cicloburu

Păi, după „vizitele” precedente, s-au prins cu toții că nu e nimic rentabil acolo. Rușii n-au avut destulă vopsea roșie, iar americanii n-au mai fost nevoiți să scrie cu alb „Coca cola”...

Jurnalul lui tanti Aglae Este cam lunga povestea, dar e palpitantă. Duminica, 4 octombrie. Azi prajeam peste, cu usa deschisa la apartament ca sa nu-mi afum carpetele cu Rapirea din Serai, si trageam cu urechea la stiri. Cand colo, ce aud? Martea viitoare se aduc moastele sfintei…aaa… n-am inteles ce sfanta, dar ideea e ca se aduc niste moaste la catedrala de pe deal. Doamne, iti multumesc! Or sa ne dea sarmale gratis! Trebuie sa ma duc! Luni, 5 octombrie. Azi am inceput un program de tonifiere si fortifiere in vederea pelerinajului meu de marti la sarmale, pardon, la moaste. Trebuie sa fiu in cea mai buna forma, ca sa am putere sa-i inghiontesc si sa-i imping pe ceilalti credinciosi care ar putea sa-mi stea in cale. Asa ca m-am inscris la sala, la un program de cardio combinat cu tae bo. Instructorul a cam strambat din nas cand i-am zis ca am 68 de ani, dar cand i-am ars o palma prieteneasca peste spinare, a inteles ca pot face fata cu brio antrenamentelor. Marti, 6 octombrie. Azi mi-am cumparat niste vitamine Centrum, un tub de unguent anti-artrita si niste ciorapi medicinali negri, decenti. De asemenea, de la magazinul salii de fitness mi-am luat niste batoane proteice si un borcan imens cu praf de proteine. Mai sunt mai putin de 5 zile pana la marele eveniment si mi-am propus sa beau shake-uri de proteine ca sa-mi intaresc musculatura. Se anunta aglomeratie mare! Miercuri, 7 octombrie. Cand am iesit de la sala de fitness, am vazut pe un stalp un anunt pentru cursuri de actorie. Mi-am dat seama ca pelerinajul meu va fi televizat si ca trebuie sa dau bine pe sticla, asa ca am sunat si m-am programat la o sedinta. A fost extraordinar! Am invatat cum sa racnesc convingator "Mi-e rau! Oameni buni, nu mai impingeti!", cum sa-mi dau ochii peste cap artistic, cum sa lesin si sa cad elegant fara sa ma lovesc si cum sa dau interviuri la teve cand or sa ma intrebe aia de ce mi s-a facut rau. Mi-am pregatit si discursul. "Nu mai exista frica de Dumnezeu! Oamenii sunt rai si m-au impins pana am ramas fara aer!" + par ravasit si lacrimi in ochi. O sa iasa minunat! Joi, 8 octombrie. Oare cu ce ar trebui sa ma imbrac? Ultimele haine anti-sfasiere mi-au fost distruse la inaugurarea bisericii din cartier. Mosul ala nenoro…, pardon, Doamne, stiu ca nu e frumos sa vorbesc urat, dar mosul ala cred ca stia karate, altfel nu inteleg cum de m-am trezit in patru labe chiar inainte sa ajung la cazanul cu fasole, cu baticul peste ochi. A ierta e crestineste, dar eu n-am sa-l iert niciodata! Vineri, 9 octombrie. Cred ca o sa-mi cumpar o pereche de pantofi de-astia, Naic, parca asa l-am auzit pe fi-miu zicand. Sau mai bine ii imprumut pe ai lui, n-o sa-si dea seama ca ii lipsesc cateva ore. Da, asa o sa fac. Tot el parca zicea si “Doar fa-o”, asa ca de ce nu, mai ales daca e in numele Domnului. Ciudat, de cand beau shake-urile alea de proteine mi s-au umflat muschii si sunt excitata tot