Sari la conținut

Lumea Noua


Postări Recomandate

Imi place ce vad...tare!!! O sa fiu cu ochii pe voi.

Ce ma bucura e ca si romanii au gasit gustul adventure-riding-ului de cursa lunga. :cheers:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 312
  • Created
  • Ultimul Răspuns

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

Suna alarma telefonului. Imi este somn. I-as da un snooze. Ah da, acum 4 ore cand m-am dus la culcare stiam ca asa o sa gandesc asa ca am lasat, prevazator, telefonul departe de pat. Azi nu trebuie sa dau snooze. Azi nu vreau sa dau snooze. Astazi este ziua cand luni de pregatiri, liste, planuri, ganduri, indrazneli, temeri, se vor materializa in ceva concret.

 

De astazi inainte nu mai putem da inapoi. Point of no return cum ar spune englezul. Ducem motocicleta la aeroport. Expedierea ma are pe mine atat in dreptul celui care trimite "coletul" cat si in dreptul "destinatarului". Asa ca, as face bine sa ajung pe partea cealalta a oceanului sa o ridic din vama canadiana.

 

Iata deci ca primul pleaca in aceasta calatorie, cel mai curajos, Gunnar. Dar sa ajungem aici nu a fost chiar un proces scurt. Cum asa?

 

Ca sa trimiti o motocicleta cu avionul trebuie sa o pui intr-o lada, intr-un schelet de metal sau macar ancorata pe un suport fix. Cei de la Suzuki Elfworkshop ne-au oferit acum ceva timp un schelet de metal in care le venise lor o motocicleta. Insa scheletul s-a dovedit prea mic, fiind pentru un alt tip de motocicleta.

 

Nu e nimic, prieteni foarte priceputi ne-au ajutat la masurat, taiat, sudat un nou schelet, pornind de la ceea ce aveam deja.

 

DSC_0201.JPG

 

Dupa o vopsire a iesit o treaba cu nimic mai prejos decat "ca din fabrica". Ba chiar as putea spune ca noua lada era mult mai solida.

 

Suficient de solida incat sa incercam o incarcare, direct pe platforma. Cu grija si rabdare.

 

2012-07-04%252020.30.02.jpg

Parcare specialaApoi a urmat dezembrarea partiala (oglinzi, aparatori ghidon, parbriz, ghidon) astfel incat Gunnar sa inca "la fix" in cutie. Si gata, la somn.

 

 

E dimineata. Prea de dimineata. Ne trezim totusi fara multe probleme. Plecam spre aeroport cu un "detour" pe la Radio Guerrilla.

 

radio-guerilla.jpg

 

Apoi, Gunnar este verificat de cei de la vama, cei de la anti-tero (m-au pus sa desfac trusa de scule care se pare ca arata dubios la scanner) si de cei de la Lufthansa. Cand trece toate "verificarile", i se da un bilet de calatorie si, pus in tipla, asteapta cuminte zborul spre Lumea Noua.

 

DSC_0216.JPG

Editat de Anjin
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Multa bafta!

 

Daca o sa ai nevoie de info, o mare parte a traseului de pe continentul nord american am facut-o si ti-as putea indica cateva locuri pe care nu trebuie sa le ratezi.

Daca o sa ajungi prin Vancouver, dau o bere. :cheers: Da un mesaj pe pm.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

#un mesaj cu destul de putine poze. Voi avea grija sa remediez asta in viitor.

 

 

 

Cand erati mici, voi puteati sa dormiti in noaptea premergatoare unei plecari in excursie? Sau intr-o tabara? Eu nu prea. Ma tot foiam in pat. Pana la urma adormeam insa cu greu si cu ganduri.

 

Acum, desi sunt mai mare, se pare ca vechiul obicei a revenit in forta. E drept ca si “excursia” care nu imi da somn este una ceva mai… mare. Si totusi. Ce e cu toata agitatia asta? De fapt nu e agitatie, sunt multe ganduri, aliniate unul dupa altul care trebuie musai sa iasa la iveala tocmai acum. Ganduri despre cum o sa fie acolo, daca o sa ne descurcam, ce o sa facem si multe altele. Si astea inca sunt ganduri asa, “mai generale”. Exista si unele concrete:

 

Bun, in primul rand, actele le-ai pus? Le-am pus. Cablaraia, incarcatoare, camera? si inca prea mult, o sa mai renunt la o parte din cabluri. Haine? Daaa si nu mai deschid geanta pentru nici un motiv. Daca am uitat ceva, cumpar de acolo. GPS? Este, fara harti de America. Lasa ca vedem noi cum rezolvam…

 

Ma, toate bune si frumoase, da’ actele, actlele le-ai pus. Le-am pus, am mai trecut o data prin punctul asta. Nu e nimic, trecem de cate ori e nevoie. (la ora scrierii acestor randuri, inca nu stiu daca am toate actele de care am nevoie cu mine. Probabil, ca voi putea spune asta cu siguranta… la drumul de intoarcere in tara).

