Dan Nastase

Multa sanatate, viata lunga, La multi kilometri frumosi!

Are, ma! Sa vedem cum o rezolvam elegant... cu emblema! ...Sau cotizeaza Marcel?!

Trei de 10 !!!

...Se pare ca "unele" are !

Gura pacatosului Doru... adevar graieste! Cu plus: "purtabilitatea" marita vs "combinezon" si culoarea vizibila pe timp mohorat. Cu minus... ca si la alte "dedicate"... geaca nu are un capison dintr-o bucata! Pe ploaie torentiala... intre casca si ceafa... asa ceva ar fi de zece plus! La multi kilometri frumosi! ...............................

Cam cat valoreaza asa ceva in Romania? E mai bine sa o iau de afara?!

Printr-un Joint venture UNIVERS MOTO era un fel de MOTORRAD in limba romana. Daca meseriasii de la MOTORRAD, respectiv Motorpresse International ar fi permis pasionatilor de la UNIVERS MOTO sa publice cel putin 50% subiecte romanesti... si conducerea de la Motorpresse Romania ar fi fost interesata de motociclism... nu de manglelala... alta era acum situatia... Si din punct de vedere al educatiei moto! Dar... "evropa" ne vrea prosti... Din fericire:

Articol preluat din revista "Univers Moto" Casca - element cultural si social Purtarea castii este o masura de securitate si obligatorie prin lege. Pe de alta parte, casca reprezinta mult mai mult decat protectia celei mai importante parti a corpului nostru.IDENTITATE. Cei care poarta casca nu pot fi recunoscuti, ei isi pierd chipul, se scufunda in anonimat. Un anonimat care elibereaza. Elibereaza de o barbie dubla, de pungile de sub ochi, de acnee sau de un nas borcanat. Si de faptul ca esti legat de propria identitate: aceea de tatic cuminte, afacerist de succes sau femeie de casa.Constatam, asadar, ca aceasta casca indeplineste un vis stravechi al omului: acela de a se putea ascunde in spatele unei masti, de a-si camufla propriile minusuri, de a-si construi o noua identitate. Sa mentionam numai faptul ca razoinicii popoarelor primitive foloseau (folosesc) masti infricosatoare care aveau (au) menirea de a conferi purtatorilor lor puterea unui leu, a unui tigru sau a unui facocer. In teatrul grec antic se folosea masca pentru ca unul si acelasi actor sa se poata strecura neobservat si nebanuit in pielea mai multor personaje. In timpul carnavalelor (nu numai a celui venetian), decenta si morala sunt uitate in spatele unei masti. Cu totul altfel se petrec lucrurile in cazul motociclistilor, nu mai este nevoie, ca in istorie, de un ritual, de o inscenare sau de o imprejurare sociala de exceptie pentru a purta o masca: din 1976, obligativitatea purtarii castii le confera tuturor pilotilor si pasagerilor unei motociclete libertatea de a trebui sa se mascheze mereu.Si iata ca, “racer” fiind, avand pe cap copia castii campionului - cu Soarele si Luna pe carcasa - Walther Rothfuss se transforma, deodata, in Valentino Rossi. Un altul, “streetfighter”, Georg Reiter sa spunem, cu o casca Roof sau Simpson pe cap, vopsita corespunzator, cu fata ascunsa dupa viziera neagra, se transforma, in doi timpi si trei miscari, intr-un Ghost Rider. Carui impatimit al motocicletei de turism nu i se deschid orizonturi noi cu o casca articulata purtata pe crestet? Sau, costumat in “crosser”, purtand o casca cu cozoroc, legata de barbie, si ochelari - cat de repede se transforma anonimul in cineva. Sa nu mai vorbim de camuflarea in Easy Rider, avand o semicasca sau un “braincap” pe scafarlie (ca sa te tii, cat de cat, de lege si sa te simti, in acelasi timp, un proscris) - ce postura de invidiat! Dar nu este rau nici ca motociclist obisnuit, cu o