Este nevoie de BOR? De ce sunt ateu?

[paul_biker]

Acum 56 minute, frankone a spus:

evolutia [...] este adevarata si demonstrata

 

In visele ateilor poate, in realitate nu a fost niciodata observata sau demonstrata. Evolutia de care vorbesti tu e imposibila si absurda, doar o teorie masonica de zapacit mintile celor slabi si necredinciosi.

 

Acum 37 minute, frankone a spus:

 toti sunt masoni si uneltesc impotriva credintei tale

Hai ca m-ai facut curios.. si Dobzhasnky a fost tot mason? (fuguta repede pe wikipedia si vezi cine a fost.. hint: a fost ortodox de-al tau si e considerat un parinte al evolutionismului :)))))

 

Nu toti, aproape toti, comunitatea stiintifica e controlata oricum de ei. Documentarul pe care l-am pus mai sus dovedeste asta dar voi aveti ochelari de cal. Dar daca esti ignorant nu ai cum sa intelegi amploarea conspiratiei. 

 

Dobzhasnky daca credea in evolutie atunci nu era ortodox, cele 2 credinte sunt incompatibile.

Editat Iunie 30, 2020 de paul_biker

[frankone]

Chiar acum, paul_biker a spus:

Evolutia de care vorbesti tu e imposibila si absurda

ia zi, ce ti se pare absurd la ea, poate ne rupem din timp sa te educam :)) sper ca nu vii cu parodia aia de argument ca daca omul se trage din maimute de ce mai exista maimulte :))) ca la nivelul asta esti din cate lasi sa se vada.

[paul_biker]

Acum 41 minute, Starcream a spus:

Te rog frumos sa ma ierti, am purtat discutia pana acum nestiind la ce nivel suntem. Acum ca stiu, as vrea sa te intreb cum crezi tu ca e Pamantul, sferic sau plat? Eu cred ca stiu ce crezi, dar vreau sa ma conving.

 

 

Iti raspund la intrebare pe alt topic, nu aici. Aici e vorba despre Biserica.

Acum 6 minute, frankone a spus:

ia zi, ce ti se pare absurd la ea, poate ne rupem din timp sa te educam :)) sper ca nu vii cu parodia aia de argument ca daca omul se trage din maimute de ce mai exista maimulte :))) ca la nivelul asta esti din cate lasi sa se vada.

 

Ce mi se pare absurd? Totul in principiu. Explica-mi tu cum si de ce au iesit animalele din apa si pe ce baza au dezvoltat membre si in cat timp s-a petrecut treaba asta?

[frankone]

Acum 17 minute, frankone a spus:

ia zi, ce ti se pare absurd la ea, poate ne rupem din timp sa te educam :))

m-a luat gura pe dinainte.. ne-am pierde timpul. In plus, vorba ta, topicul asta nu este despre evolutie ci despre bor.

[categoria"A"]

Acum 37 minute, Starcream a spus:

  

Poti sa le zici Energii, Energon, cum vrei tu. Tot niste povesti inchipuite sunt...

 

Doar ca Sfintii Parinti vorbeau despre Energiile lui Dumnezeu pe la anii 300. Cam cata imaginatie ar fi putut avea un om de acum 1700 de ani, cam ce putea sa-si inchipuie, ca sa scoata pe gura un termen precum "energie"? Tu ce zici?

Sf. Grigore de Palama spunea pe la anii 1300 urmatoarele: "Dumnezeu este numit lumină, nu după esenţa Sa, ci după energia Sa".

Pai hai sa ne imaginam putin cam cum era lumea in care traiau oamenii astia care vorbeau despre lumina si energie. Gandind cu mintea de azi, ni se pare o chestie banala (desi nici azi nu este chiar atat de banala pe cat pare la prima vedere).

 

 

[frankone]

Acum 34 minute, paul_biker a spus:

in realitate nu a fost niciodata observata sau demonstrata

daca tot repeti la nesfarsit o enormitate, nu o face adevarata. Pune mana si cauta carti de specialitate si documentare, si vezi ce munte de dovezi sustin evolutia. Acelasi Dobzhanksy zicea dupa o viata dedicata stiintei, ca nimic nu are sens in biologie decat in lumina evolutiei. Un ratacit mason cu ochelari de cal....

[paul_biker]

Acum 4 minute, frankone a spus:

daca tot repeti la nesfarsit o enormitate, nu o face adevarata. Pune mana si cauta carti de specialitate si documentare, si vezi ce munte de dovezi sustin evolutia. Acelasi Dobzhanksy zicea dupa o viata dedicata stiintei, ca nimic nu are sens in biologie decat in lumina evolutiei. Un ratacit mason cu ochelari de cal....

 

Nu multumesc, nu am ce sa invat din cartile care sustin minciuni si sunt impotriva lui Dumnezeu.

[frankone]

Acum 8 minute, paul_biker a spus:

Nu multumesc, nu am ce sa invat din cartile care sustin minciuni si sunt impotriva lui Dumnezeu.

asta apropos de ochelarii de cal :))))) de unde stii daca nu vrei sa le citesti? ca asa ti-au zis altii despre ele :)))

[smar2]

Acum 3 ore, paul_biker a spus:

Poate explica stiinta moderna minunea luminii sfinte de la Ierusalim? Si de ce aceasta nu arde in primele minute?

 

Auzi? si baietii astia tot de la Ierusalim au luat lumina? ca vad ca nici jarul asta nu prea arde... sau poate o fi jar cu led-uri...

 

 

Editat Iunie 30, 2020 de smar2

[andrei111]

Mai oameni buni. Eu refuz ca @paul_biker vorbește serios. Omul trolleaza, ce naiba.

Nimeni nu poate sa fie atât de obtuz 

[Vizitator goe 75]

Nu nu , ala nu este limbaj de troll . Este produs BOR 100% . 

 

[frankone]

Acum 6 ore, paul_biker a spus:

Explica-mi tu cum si de ce au iesit animalele din apa si pe ce baza au dezvoltat membre si in cat timp s-a petrecut treaba asta?

iti recomand sa citesti despre Tiktalik, o fosila descoperita de Neil Shubin. (un alt mason cu ochelari de cal). Vei afla cum si de ce. Dar stiu ca nu te intereseaza, asa ca ma mir de ce ai mai intrebat.

 

Daca ai intelege "fortele" care modeleaza evolutia, si ai inceta aberatiile cu "intamplarea",  ai vedea cate lucruri dintr-o data isi gasesc explicatii extraordinar de coerente, spre deosebire de povestile voastre penibile.

 

[Altair]

 

Acum 30 minute, easy ride on! a spus:

 

Intamplator, pana "ne nastem", inca traim in lichid amniotic (un fel de apa), dar cu membre deja dezvoltate.

Cine explica coincidenta asta?

 

Degeaba, daca nu-l baga popa in apa nu e viu. Doar ce e botezat crestin ortodox e viu. Restul e butaforie pentru ortodocsi, si exemplu de cum sa ajungi in iad bineînțeles. 

 

@paul, despre rai ai vreo broșură?

[paul_biker]

Acum 41 minute, Altair a spus:

 

 

Degeaba, daca nu-l baga popa in apa nu e viu. Doar ce e botezat crestin ortodox e viu. Restul e butaforie pentru ortodocsi, si exemplu de cum sa ajungi in iad bineînțeles. 

 

@paul, despre rai ai vreo broșură?

 

DESPRE RAI

Acum am să vă spun ceva despre Rai într-o istorioară care urmează de aici înainte. V-am spus că marele Apostol Petru pe Tabor ar fi voit veşnic să rămână acolo împreună cu Hristos, învăţătorul său, cu Ilie şi cu Moise, pentru că a gustat câteva clipe din slava raiului şi din slava dumnezeirii lui Iisus Hristos. Şi iată ce am a vă spune.

A fost în Constantinopol un împărat roman pe la anul 814 şi a avut un frate al său după trup.Acesta nu s-a mai însurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios şi văzând cum trece viaţa aceasta ca fumul şi ca visul, ca floarea şi ca umbra, s-a gândit să se ducă la o mânăstire să se facă călugăr.

Şi s-a dus la o mânăstire din munţii Constantinopolului, la apa Şangarului. Şi-a împărţit toată averea lui şi a dat-o la săraci şi s-a îmbrăcat în rasa călugărească, primind numele de Cozma. Iar călugării ştiindu-l că învăţase carte cu împăratul şi văzând ascultarea şi smerenia lui, l-au pus stareţ; şi a stăreţit timp de 10-12 ani.

Apoi a căzut într-o boală foarte grea şi a zăcut mai mulţi ani, iar în una din zile şi-a dat duhul. Şi s-au adunat călugării care erau aproape trei sute, şi au început a plânge după păstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma căci aşa îl chema. Şi stăteau uimiţi şi plângeau că un stareţ ca acela nu avusese mânăstirea de la începutul ei.

Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu a înviat.

Când a înviat privea cu ochii, cum stătea culcat cu faţa în sus pe laiţă, în podul casei. Şi cum stătea cu ochii aţintiţi în podul casei, şoptea cu buzele sale încet nişte cuvinte neîncheiate şi neînţelese de nimeni. Şi a stat aşa timp de aproape o zi întreagă. După aceasta a deschis ochii şi când a văzut pe călugări în jurul lui, a început a căuta în sân.

Şi căutând în sân, îi întreba pe călugări: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Şi mai trecea oleacă şi iar căuta în sân şi întreba: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Atunci călugării au văzut că el a avut mare descoperire şi au început a plânge, zicând:
- Părinte sfinte, dar cum de vorbeşti sfinţia ta acum? Ştii c-ai murit?
- Ştiu.
- Ştii că de ieri, pe vremea aceasta ai fost mort? Spune-ne nouă, dacă poţi, te rugăm cu lacrimi, unde ai fost 24 de ore, cât ai fost mort? Şi ce pâine ceri de la noi? Ce bucăţi de pâine cauţi în sân? Două bucăţi de păine uscată.