 

 

Este ora 1:10 AM. In 2 ore si putin trebuie sa ma trezesc si eu nici nu am adormit inca. Andreea a decis ca nu se mai duce la somn deloc. Se invarte prin casa si mai “aranjeaza” unele amanunte de ultim moment. Somnul vine pe nesimtite…

 

ReadyToGo.jpg

 

Nici nu e nevoie sa mai sune alarma. Ma trezeste Andreea. Hai ca e 3:40. (mda, Ante Meridian chiar). Hai! Imi trag buimac picioarele din pat si imi vine sa rad. Baaa, asta este ZIUA! Asta e MOMENTUL ala, pentru care te pregatesti de mai bine de un an. Si, in secunda aia, nu pare maret deloc. “Filmul” asta cu plecatul de dimineata la aeroport, ca sa prind “bus-ul” (da, airbus-ul A321) de Munchen il cunosc. Mai bine de 1 an am facut acelasi drum, la aceeasi ora, cu o valiza corporatista dupa mine. Da, numa’ ca vezi tu, acuma ai o casca moto in loc de laptop, ai o geanta de voiaj in loc de troller si in loc sa te gandesti daca o sa ajungi la biroul din Napoli pana in ora 10, te gandesti daca o sa fie greu sa scoti motocicleta din vama la canadieni.

 

 

Deci nu e chiar filmul pe care il stiam. Este altceva. Ceva ce inca nu pot cuprinde exact. Si nici nu pot explica. Dar acum nici nu imi sta mintea concentrata pe necunscuta asta din viitor. Ci inisistent imi revin in minte ultimele zile. Nu stiu exact cand si cat am dormit. Insa stiu ca au fost intense. Eu nu sunt deloc lacrimogen de fel. Chiar mi s-a spus ca sunt cam “de piatra”. Insa nu pot sa nu ma gandesc iara si iara la toate mesajele, la toate zambetele,la toate gesturile. La intalnirea din Gradina O’ar, la tortul mancat cu bagajele nefacute la numai cateva ore inainte de plecare, la ajutorul neasteptat si dezinteresat primit din atatea parti, La parintii, prietenii, colegii de munca, la… tot.

 

 

Suntem in masina si Andreea sta tacuta. Ii este si somn. Insa mai este ceva. Are si ea emotii. Dupa atatea drumuri facute doar ca sa ma duca pe mine la aeroport, de aceasta data nu ne vom desparti la securitate. Continuam impreuna.

 

 

Suntem pe culoarul ce duce la portile de imbarcare. Parintii ce ne-au condus la aeroport au ramas in urma. Dupa luni de pregatiri, pasim, parca timid spre realitate. Doi oameni, putin somnorosi, dar tinand cu incredere in mana castile moto. Singurul lucru ce ii diferentiaza de oamenii ce pleaca in Antalia.

 

onAirport.jpg

 

Nu stiu daca ne vom descurca in aceasta calatorie! Nu stiu daca vom ajunge unde ne-am propus. E chiar mai putin important. Banuim ca o sa ne placa drumul, indiferent de numele destinatiei. Si mai ales stiu ca ne vom bucura sa ne reintoarcem acasa, atunci cand o sa vina momentul! Si asta, datorita voua! Multumim pentru tot!

 

Continuam, impreuna!

 

 

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Bravo! Drum bun va doresc!

Santem o echipa de 5 motociclete din Mures care vom pleca-n iarna pe un traseu asemanator doar ca mai scurt. Aterizam In Ecuador si facem America de Sud de-a lungul Anzilor pana la Magelan, si peste, mai exact Usuaia de unde ne intoarcem pana la Buenos Aires.

Poate ne vom vedea pe traseu chiar daca al nostru merge destul de mult pe offroad ;)

Bafta si drumuri bune!

\m/

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Bravo! Drum bun va doresc!

Santem o echipa de 5 motociclete din Mures care vom pleca-n iarna pe un traseu asemanator doar ca mai scurt. Aterizam In Ecuador si facem America de Sud de-a lungul Anzilor pana la Magelan, si peste, mai exact Usuaia de unde ne intoarcem pana la Buenos Aires.