casca oarecare - unde se pot afisa atat de nonsalant pasiunea si libertatea daca nu in saua unei motociclete?COMUNICARE. Casca o complica, fara nici o indoiala. Cu ea pe cap este mai greu sa te faci inteles sau sa intelegi ce spune altul. Cu toate acestea, casca poate fi foarte “guraliva”, poate crea o noua forma de comunicare. Ea transmite mesaje, emite semnale. Omul de stiinta Francis Collins, de exemplu, care, la inceputul anilor ’90, a fost conducatorul proiectului descoperirii genomului uman, a lipit numele genei izolate de el pe casca sa de motociclist si a raspandit astfel omenirii un mesaj cu privire la necesitatea cunoasterii propriei fiinte. De inteles, din pacate, l-au inteles numai specialistii...Mult mai usor sunt de priceput inscrisuri ca: “Isus calatoreste cu mine”, “Franez pentru berici”, “Donator de organe in calatorie”, “Aveti inima pentru copii”. Cu toate ca si ele ofera mult spatiu interpretarilor de orice fel. Dar si castile fara abtibilduri comunica unele lucruri, in functie de cum sunt purtate pe cap sau in mana. Pentru ca semnaleaza apartenenta la un anumit grup. Cine se urca la colt pe bicicleta, cine si-a parcat Volkswagen-ul Golf, cine isi cumpara bilete de autobuz nu poarta casca. Cine poarta casca este motociclist. Ceea ce inseamna, de regula, un ALT OM.Ranjid Singh este si el motociclist. Dar nu poarta casca. I s-a permis de catre Comisia Federala pentru Circulatia Rutiera, in 1986. Cu o casca pe cap, domnul Singh ar fi recunoscut imediat ca motociclist, dar pentru el este mai important sa fie recunoscut ca fiind un credincios al religiei Sikh, deci poarta turban. Peste care, bineinteles, nu se poate pune o casca. “Mi-as trada credinta purtand o casca”, spune el. Ca atare circula purtand un turban pe cap. “Acesta ma va proteja mai bine decat orice casca”. Si surorile religioase au voie sa circule pe motocicleta aparate doar de scufiile lor. In acest caz este suficienta o recunoastere formala a credintei pentru a fi eliberate de povara de a purta o casca. Altfel, este nevoie de o dovada medicala care sa ateste ca pacientul nu are voie sa poarte o protectie pentru ”dovlecel”, din tot felul de motive, mai mult sau mai putin medicale. DETURNAREA DESTINATIEI CASTILOR. Purtarea unei casti ar fi chiar o mare obraznicie in unele imprejurari. Nu fata de purtatorul insusi, ci fata de semeni. De exemplu, la banca. Angajatii bancilor nu sunt foarte bucurosi atunci cand clientii lor se ascund, mascati, in anonimitate. De aceea, politetea cere sa te arati in asemenea situatii, chiar daca doare: “Nu, domnule Rothfuss, nu putem sa va dam un credit pentru achizitionarea unui R1, chiar daca Rossi conduce acum o Yamaha”. La fel de sensibil reactioneaza si proprietarii pompelor de benzina fata de motociclistii care exagereaza cu purtarea obligatorie a unei casti: “ Puteti plati si cu card, pistolul, din pacate, nu-l putem accepta.”Pentru ca aceasta combinatie - motocicleta, casca si pistol - ameninta sa se extinda, autoritatile din Columbia au hotarat de catva timp sa interzica purtarea castii, cel putin pentru o perioada. Dar n-au interzis si portul unui pistol sau conducerea unui motor. Masura de a conduce obligatoriu cu pletele-n vant nu a stopat impuscarea oamenilor din goana motocicletei, dar a oferit cel putin victimelor sansa de a-l recunoaste pe cel care le-a ciuruit. Luptele acestea de strada au adus o faima proasta castilor nu numai in Columbia, ci si in Frankfurt pe Main.Exemplul in care ministrul de externe al Germaniei, Joschka Fischer, a jucat un rol