Sari la conținut

Pelerinajul nostru la Ierusalim


Postări Recomandate

Pe 27 octombrie, cu burta plina, ametit de somn, dar mai ales de tangajul vasului Notos, ma asezam la masa de scris incercand sa-mi amintesc si sa pun pe hartie fiecare zi din excursia din care tocmai ne intorceam. Excursie care nu a fost doar o excursie, ci un soi de pelerinaj modern in urma caruia ne-am intors, dupa 35 zile si 6731km, hagii.

Excursie pe care o incepusem fix o luna mai devreme, pe 27 septembrie, cand impreuna cu iubita in spate si cu inca 4 prieteni, plecasem din Bucuresti, piata Romana cu destinatia Ierusalim. Pregatirile noastre insa incepusera mult mai demult, undeva in decembrie anul trecut cand incoltise prima data ideea unei excursii in Orientul Mijlociu. De atunci si pana in momentul plecarii, unii si-au cumparat motocicletele pentru asa ceva, le-au accesorizat, le-au pregatit si bibilit, le-au dat nume, si cert e ca in final am plecat asa: eu pe KTM LC4 Adventure 2003, Marius pe BMW F650GS Dakar 2001, Vlad pe BMW F650GS 2004 si Andrei pe KTM 950 Adv 2005. Tot la capitolul pregatiri au intrat si vizele pentru Iordania si Siria pe care le-am obtinut cu vreo 2 luni inainte, si nu fara emotii fiindca a trebuit sa spun "DA" in fata responsabilului de vize de la ambasada Iordaniana. "DA" adica da, suntem casatoriti, eu si prietena mea, altfel ar fi fost probleme si ea ar fi fost in situatia sa astepte dupa o permisie speciala din partea ministerului de interne iordanian, ceea ce in final nu a fost cazul.

Pregatire a fost si achizitionarea de documentatie, cateva ghiduri Lonelyplanet, hartile de la Reise-Know-How si cele 2 carti de motociclism. Mai putin necesar, dar foarte util pentru parinti, prieteni si altii ramasi acasa a fost site-ul excursiei, care poate fi vazut aici: http://www.samo.ro/orient/ si prin intermediul caruia am putut sa tinem legatura cu tara si sa ne fie urmarita "evolutia" live, pas cu pas, in google maps.

Cu toate astea, acum, dupa ce m-am intors, cred ca cele mai bune lucruri cu care am plecat la drumul asta au fost o minte deschisa, fara prejudecati, o dorinta de a simti, gusta si experimenta locurile vizitate si o minima cunoastere a ce aveam sa vizitam. Si vaccinul antihepatic.

 

Plecarea este ca de obicei, agitata, intarziata si cu lucruri care se schimba in ultimul moment. Cum ar fi traseul, care s-a schimbat dintr-un drum linistit pe la Silistra pana la Vama Veche, intr-un mars de forta pe autostrada si apoi pe national pana la Eforie Sud. Uit spray-ul de filtru, il recuperez, uit lichidul de ambreiaj, imi dau seama prea tarziu si nu-l mai recuperez. Pe drum e destul de racoare si oportunitatea plecarii la sfarsit de septembrie si nu la inceput este serios pusa la indoiala. Avea insa sa fie cea mai racoroasa zi dintre toate cele petrecute pe motocicleta in toata excursia. Marea Neagra ne primeste si ea agitata, dar e o buna ocazie de facut poze.

 

DSC_9905.jpg

 

plecare_11.jpg

 

plecare_12.jpg

 

plecare_13.jpg

 

plecare_15.jpg

 

DSC_9925.jpg

 

DSC_9942.jpg

 

dsc_9934.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 147
  • Created
  • Ultimul Răspuns

Top Posters In This Topic

@gaxel: Am zis sa o iau cu incetisorul, asa, in spiritul excursiei noastre.

 

Am pus intre timp track-ul excursiei in Google Maps, din pacate, spre surpriza mea, are o parte lipsa din traseul din Turcia si una mica din cel din Siria si nu imi explic de ce.