Atunci şi-a dat el seama că a fost răpit în cealaltă lume şi a zis ucenicilor săi:
- Dragii mei, adunaţi-vă aici că am să vă spun câte am văzut şi câte am auzit pe unde am fost şi câte mi-a ajutat Dumnezeu să ţin minte. Apoi a început să le spună aşa:
"Ştiu că ieri pe vremea aceasta, am murit. Şi când am murit, au venit în jurul meu o mulţime de diavoli, care de care mai urâţi. Unii boncăluiau ca taurii, alţii nechezau ca şi caii, alţii croncăneau ca şi corbii, alţii şuierau ca şerpii şi toţi se repezeau la mine să mă ia. Şi spuneau: "N-ai făcut pocăinţă destul! Ai fost frate de împărat, ai trăit în palate şi încă nu ţi-ai ispăşit păcatele prin pocăinţă la mânăstire. Eşti al nostru!"

Şi zicea stareţul Cozma: "Eu cât am trăit, aveam în chilia mea icoana celor doi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi m-au luat dracii, unii mă împingeau din urmă, alţii mă trăgeau înainte, alţii mă împungeau, alţii mă muşcau şi mă duceau.

Iar eu strigam la Maica Domnului şi la cei doi sfinţi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul, să vină, să nu mă lase. Şi m-au dus diavolii şi deodată am ajuns la o prăpastie, o râpă, care nu era mai largă decât cât ar arunca un om voinic o piatră, ca o azvârlitură de piatră, dar adâncimea ei era până la iad.

Şi se auzeau în acea râpă, în acea prăpastie mari ţipete, mari vaiete, mari tânguiri. Şi peste toţi care erau acolo înăuntru mergea un rând de foc şi ei strigau: "Vai de noi şi de noi şi de cei ce ne-au născut pe noi". Şi dracii voiau să mă dea în prăpastia aceea.

Deodată s-a făcut o punte mică peste prăpastie, numai de două degete, dar fără bară. Şi ziceau dracii: "Din două una ai să faci: ori te dăm aici în prăpastia aceasta, ori treci puntea".

Şi spunea Sfântul Cozma: "Îmi era foarte greu şi una şi alta. De cad în prăpastie, mi s-a spus că aceea este gura iadului şi mă înghite şi nu mai ies. Ca să mă sui pe punte era de asemenea imposibil că toţi cădeau. Atunci când ei mă târau să mă arunce în flăcări, am strigat: Maica Domnului, nu mă lăsa! Şi deodată a apărut o femeie îmbrăcată în alb, ca fulgerul, şi doi apostoli. Erau Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi a zis Maica Domnului către Apostoli: "Ioane şi Andrei, luaţi sufletul acesta din mâinile dracilor şi-l duceţi până la Raiul desfătării". Şi atunci dracii au fugit toţi, şi m-au luat cei doi apostoli, iar Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Şi a zis apostolul: "Nu te teme, frate Cozma, de acum mergi cu noi. Sai pe punte!" Şi-au sărit ei pe puntea aceea numai de două degete. Şi un apostol mă ducea de mână înainte şi unul mergea în urmă şi mă ţinea.

Şi-am trecut acea mare prăpastie pe puntea cea îngustă, dar la capătul punţii, era un arap care se părea că ajunge până la nori şi limba lui de zeci de metri afară de focşi ochi de flăcări şi acest arap stătea cu o mână deasupra prăpastiei şi mâna aceea care stătea deasupra prăpastiei era umflată ca un stâlp, iar cealaltă era zbârcită şi lungă.

Acela când ne-a văzut pe noi cu greu s-a dat în lături şi scrâşnea cu dinţii la mine: "Mi-ai scăpat de data aceasta, dar ai să mai vii odată pe aici". Şi eu, după ce am trecut de arapul acela, am întrebat pe Apostolul Andrei şi pe Ioan:
- Sfinţii ai lui Dumnezeu Apostoli, cine este arapul acela care stă la capătul punţii aceleia pe unde am trecut?
- Acela este satana. Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Domnul puterii văzduhului.
- Dar de ce are mâna aceea umflată, care o întinde deasupra prăpastiei aceleia?
- De-atâtea suflete câte ia de pe punte, şi-i aruncă mereu în gura iadului. Că veşnic, veşnic vin de pe faţa pământului şi i s-a umflat mâna cât ia de pa punte şi aruncă în iad!
- Dar eu, am întrebat, am să scăp de el?
- Tu ai să scapi, fiindcă ai avut pe Maica Domnului ocrotitoare şi pe noi. Deci nu te teme de el, căci mergem până la Raiul desfătării.

Şi am mers după ce am trecut de arapul acela şi am dat de nişte câmpii verzi cu milioana de milioane de flori de multe feluri de culori şi era o mireasmă de flori cum nu este pe faţa pâmăntului şi cum nu poate să-şi închipuie nimeni. Şi florile acelea le bătea un vântişor aşa cald, iar deasupra florilor erau cete, cete de copii cu aripi strălucitoare, care mergeau şi zburau deasupra florilor şi cântau aşa: "Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta".

Mergând noi printre milioanele acelea de grupuri de copii, care zburau pe deasupra florilor, în mijlocul acelei câmpii am zăzut un bătrân cu barbă albă, frumoasă, veşmintele lui străluceau ca soarele şi am mers acolo. Şi când am mers noi cu apostolii, cu Andrei şi cu Ioan, bătrânul acela a binecuvântat pe apostoli şi i-a sărutat pe frunte, iar ei i-au sărutat mâna. Atunci am întrebat eu pe apostoli:
- Domnii mei, cine este bătrânul acesta aşa de frumos şi de ce sunt atâtea milioane de copii care zboară pe aici?
- A auzit de "Sânul lui Avraam"?
- Am auzit în Evanghelie.
- Ei, acesta este Avraam Patriarhul, iar milioanele de copii care cântă aici şi zboară pe deasupra florilor sunt sufletele drepţilor care au intrat în "Sânul lui Avraam" şi care au fost drepţi şi milostivi ca el.

După aceea ne-am luat rămas bun, de la acela care zicea că este Avraam şi am pleact zburând; mergeam prin văzduh cu iuţeală mare şi am ajuns în altă parte şi acolo odată s-au făcut nişte ziduri de aur şi de pietre scumpe şi nişte porţi în forma fulgerului, iar nişte tineri foarte frumoşi, încinşi cu curcubee de aur, stăteau la porţi şi aveau săbii de foc; la poartă şi pe poartă era, ca şi cum ar răsări soarele, lumină ca fulgerul. Şi au întrebat acei de la poartă pe Apostolul Andrei şi pe Ioan:
- Unde duceţi sufletul acesta?
Şi a zis Apostolul Andrei:
- Avem poruncă de la Maica domnului şi de la Domnul nostru Iisus Hristos să-l ducem până la Raiul desfătării.

Atunci s-au deschis porţile singure şi am intrat după acele ziduri. Acolo am văzut nenumărate biserici şi palate ale cerului. Nimeni nu putea să numere atâtea biseric, şi atâtea minuni se vedeau, încât limbă de om nu poate povesti. Erau pomi care numai pe o singură ramură rodeau 60-70 feluri de roade.

Florile şi frunzele pomilor cântau slavoslovia lui Dumnezeu. Şi fiecare pom avea un cort; dar nici pomii nu semănau unii cu alţii şi nici corturile. Şi în cort era o masă şi un scaun de aur şi bucate şi băututri scumpe pe masă. Dar bucatele nu semănau, iar la fiecare cort, la fiecare masă stătea o persoană foarte frumoasă, ca de treizeci de ani.

Toţi erau de această vârstă, căci la judecată toţi vor învia cu vârsta de treizeci de ani, după cum arată Sfinţii Părinţi. Şi acolo cântau păsări, milioane şi milioane, dar nici păsările dintr-un pom nu semănau cu cele din alţi pomi. Culoarea aripilor păsărilor numai Dumnezeu o ştia şi păsările acelea unele erau albastre, altele roşii, altele vişinii, altele gri, altele albe, altele trandafirii, şi cântau negrăită frumuseţe, psalmi şi rugăciuni.

La unul pomul era de mărgăritar, la altul de onix, la altul era de rubin, la altul era de safir, la altul era de ametist, şi aşa mai departe. Şi mesele, la unul era de marmură, la altuş de aur, la altul de argint, şi nici scaunele nu semănau. Şi era atîta frumuseţe şi atâta cântare acolo, iar mulţimea pomilor şi a corturilor şi felurimea aceea atât de frumoasă nu mai avea margini.

Şi mergând noi pe acolo, eram uimiţi de atâta frumuseţe şi cântare. Atunci am întrebat pe Apostolul Andrei:
- Domnii mei, aici este Raiul desfătării?
- Nu frate, de abia am ajuns la pământul celor blânzi.

Vezi ce spune în fericirea a treia din Evanghelie: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Să nu credeţi că este vorba de pământul acesta stricăcios. Auzi ce pământ îi aşteaptă pe cei blânzi! Şi de-abia am ajuns la pământ şi am întrebat:
- Dar de ce corturile sunt altfel şi bucatele şi băuturile altfel şi pomii altfel şi scaunele altfel şi păsările cântă altfel dintr-un copac în altul?

Atunci mi-a spus Apostolul Andrei:
- N-ai auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri şi Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Deci aici, frate Cozma, să ştii că şi cortul şi masa şi pomul şi poamele şi păsările toate sunt după mărimea faptelor bune ale fiecărui om. Cum şi-a împodobit cineva pomul pe faţa pământului cu post, cu facere de bine, aşa îl găseşte dincolo şi se va veseli în vecii vecilor, că aici nu mai este bătrâneţe, nu mai este boală, nu mai este moarte, nu mai este durere.