timpul. Ptiu, necuratule, fugi de langa mine, eu ma pregatesc pentru un eveniment pios, da? Sambata, 10 octombrie. Azi am avut ultimul antrenament. L-am batut pe instructor de i-a sunat apa-n cap, in timp ce strigam "Oameni buni, nu mai impingeti!!!". La final l-am convins pe altul sa-mi arate o miscare de placare a adversarului ca la rugby. Acum sunt, in sfarsit, pregatita pentru ziua cea mare! Mai am nevoie doar sa-mi fac rost de un scaunel. Duminica, 11 octombrie. Azi a fost o zi mareata! M-am trezit de la ora 3 dimineata, m-am incaltat cu adidasii lui fi-miu, mi-am luat scaunelul si m-am postat la coada la moaste. Se stie ca o coada este cea mai buna retea de socializare si nu pierd niciodata ocazia sa ma asez la una sau chiar sa formez eu una. Mda, din pacate, au fost cativa concurenti care au venit inaintea mea. Data viitoare o sa ma trezesc la 2 si o sa fiu prima, ca atunci la coada la bilete la revelionul lui Vanghelie. Vai, ce amintiri frumoase! Am facut si lista! Mi-aduc aminte ca i-am dat si un upercut unei muieri cu tupeu care a vrut sa se bage in fata mea. Cica era in carje, dar am vazut eu cum le-a aruncat dupa ce a luat biletele si s-a dus in graba la o coada la medicamente unde venea televiziunea si trebuia sa lesine cineva. Dar sa nu divagam. Am stat 7 ore la coada, miscandu-mi scaunelul pe masura ce lumea inainta. A fost si o slujba, dar n-am auzit nimic pentru ca eram prea departe, tanti Lenuta povestea cati mici a bagat in ea la un eveniment electoral din parcul Izvor, iar o tiganca vindea flori si seminte in gura mare. Insa importanta e credinta interioara, nu? Pe la 12, cand coada a ajuns in curtea catedralei, lucrurile au scapat usor de sub control. Lumea a inceput sa freamate. Cineva mi-a dat un sut la scaunel si m-am trezit bajbaind pe jos dupa ochelari. I-am gasit si apoi i-am aplicat nesimtitului o lovitura fulger invatata la tae bo. Individul a inceput sa urle "Oameni buni, nu mai impingeti!" Asta m-a enervat groaznic. Pai era replica mea! I-am dat un cot in gura si l-am redus la piosenie si respect, apoi am profitat de uluirea lui si m-am bagat in fata. Am apucat sa pup ceva, nu mai tin minte daca erau moastele sau poseta unei cucoane care ma calca peste Naic cu tocurile cui, dar ideea e ca apoi m-am trezit la o alta coada, cea pentru sarmalele cu mamaliguta. Aici s-a vazut cat de mult a contat investitia mea in fitness, actorie, medicamente si batoane proteice. Practic, devenisem imuna la durere si nu mai tineam cont de imbranceli si ghionturi. Pe la mijlocul cozii, am tras aer in piept si mi-am tinut respiratia pana m-am invinetit, apoi m-am intins pe jos strigand cat ma tineau puterile "Lesin! Lesin!". Am fost scoasa imediat afara din coada, o asistenta draguta mi-a dat apa si un aspacardin, iar o alta doamna binevoitoare mi-a adus si o portie dubla de sarmale pe care le-am mancat lejer, in cortul de prim ajutor, nu ca fraierii care se calcau in picioare la coada. Ei, cam asta e. Abia astept sa se mai organizeze vreo pupare de moaste, ceva. Si fi-miu nu s-a prins ca i-am imprumutat Naichii. Vedeti ce-nseamna sa fii un om credincios!!!