 

A doua zi plecam, bineinteles tarziu, pentru ca suntem multi si inca nu suntem "asezati la drum" si ne miscam greu cu pusul bagajelor. Traversam litoralul poporului vecin si prieten fara vreun eveniment major, de aceea ne si hotaram sa scurtam din planul initial si sa incercam sa ajungem in aceeasi zi direct la Istanbul. Mai ales ca acolo ne astepta bizoo_n cu o bere rece si un pat cald. Sunt semne ca ne apropiem de Orient, incepand chiar din vama bulgara unde vamesul foarte prietenos ne vorbeste in romana si ne da apa "la pachet", adica in niste cutii de plastic ca de iaurt. La turci ne "bucuram" de birocratie orientala si stam aproape 2 ore, lucru care asociat cu intunericul bezna care se lasase, drumul in lucru si de-a dreptul pustiu dupa vama si foamea de cu zi, ne trimit moralul la pamant si pe la vreo ora 10, la Kirklareli incercam sa ne tragem mai in centru sa gasim o benzinarie. Intram prin nord si orasul pare aproape gol. 2-3 oameni pe strada de cand am intrat, 1 magazin deschis. Mergem insa mai departe, stradutele se fac din ce in ce mai stramte, facem o stanga, dreapta si iarasi dreapta si pac - ne loveste: Suntem in Orient! E ora 10 si am dat intr-o piata mare, agitata, luminata si plina de magazinase. Stam bulversati pentru un moment care nu dureaza pentru ca suntem treziti de o orchestra de claxoane. Blocam traficul care era la ora aia destul de intent. Gasim benzinarie, suntem indrumati de acolo prin limbajul binecunoscut al semnelor la un hotel, unde si ramanem. Cel mai scump hotel pe care l-am platit in Turcia, camera vreo 50euro. Dar merita, camerele au fost gandite sa bata recordul de dimensiune minima, deschizi usa si cazi in pat. E drept ca de mai mult nici n-am fi avut nevoie. Incercam sa prindem arome orientale: la colt e o ceainarie numai cu barbati, mancam la "Pide Salonu", obicei pe care vom incerca sa-l pastram mai toata Turcia, ne minunam de mizeria pe care o vedeam peste tot si de cum magazinele stau deschise chiar si la ora 11. Deja avem pareri formate si emitem teorii semidocte, de genul "asa e domle turcii astia" si mergem sa ne culcam. Ce sa-i faci, rahatul din strada te imbie la somn.

 

 

DSC_9994.jpg

 

DSC_0017.jpg

 

DSC_0022.jpg

 

DSC_0038.jpg

 

DSC_0044.jpg

 

DSC_0048.jpg

 

DSC_0056.jpg

 

DSC_0075.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Vad ca ai stat sa scrii pt noi astia care ne plimbam pe site si visam la astfel de plimbari,ai stat pana tarziu 3..si ceva cea ce din partea mea stima si respect!!

si astept continuarea!!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Superbe poze.....asa cum ne-ai obisnuit. :drink:

 

Eu sunt curios cum s-a comportat Adventure-ul la drumul asta si daca ai avut ceva probleme cu el.

Editat de Kirk
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Felicitari.., astept sa aflu trairile interioare pe care le-ati avut in epicentrul crestinismului.PS Cel care ai Ktm-ul, te-am vazut noaptea pe calea Victoriei, la intoarcere, mi-a atras atentia bagajelul de pe aripa fata! Si xenonul! :drink:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Intradevar frumos fara cuvinte si asteptam cu nerabdare continuarea si ceva date legate de costuri sa ne facem o parere nu trebuie detaliate dar asa in mare !!! :moto: :sick: :drink:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

@Kirk, multumesc. Sa stii ca Adventure-ul s-a comportat admirabil, nu am avut nici un fel de problema pe drum cu el. Fata de cel din 2001 saua e mult mai confortabila si poti baga si 800km fara prea mari dureri atunci cand esti singur. Intr-adevar era mult mai putin confortabil cu 2 persoane si cutii, se simtea ca nu prea a fost gandit pentru asa ceva. In desert insa, fara bagaje, a cam fost in elementul lui.

 

@Jean_Taxi eu am fost cu KTM-ul, gentuta aia e un fenderbag, bun sa-ti bagi o camera de rezerva in ea, xenonu e extra. Imi cer scuze ca bate cam aiurea cand sunt incarcat cu bagaje si pasager, dar n-am putut sa-l reglez mai jos. Si a fost de mare utilitate in excursie, pentru ca oricat am incercat sa evit, tot am ajuns sa merg noaptea, ceea ce cu ajutorul lui nu mai e o problema.