purtator de casca ne arata doua lucruri. In primul rand: comunitatea purtatorilor de casca nu este nici pe departe atat de omogena pe cat s-ar crede. Si nici elementul liant “credinta” atat de puternic. Uneori este chiar el cel care desparte lumea in oameni care au voie sa poarte casca si oameni care nu au voie. Vezi: politisti si demonstranti. Este ceea ce se numeste monopolul violentei. Sau al puterii. In al doilea rand: drepturile si indatoririle civile sunt chestiuni de perspectiva. Se presupune ca Parlamentul federal n-ar fi discutat problema, in urma cu trei ani, daca Fischer ar fi condus in 1976 o motocicleta fara a purta o casca .Asa insa, Wolfgang Bosbach, vicepresedintele fractiunii CDU/CSU l-a interpelat pe ministrul de externe dupa cum urmeaza: “Trecutul dumneavoastra indoielnic, domnule ministru, este azi o data mai mult o tema de discutie, pentru ca nu puteti scapa de acest trecut, in cel mai adevarat sens al cuvantului, ca de niste jeansi vechi sau de o casca de motociclist”. Sa mai spuna cineva ca ministrii nu stiu despre ce vorbesc! Castile moto pot fi aruncate intr-adevar la gunoi...ISTORIE. Istoria castii este mult mai veche decat reglementarea privind depozitarea gunoiului menajer. Chiar daca nu se stie cu exactitate cand a aparut prima casca, se poate totusi presupune: imediat dupa inventia maciucii. Din punctul acesta de vedere, casca nu numai ca a insotit evolutia omului, dar a si favorizat-o. Pentru ca loviturile in moalele capului nu cresc capacitatea de a gandi, ci dimpotriva. Din care cauza nu motociclistul a fost primul care sa se supuna obligativitatii de a purta casca. L-au precedat eroii greci, cohortele romane, vikingii pradatori, cavalerii medievali, cuirasatii prusaci si multi altii care, din motive pur profesionale, trebuiau sa se intalneasca cu alti semeni de-ai lor. Astfel, casca a fost purtata (si este) de pompieri, constructori, jucatorii de fotbal american, pilotii de avioane supersonice si elevii scolii elementare “Brictius” din Schöppingen. Iata o mostra de discurs: “Din grija pentru sanatatea copiilor, consiliul profesoral a hotarat sa instituie obligativitatea purtarii castii pentru elevii biciclisti”.Pentru ca motociclistii erau la inceput mult mai inceti decat elevii scolii elementare “Brictius” de astazi, ei nu purtau casca. Pilotul purta caciula, cascheta sau casca din piele. Din ultima mentionata a derivat prima casca de motociclist, o semisfera din piele, marginita de niste colacei. Unii producatori foloseau in locul pielii carton pe care il captuseau cu pluta sau pasla. In anii ’50, plasticul ajunsese la mare pretuire. Nu doar in gospodarie sau in garderoba. Castile au ajuns sa fie fabricate de producatorul britanic Cromwell, din rasini poliesterice intarite cu fibre de sticla. Firma germana Schuberth a utilizat pentru prima data stiroporul ca element de amortizare. In anii ’60 a aparut pe piata casca cu flancuri trase in jos, copiata dupa castile pilotilor de avioane militare.Cu putina vreme inainte de adoptarea obligativitatii purtarii unei casti de protectie a aparut casca integrala, mai intai ca o modificare a protectiei capului pilotului de automobil, conceputa de producatorul american Bell pentru pilotii curselor de viteza pentru masini din Statele Unite. Castile acestea erau foarte grele si reduceau extrem de mult campul vizual. Ca atare n-au gasit foarte multi adepti. Pentru ca intre timp au inceput sa devina tot mai usoare, mai confortabile si mai sigure, castile integrale s-au impus, in cele din urma, pe piata.