De aceea este depărtare şi deosebire de la un pom la altul, pentru că este după măsura faptelor bune ale fiecărui suflet care a ajuns aici. Şi a mers sufletul dreptului aceluia zburând ca gândul, că aşa merge sufletul ca razele soarelui de repede. Şi a mers cam cât ar merge un om cinci sute de ani pe jos. Noi am mers deci în câteva minute, pentru că mergeam ca gândul.

Şi am dat de alte zidiri de milioane de ori mai frumoase ca cele dintâi. Şi la alte porţi în forma fulgerului şi la ele nu mai erau tineri, ci erau serafimi cu şase aripi care păzeau. Şi am întrebat:
- Domnii mei, ce ziduri, ce cetate este aici?
Şi au zis:
- Acum, frate, ne apropiem de Palatul Noului Sion al lui Hristos, care-l va da celor doisprezece Apostoli după Judecata de Apoi.

Şi îndată porţile cele în chipul fulgerului s-au deschis şi serafimii aceia au întrebat:
- Unde duceţi sufletul acesta?
Şi a zis Apostolul Ioan Evanghelistul:
- Poruncă avem de la Mântuitorul şi de la Maica Domnului să-l ducem până la Raiul desfătării.

Atunci ne-au dat drumul şi am intrat.

Când am intrat dincolo de aceste ziduri, am văzut munţi de aur şi am văzut un palat, care avea douăsprezece temelii, cum spune la Apocalipsă, cu douăsprezece pietre scumpe şi douăsprezece uşi în douăsprezece părţi şi acoperit cu aur curat şi lumina ca ziua şi era o lumină acolo care strălucea de milioane de ori ca soarele, iar soarele nu se vedea acolo.

Şi palatul acesta avea douăsprezece uşi şi n-am văzut acolo nici pasăre, nici om, nici fiară, nici îngeri, nici oameni. Şi am întrebat pe Apostolii care mă conduceau:
- Domnii mei, ce este palatul acesta şi câtă mărime are?
Şi a zis Apostolul Andrei:
- Acest palat este atât de mare, cât ar merge un om o mie de ani pe jos şi nu-l înconjură. Acesta este palatul celor doisprezece Apostoli, care se cheamă Noul Sion şi care-l vor lua Apostolii după Judecata de Apoi pentru osteneala lor, că au predicat Evanghelia în lume şi au murit martiri şi li s-au tăiat capetele pentru dragostea şi credinţa în Iisus Hristos.

Şi am trecut şi de acel palat şi zburam peste munţii cei de aur şi era o mare de cristal, cu apa ca cristalul de limpede şi avea o mireasmă de trandafiri care nu se poate spune pe faţa pământului. Şi am trecut pe deasupra acelei mări şi am ajuns la un râu care curgea ca cristalul şi erau ierburi şi flori multe şi nişte copaci înalţi şi foarte frumoşi, cum nu am mai văzut pe faţa pământului şi erau flori până sus şi nişte păsări mari cântau acolo şi ziceau aşa:
Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Şi am întrebat pe Apostolul Andrei:
- Domnul meu, ce zic păsările acestea, căci cântă din psalmi?
- Ai auzit ce zic? Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Păsările acestea, fiule, nu mai mor în veacul veacului. Ele sunt pline de Duhul Sfânt şi proorocesc şi arată că aici în frumuseţea aceasta nu are să poată intra nimeni decât acela căruia i se vor ierta păcatele şi i se vor acoperi fărădelegile.

Atunci am întrebat:
- Dar care păcate se iartă la om şi care se acoperă?
Şi a zis:
- Păcatele pe care le-a cunoscut omul că sunt păcate şi le-a mărturisit la duhovnic şi i-a părut rău şi a făcut canon pentru ele, se iartă. Iar acelea pe care omul nu le-a ştiut că sunt păcate sau le-a uitat, nu din rea voinţă, ci din neputinţă, acelea se acopăr din mila lui Dumnezeu, că altfel nici un suflet nu ar fi ajuns aici. Pentru că, auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra întru împărăţia cerurilor.

Mergând noi aşa, s-a făcut un tunel, un munte de aur şi un tunel mare, dar tunelul acela lumina ca soarele şi acolo era o masă mare, căreia nu i se vedea marginea. Şi stăteau oamenii la mese şi îngerii slujeau la mese şi puneau băuturi cereşti şi mâncăruri cereşti şi era mare veselie. Şi erau mii şi mii care se veseleau şi cântau şi stăteau la mese.

Şi spune Sfântul Cozma:
- Când m-am uitat la masă, am început a cunoaşte oameni de la noi din oraş, din Constantinopol şi din sat şi călugări de-ai noştri şi neamuri care au mers la bine şi foarte mă bucuram că am dat acolo peste oameni cunoscuţi. Dar ce folos, că am stat acolo numai câteva minute şi numai am auzit un glas: "Luaţi pe stareţul acesta de aici, şi-l duceţi înapoi, iar în locul lui aduceţi pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Trăian!" Că era mânăstirea de la Alfa apropiată de mânăstirea Trăian cum este mânăstirea noastră, Sihăstria, aproape de mânăstirea Secu, aproape. Şi îndată a venit îngerul Domnului, zicând:
- Frate Cozma, iată n-am ajuns la Raiul desfătării.
- Dar unde suntem?
- Dacă treceam tunelul acesta ajungeam în Raiul desfătării, dar este porunca lui Hristos să te ducem înapoi în trup, căci plâng călugării după tine, că au rămas fără păstor. Şi avem poruncă să te ducem. Deci nu mai ajungem la Raiul desfătării.

Deci, mi-am luat rămas bun de la aceia şi toţi îmi spuneau: "Nu te teme, frate Cozma, că tot aici ai să vii, când va fi sfârşitul tău!" Şi m-au luat pe altă cale şi am trecut şapte iezere de munci, şi m-au dus de am văzut muncile iadului şi am ajuns iarăşi în câmpia aceea unde era Avraam şi ne-am dus la el şi a întrebat Patriarhul Avraam:
- Dar l-aţi dus până la Raiul desfătării?
Iar ei au zis:
- Nu, ci până aproape de Raiul desfătării, căci a venit poruncă de la Dumnezeu să-l ducem în trup şi să învie, căci plâng după el fiii săi duhovniceşti!
Atunci Avraam a zis:
- Dacă se duce înapoi pe faţa pământului şi învie, am să-i dau şi eu ceva.

Şi mi-a dat un pahar de aur cu vin, şi trei bucăţi de pâine albă, curată. Şi-am băut din vinul acela puţin, şi atât era de bun şi dulce că a trecut în toate simţirile mele şi ştiu că am mâncat şi o bucată de pâine şi am zburat din grădinile acelea.

Şi am ajuns iarăşi la arapul acela care se lăuda că am să mai trec şi am trecut iarăşi prăpastia aceea mare pe care o trecusem şi deodată m-am văzut în mânăstire şi acum, cum mă vedeţi.

Ştiam că Patriarhul Avraam mi-a dat trei bucăţi de pâine, şi numia una am mâncat-o şi am băut vin acolo în "Sânul lui Avraam". Însă două bucăţi de pâine au rămas şi ştiu că le-am pus în sân. Aceasta caut eu acum. Vă rog, daţi-mi cele două bucăţi de pâine pe care mi le-a dat Părintele Avraam, căci ştiam că le-am pus în sân. Şi dacă vreţi, duceţi-vă repede până la Mânăstirea Trăian şi vedeţi dacă monahul Atanasie nu cumva a murit!

Când s-au dus fraţii, atunci îl scoteau pe năsălie din chilie. Şi a spus cuviosul Cozma:
Ştiţi unde se duce Atanasie? Se duce în preajma Raiului desfătării, la acea masă, îngerească, căci am auzit că mi-a spus mie: "Luaţi-l pe acesta de aici, duceşi-l în trup, că plâng călugării după el şi aduceţi în locul lui pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Traian". Deci să ştiţi că monahul Atanasie s-a dus în locul meu şi se va bucura în vecii vecilor.

Aşa a fost Sfântul Cozma în Rai şi a văzut acolo şi pământul celor blânzi şi lăcaşul drepţilor. Aduceţi-vă aminte de predica aceasta, de pământul celor blânzi că fiecare îşi împodobeşte acolo pomul şi masa şi bucatele şi poamele şi păsările, toate, după cum se va osteni în viaţa aceasta ca să facă voia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel zice: Petrecerea noastră este în ceruri. Ferice de creştinul acela care trăieşte pe pământ, iar cu mintea lui trăieşte în cer; cu mintea lui se înalţă la Dumnezeu şi după puterea lui se osteneşte să facă fapte bune, ca să se ducă în Raiul desfătării.

Acolo nu mai este moarte, nu mai este bătrâneţe, nu mai este durere, nu mai este boală, nu mai este frică. Ci veşnic va avea, cum zicea Apostolul Pavel, dreptate şi bucurie şi pace întru Duhul Sfânt.

Dumnezeu şi Preacurata Lui Maică să ne ajute la toţi să ajungem şi noi păcătoşii măcar cât de cât să moştenim "un colţişor de Rai", cum spune bătrânul Părinte Paisie câteodată la molitfă, numai să nu fim afară de Raiul lui Dumnezeu, ca nu cumva, Doamne fereşte, să ne chinuim în veci.

Părintele CLEOPA

 

[Altair]

Asa ceva... Peste tot numai pe cunostinte, interventii si învârteli. Milioane de grupuri de copii care zboara într-una si altii care stau toata ziua si umfla matzu'. Idealul existenței, spiritualitate inalta, apogeul binelui. 