 

 

Ca sa continui povestea, a treia zi de drum am venit pe autostrada Edirne - Istanbul. Pustiu, plictisitor, am fost depasiti sau am depasit maxim 4-5 masini, asa ca am iesit repede in drumul vechi spre Istanbul, cel care merge pe langa mare. Ne-am intalnit cu bizoo_n, nu la o bere cum era planuit ci la o poza pe autostrada si am continuat mai departe. Desi am fost avertizati, dar considerandu-ne antrenati de traficul din Bucuresti, credeam ca nimic nu ne poate inspaimanta, totusi intrarea in Istanbul ne-a cam ridicat parul pe ceafa. Se merge repede, la distante intre masini masurate in cm, foarte agitat, se preseaza, se claxoneaza, se da la o parte, se saluta, se fac poze, toate astea pe 3 - 4 - 5 benzi si la 100km/h. Esti mic, ti-e frica sau mai mult, incerci sa te orientezi, esti mancat. Am reusit totusi sa dovedim traficul otoman si am ajuns la un hostel cool. E drept, parca era mai mult cool decat curat, dar cand ai terasa cu vedere spre port, de ce mai poti sa te plangi?

Istanbulul s-a dovedit, dupa cum ne-a aratat si intrarea in el, o nebunie. 11milioane locuitori pe malurile Bosforului inseamna ceva, iar noi, ca niste turisti adevarati nu am stat decat in centru, deci nu am apucat sa-l vedem decat la suprafata. Grand bazaar este impresionant prin dimensiune si culoare, desi trebuie sa cauti ceva printre sutele de magazine care vand tricouri si chiloti chinezesti ca sa ajungi la ceea ce ni s-a parut noua a fi "adevarata" culoare de bazar.

"Ce face.. bine?" sunt cuvintele pe care, incepand de la Istanbul le-am auzit prin aproape fiecare loc prin care am trecut, in momentul in care am zis ca suntem romani. "Hagi, Lucescu" mai stiau cei mai microbisti, dar oricum, de fiecare data cand am zis ca suntem romani, am fost primiti cu bucurie, ceea ce, prin alte tari mai civilizate, mai rar.

Aici la Istanbul, a fost prima data cand am intrat intr-o moschee. Moscheea albastra, facuta sa impresioneze si sa rivalizeze cu Hagia Sofia, dar care cel putin pentru mine, nu a avut acelasi impact pe care l-a avut fosta basilica bizantina. Fireste ca sunt subiectiv, dar cand vezi Hagia Sofia, chiar si din departare, are ceva care ii da grandoare si te impresioneaza. Musulmanii sunt mai modesti si asta se vede in aceste moschei, unde nu exista decoratiuni bogate, nu exista aproape nimic care sa iti capteze privirea sau imaginatia.

Strazile pe de alta parte sunt exuberante si freama de viata mai ales seara, cand la ora 11 parca toata lumea iese la masa in oras, la ceai sau la narghilea, obicei pe care l-am adoptat si noi in excursie. 3 zile de pauza urbana in Istanbul ne-au ajuns, si pe 1 octombrie la 7 dimineata asteptam in port sa luam ferryul spre Bandirma.

 

DSC_0078.jpg

 

DSC_0079.jpg

 

DSC_0086.jpg

 

DSC_0091.jpg

 

DSC_0098.jpg

 

DSC_0140.jpg

 

DSC_0162.jpg

 

DSC_0167.jpg

 

DSC_0168.jpg

 

DSC_0190.jpg

 

DSC_0229.jpg

 

DSC_0230.jpg

 

DSC_0256.jpg

 

DSC_0263.jpg

 

DSC_0271.jpg

 

DSC_0284.jpg

 

DSC_0287.jpg

 

DSC_0324.jpg

 

DSC_0328.jpg

 

DSC_0355.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Dupa ce vara trecuta imi facusem program sa citesc minunile din apropierea de vest a Romaniei, acum ma abonez la plimbarea prin Orient. Fotografiile iara sunt impresionante!

Felicitari tuturor pentru tura! :drink:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Ce epopee!!!

Gasiti-va timp si pentru cateva amanunte "tehnice":

- Au fost probleme cu viza la israelieni venind de la sirieni? Am auzit ca functioneaza o excludere reciproca - cine are o viza araba nu intra in Israel si viceversa.

- vi s-a cerut carnetul de trecere prin vama? Daca da: Cat, de unde?

Respectele mele domnilor si doamnelor!!!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

In primul rand multumesc tuturor pentru aprecieri. De folosit am folosit un Nikon d200 si 3 obiective, 17-50, 80-200 si un 30.