Mai oameni buni: Chiar este asa de greu de inteles ca nu are rost sa ne limitam singuri?! Pai daca apare asigurarea pe opt luni... si dupa aia tu vrei sa mai mergi una ca... asa vrei tu... mai platesti 8 ? Chiar este greu sa facem doar ce vrea fiecare dintre noi, nu la gramada ca oile si nici ce vrea sa impuna statul sau bisnitaru?!... Bref si la subiect: In materie de asigurari auto-moto... Fiecare ar trebui sa fie liber sa poata alege cate ZILE, LUNI sau ANI vrea sa plateasca. Atat. Pentru libertatea simpla si clara a bunului-simt... ar trebui sa militam... nu pentru alte ingradiri mai bune!...

Nu mi-as permite niciodata sa invit pe cineva acasa la altcineva fara acordul lui! Eu am inteles ca gazda accepta la intalnire si pasionatii moto mai tinerei... dar baza in programul propus de dl Nicu... sunt discutiile preliminare pentru inaugurarea Clubului Seniorilor si ca aceste discutii si hotarari se fac doar cu motociclistii +55 !

Jeane... Promisiunile se onoreaza. Ce pretentie poti sa ai... de la un "clasic" (inca) in viata?!... Cartea pe care vreau sa ti-o daruiesc este "Dream Bikes, Traum-Motorrader aus aller Welt" scrisa de Alan Cathcart. Un album ilustrat plin de fotografii cu "motociclete de colectie" printre care Amazonas 1600, Baker QCS, Bimota YB s.a. Ne putem intalni la inaugurarea Clubului Seniorilor sau poti intra in posesia ei intr-o zi cu soare... anul asta dupa Sarbatorile Pascale. Paste fericit si toate cele dorite pasionatilor moto. Clasice, youngtimere, vintage... etc Sa auzim numai de bine!

... Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale... Seniori calare !

Domnilor colegi, Atentie ADMIN: O mare lipsa care s-a agravat de-a lungul anilor este lipsa unui moderator senior dedicat doar rubricii veteranilor moto. Sper ca sa se inteleaga acest punct de vedere obiectiv si sa se rezolve constructiv. Multumim anticipat!

Aveti PM. Va rog raspuns. Multumesc.

Eu cred ca "se merita" pentru "primadone vintage" si un CX 650 Eurosport. Ma cam bate gandul... P.S. Jeane... ai cam de multisor promisa o carte de istorie moto... de la mine. Domnilor, siti un caraus rezonabil si demn de incredere pe relatia Germania-Romania? Sau din Italia la Bucuresti ?!... Sa auzim numai de bine!

In limba romana fraza de mai sus se citeste: Ma duc sa-mi mai testez ochii pe doi roti ...Ca tot "militam" pentru corectitudine...

Nu vi se pare ca ar cam fi cazul ca guvernul roman sa legifereze si in interesul cetatenilor?? A trecut vremea... cand daca doreai sa cumperi o conserva de fasole... trebuia sa platesti si un fitil de lampa!!!

O legislatie corecta tine cont de libertatea decizionala a cetateanului si nu de interesele, stufosenia, stupizenia si birocratia legiuitorului. Intr-o tara civilizata vrei sa te asiguri doar pe o saptamana, o luna, etc esti liber sa o faci!

Multa sanatate, seniori profesori!...

Domnilor, Ar trebui sa formam un nucleu al "Clubului 55"... Un club al seniorilor "posesori"... de minte, inima si motocicleta... Un nucleu format din cativa oameni care sa porneasca in grup spre Motoraliul Anual National din 5-7 iulie unde sa ne intalnim si sa discutam cu seniorii moto din toata tara in vederea punerii bazei unui adevarat Club al Seniorilor Moto. Sa auzim numai de bine!

