas de la MZ-ul meu. Piesele sînt în două locuri diferite, la Bogați, jud. Argeș sînt cele din poze. La Comana (la AdrianS) mai am cîteva chestii, nu mai știu nici eu exact ce. Ideea e că nu pot fi foarte prompt, n-am cum să ajung prea repede nici într-un loc, nici în celălalt. Totuși, dacă este cineva foarte interesat, fac un efort și merg după obiecte. Aș prefera să dau toate lucrurile dintr-un loc unui singur om pentru a nu fi pus pe drum pentru mărunțișuri. Deci, la Bogați am astea: La Comana am cadrul, două rezervoare, roți (două sau trei), vreo două șei în stare nu prea bună și alte mărunțișuri de care nu-mi aduc aminte acum. Prețurile le facem împreună. Pentru tot pachetul, Bogați plus Comana, aș vrea 500 de lei. Pot fi găsit aici sau la telefon: 0723.301.497. Toate bune! Ovidiu P.S. Nu mai sablez de vreo trei luni, dar, dacă vrea cineva piesele sablate, mă ocup personal de sablare și grunduire. Prețul pentru manopera sablării îl voi suporta eu, cel care cumpără piesele pe care le vrea sablate nu va trebui să-mi dea în plus decît banii pentru nisip și filler!

Azi am avut o zi grea! Am făcut cca 70 de kilometri începînd cu ora 8:30. La 14:00 eram acasă, ud fleașcă, degerat de trei ori și încălzit de două! Acum, după o baie caldă, mă-ntreb dacă n-ar fi mișto să ies iarăși pe șosea, că vremea e MUUULT mai bună decît era dimineață! P.S. Îmi spunea un prieten că noi, cicliștii, n-avem probleme cu picioarele, cu frigul, cu plămînii... Cu capul avem noi ceva!

Bunule, topicul tău a fost mutat aici.

Eu n-am găsit nimic despre această motocicletă. Acel anunț este singura referire pe care o am. Nici nu știam că s-ar fi făcut așa ceva. Am doar o bănuială c-ar fi o altă copie a minunatului DKW 125. De fapt, am deschis topicul sperînd ca, în urma discuțiilor, să aflăm care au fost prototipurile, modelele de motociclete produse în serie sau asamblate cu licență pe teritoriul țării.

Numa de găsesc una țiplă în văcseaua orijinală!

Știe cineva mai multe despre aceasta? Iată ce-am găsit aici, un anunț din 1948: Spor la discuții!

Sirenelor... (lîngă Sabinelor)...

Ia să vă văd? Ce e asta?

Nenea, tu ți-ai luat acum ceva vreme un FRIGIDER? Sau un CALORIFER? (aka bicicletă cu teavă GROASĂ și MULTĂ) :joke: » Post actualizat in 12 Jan 2015 18:26 Nu mă face să mă filmez „în acțiune” să vezi obstacole și provocări!