Poate ne vom vedea pe traseu chiar daca al nostru merge destul de mult pe offroad ;)

Bafta si drumuri bune!

\m/

 

Salut Adi! Suna foarte bine si traseul vostru. Cat timp o sa aveti pentru a-l parcurge? Banuiesc ca daca sunteti mai mult pe offroad o sa mearga kilometrii mai greu pe zi, insa mai intens :)

 

Desigur, mi-ar face placere sa ne strangem mainile undeva pe drum in America de Sud. Noi probabil ca in ianuarie o sa ne indreptam deja inapoi spre Nord. Dar ramane de vazut ce si cum. Ne auzim pe PM sau mail! Mult succes la pregatiri!

 

Prieteni, am luat motocicleta din Vama, am montat inapoi parbriz, ghidon, manere si... am o problema:

 

Cand apas pe comutatorul de faza Lunga->Faza Scurta, se aprind, pentru o jumatate de secunda si martorii de semnalizare stanga dreapta din bord. E foarte ciudat.

 

Daca schimb din faza scurta in faza lunga, totul OK.

Daca schimb inapoi din faza lunga in faza scurta, se aprind martorii de semnalizare stanga dreapta (amandoi ca si cum ar fi avariile pornite).

M-am uitat si la bec-urile de semnalizare, ele NU se aprind. Doar martorii din bord si chiar si doar pentru jumatete de secunda.

 

Nu inteleg de la ce ar putea sa fie asta? Inainte sa pun motocicleta la cutie nu se intampla asta. Deci singurile lucruri la care am umblat au fost ghidonul pe care l-am scos din prinderile de furci. Si cam atat...

 

Any idea?

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Pare a fi contact imperfect.

1: Cand ai demontat ghidonul, ai desfacut ceva mufe electrice? Posibil ca la cuplarea lor(a mufelor) sa nu mai faca papucii contact. Rezolvarea e sa desfaci din nou acele mufe si sa cureti papucii cu ceva abraziv(orice ai la indemana).

2: Daca ai demontat blocul de lumini de pe ghidon, posibil ca la reasamblare sa fi prins un fir intre bloc si ghidon iar cand strangi cele doua suruburi ale blocului de lumini, izolatia firului este strapunsa. Desfa din nou blocul de lumini si uita-te cu atentie la fire.

 

 

Asta e tot ce-mi vine in minte acum. Poate altii se pricep mai bine.

 

Apropo, DL-ul are buton de avarii?

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc pentru idei. Le voi incerca astazi. Blocul de lumini nu l-am desfacut. doar am slabit angrenajul care tine ambreiajul (si in el intra o mufa electractrica).

 

Am incercat deja sa le scot si sa le curat si nu se intampla nimic diferit. Si cu ele scoase tot asa se intampla. Ma tem si eu sa nu fie vorba de varianta 2, cu vreun fir strapuns. Asta insa nu prea stiu cum sa verific.

 

Intrebarea este, pot pleca cu asta asa la drum, pana rezolv problema?

 

 

Alex

 

//da, DL-ul, cel putin al meu (K8) are si buton de avarii, pe blocul stang, alaturi de faza lunga/scurta si butonul de "pass by".

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Zici ca ai scos ghidonul din prinderile furcii si ca nu ai desfacut blocul de lumini de pe ghidon. Probabil ca ghidonul a stat atarnat in fire, sau a tras cumva de ele. Presupun ca un fir s-a rupt partial din papuc(la capatul cu blocul de lumini sau la capatul cu mufa care intra in bord) sau un fir s-a rupt undeva pe lungimea sa(in interior, nu-l vezi de afara, asta se vede doar masurand cu un multimetru fiecare fir al blocului de lumini, pana dai de unul cu o valoare "mai ciudata").

 

Sigur ca poti pleca asa cu mobra, pentru lisnistea ta las-o pe una din faze pana se rezolva problema. O sa ma uit pe schema electrica a DL-ului.

=======================================================

Ca idee, poate vei avea vreodata nevoie, in maneta de ambreiaj este un simplu comutator pentru siguranta si functioneaza in urmatoarele doua situatii:

1: Motocicleta este in viteza, incerci sa dai la automat. Te lasa decat daca ambreiajul este tras.