Legat de aspectele tehnico-legale:

- viza pentru Israel pentru noi, romanii, se da la granita. Nu am avut probleme mai mari decat asteptatul vreo o ora sa ne vina ok-ul pentru viza de la TelAviv si faptul ca ne-au controlat la bagaje pana in c00r. Asta pentru ca aveam noi fete de teroristi violatori de babe, nu pentru ca am fi avut viza de Siria in pasaport... Pe de alta parte, este adevarat, odata intrat in Israel, cu viza in pasaport, nu mai intri in tari arabe ca: Siria, Iran, Arabia Saudita(oricum nu intri aici, dar zic si eu asa), Libia, si inca cateva. Iordania si Egiptul sunt intr-o relativa pace cu Israelul si nu au restrictiile astea - am intalnit evrei in Iordania.

- ar fi trebuit teoretic sa avem carnet de passage pentru Siria, dar se pare ca nu e neaparata nevoie, daca-l aveam nu am fi platit cam 100$ sub forma unor taxe de intrare pentru motocicleta. Cam 15$ a fost asigurarea. Acum, sincer sa-ti spun nu stiu exact formele legale pentru ce am platit pentru ca, in momentul in care am ajuns in granita ne-a agatat un tip care contra unor "small tips" ne-a ghidat prin toate procedurile si ne-a ajutat sa completam formulare pentru tranzitul motocicletelor. Care formulare erau bineinteles in araba si trebuiau completate in araba.

 

Continuarea pozelor:

 

DSC_0374.jpg

 

DSC_0456.jpg

 

DSC_0468.jpg

 

DSC_0539.jpg

 

DSC_0578.jpg

 

DSC_0594.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

unele dintre poze le-am vazut pe siteul tau , si acum cand ma uit cumva sunt cunoscute.

 

tare calatoria in sine. eu acum sunt in ceva "pana" in ceea ce priveste piesele de rezerva, dar curand vine salariul, vine un releu, vina un cdi de rezerva in compania unei pompe vacumeatice, ceva mentenanta si pana in primavara vreau sa fac si eu o tura de relaxare.. cred ca migrez spre zona mai calde si fac craciunul pe roti ..intai a venit semaca aici , dupa aia am incercat sa il sun pe bizzon si mi-a smsuit ca e in bulgaria, voi ati plecat in tura asta.. eu dau rotocoale la oras si cea mai mare aventura pe doua roti e sa conduc de la birou acaca si invers.. pana acum nu erau bani sa plec, acum nu e timp.

 

tare ma bate gandu la un craciun rulant..

Editat de gaxel
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

@gaxel Eu cred ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci intr-o excursie este chiar plecatul in excursie. Desi pare greu de rezolvat logistic, sunt convins ca exista destinatii multe si foarte interesante pentru un Craciun rulant. Dorinta sa fie.

 

Ca sa continui povestirea, de la Istanbul am luat ferry pana la Bandirma, peste marea Marmara. In felul asta am scurtat aproximativ 200km, am ajuns odihniti la destinatie si ne-am putut continua drumul spre Bergama unde vroiam sa vizitam ruinele vechiului oras roman Pergamum. Drumul in sine nu e foarte spectaculos, peisajul e stancos si arid insa am avut parte de o experienta la care nu ne-am asteptat. Pe la ora pranzului, fiind un pic molesiti de caldura si de foame, ne-am oprit la umbra pe marginea drumului sa mancam ceva fructe de la tarabele de taranilor aflate in apropiere. Ne-am dus la una dintre ele, ne-am ales una alta, am incercat sa intrebam de unele lucruri, de preturi, dar vanzatorul nu vorbea engleza. S-a facut inteles insa ca 1 lira erau toti banii pe care i-a cerut de la noi pentru tot ce alesesem. Am intins una dintre jachete si ne-am pus jos sa mancam. Omul a venit la noi dupa cateva momente si ne-a adus un soi de paine sa avem cu ce sa mancam fructele si legumele pe care le luasem de la el aproape pe gratis. Si asa a fost deschis un lung sir de gesturi ospitaliere de care ne-a fost dat sa ne bucuram aproape toata excursia si care cel putin pe mine m-a facut sa inteleg si sa vad altfel decat imi imaginam acasa tarile si mai ales oamenii pe care i-am vizitat. Si ca de fapt, ospitalitatea musulmana nu e doar o gaselnita de agatat turisti.