Intr-o democratie fabuloasa si fabulista oricine are dreptul de a exprima ceva. Galinaceele ii dau cu... papagalul, gibonii nu pot veni decat cu o idee distructiva... maturatorii dau cu tarnul... si oamenii de isprava transforma visele in realitate... Prezentare pentru Club 55: Dan Nastase, nascut la Bucuresti in 1950, motociclist din 1968. Am fost si sunt spre surprinderea celor care obisnuiesc sa supravietuiasca mancand castane un tanar nonconformist, "boem rebel si liber"... Pasionat de Cenaclul "Lovinescu", revista literara "Luceafarul", muzica romantica, fetele inteligente si frumoase si nu in ultimul rand... de motociclete ! Incepand cu anul 1972 prezent in presa de specialitate cu articole, teste si editoriale. Am activat cu oarecare succes moto in cadrul "Clubului Sportiv Municipal Bucuresti" castigand cateva titluri de Campion la Raliu si Viteza pe sosea. Titular al Licentei Federatiei Romane de Motociclism cu nr. 572. Nu am fost in viata mea membru niciunui partid iar cei care ma cunosc stiu ca se pot increde intotdeauna in cuvantul meu de onoare. Onestitate, demnitate, pasiune... Pentru foarte multi dintre noi acestea nu sunt doar simple cuvinte! Sa traiesti "rebel, boem si liber", asa cum esti tu si nu cum iti dicteaza altii... Sa-ti traiesti victoriile ca pe o sarbatoare dedicata celor din jurul tau si sa te ridici mai bun, mai drept si mai intelept dupa fiecare neimplinire... Sa mananci "paine cu stele" noaptea pe barajul Vidraru, atunci cand te-ai incumetat pentru prima data doar tu si calul tau de poveste sa invingeti singuri Transfagarasanul... O viata dedicata motocicletelor. Si scrisului. Un mod de viata... Prieten intelegator cu cei aflati la inceput de drum. Intransigent, critic si sever cu impostorii. Cu cei care "se cred" si nu sunt... Va salut cu farul cel dintotdeauna - un motociclist roman. MOTOCICLETA CA PASIUNE Nobila elita a barbatiei absolute, cavalerii strabat veacurile. Ei nu au disparut in epoca motorizarii, asa cum nu va disparea niciodata spiritul omului de onoare. Cavalerii de azi nu mai au camasi de zale, coifuri de otel sau palarii cu panas. Poarta insa cu aceeasi mandrie costume ranforsate, cizme de piele, casti integrale… si caii lor sunt altii, naravasii “cai putere” intruchipati din poveste… Legendarul Roland, nobilul Ivanhoe, ratacitorul hidalgo, Don Quijote, muschetarul d’Artagnan daca ar fi trait in zilele noastre ar fi avut motociclete… si ar fi fost calaretii turnirurilor de azi. I-ar fi chemat, poate, altfel sau ca pe oricare dintre noi – cavaleri oricand gata sa cucerim zarile calari pe armasarii nostri nazdravani cu stea in frunte. Suntem oamenii pentru care motocicleta constituie o pasiune dincolo de motivatiile comune si imediate. Optiunea din pasiune trece cu puterea gandului peste imposibilitatile de ordin financiar sau evita ratiunile de genul “te bate vantul, te ploua si te ninge”… Pentru noi, comparatia dintre o motocicleta “pur-sange” si un automobil oarecare este la fel de fara sens ca aceea dintre o gazela si un elefant. Motocicletele de astazi au peste 150 CP si viteze care depasesc cu mult 250 km/h. Chiar daca nu le avem, inca visam la ele... Pentru noi, motocicleta reprezinta un adevarat mod de viata. Fiindca acolo unde ii cuprinde pe altii teama, noi incepem sa traim cu adevarat! In echilibru imposibil pe grohotisul cararilor de munte sau pe asfalt in plina viteza cand totul devine “altfel”. Cand om si motor inving spatiul. Atunci cand contopiti intr-o singura fiinta devenim o sageata de vointa nascuta dintr-un gand liber lansat catre oriunde… …Bucuria de a trai intotdeauna gata sa ne aruncam pe unda ademenitoare a soselei care ne cere cu o irezistibila chemare. Sa simtim ca totul in jurul nostru ne apartine si noi apartinem universului care ne inconjoara… “Monstrul” mecanic care inspaimanta intelegerea comuna noi il putem stapani… Sa ascultam cantecul tulburator al motorului, sa vedem cum tremura retrovizoarele sub formidabilele rafale de vant atunci cand nimeni nu mai stie unde se termina omul si unde incepe masina… Tineri mistuiti de dorul aventurii si veterani pe care nimeni si nimic nu ii poate desparti de pasiunea lor de o viata, motocicleta - formeaza o lume aparte cu suflet romantic. Sa alergi cu dragoste si pasiune intr-un echilibru perfect si sa spui de fiecare data, inainte de a-ti aseza casca pe cap: “stiu ca nu sunt invulnerabil"… Gentlemen start your engines! Dan Nastase

La multi kilometri frumosi!

Cesar, Cand esti corect si inteligent-malitios... meriti cu sinceritate:

Foarte mare adevar graiesti , domnule Nicu. Ar fi cazul sa ne mobilizam intr-o adunare de motociclisti cu varsta de la 55 de ani in sus un "divan" de sfat si plimbari... cu o titulatura simpla si fara conditii ierarhice... un "sfat al batranilor"... calauzit doar de o singura "patima"... aceea a pasiunii fata de motociclete. Sa auzim numai de bine!

Multumesc de apreciere stimate domn. Si tatal meu nascut in 1916 a avut la viata lui o multime de biciclete semicursiere, o motocicleta Victoria 350, un BMW 500 si un Simson de 250. ...Cum s-ar zice... motociclismul... pasiune de familie! Din pacate de la el... in afara de pasiunea pentru moto... nu mi-a mai rams in materie de fotografii decat o poza de epoca cu al doilea lui permis de conducere: Sa auzim numai de bine!