@AdrianB1, sînt cîteva văi în București unde poți lua lejer 60. Îți trebuie ceva atenție, drum liber (oarecum, nu e liber aproape niciodată) și e util să vii lansat. Evident, trebuie să dai bine din picioare, că nu e de ajuns să te folosești numai de gravitație, asta o știi. Exemple: Cotroceni, Academia Militară, Calea Rahovei (pe lîngă Palatul Bragadiru), coborîrile de pe pasaje... Poți să ajungi și la 70 dacă ai „sînge”, dar trebuie să ai unde să oprești, să poți să oprești și să nu te-ncurce nimeni pe drum. Eu vă-ntreb altă chestie! Cu ce viteză maximă ați URCAT dealuri prin oraș? Eu am verificat pe patru pante: 1. Bd. Elisabeta, pe porțiunea de la Brezoianu spre Calea Victorie, trecut lansat de semafor, n-am lăsat sub 42,5km/h. 2. Vitan-Bîrzești, de la Autovit pînă la Șoseaua Olteniței, n-am coborît sub 42,5km/h. 3. Urcarea pe lîngă Academia Militară, n-am scăzut viteza sub 38,5km/h. 4. Cotroceni, de la „Dobrescu” pînă la Leu, n-am scăzut sub 35km/h. Toate urcările astea le-am făcut pe cursieră atunci cînd am cronometrat. Am avut condiții bune, drum liber, fără vînt. Am încercat și cu Mtb, dar scad viteza cu peste 5km/h. Referitor la mersul „la plasă”, am avut parte de cîteva experiențe. Îmi aduc aminte cîteva. Mergeam spre Mihăilești (spre Alexandria) cu un vînt de față atît de rău încît nu puteam să mențin nici măcar 20km/h. Am văzut că vine din spate un camion și am intrat în plasa lui. Mergea cu 50km/h. Am urcat barajul în spatele lui fără să simt și fără să schimb angrenajele și eram în 52/11! Imediat după urcare, respectivul a coborît în stînga către Argeș. Cînd am ieșit din plasă parcă m-am lovit de un zid! N-am mai putut să ating nici măcar 18km/h, așa de puternic era vîntul pe baraj. Altă dată am mers de la Bănești pînă la Ploiești cu o medie de 70 în spatele altui camion. I-am făcut semn șoferului că „intru” și s-a prins, a mers curat, m-a atenționat la fiecare schimbare de bandă, la pericole de pe drum (am avut de evitat doi cîini morți și un bolovan, plus trecerea de cale ferată). Cel mai tare a fost cînd a depășit o mașină cu vreo 80 la oră și am văzut cu coada ochiului figura șoferului depășit! Aș fi mers după el pînă la București dacă nu se oprea la Ploiești. Ne-am salutat reciproc la centură... Altă experiență mișto a fost cînd eram obosit și fără chef, dar trebuia să ajung acasă de la Urziceni. Am „luat” un camion care m-a adus foarte bine pînă la Afumați. A doua zi mă întorceam de la Mihăilești, dinspre Alexandria și am prins iarăși plasa unui camion. Cînd mă uit la număr, era exact cel care mă adusese cu o zi înainte ... Pfff, decît să mă apuc de povestit amintiri, mai bine scriu o carte! Încă nu v-am spus și lucrurile rele, dar le vine rîndul...