2: Doar la motocicletele mai noi, posibil si la a ta, chiar daca e pe liber (N), electromotorul nu invarte decat cu ambreiajul tras. Masura de siguranta tipic americana. Daca o poti porni cu cutia scoasa pe liber, fara sa tragi ambreiajul, la tine se aplica doar cazul 1.

=======================================================

Din cunostintele mele de baza, ai 6 fire de verificat, cele marcate cu rosu in poza. Un electrician, ar reduce cauzele posibilile la 2, asa ca daca e cineva cu experienta care citeste pe aici, sa-i dea omului o mana de ajutor. Pentru cine vrea schema electrica mai detaliata, intrati pe www.manualedereparatie.info, moto Suzuki DL 650, primul manual, ultima pagina.

 

 

 

Lg = light green

Lbl = light blue

B = black

W = white

Y = yellow

Y/W = yellow / white

 

Dupa logica mea, as verifica mai intai W si Lbl fiindca au cele mai mari sanse sa cauzeze ceea ce descrii.

Editat de Andrei_D
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

multa bafta si bucurati-va de fiecare kilometru :)

 

cu ce firma ai trimis motoru si cam cat te-a costat in mare?

 

Salut. Am trimis cu cargo-partner din Otopeni. Daca esti interesat, iti dau contactul pe PM.

 

Dupa mult prea multe ore petrecute in aerul conditionat dat la maxim din Airbus-ul A330 Lufthansa, aterizam in Montreal, putini ametiti si datorita schimbarii fusului orar. Bine ati venit in Canada! Hmm hai sa vedem cat de “bine am venit”. Avem de aratat niste pasapoarte cu ceva vize mai intai.

 

Vamesul: Buna ziua, care e scopul calatoriei dumneavoastra in Canada si pentru cat timp vreti sa stati?(cu accent de mandrie cand pronunta numele “Canada”)

 

Eu: Suntem turisti si am vrea sa vizitam, pe motocicleta tara dumneavoastra, cam pentru 2 luni.

 

Tipului i se maresc putin ochii (cum, astia nu au venit in vizite la rude?). Rasfoieste mai cu atentie inapoi la pagina de viza din pasaport. Se mai uita o data. Ne intreaba “Da voi cu ce va ocupati?” Eu ii raspund: sunt consultant IT, la Accenture (traiasca firma multi-nationala, recunoscuta, probabil, si in Canada). Era cat pe ce sa raspund si pentru Andreea da’ mi-am dat seama ca asta ar fi putu sa para dubios. Asa ca ma uit spre Andreea si “o incurajez” din priviri. Cu avant Andreea mea ii spune vamesului “yeah… and I am working at some company in Romania”. Super! Deja vedeam sirul de intrebari clarificatoare. Din fericire insa vamesu’ a fost multumit de raspunsul vag. Doua stampile si gata, bine am intrat in Canada.

 

DSC_1311.JPG

 

La aeroport ne asteapta Catalin, cu un tricou cu Romania. Si da, in tot timpul cat am stat in Montreal ne-am simtit ca acasa datorita romanilor minunati intalniti acolo. E adevarat, “acasa” avea cladiri neobisnuit de inalte pentru noi…

 

DSC_1144.JPG

 

A doua zi, o alta distractie, vine timpul sa scoatem motocicleta din vama. Asta s-a tradus prin cateva ore de zig-zag-uri pe la diferite birouri. Si ai zice ca cei de la vama de exemplu ar trebui sa aiba biroul care se ocupa cu verificarea coletelor ce vin in tara cu avionul well… in incinta aeroportului sau macar langa aerport, nu? Ei bine nu! Il au la vreo 40 de minute de mers cu autobuzul 209. Dupa care cobori la o interectie anonima intre camioane si mai mergi pe jos vreo 15 minute.

Eh, partea buna cu asezarea asta este ca, fiind atat de departe de colet in sine (care e inca in aeroport blocat pana isi dau ei avizul), baietii de la vama sunt niste draguti si nu prea mai au chef sa vina cu tine inapoi “all the way” ca sa iti verifice pachetul. Asa ca nici cu mine nu au avut chef. M-au intrebat ce e cu mine pe acolo, ce am in “colet”, au facut ochii putin mari cand am zis “o motocicleta”. Au mai intrebat 2-3 chestii si mi-au dat mult ravnita stampila albastra.

 

A fost amuzant, ca dupa ce am terminat cu vama, am zis sa intreb si eu, poate exista o varianta mai simpla sa ajung inapoi care sa evite mersul prin soare ca prostu.