Bine mai baiatule, tu chiar nu vezi ca asta incearca si BOR sa facă, raiul pe pământ, aur, stralucire, ghiortaiala cu bucate scumpe si alese, vin de-ala smecher de-a lui Avraam si paine alba de ți-o bagi in san ca sa ai ce sa cauti cand te trezesti din betie?

Ce am remarcat e ca nu era picior de femeie acolo, makes sense. 

[paul_biker]

Acum 51 minute, Altair a spus:

Asa ceva... Peste tot numai pe cunostinte, interventii si învârteli. Milioane de grupuri de copii care zboara într-una si altii care stau toata ziua si umfla matzu'. Idealul existenței, spiritualitate inalta, apogeul binelui. 

Bine mai baiatule, tu chiar nu vezi ca asta incearca si BOR sa facă, raiul pe pământ, aur, stralucire, ghiortaiala cu bucate scumpe si alese, vin de-ala smecher de-a lui Avraam si paine alba de ți-o bagi in san ca sa ai ce sa cauti cand te trezesti din betie?

Ce am remarcat e ca nu era picior de femeie acolo, makes sense. 

 

M-ai intrebat despre Rai, ti-am dat despre Rai. Nu iti place, treaba ta.

 

DRUMUL SUFLETULUI DUPÃ MOARTE

Frații mei, sã ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Sã știți cã suntem pe pãmânt strãin și cãlãtori. Auziți ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pãmânt și strãin ca toți pãrinții sãi. Nimeni nu rãmâne în lumea aceasta. N-am venit sã stãm aici. Aici este o trecere necontenitã; am rãsãrit prin naștere și asfințim prin moarte.

Sfântul acela, dumnezeiescul Iov, zice așa: Din pântecele maicii mele am cãzut în groapã. Ați auzit? Atât i s-a pãrut viața pe pãmânt, dupã 400 de ani. Cã, dupã bãtaia aceea Dumnezeu i-a mai dãruit 140 de ani de viața, dupã ce l-a încercat cu atâtea chinuri și boli; și atât i-a pãrut, cã din pântecele maicii sale a sãrit în groapã. O sãritura i-a pãrut viața.

Voi nu auziți cu ce ne aseamãnã Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Și iarãși: Zilele lui ca umbra trec.Și iarãși: Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat.

Și iarãși zice: S-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscãciunea s-au uscat. Și iarãși: Zilele anilor noștri ca pânza pãianjenului.Cu pânza pãianjenului s-au asemãnat zilele vieții noastre. Adicã, cât este de slabã pânza pãianjenului, așa-i de slabã viața noastrã pe pãmânt; suntem umbra, vis și floare pe pãmânt!

Dumnezeu zice lui Isaia: Ascultã, proorocule, strigã și zi așa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbã și toatã slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a cãzut, iar cuvântul Domnului rãmâne în veac.Deci, sã nu punem bazã pe viața aceasta, cã-i umbrã și vis.

Știți ce rãmâne în veci? Sufletul. Trupul vedeți cã se face țãrânã. Cã îngropãm și dezgropãm morții și se fac în puținã vreme țãrânã. Mai ales dupã o vreme nici oasele nu mai rãmân; toate se fac nimic.

Asta-i și porunca cea dintâi, cã pãmânt ești și în pãmânt vei merge. Dar sufletul nu moare niciodatã. Sufletul rãmâne în vecii vecilor, cã el este duh și nu poate sã moarã. Așa l-a fãcut Dumnezeu.

Dar, ca sã știți ce se întâmplã cu sufletul când moare omul, am sã vã spun care-i drumul sufletului imediat dupã moarte, dupã tradiția Bisericii Ortodoxe.

De când murim și pânã la 40 de zile, când are loc judecata particularã a sufletului și se hotãrãște de Dumnezeu unde o sã stãm, la bine sau la rãu, pânã la judecata de apoi, este un timp de tranziție, adicã un timp provizoriu, pentru drepți și pentru pãcãtoși.

Când moare omul și când își dã sufletul, în clipa aceea apar în fața lui atâția diavoli, câte pãcate a avut omul și atâția îngeri sfinți, câte fapte bune a avut el în viațã. Așa aratã Sfântul Efrem Sirul.

Și este o mare luptã atunci. Cã sfintele puteri se luptã cu diavolii cum sã ia sufletul, cã ei zic cã este al lor, cã are pãcate mai multe; iar îngerii zic cã are mai multe fapte bune. Și este o mare luptã și de aceea se teme sufletul sã iasã din trup. I se leagã limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate sã spunã. El ar spune: "Uite, câți diavoli au venit!".

A vãzut la Agapia Veche, pãrintele Eftimie, cu o sãptãmânã înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: "Uite cum se luptã! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap și-i lovesc pe draci. Uite cum fug!"

Cu o sãptãmânã înainte a spus când va muri, cãci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toți vãd taina aceasta, și sã o poatã spune; o vãd, dar nu o pot spune.

Atunci în ceasul morții are mare îndrãznealã îngerul de la botez. Când vine acesta, toți se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vã rugați acasã, dupã ce ați terminat rugãciunile, sã faceți și câteva închinãciuni la îngerul pe care îl aveți de la Botez și sã ziceți așa: "Sfinte Îngere, pãzitorul vieții mele, roagã-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine pãcãtosul sau pãcãtoasa!".

Pentru cã acest înger, nu numai cã ne pãzește acum, dar el ne pãzește și în vremea morții. El cãlãtorește cu noi prin vãmile vãzduhului, pânã la 40 de zile și îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacã nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.

Auziți ce zice în Psaltire: Nici sã dormiteze cel ce te pãzește. Și iarãși zice: Tãbãrî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul și-i va izbãvi pe ei. Deci este clar cã îngerul este cel ce ne pãzește și în viața de acum și dupã ce murim, pânã la 40 de zile.

Vine acel înger și zice: "Dați-vã la o parte, diavolilor! Eu știu viața acestui suflet, de când s-a nãscut și pânã acum". Și îngerul, venind, începe a vorbi cu sufletul așa: "Nu te teme, frate suflete!" Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru cã și îngerul și sufletul sunt ființe raționale, de sine stãpânitoare, cuvântãtoare și sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie: Și vor fi toți ca îngerii lui Dumnezeu.

Iatã trupul tãu! Ia aminte, frate suflete, acesta-i trupul tãu, aceasta-i casa ta în care ai stat pânã acum. Cu acesta te-ai zãmislit în pântecele maicii tale, cu acesta ai trãit 20, 60, 80, câți ani a vrut Dumnezeu sã-ți dea pe pãmânt; cã la Dumnezeu este viața, iar nu la noi.

Ia aminte, frate suflete, când va suna trâmbița judecãții de apoi, într-o clipealã a ochilor are sã învie acest trup, cum îl vezi, și ai sã intri într-însul și ai sã mergi la judecatã, cum spune Apostolul Pavel: Toți vor sta înaintea divanului judecãții lui Iisus Hristos, ca sã ia fiecare dupã cum a lucrat, bine sau rãu.

Îngerul pãzitor îi aduce iar aminte: "Iatã, frate suflete, când erai copil mic - sau copilițã micã - te-a trimis mama sã aduci o cãldare de apã sau sã aduci zarzavat din grãdinã, sau sã aduci gâștele de la pãscut, sau sã faci o treabã cât de micã în ogradã. Uite, așa gândeai tu atunci; așa înțelegeai tu atunci". Și începe sã-i aducã aminte din mica copilãrie ce bine a fãcut el cu trupul acesta și ce rãu a fãcut. "Uite așa ai fãcut, când erai în clasa întâi la școalã, în a doua, a treia; uite așa fãceai! Dupã ce ai ieșit în lume, când erai fatã mare sau flãcãu, când te-ai însurat sau mãritat, uite așa fãceai". Și-i aduce aminte din pruncie și pânã la moarte în fiecare zi și ceas ce a fãcut. Cã sufletul, dupã ce iese din trup, foarte tare ține minte. Este ca razele soarelui. Nu-l mai îngreuneazã pãmântul, nici trupul ca sã uite. Toate le vede ca o oglindã.

Aceasta se întâmplã în ziua întâi dupã moarte.

Ziua a doua dupã moarte se întâmplã un lucru mai înfricoșat. În ziua a doua dupã moarte îl ia îngerul pãzitor și-l duce pe unde a umblat omul toatã viața. Atunci se întâmplã ceea ce spune în Psaltire: Pentru ce mã tem în ziua cea rea? Cã fãrãdelegea cãlcâiului meu mã va înconjura.

Toatã icoana vieții omului se descoperã a doua zi dupã moarte. Dar ai sã spui: "Pãrinte, cum poate sufletul omului sã meargã într-o zi pe unde a mers toatã viața?"

Sufletul înconjoarã pãmântul cât ai clipi din ochi. Sufletul nostru și îngerul pãzitor merg mai repede ca razele fulgerului, cum spune în Biblie: Alerga-vor, Doamne, în grabã și mai repede ca razele fulgerelor, sufletele drepților se vor întoarce la Tine, citim la proorocul Iezechiel și în multe locuri.

Sufletul este ființã gânditoare și nici nu am zis cu limba un cuvânt și cu gândul am și înconjurat pãmântul mai înainte de a-l pronunța; uite cum aș spune eu acum: Pekin, New York, Moscova, București, Sihãstria.

Așa de repede merge sufletul, dupã ce ieșim din trup. Și nu-i o greutate sã se ducã el, în ziua a doua, cu îngerul pe unde a umblat toatã viața. El numai gândește și a și ajuns în locul acela, cãci merge ca gândul.

Și unde-l duce în ziua a doua? Îl duce pe unde a umblat omul toatã viața, și-i aratã unde a fãcut bine și unde a fãcut rãu. Și nu-i aratã decât adevãrul.