 

DSC_0771.jpg

 

Intrarea in Bergama nu prea este spectaculoasa, primul gand al nostru fiind "ce am putea sa vedem aici?!" dar deasupra orasului se afla vestigiile orasului roman Pergamum, destul de bine conservat, unde desi accesul este dupa program si dupa o ruta, dar gardul, paza lipsind cu desavarsire si permisiunea localnicilor, ne-au indemnat sa intram la o ora la care ar fi trebuit sa fie inchis. Sa te plimbi printre ruine romane la asfintit este nu numai o experienta fotografica deosebita ci si un moment spiritual deosebit pe care noi am simtit nevoia sa-l marcam cum se cuvine, dupa cum se va vedea in pozele care urmeaza:

 

DSC_0966.jpg

 

DSC_0978.jpg

 

DSC_0986.jpg

 

DSC_1002.jpg

 

DSC_1031.jpg

 

DSC_1051.jpg

 

Am uitat sa spun si cred ca merita mentionat. Desi Bergama nu e un oras foarte dezvoltat dpdv turistic, aici am stat o pensiune, Odyssey guesthouse, intr-o veche casa greceasca cu o terasa superba, aici fiind una dintre cele mai faine cazari de care am avut parte.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

e 1 30 aproape, sunt in birou, calculez precizii si recalluri si ma gandesc ca trece timpul si iar dorm 3 ore si tu vb de placat.. in sine e o idee buna dar avem fiecare o funie in juru nostru .. unele funii mai lungi, unele mai scurte, a mea e cam incurcata acum.. da si cand o tai ..

 

oricum stang cat pot de serios fonduri .. si dupa multe luni pe - pentru prima data contul meu e cu + .. si se aduna :rock:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Acum vreo 7 ani, in pe holu trenului Bucuresti Brasov, la o tigara, intalneam un american cam de varsta mea care tocmai se intorcea din Turcia si era foarte entuziasmat de locurile pe care tocmai ce la vazuse. Entuziasm care mi l-a transmis si mie, mai ales in momentul in care mi-a zis: "You should go to Ephesus man, that's a great place! You know they shot StarWars in there or something...." . Conteaza mai putin ca atunci auzeam prima oara de Efes, la fel de putin cum conteaza ca nici acum nu imi dau seama in care dintre episoade apareau ruinele vreunui oras roman, sau ca probabil americanul era un pic confuz si ca se referea la Cappadocia, important e ca eu de atunci am vrut sa ajung la Efes.

Si aveam dreptate sa vreau sa ajung pentru ca ce a mai ramas din oras este destul de bine conservat si chiar ar avea si atmosfera daca nu ar fi asaltat de foarte multi turisti.

Pe drum am mai primit o demonstratie de ospitalitate cand ne oprim la o benzinarie langa Izmir ca sa ne orientam. Apare langa noi un tip cu mustata care ne cheama la o straduta mai incolo. Este un club MC BlackSnake, se aduna repede mai multi si ne poftesc la ceai. Multi nu stiu engleza si nu prea pot sa vorbeasca cu noi, dar se vede ca sunt foarte bucurosi sa ne vada. Observ ca toti au pe motocicleta cate un sticker cu numele pilotului, al pasagerului si grupa sanguina. Intr-o tara in care am vazut cam 3 motociclisti din 50 purtand casca, pare o masura de prevedere bine gandita. Ni se sugereaza un traseu alternativ fata de ce aveam noi planificat, un drum "de forja" pe malul marii, unde spune unul, "you fall - you die". Din pacate traseul presupune sa scurtam Cappadocia sau sa facem vreo 700km in plus, si renuntam.

Efes nu mai este de fapt oras in sine, ci se afla la 3km de Selcuk. Aici fiind un loc turistic destul de popular, am gasit usor un hamam si ne-am bagat la o portie de relaxare fortata. Baie turceasca cu masaj. Masaj care n-o sa-mi lipseasca vreodata de acum incolo si nici nu mi-as dori sa am parte din nou de el prea curand. Eu de felul meu nu sunt un om foarte pretentios sau rafinat dar cand un masaj este dureros, dureaza de nu se mai termina si este aplicat de mana grea a unui malac de 40 de ani cu burta si par pe spate, eu zic ca nu mai e relaxare. Am plecat totusi toti de acolo mai revigorati. Revigorati de durere.

 

DSC_1078.jpg

 

DSC_1080.jpg

 

DSC_1102.jpg

 

DSC_1116.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +36000 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +18000 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Creează nouă...