 

Si imi zice aia de acolo: “desigur, mergi pana la capatul strazii si apoi faci stanga, si o sa ai aeroportul in fata”. Eu cam raman blocat, cum pana mea sa fie asa aproape icnat sa se poata merge pe jos? Ce nebunie mai e si asta? Si o intreb ” you mean I can walk to the airport”?

 

la care aia rade si zice : “ooo you don’t have your car with you? ah ah, no, of course you cannot walk, you need to take a taxi then”

 

Sa fii sanatoasa cucoana! Back to 15 minuts walking and 40 minutes busing for me…

 

DSC_1121.JPG Gata de drum! Sau aproape… imi lipsesc oglinzile!

 

La sfarsitul zilei insa, am avut ocazia sa fac primii kilometri pe motocicleta in Canada, plecand de la aeroport.

 

Trebuie sa spunem ca in cele 3 zile cat am stat in Montreal, nu ne-am simtit deloc departe de casa si asta datorita gazdelor noastre, Catalin si Catalina si Mihai si Cami.

 

De a doua zi, aveam sa plecam la drum. Toronto, venim! Ramaneti pe frecventa!

 

DSC_1172.JPG

 

 

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Salut. Am trimis cu cargo-partner din Otopeni. Daca esti interesat, iti dau contactul pe PM.

 

 

deocamdata nu e nevoie. planuiesc si eu o Canada + America (doar Nord) dar peste vreo 2-3 ani. cel mai probabil o sa te rog sa ne intalnim dupa ce va intoarceti :)

 

oricum, enjoy the ride si psihic tare ca dupa fiecare 10 000 de km o sa aveti nevoie de putere mai multa pentru a continua. dar oricum sunteti 2 si e mai simplu. bafta multa pe drumuri.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Io am pus berea la rece. Mai ramane ca ei sa puna frana :cheers:

 

Chif, sa traiesti! Sa stii ca foarte probabil o sa trecem prin Vancouver si ne-ar face placere sa ne vedem! Pastram legatura!

 

Lumea Noua I.4 - Din Montreal spre Toronto

 

Ne vine greu sa ne despartim de prietenii din Montreal. Dar calatorului ii sade bine cu drumul iar noua ne este dor sa calatorim pe Gunnar. Incarcam bagajele. Cum in tara nu avuseseram timp sa facem un test cu toate bagajele puse pe motocicleta, nici macar nu eram sigur ca o sa incapa. Dar de incaput, au incaput (multumesc nea’ Vasile pentru grilajul de bagaje de exceptie), insa acuma cu ea incarcata asa parca nu prea inteleg eu cum o sa fac sa ma descurc si sa merg cu ea asa grea. “Iar am luat prea multe cu noi”. Tin minte exact gandul asta pe care il am inainte de fiecare plecare lunga si de care nu scap nici acum.

 

DSC_1169.JPG

 

Si asa, demaram incet si… nesigur. Eu, mai mult concentrat la felul cum raspunde motocicleta acum. Andreea concentrata sa ma scoata pe drumul spre Toronto (ea fiind navigatorul).

 

“Dreapta pe aici!” … pe aici se lucreaza (chiar asa, canadienii astia parca au o pasiune sa repare drumurile). Mai bajbaim putin prin Montreal dar in cele din urma iesim din oras. Intre Montreal si Toronto sunt cam 500 si ceva de kilometri. Noi, propunandu-ne sa ii facem intr-o singura zi, nu prea avem de ales si ramanem pe autostrada. Ceea ce nu e chiar asa de rau, caci de abia avem timp sa ne reacomodam. Eu am timp sa ma obisnuiesc cu felul in care se manevreaza un gansac incarcat, Andreea isi gaseste locul pe scaun (configuratia bagajelor din spate este alta decat a fost anul trecut). Si amandoi ne regasim, din nou, la drum lung pe motocicleta. Bun. We rock!

 

DSC_1208.JPG

 

Da, sigur ca “we rock” dar altii o fac mai tare ca noi. Pentru ca nu sunt inca obisnuit cu viteza “de autostrada” si am doar un “ezitant” 90 km/h, suntem luati imediat in “primire” de tiruri care, ne depasesc civilizat dar promt, fara discutii.

 

DSC_1184.JPG

 

Nu e chiar un 18 wheeler american insa senzatia cand te depaseste asa ceva (duduie rau hardughia) este… interesanta.

 

Dar nu ne lasam intimidati si continuam. Gunnar, toarce linistit, drumul e liber, lat si fara curbe, ziua e frumoasa. Avem deci timp sa devenim mai atenti la detaliile din jur.