"Uite, aici ai jucat, aici te-ai îmbãtat, aici ai desfrânat cu atâtea femei sau cu bãrbați; aici ai înjurat, aici ai fumat, aici ai avortat atâția copii, aici ai ocãrât, aici ai furat, aici ai cântat, aici te-ai lenevit, aici te-ai rãzbunat pe cineva. Ai batjocorit, ai blestemat, ai bãtut. Nu te-ai spovedit, n-ai postit și te-ai împãrtãșit cu nevrednicie!"

Și-i aratã și faptele bune: "Uite, suflete, aici ai mers la bisericã; aici ai ascultat cuvântul lui Dumnezeu, aici ai miluit pe cei sãraci, aici ai învãțat pe copii frica de Dumnezeu; aici ai citit sfintele cãrți, aici ai mers la bisericã, aici ai rãbdat necazurile cu bucurie, aici ai dat un cuvânt de folos la altul, dincolo ai fãcut milostenie, ai îmbrãcat pe cel gol, ai adãpat pe cel însetat, ai primit pe cel strãin".

Îi aratã toate, toate, și sufletul sãracul nu poate zice nimic, cã nu-i aratã decât adevãrul, pentru cã îngerul nu poate sã mintã. Îi aratã și cele bune și cele rele.

Și se minuneazã sufletul foarte și îl întreabã pe înger:
- Sfinte îngere, cum de știi tu acestea toate?
- Cum sã nu știu, dacã pururea am fost cu tine! Tu ai mâncat, eu nu pot mânca; tu ai dormit, eu nu am dormit; tu ai bãut, eu nu pot bea; tu ai stat degeaba, eu nu pot. Eu nu-s duh care poate mânca, sau bea sau dormi. Eu pururea am fost treaz - cum zice în Psaltire: Nici sã dormiteze cel ce te pãzește. Cã dacã nu aș fi fost eu cu tine, diavolii ar fi fãcut mare prãpãd, împreunã cu vrãjmașii tãi vãzuți și nevãzuți. Eu te-am apãrat și pururea am fost lângã tine și mereu am scris ce gândești tu. Cã eu știu gândurile tale și ce vorbești tu și ce faci tu, bine sau rãu".

Asta se întâmplã în ziua a doua. Îl duce îngerul pãzitor pe suflet pe unde a umblat toatã viața.

Iar în ziua a treia dupã moarte, sufletul ne vede pe noi. Vede cã plânge mama, plânge sora sau soția sau soțul. Vede cã plâng neamurile dupã el și îi pare rãu. Dar nu mai are grija noastrã; el se gândește atunci numai la el, și zice: "Ei rãmân pe pãmânt și se vor pocãi, cã mai au vreme sã facã fapte bune. Dar eu unde mã duc? Cine mã va ajuta pe mine acolo?"

Și așa merge ziua a doua pe unde a mers toatã viața. Iar în ziua a treia, lucru și mai înfricoșat. I se mai dau îngeri însoțitori sufletului nostru șase îngeri purtãtori de luminã și cu cel de la Botez, sunt șapte, ca sã treacã înfricoșatele vãmi ale vãzduhului.

Ați auzit de cele 24 de vãmi ale vãzduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor sã aibã milã de la Dumnezeu și sã-i scape de duhurile întunericului din vãzduh.

Cele mai importante slujbe pentru cei care mor sunt spovedania generala și Sfânta Împãrtãșanie, precum și împãcarea cu toți. Iar imediat dupã moarte se face 40 de zile Sfânta Liturghie și parastase cu dezlegãri și milostenie la cei sãraci, care ajutã sufletul cel mai mult când trece vãmile. Cã Biserica, fiind mama noastrã spiritualã, se roagã acum pentru bietul sufletcare-i fiul ei dupã dar din Botez, sã treacã ușor atunci vãmile vãzduhului.

Ce se întâmplã pânã ce va trece sufletul vãmile vãzduhului? Atunci vede omul cât de folos îi era lui sã fie mãrturisit curat de pãcate. Dacã nu ar fi lãsat Dumnezeu între El și noi taina Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mântui. Cã zice Apostolul Iacov cã: Toți multe greșim și nimeni nu-i fãrã pãcat.

Dar între noi și Dumnezeu s-a lãsat taina Spovedaniei, care-i al doilea botez, cum zice preotul; ați auzit cã zice la mãrturisire: "De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupã rânduiala Tainelor creștinești".

Acum vede sufletul cât de folos îi era, dacã era mãrturisit, când trece vãmile.

De aceea, vã rog sã țineți minte: Cãnd vezi cã s-a îmbolnãvit în casã mama, sora, fratele, soția, nepotul, copilul, tata, fiica, nu aduce întâi doctorul; întâi adã preotul și-l spovedește curat de toate pãcatele.

Omul trebuie sã se spovedeascã obligatoriu de patru ori pe an toatã viața, în cele patru posturi, cât trãiește el, dar mai cu seamã când vezi cã s-a îmbolnãvit rãu. Atunci cheamã preotul repede sã-l spovedeascã. Nu cãnd i s-a legat limba sau și-a pierdut conștiința; ci din vreme, când are mintea clarã și ține minte. Și-i spune: tatã, mamã, bãiete, spune tot ce-ai fãcut!

Pune-l sã scrie pe un caiet, dacã știe, și sã-și aducã aminte tot, cã dacã ai reușit sã faci o spovedanie bunã, ai câștigat sufletul lui. Cã ce spun sfinții Pãrinți? Chiar de a avut cineva pãcate de moarte foarte grele, dacã a murit spovedit, îl scoate Biserica. El stã în iad numai pânã se curãțã de pãcat, pentru cã spune Sfânta Evanghelie: Nimic necurat nu va intra în Împãrãția cerurilor.

Ai auzit ce spune un sfânt?

El a vãzut o mare de flãcãri și din marea aceea ieșeau porumbei albi ca zãpada și zburau la cer. Și acolo era iadul și auzea țipete și vaiete. "Cum, Doamne, din foc ies porumbei?" s-a întrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepți, care s-au curãțit prin canon stând în iad și și-au plãtit tot ce aveau de plãtit.

Pentru cã Biserica intervine de pe pãmânt cel mai mult prin Sfânta Liturghie. Cã jertfa și rãscumpãrarea noastrã se face prin sângele lui Iisus Hristos. Cum zice și Apostolul: Sângele Lui ne curãțã de orice pãcat.

Creștinul, dacã a murit mãrturisit și dacã, Doamne ferește, are pãcate grele și nu și-a fãcut canonul, el își face canonul dincolo, în iad. Dar din iad îl scoate Biserica prin Sfânta Liturghie, prin dezlegãri și milostenie și tot la rai merge.

Iar dacã a murit cineva nespovedit din tinerețe și a avut pãcate de moarte, grele, aproape cum ar muri nebotezat. Toate slujbele care se fac pe pãmânt pentru un asemenea suflet, foarte puțin îl ajutã, fiindcãnimic necurat nu va intra întru Împãrãția cerurilor.

Așa au așezat dracii vãmile cã, dacã ar putea, nici unul sã nu treacã la cer. Știți de ce au ei ura și zavistia asta pentru oameni? Pentru cã sufletele drepților completeazã numãrul din care au cãzut ei. Lumea asta atât o ține Dumnezeu - cum aratã Sfântul Simeon Noul Teolog - pânã se va împlini numãrul îngerilor cãzuți, din sufletele drepților. Nu citiți la Psaltire?

Pânã se împlinește numãrul îngerilor care au cãzut, cã au fost foarte mulți; a treia parte din îngeri, cum zice Apocalipsa: Am vãzut un diavol mare, roșu, care a tras cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pâmãnt.

A cãzut o treime de îngeri din toate cetele; și din heruvimi și din serafimi, din toate cetele, care au fost de-un gând cu satana, ca sã se facã asemenea lui Dumnezeu. Și de aceea au atâta urã diavolii, cã știu cã fiecare suflet, dacã trece la cer, cum spune Evanghelia: Și vor fi toți ca îngerii lui Dumnezeu, va fi în locul lor și le va lua dregãtoriile.

De aceea stau în vãzduh și zic: "Iatã pe noi ne-a dat Dumnezeu jos din cer, iar sufletele acestea vor sã treacã pe aici la Dumnezeu ne vor lua locul!". Și atunci Dumnezeu le-a dat voie, cu dreptate diavolilor sã stea în calea sufletelor, cãci Dumnezeu, este și drept, nu numai milostiv, și au fãcut aceste stații sau vãmi, între cer și pãmânt, ca sã arunce în iad pe cei ce mor nepocãiți, în grele pãcate.

Și iatã cum sunt așezate: Vama întâi este pentru vorbirea de rãu; vama a doua, pentru clevetire; vama a treia, pentru mânie, apoi lãcomia și așa mai departe, de la cele mai mici pãcate, pânã la cele mai mari.

Și cine n-a vorbit de rãu?Cine nu s-a mâniat? Cine nu s-a lãcomit? Cine nu s-a lenevit? Cine n-a bãut un pahar mai mult în viațã? Sau cine n-a cãzut cu gândul, cu imaginația și chiar cu fapta în desfrânare în beție, îndoialã în credințã și în celelalte pãcate trupești sau sufletești, cum citim în viața Sfintei Teodora?

Ați vãzut ce a spus Sfânta Teodora, când a ajuns la vama beției?
"Mã minunam foarte cã dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu și de vin pe care le-am bãut în viațã. Și-mi arãtau și când am bãut, în ce clipã și cu cine am fost și de câte ori m-am îmbãtat și de câte ori am bãut. Și îi întrebam pe sfinții îngeri:
- Cum de știu diavolii toate acestea?
- Dacã ei au fost îngeri!"