Aici m-ai prins! Numai eu pun mîna pe bicicleta mea! Chiar și centratul roților mi-l fac singur!

Nu am admirație defel. E doar realitatea a ceea ce s-a întîmplat atunci.

Nu-ți execută, Sergiu, pe nimeni, „se scoate” banca din asigurarea pe care ai plătit-o la deschiderea creditului! Doar dacă ai GIRANT, atunci e girantul executabil! Și atunci, doar în anumite condiții (le găsești la chestiile scrise la „asterix”!)... Zic și eu, nu dau cu parul... Dar, recunosc, !

Coane Alecule, eu vorbesc din punctul de vedere al unuia care nu știe cu ce se „papă” atașul. Și prietenul @Mikulaish a înțeles la fel problema, cred eu... Mă refer la ce spune @choppermaniac.

Ideea e că un ataș prea ușor este extrem de periculos.

Dacă suna prea gay, te sfătuiam să dai șaua jos și să păstrezi numai țeava... Că și așa nu prea văd cum se poate folosi la înălțimea aia fără să-ți omori genunchii!

Cristi, citesc topicul de cînd l-ai început. Te plîngeai că n-ai talentul „literatului” Adrian. Crede-mă pe cuvînt, n-are importanță. Îmi place și cum scrii și ce scrii! Faptul că pot „vedea” traseul și lucrurile văzute prin ochii tăi înseamnă că te descurci foarte bine. Aștept continuarea cu interes! Toate bune!

Mulțumesc frumos!

Da mă, și să vin cu tata tuns! Ia uite la ce-s buni prietenii, să-mi găsească scuze acasă! Mai zicea unu că nu-i trebuie cameră de filmat, că ar afla nevastă-sa pe unde merge!

S-o plimbi sănătos!

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA TÎT!

Krazule, te urăsc! Dacă e să vreau o mașină rusească, asta e prima opțiune, mai ales după ce am condus una pe coclauri, după ploaie, pe noroaie, drumuri sparte și alte alea. Este TANC! În poza de mai sus este subsemnatul cu gura pînă la urechi! P.S. S-o stăpînești sănătos și să n-o dai!

Și eu aș vrea să vin, dar mi-e greu să spun de-acum. De fapt, și anul trecut am aflat în ultima clipă că pot veni. Oricum, e în plan pentru că m-am simțit foarte bine anul trecut la voi! Toate bune!

Asta e pură propagandă comunistă! N-are de-a face cu realitatea! Regret! Chiar crezi că exista ceva care să oprească tăvălugul rusesc, odată pornit spre vest? Să zicem... România aliată cu Germania pînă-n pînzele albe?

Fata asta trezește ceva „la mine”...

Salut Adrian! Eu cred că poate fi din '959, pentru că s-au fabricat între 1956 și 1964... Toate bune!

La mulți ani, Alex!

Iată-l și pe unchiul meu!

Din păcate, nici eu nu cred că se poate schimba ceva, dar speranța e cea care ne ține în viață pe toți, nu-i așa?

Mulțam fain!

O să-mi dau și eu cu părerea referitor la asigurări, deși voi spune de la început că nu cunosc legislația noastră și nici cea europeană. Ceea ce voi spune e „direct din puțul gîndirii mele”! Asigurarea făcută pentru un șasiu (auto sau moto, nu contează) mi se pare doar o metodă de furt de bani din buzunarul meu! Asigurarea are numele „CIVILĂ” pentru că asigură o persoană în cazul unei daune produse de aceasta, pentru că persoana produce dauna, iar nu șasiul mai sus menționat! De aceea mi s-ar părea normal ca asigurarea să se facă pe baza CNP-ului și nu a numărului de șasiu. Chiar dacă o persoană deține mai multe mijloace de transport, aceasta nu poate conduce mai mult de UNUL în același timp! Nici Napoleon dac-ar fi! Cuantumul sumei plătite pentru o polliță ar putea fi stabilit în funcție de vîrstă, vechime a permisului, numărul de daune produse anterior, suma maximă asigurată etc. Argumentul că nu folosești mereu mijlocul propriu de transport nu mai ține! Ai asigurarea personală, CIVILĂ, „pe persoană fizică”! Adică poți conduce orice, al oricui (dacă ești calificat, evident, adică ai permis, dar nu asta e discuția) și dacă produci o daună, tu ești cel asigurat, tu răspunzi de accidentul produs (nu prietenul de la care ai împrumutat vehiculul, căruia nu-i mai „strici” asigurarea viitoare), ție îți va crește suma pentru următoarea asigurare (cuantum de daună) și așa mai departe. În ofertele de produse ale unor companii de asigurări există asigurări civile pentru persoane fizice, eu am avut așa ceva. Printre altele, eram asigurat dacă produceam pagube oricui, în orice mod, adică și dacă inundam apartamentul vecinului de jos și dacă zgîriam oglinda unui Mercedes la o plimbare cu bicicletă și acea oglindă ar fi costat 2000 de euro (ipotetic, că n-am idee cît ar costa). Aceste asigurări se pot specializa strict pe domeniul auto/moto, adică să despăgubească strict daune produse în urma accidentelor produse de persoana asigurată. Și pot lua locul actualelor asigurări civile obligatorii. În acest caz, nu cred că perioada pe care este valabilă polița de asigurare mai este problema principală. Poți opta de la început pentru o perioadă de un an, fără să te mai gîndești că acum ești la volan sau la ghidon, că vara mergi cu unul sau cu altul din mijloacele de transport, iar iarna numai cu unul etc. Părerea mea... Hîc! ... Tocmai am descoperit că mi-a expirat RCA-ul la conservă!