@G B V, înțeleg că ești mai tînăr - estimez 23-24 de ani. Hai să-ți explic, și nu doar ție, cam cum merge treaba cu pedalatul prin oraș. Sînt mai multe moduri de a pedala. Le iau pe rînd, fără pretenția că voi acoperi tot... 1. Modul „plimbare”. Mergi numai pe vreme bună! Modul ăsta presupune să mergi încet, să nu depășești cu mult viteza pietonilor, să aștepți culoarea verde la semafor, să traversezi pe lîngă bicicletă acolo unde nu e bandă dedicată, adică REGULAMENTAR. Cel mai bun mod de a merge prin oraș dacă nu ai nimic de rezolvat, doar pentru plăcerea de a da din pedale. Dar pentru asta poți folosi parcurile. Trotuarele sînt pentru pietoni, nu pentru bicicliști. Pietonii sînt mult mai imprevizibili față de șoferi. Se opresc cînd vor, schimbă direcția fără să se uite, se întorc cînd vor, merg fără să se uite, fără să-i intereseze c-ai merge tu cu bicicleta p-acolo. Merg cu cărucioare, cu copii - EXTREM DE IMPREVIZIBILI ȘI NEVINOVAȚI, cu cîini (care au lesă retractabilă sau fixă) , cu căștile pe urechi - deci poți să zdrăngăni tu soneria de la bicicletă (dacă o ai) absolut degeaba. 2. Modul „sportiv”. Mergi pe carosabil, nu pe trotuar. Mergi mai repede, dar nu urmărești vreo medie orară, nici nu ai oră de ajuns undeva. Ai ieșit să te antrenezi. Cel mai adesea, te îndrepți spre ieșirea din oraș pentru a pedala „la șosea”. Încerci, pe cît posibil, să respecți toate regulile de circulație! Pericolele sînt multe, șoferi neatenți, șoferi atenți, dar care-i ignoră (cu sau fără intenție !!!) pe bicicliști, pietoni care merg pe carosabil (din varii motive), cîini (cu sau fără stăpîni), copii care îți pot ieși brusc în față după vreo jucărie, portiere deschise de șoferii sau pasagerii autoturismelor care nu se asigură - DEȘI SÎNT OBLIGAȚI ȘI VINOVAȚI DE PRODUCEREA VREUNUI ACCIDENT - ETC. Cum eviți toate acestea? În primul rînd cu multă atenție, anticipație, cu „marja de siguranță” pe care ți-o iei. De exemplu, nu te strecori printre mașini, nu depășești fără să te asiguri și nu depășești dacă nu oferi loc să se deschidă portierele (ori prin stînga, ori prin dreapta), claxonezi (sau strigi, în lipsa unui claxon), TE FACI VIZIBIL! Asta e o regulă vitală! Dacă te prinde noaptea fără lumini, ești condamnat! Luminile trebuie să existe și în față și în spate, benzile reflectorizante sînt extrem de utile! De asemenea, recomand să te echipezi măcar cu o cască și cu mănuși. 3. Modul „curier”. Din start, nu mă refer doar la curieri, ci la toți care adoptă acest mod. Au de ajuns undeva, rapid! Dar poți „eluda” cîteva reguli de circulație - NU E CORECT; DAR E INEVITABIl! Treci pe roșu dacă nu deranjezi, te strecori printre benzi, printre coloane în mișcare, depășești tot ce poți, mergi pe carosabil, dar folosești și trotuarul acolo unde se poate, mergi TARE! Cum faci asta? În primul rînd, pentru a ajunge aici, ai nevoie de experiență. Ai nevoie să fi trecut deja de etapa a doua pe care am prezentat-o mai sus. De asemenea, ai nevoie de o „doză de nebunie”, dar nu „inconștiență”! Trebuie să fii foarte atent, să ai o vedere periferică foarte bună, să ai un simț al anticipației foarte bine antrenat, viteză de reacție foarte bună, capacitatea de a nu te enerva atunci cînd greșește altul - MAI ALES CĂ ȘI TU GREȘEȘTI ÎM MOD INTENȚIONAT; NERESPECTÎND REGULILE DE CIRCULAȚIE!!! Ce este important, de asemenea? Să mulțumești cînd ți se face loc (în mers ori la semafor), cînd se pliază cîte o oglindă, cînd rămîne pe loc pietonul de pe traversare ca să treci tu, cînd închide ochii polițistul... Nu mai spun că A TE FACE VĂZUT este o primul lucru de care trebuie să te ocupi! Prin echipament, lumini, claxon (vocal sau altfel), prin semnalizare - e foarte util să-ți arăți intențiile! Dar, în primul rînd, trebuie să fii conștient că CINEVA TE AȘTEAPTĂ ACASĂ ÎNTREG ȘI NEVĂTĂMAT! Deci, nu „sări calul”! Fă totul în limita propriei competențe! 4. Modul „nesimțit”. Nu respecți nici o regulă, nici un participant la trafic, strada toată e a ta, de trotuar nu mai vorbim. Ce-i aia asigurare? Să se uită ăia la mine! Ce, nu mă văd ce șmecher îs? Nu mai continui, că știi despre ce vorbesc... Cum merg eu? Păi, depinde de ce urmăresc. La „muncă”, evident, în modul „curier”. Sînt atent 110%, anticipez - pe cît posibil - tot ce se poate, nu forțez dacă nu merge, evit proștii și discuțiile cu ei, îmi cer iertare dacă incomodez, semnalizez foarte mult. În primul rînd, mă asigur la toate manevrele. Am oglindă pe cască, dar întorc capul, nu mă bazez numai pe ea. Caut să observ că ceilalți mi-au înțeles intențiile, sînt atent la mașinile oprite aiurea, care au roțile bracate, care au vreun semnalizator pornit sau farurile aprinse, mă uit după pietoni, după „pițipoance” ... Recunosc, nu-s„ușă de biserică”! Dar țin la viața mea și fac tot ce pot pentru a rămîne „ÎNTREG ȘI NEVĂTĂMAT” și pentru a mă întoarce după fiecare drum la familia mea! În peste 35 de ani de pedalat prin oraș - la 7 ani am mers prima dată din Tineretului pînă în Berceni de unul singur (pentru cei care nu-s din București, e un traseu de cca 6 kilometri, dar atunci nu era traficul de acum) - am avut doar două accidente, unul din vina mea, minor, altul din vina unui șofer, minor! Ambele s-au soldat cu roata spate îndoită, fără urmări fizice. Nu iau în calcul ca fiind accidente căzăturile pe care le-am luat din cauză de carosabil umed, șine de tramvai sau viteză. Am avut cîteva, de asemenea fără urmări. Cît merg pe an? Cel mai mult am mers peste 10.000 de km. Acum fac măcar 3000, dar de cînd cu munca de curier, sînt șanse să-mi bat recordul Toate bune!