Sã știți, însã, cã de la Botez, pe lânã îngerul bun, care stã de-a dreapta creștinului, mai ai un înger din ceata stãpânilor iadului, un diavol care stã pe umãrul stâng. Acela scrie tot ce ai fãcut tu rãu și ce ai vorbit tu rãu și de toate pãcatele ce le-ai fãcut în viațã. Iar îngerul bun scrie și cele bune și cele rele, cum spune acolo. Așa crede Biserica lui Hristos.

Acum sã vedem ce se întâmplã cu sufletul celui mãrturisit, când vine diavolul cu zapisul unde sunt scrise toate pãcatele omului. Nu le mai gãsește scrise! Atunci diavolii urlã, rãcnesc și se mãnie cã pe acest suflet care avea pãcate mari, avorturi, preacurvii, furturi, înjurãturi, beții și altele, nu-l mai gãsește scris cu nimic. Când creștinul a fost dezlegat de preot pe pãmânt, Duhul Sfânt a șters de acolo toate pãcatele lui. Cuvântul lui Hristos care zice: Tot ce va dezlega preotul pe pãmânt, va fi dezlegat și în cer. N-ați auzit? Ce va lega el pe pãmânt, este legat și în cer.

Deci, spovedania, taina aceasta este așa de mare, încât are putere sã-l curețe pe om de orice pãcat, sã-i dezlege toate pãcatele. Numai dacã omul a fost cuminte în viațã, dacã s-a spovedit curat, acela trece ușor înfricoșatele vãmi ale vãzduhului a treia zi.

Și i se cântãresc faptele cele bune cu cele rele. Faptele cele bune sunt în formã de pietre scumpe, iar faptele cele rele în formã de pietre simple sau alte greutãți.

Sufletul este foarte înțelept. El vede singur încotro merge. Dacã la vãmi vede cã trag pãcatele mai greu, începe a plânge foarte și a se întrista, mai ales cã vede la vãmi mii de diavoli care vor sã-l rãpeascã la fiecare vamã. Și-i zice îngerul pãzitor:
- Nu te teme, frate suflete, cã nu știi judecãțile lui Dumnezeu! Nu te teme!

Sufletul se bagã sub aripile îngerilor, când vede atâtea mii de draci. Un drac atât este de urât cã dacã ar veni aici unde stãm noi acum, cum este el în iad, nu mai rãmâne unul viu. Toți muirm de atâta urâciune și spaimã a îngerului cãzut. Iar sufletul, când vede atâtea mii de draci se bagã sub aripile îngerului și zice:
- Domnii mei îngeri, nu mã lãsați! Tare mã tem de aceștia!
Și-i zic îngerii:
- Nu te teme, frate suflete, cã ești cu noi! Noi suntem garda lui Dumnezeu, care te însoțim pe tine! Doamne ferește, la 40 de zile sã nu cumva sã cazi în mâinile lor! Dar acum n-ai grijã, cã noi te pãzim!

În ziua a treia sufletul nostru trece vãmile vãzduhului și exact a treia zi, când a ieșit din trup, în aceeași clipã ajunge prima datã la scaunul Preasfintei și de viațã fãcãtoarei Treimi.

Și ce vede el acolo? Cã Sfânta Scripturã spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioarã nu L-a vãzut. Dar ce vede sufletul atunci? Cã pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a vãzut toatã lumea. Și n-a fost Dumnezeu? L-a vãzut Avraam, L-a vãzut Moise; dar L-a vãzut cu pogorãmânt, dupã închipuire, cum a vrut sã se arate. Dar ființa lui Dumnezeu nimeni nu a vãzut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Ființa lui Dumnezeu este inaccesibilã oricãrei minți raționale din cer și de pe pãmânt.

Deci, ce vede sufletul nostru a treia zi, când ajunge prima datã la tronul lui Dumnezeu? Iatã ce vde, dupã mãrturisirea Sfinților Pãrinți. Vede strãlucind o luminã negrãitã, de miliarde de ori mai tare ca soarele, și mireasma Duhului Sfânt. Aude cântãrile heruvimilor și serafimilor și apar niște nori de aur azurii, mergând spre rãsãrit și îngerii îngenuncheazã pe ei, împreunã cu sufletul.

Și odatã se opresc în loc cãtre rãsãrit. Cã de aceea, sã țineți minte, ne închinãm la rãsãrit când facem rugãciunile; pentru cã tronul lui Dumnezeu este la rãsãrit. N-ai vãzut ce zice Sfânta Scripturã? Și au sãdit rai în Eden spre rãsãrituri. N-ați auzit ce spune Isaia? Rãsãrit este numele Lui. N-ați auzit ce spune Psaltirea, pe care o aveți în casã? Dumnezeu s-a suit peste cerurile cerurilor, spre rãsãrituri. Deci, la rãsãrit este tronul Sfintei Treimi.

Și se opresc norii aceștia și îngerii care satu în genunchi cu sufletul care-i la fel cu ei. A treia zi aude acest glas pe limba lui Adam: "Duceți sufletul acesta în Rai șase zile". Cã șase zile trece sufletul nostru prin Rai, cu iuțeala gândului. Atunci îngerii cei buni îl iau cu iuțeala fulgerului și-l duc cãtre grãdinile Raiului.

Când ajunge sufletul acolo cu îngerii, nimeni nu poate spune ce frumusețe este. Și atunci vede acolo cã o floare din Rai, cum spune Sfântul Andrei, este mai scumpã decât toate popoarele lumii, decât toate podoabele și bogãțiile veacului de acum; pentru cã aceea floare are viațã și niciodatã nu se mai vestejește sau nu moare.

Acolo vede el, cum am zis, "Raiul desfãtãrii", "Palatul Noului Sion", "Ierusalimul ceresc" și câte spune Sfânta Scripturã.

Dar o negrãitã bucurie este când sufletul aude cântãrile a milioane de îngeri, de heruvimi și de drepți, care cântã acolo. Apoi vede corturile drepților, despre care se spune la panahidã, cum spune și Sfântul Cosma, care a fost prin Rai. Numai acolo câtã frumusețe este!

Ajunge în niște livezi, niște pometuri care n-au margini. Apar niște pomi cu frunza de aur, cu florile de aur și sub fiecare pom este un cort și în cort este o masã de aur, și în pomii aceia cântã pãsãri ale cãror aripi nimeni nu poate spune cât de frumoase sunt; și acele pãsãri nu mai mor în veacul veacului.

Și se minuneazã sufletul, cã la unul cortul este de argint, la altul este de mãrgãritar, la altul este de iachint, la altul de onix, la altul este de sardonix, la altul de ametist, la altul este de rubin, la altul de safir și de celelalte pietre scumpe, de care se spune la Apocalipsã.

El vede cã și mesele nu-s toate la fel. Și copacii rodesc pe o singurã ramurã câte 70 feluri de roade. Cântã și frunzele pomilor, cântã și florile lor, cântã și pãsãrile; curg râuri de miere și de lapte prin livezile acelea ca oglinzile.

Este o mireasmã a Duhului Sfânt, pe care omul nu o poate spune. Dar cea mai mare bucurie când trece sufletul prin Rai alta este. Se întâlnește cu neamurile lui.

Voi, fraților, sã știți cã din neamul nostru avem și în Rai, avem și în iad, cã Dumnezeu este drept. Cine a fãcut rãu, s-a dus în iad; cine a fãcut bine, s-a dus în Rai. Și acolo în Rai nu cunoști când ai ajuns, numai pe bunicul sau pe strãbunicul.

Dacã te-aș întreba acum pe mata: "Cunoști pe strãbunicul de 300 de ani în urmã?" De unde sã-l știi! Cã de-abia dacã îl cunoști pe cel de 50-60 de ani în urmã. Acolo în Rai, însã, se cunosc oameni unii cu alții. Sfântul Ioan Gurã de Aur zice: "Mã întrebi dacã se cunosc sufletele în Rai? Ia aminte la Evanghelia cu bogatul și sãracul Lazãr. Când a murit bogatul și când a murit Avraam? Cu mii de ani înainte și se cunoșteau și vorbeau".

Acolo în Rai îți ies înainte neamurile toate care sunt la bine și au palate de aur și pietre scumpe și livezi și zic: "Mãi, nepoate, mãi! tu ești al cutãruia, tu ești a cutãreia, din țara cutare, din satul cutare. Noi suntem neamuri cu tine. Noi am murit înaintea ta cu 100 de ani, cu 300 de ani. Tu ești al cutãruia, tu nu ne cunoști pe noi, dar noi te cunoaștem. Noi știm unde mergi tu. Tu mergi la judecata particularã a sufletului. La 40 de zile se va hotãrî cu tine unde mergi, în Rai sau în iad.

De vei afla milã la Dumnezeu și te va da la bine, sã vii la locașurile noastre, cã iatã ce frumuseți avem aici; ce palate și ce minunãții, pe care nu poate sã le înțeleagã omul.

Și așa îl petrec neamurile lui și îngerii, mergând prin Rai șase zile.

Sufletul atunci uitã cu totul cã a trãit pe planeta asta, cã a avut mamã, cã a avut sorã, cã a avut frate... Cã el vede acolo alte bucurii, strãine cu totul de lumea asta trecãtoare. Și atunci îngerul de la Botez, când vede cã el se bucurã tare, cãci acolo nimeni nu poate sta întristat de atâta bucurie, se apropie de el și-i spune așa, dacã știe cã este drept: "Frate suflete, iatã, la 40 de zile ai sã vii sã ocupi un loc de aici!"

Iar dacã-l știe cã-i pãcãtos îi zice: "Frate suflete, nu te bucura; nu te-am adus sã rãmâi aici. Te-am adus sã vezi ce-ai pierdut în puținã vreme cât ai trãit pe pîmânt, dacã n-ai avut fricã de Dumnezeu și nu te-ai mãrturisit și n-ai postit și n-ai mers la bisericã și n-ai fãcut fapte bune!"