 

De exemplu, ca tot vorbeam de viteza, ma uit mai atent la semne sa vad care e treaba cu limitele de viteza. La canadieni, pe autostrada ai voie cu 100 la ora. Kilometri, nu mile. Da, 100 km/h si aia e.

 

Daca esti tentat sa depasesti viteza ei sunt draguti si iti reamintesc cam ce costuri ar putea sa apara pentru tine:

 

DSC_1195.JPG

 

 

 

Si daca combini informatia din imaginea de mai sus cu cea din imaginea de mai jos…

 

DSC_1238.JPG

 

 

 

… parca esti mai atent cand si cum apesi acceleratia (sau tragi acceleratia, dupa caz)

 

De la George si Luiza, prietenii la care aveam sa tragem in Toronto, am mai aflat cateva detalii. De exemplu ca daca depasesti viteza cu pana in 10% nu te opreste nimeni. Si, mai interesant, daca o coloana de masini merge cu o viteza peste limita, politia nu o sa opreasca de obicei pe nimeni. Motivul? Nu ar putea sa ii opreasca pe toti si nu este corect sa opreasca numai pe cativa . Haha… si totusi nimeni, se pare, nu profita de asta.

 

Ne continuam drumul si gasim si alte particularitati tipice, se pare, continentului nord American. La noi de exemplu, sunt sigur ca ati vazut un SUV tragand o rulota (da stiu, ii iubiti pe oamenii aia). Sau un camper ce are in spate agatata o bicicleta. Sau, prin Europa, ceva mai extreme, un camper ce are in spate o motocicleta. Ei bine, noi aici am vazut asta:

 

DSC_1196.JPG

 

 

 

Imi pare rau ca nu a incaput in imagine tot camperul. Dar era o namila comparabila cu un mini-autobuz. Iar in spate, (noi ne-am frecat la ochi cand am vazut) tragea un… SUV.

 

Aveam sa aflam ca asta e un obicei destul de raspandit pe aici. Si el, obiceiul, are desigur si o explicatie: Cand pleci in vacanta in “the great outdoors”, iti iei camperul. Dar ala fiind o mare namila, nu are voie chiar pe toate drumurile. Si atunci ce faci? Pai simplu, iti iei o masina “mai mica” si o tragi dupa tine – da, ati ghicit, masina mai mica este SUV-ul.

 

Solutia este una foarte buna, recunosc, rezolva problema. Insa numai cand ma gandesc ca doar camperul singur, fara sa traga nimic dupa el, consuma cam 30l/100 km. Si da, e vorba de benzina. Diesel pe aici nu prea se foloseste. Nici nu se gaseste la toate benzinariile.

 

DSC_1255.JPG

 

Si ca tot am adus vorba de asta, aici benzina “regular” este destul de ieftina. Cam 1,25-1,30 dolari. Canadieni. Deci hai sa spunem 4.5 RON/litru. Surpriza vine insa cand vrei sa alimentezi, te uiti mai atent la benzina asta “regular” si observe ca este de 87. Iar cea “super” este de 91. Doar la cateva benzinarii am vazut de 95 si era vanduta cu o denumire atent aleasa de marketing de parca iti vindeau combustibil de racheta.

 

Am citit curios in cartea motocicletei sa vad ce benzina e recomandata. Scria minim 91. Si apoi era un paragraf pentru Canada este acceptata si cea de 87. Ah, super.

 

Eu o sa incerc totusi sa pun de 91 minim ori de cate ori o sa pot, chiar daca e putin mai scumpa.

 

 

 

Si tot vorbind noi despre toate aceste particularitati ale “Lumii Noi” am ajuns pe nesimtite si in Toronto, unde aveau sa ne fie gazde George si Luiza.

 

DSC_1292.JPG

 

 

 

Data viitoare, calatorim impreuna pana la Niagara. Ramaneti pe frecventa!

 

 

 

Scris din Silver Maple Campground, undeva pe TransCanadian Highway 17.

 

 

Toata povestea aici: Micadu.ro

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Ati pornit-o bine, drum bun!

 

Referitor la benzina, este o mica confuzie la mijloc, in Europa se foloseste un sistem de masurare numit RON (Research Octane Number) si in State AKI (Anti-Knock Index).

 

100 RON = 92 AKI

98 RON = 91 AKI

95 RON = 89 AKI

91 RON = 87 AKI

 

Asa ca nu te speria cand bagi de 89, este echivalentul 95 european :moto:

Editat de chif
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +36000 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +18000 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Creează nouă...