Când aude sufletul cã nu va rãmâne în Rai - cãci el credea cã va rãmâne acolo în veci - cât de mare bucurie este în Rai, el se mâhnește și începe a plânge cu amar.
- Cum, n-am sã rãmân aici? întreabã el pe îngerul sãu pãzitor.
- Nu! îi rãspunde îngerul. Pe aici treci numai sã vezi în puținã vreme ce-au câștigat oamenii cu frica lui Dumnezeu și ce-au pierdut cei necredincioși, care nu s-au închinat lui Dumnezeu!

Așa trece sufletul șase zile prin Rai și cu trei, care au fost pânã au ajuns la tronul Sfintei Treimi, se fac nouã. Iar la nouã zile vin iarãși, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, și-l duc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiatã gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, cã nici heruvimii nu-L vãd; numai luminã și luminã negrãitã, care nu se poate spune.

Și se opresc norii aceștia și la nouã zile aude acest cuvânt, dacã sufletul este drept: "Acest suflet sã aibã desfãtarea și bucuria cea fãrã margini a celor nouã cete îngerești!" Iar dacã-i pãcãtos: "Sufletul acesta sã nu aibã parte de fericirea și slava celor nouã cete îngerești!" Acest cuvânt îl aude la nouã zile și apoi aude, zicând: "Duceți sufletul acesta prin iad 30 de zile".

Atunci îl iau îngerii și-l întorc cãtre miazãnoapte și cãtre apus, la locurile iadului, care nu au margine. Și atunci sufletul, când îl duc îngerii la iad, vede acolo ce spune Sfânta Scripturã: "Iadul cel mai de jos", "Fântâna adâncului" și "Iezerul de foc" de la Apocalipsã. Acolo vede el viermele cel neadormit, despre care a spus Hristos, Dumnezeul nostru; vede focul cel nestins, gheena, foc negru care-i de miliarde de ori mai fierbinte ca focul pãmântesc și care n-are margine adâncimea lui.

Acolo vede el întunericul cel mai dinafarã, cel mai dinãuntru, scrâșnirea dinților și tartarul, câte mai auziți la Sfânta Liturghie și în Scripturã.

Și când vede el atâtea feluri de munci și atâtea feluri de draci, vede acolo muncindu-se și neamuri de-a lui, cum vedea mai înainte în Rai. Și neamurile știu pe unde trece și-i ies înainte și strigã cãtre el:
"Frate, nepotule, vãrule, moșule, matale te duci la judecata particularã. Te rugãm din inimã, adu-ți aminte de noi și te roagã lui Dumnezeu pentru noi, dacã te va da la bine. Uite, noi ne muncim aici de atâția ani, de 200 de ani, de 300 de ani, de 500 de ani fiecare!"

Dupã cum se bucura sufletul mai înainte în Rai, cã și-a vãzut neamurile lui la bine, acum se scârbește de aceste neamuri ale lui, care, pentru pãcatele lor, au fost rânduite la osândã.

Și trec cele treizeci de zile prin iad și cu nouã care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi ãl iau îngerii și-l duc a treia oarã la scaunul Preasfintei și de viațã fãcãtoarei Treimi, în lumina cea neapropiatã, gânditoare, spre închinare.

Și atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaicã a lui Avraam, dacã sufletul este drept: "Duceți acest suflet în Gan Eden!", adicã în desfãtare și bucurie fãrã margini; iar dacã, Doamne ferește, este pãcãtos aude: "Duceți sufletul acesta în Șeol sau Hades", adicã în iad și în muncã.

Îngerii lui Dumnezeu, cât sunt de buni și preamilostivi, însã, dacã le dã poruncã Dumnezeu sã-l ducã la greu, îl duc în iad.

Dacã ar vedea atunci cineva cum se roagã sufletul nostru la îngeri, când vede cã-l duc la chinuri, ar plânge temeliile pãmântului. Se bagã sub aripile îngerilot și zice:
- Îngerii lui Dumnezeu, cei preasfinți, cei preabuni, nu mã lãsați! Unde mã duceți?Într-ale cui mâini mã duceți? Cine ar sã mã mai scoatã pe mine de acolo? Cine mai are milã acum de mine?Cine știe de pe fața pãmântului în ce chinuri mã duc eu acum?

Iar îngerii plâng și-i spun:
- Frate suflete, noi suntem slugile lui Dumnezeu, noi avem poruncã. Nu putem face nimic mai mult, decât cum poruncește Ziditorul: sã te ducem la bine sau la rãu!

Și-l duc, dacã, Doamne ferește, sufletul a trãit rãu, în pãcate și fãrã pocãințã la rãu sau dacã-i bun și a pãzit poruncile Domnului, îl duc la Rai, potrivit cu faptele lui bune sau rele.

Aceasta se întâmplã la 40 de zile dupã moarte. De aceea Biserica, mama noastrã cea duhovniceascã, are mare grijã sã facã pomeniri dupã fiecare mort la 3 zile, la 9 zile și la 40 de zile, pentru cã atunci se hotãrãște unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.

De la 40 de zile mai rãmâne o singurã portițã deschisã pentru suflet. Dacã sufletul a fost în credința ortodoxã adevãratã și a fost fiu adevãrat al Bisericii lui Hristos, și dacã n-a cãzut în vreo sectã sau în alte rãtãciri, sau pãcate grele și dacã a fost spovedit și împãrtpșit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe și prin milostenie.

Biserica este mama noastrã spiritualã, care ne-a nãscut pe noi la dumnezeiescul Botez prin apã și prin duh. Biserica este stâlpul și întãrirea adevãrului, Biserica este trupul lui Hristos, Biserica este mireasa Mielului, cum spune la Apocalipsã.

De aceea, are mare îndrãznealã cãtre capul ei din ceruri care este Hristos. Ați auzit ce spune Hristos în Evanghelie: Eu sunt buciumul, vița - adicã trunchiul copacului - și voi sunteți ramurile; toatã vița care rãmâne întru Mine, aduce roadã multã, iar care nu rãmâne întru Mine, în foc se aruncã.

Deci, bãgați de seamã! Cine nu rãmâne în Bisericã, nu rãmâne în trupul lui Hristos. Cine s-a rupt de Bisericã, toți sectanții care au ieșit și au împânzit lumea - cãci sunt peste 800 de secte numai în Europa - aceștia sunt neghinã în grâu, aceștia sunt semințele satanei; Doamne, zice Evanghelia, n-ai semãnat sãmânțã bunã în țarina Ta? Dar de unde are neghinã? Un om vrãjmaș, adicã diavolul a fãcut aceasta.

Sectanții sunt buruieni crescute la umbra Bisericii, oameni stricați la minte și la credințã, prin care satana vrea sã rãtãceascã și pe alții. Sã nu-i ascultați! Cine s-a rupt de Bisericã, s-a rupt de trupul lui Hristos.

Ia sã vã dau o imagine: Dacã copacul acesta ar fi încãrcat cu flori pânã în vârf sau cu roade, un copac roditor, și dacã o mlãdițã s-a rupt de acolo cumva și a cãzut cu greutatea roadelor sale jos, mai rodește aceea? Ce se întâmplî? Se usucã și o punem pe foc.

Așa-i sufletul care s-a rupt de Bisericã. S-a rupt de trupul lui Hristos. Cã Biserica este, cum spune marele Apostol Pavel, trupul lui Hristos.

Și acea mlãdițã, acel suflet care s-a rupt de Bisericã, în veacul veacului nu mai rodește și nici mântuire nu are. Pentru cã Duhul Sfânt și seva Duhului Sfânt, vine numai prin punerea mâinilor, de la Apostoli la episcopi, de la episcopi la preoți și de la preoți se lucreazã în rândul credincioșilor prin Tainele care le-a hotãrât Dumenzeu sã le lucreze preotul, ca iconom al Tainelor lui Dumnezeu. Pe altã cale nu vine Duhul Sfânt în Bisericã.

Feriți-vã! Fugiți cât puteți, ca de diavoli, de acei care vã învațã sã nu vã închinați Sfintei Cruci, sau Maicii Domnului, sau sã nu mergeți la Bisericã, sau sã nu ascultați de preot. Aceia vin cu satana în inimã și-n minte, sã vã rupã de Bisericã, de adevãrul nostru dogmatic, de credința noastrã ortodoxã, care este neschimbatã de 2000 de ani, de la Hristos.

Acum sectele au ieșit ca ciupecile dupã ploaie, și toate sectele au venit mai mult din Occident. Cele mai multe au venit de la oameni bolnavi la minte. Eu am o sectologie care s-a tipãrit la București, și-am arãtat și istoricul, de unde au venit, cu ce scop au venit. Vin cu scopul sã ne strice și credința și neamul, sã ne piardã sufletele!

Nu ieșiți din corania mântuirii. Nu plecați din Biserica lui Hristos. Biserica este mama noastrã duhovniceascã. Ea ne-a nãscut prin apã și prin duh, la Botez. Deci, sã cinstiți Biserica și pe preoți și pe arhierei și pe Sfântul Sinod.

țineți-vã de Biserica noastrã cea de totdeauna. Sã fiți creștini buni și cetãțeni buni, și sã împliniți porunca Sfântului Apostol Pavel: Dați celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, fricã, și nimãnui cu nimic sã nu rãmâneți datori.

Se spune la Epistola cãtre Romani: Tot sufletul sã se supunã stãpânirii celor mai înalte, cã nu este stãpânire decât de la Dumnezeu. Și iar spune: Cel ce nu se supune stãpânirilor, legii lui Dumnezeu se împotrivește.

A ieșit o sectã blestamatã, foarte periculoasã pentru țarã și Bisericã, care se cheamã "Martorii lui Iehova". Aceștia sunt cei mai înverșunați împotriva conducerii de stat și a Bisericii. Sã fugiți ca de diavoli, ca de satana de aceștia! Aceștia, nu numai cã nu sunt creștini, dar sunt mai rãi decât toți pãgânii. Cã nu recunosc nici Biserica, nici statul și nu cred în Hristos.

Pãziți-vã de orice sectã, rãmâneți fii ai Bisericii lui Hristos, cum au fost pãrinții și bunicii voștri și strãmoșii din veac.

Rãmâneți în Bisericã, țineți-vã de mama noastrã, care este Biserica. Cã, doamne ferește, chiar dacã omul merge la iad pentru pãcatele lui, Biserica îl poate scoate prin dumnezeiasca Liturghie, prin pomeniri, prin milostenii și prin jertfe.

Fãrã Bisericã nu este mântuire! Cine a ieșit din Bisericã, nu mai are pe Hristos, cã Biserica este trupul lui Hristos. Cine a oeșit din Bisericã, nu mai este fiu dupã dar al lui Dumnezeu din Botez, ci este fiu al satanei, cãci s-a rupt de la mama lui duhovniceascã și a luat-o dupã capul lui și s-a pierdut.

Dumnezeu sã vã ajute. Cu aceasta închei și vã rog din toatã inima sã aveți frica lui Dumnezeu, sã nu uitați rugãciunea, și sã vã rugați și pentru noi pãcãtoșii. Amin.

Pãrintele CLEOPA

 

 

 

 

[Larry Flyt]

[Vizitator goe 75]

Cica bor-ul da lumina ...dar defapt este flacara....

Mai multa lumina primim de la enel.

 

[categoria"A"]

A venit si Martorul lui Iehova... 

[Vizitator goe 75]

Daca iti bat la usa si raspunzi , nu este sa-ti spun despre Jezzus, este pentru ca am crezut ca nu esti acasa.

[frankone]

intereseaza pe careva gunoaiele astea kilometrice? sau dam report pt spam?

[Vizitator goe 75]

Intereseaza pe dracu .

 

Daca vrea sa spuna ceva interesant sa raspunda direct cu da sau nu ,la o intrebare esentiala :

 

Femeia care suge cucu sau face sex cu lumina aprinsa , mai poate sa ajunga in rai?

[andrei111]

La ce s-a ajuns... 

Era o întrebare simpla. Merita popimea aruncata în smoala, sau nu. 

Dacă oamenii ăștia de aici vorbesc serios, ii compătimesc. 

[Bigfoot]

Daca nu mai e nevoie de BOR, cu ce o inlocuiesti? Si asa e plin de sectanti in satele sarace. BOR este ultima noastra problema ca natie. Evident ca in orice organizatie sunt interese dar nu vad cu ce te deranjeaza pe tine ca individ cetatean roman BOR. Vrei te duci la biserica, nu vrei nu te duci. Sunt multi oameni dementi si slabi de inger care mai bine se duc la ortodocsi decat sa mearga la sectanti.

BOR este facultativ si recomanda, este o organizatie la nivel de management logistica, organizare, la sectanti organizatia gen incepe din biserica si profita/spala pe creier bietii oameni. Este o discutie lunga.

Cum ar fi sa vezi familii care nu merg la doctor pentru ca ei nu trebuie sa ia medicamente pt ca ei se fac bine cu voia lui Dumnezeu? A? Sau familii care nu folosesc metode contraceptive pt ca nuj ce doctrina de cacao ii obliga(nu e vb ca ar recomanda) pe ei sa fie old school, fac 6 copii si ei nu au bani de intretinut nici macar 2, produc sclavi pentru societate .......

[nike]

La 28.06.2020 la 22:54, goe 75 a spus:

@ZaiR

 

Nu nu , faza cu a spune ceva negativ a fost valabil pana sa apara acest nou Dorel al religiei . Asta te trimite in iad si numai pentru ca nu spui exact ce spune el.

pfiu drace.. ce bine ca nu mi-am facut alte planuri sa esuez lamentabil mancat de viermi sau sa ma perpelesc de tot..

 

La 29.06.2020 la 1:04, paul_biker a spus:

 

 

Geneza

 

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.

2.Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

3.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

Daca Dzeu a 'facut' pamantul.. de restul constelatiei cine s-a ocupat?

 

 

La 30.06.2020 la 15:49, pinnochio a spus:

Am renuntat să mă contrez cu bikerul paul.Cred ca bikerul paul se joaca cu noi.este posibil chiar sa fie ateu,si se cracaneaza de râs cum incercăm noi să-l aducem pe calea cea bună.Asta nu înseamna ca o sa las bor în pace.

n-ai inteles nimic, ele este trimisul celui de Sus pe forum. Buddha

 

La 30.06.2020 la 16:51, paul_biker a spus:

 

Nu multumesc, nu am ce sa invat din cartile care sustin minciuni si sunt impotriva lui Dumnezeu.

 

o persoana mai obtuza decat tine n-am mai vazut de mult pe aici.

 

Acum 23 ore, paul_biker a spus:

 

DESPRE RAI

 

A fost în Constantinopol un împărat roman pe la anul 814 şi a avut un frate al său după trup.Acesta nu s-a mai însurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios şi văzând cum trece viaţa aceasta ca fumul şi ca visul, ca floarea şi ca umbra, s-a gândit să se ducă la o mânăstire să se facă călugăr.

Şi s-a dus la o mânăstire din munţii Constantinopolului, la apa Şangarului. Şi-a împărţit toată averea lui şi a dat-o la săraci şi s-a îmbrăcat în rasa călugărească, primind numele de Cozma. Iar călugării ştiindu-l că învăţase carte cu împăratul şi văzând ascultarea şi smerenia lui, l-au pus stareţ; şi a stăreţit timp de 10-12 ani.

Apoi a căzut într-o boală foarte grea şi a zăcut mai mulţi ani, iar în una din zile şi-a dat duhul. Şi s-au adunat călugării care erau aproape trei sute, şi au început a plânge după păstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma căci aşa îl chema. Şi stăteau uimiţi şi plângeau că un stareţ ca acela nu avusese mânăstirea de la începutul ei.

Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu a înviat.

Când a înviat privea cu ochii, cum stătea culcat cu faţa în sus pe laiţă, în podul casei. .......

 

 

Doamne fereşte, să ne chinuim în veci.

Părintele CLEOPA

 

 

DESPRE REALITATE

 

Mötley Crüe este o formație heavy metal americană, formată în Los Angeles, California, în 1981.Mötley Crüe este una din cele mai bine vândute formații din toate timpurile, având vânzări de peste 75 de milioane de înregistrări,[9] dintre care 25 de milioane în SUA. Membrii formației au fost adesea remarcați pentru stilul lor de viață hedonistic. Diferiți membri originali ai trupei au avut numeroase probleme cu legea, au ajuns în închisoare, au suferit de alcoolism și de dependență de droguri ca cocaina și heroina, au avut nenumărate escapade cu femei și sunt tatuați excesiv

Niciuna dintre experiențele sale de moarte apropiată nu a fost la fel de infamă ca cea din 23 decembrie 1987. După o noapte de petrecere alimentată cu droguri cu prietenii (inclusiv Slash, Steven Gler și Ratt's Robbin Crosby), Sixx a fost injectat cu o ultimă seringă de heroină - și a ramas rece. Din păcate, această supradozaj nu a fost ca ceilalți; devenise albastru și nu putea fi trezit. În cartea lui Sixx, The Heroin Diaries Sally McLaughlin, își amintește frenetic dând rockerului reanimarea din gură în gură, în timp ce iubitul ei de atunci Slash (guns n roses) a distrus o baie de hotel în jurul lor. .

 

Declaratia lui SIXX in The Dirt: Confessions of the Best Notorious Rock Band din lume:

    „Am încercat să stau în picioare pentru a-mi da seama ce se întâmplă. Am crezut că va fi greu să-mi ridic corpul. Spre surprinderea mea, picioarele imi erau taiate, de parcă nu cântăream nimic. Atunci am simțit de parcă ceva foarte blând m-a apucat de cap și m-a tras în sus. Deasupra mea, totul era alb strălucitor. Am privit în jos și mi-am dat seama că îmi părăsisem corpul. Nikki Sixx zăcea acoperit fiind împins de către medici într-o ambulanță. ”

 

Paramedicul din ambulanta era fan Motley Crue si a strigat ca la el salvare Sixx n-o sa moara.

 

În The Heroin Diaries, Vince Neil (vocalul trupei) și-a amintit că a fost devastat:

„Poate că în profunzime știam că se va întâmpla într-o zi, dar eram devastat pentru că il iubeam pe Nikki - chiar dacă era un rau egoist arogant. Am plans. Și niciodată nu am mai plâns de atunci. ”

 

Dar apoi - miracolul minunilor - Sixx în cele din urmă s-a trezit doar câteva ore mai târziu. Deranjat de faptul ca era in spital

„A fost un polițist care mi-a pus întrebări, așa că i-am spus go fuck himself. Mi-am smuls tuburile și am plecat doar în pantalonii. In parcare erau două adolescente ce stăteau plângând în jurul unei lumânări. Auziseră la radio că sunt mort și păreau cam surprinși să mă vadă. ”

Tinerii i-au oferit lui Sixx un sacou, o prelegere despre renunțarea la droguri - și o plimbare acasă, în Mazda lor.

 

 

 

Vrei sa-ti mai pun si alte povesti cu alti astfel de discipoli la care povestile sunt reale si verificate?!? Dave Mustaine, David Ellefson.. Duff Mckagan samd?

Sau astia sunt preoti nasoi pentru voi... :))))