ali baba

Eu ma bag la o tura, cu sau fara denumire oficiala. Probabil ca si Alex.

Bine asa

Eu ma bag in oricare dintre weekendurile 11-12, 18-19, sau 25-26. Alex? Cristache?

Cum e drumul spre Sofia? Cum s-au comportat Tenereurile?

Ori povestesti ceva in urmatoarele 24 de ore, ori eu ma dezabonez de la topicul asta. Banuiesc ca altii au facut treaba asta mai demult. Daca nu ai gata povestea, nu trebuia sa deschizi topicul. Rabdarea mea are si ea unele limite.

Dar stiu ca ati impins la ele!

Vad ca ati fost aproape peste tot. Bravo! Frumos

Deasura Volos-ului, 1000m si vreo 50 curbe mai sus, este un sat foarte frumos - Makrinitsa, poate stii. Merita urcat, cand este timp.

Foarte frumos! Mi s-a facut dor.

Foarte frumoasa vacanta.

Lux, nu alta. Astea si le aduc camperii de acasa, cu masina, nu? Sa nu fie nevoiti sa mearga departe pe jos pentru urgente.

Traseu: Rasinari, Santa, Paltinis, Gatul Berbecului, Valea Sadului, Valea Frumoasei, Obarsia Lotrului si strategica pana la Ciunget.

Foarte frumos. Asteptam editia viitoare!

Desertul a fost interesant, chiar variat, dar la scara mare. Parca tot muntele ne atrage. Asa ca am pornit spre nord de la Mhamid, intai prin Zagora pe asfalt, apoi pe o pista spre Nekob, la poalele Jbel Sarhro. De aici am urcat spre Tizin Tazazert, la aprox 2300m Peisajul era in continuare foarte uscat. Coboram pe latura de nord si vedem din nou Atlasul Inalt si orasul Boulemane Dades. Odata junsi aici nu puteam sa ratam revederea celebrelor Chei ( sau gorge, cum zice francezul) ale lui Dades. In aceasta valea Prahovei marocana am vazut de cinci ori mai multe motociclete decat in tot restul excursiei la un loc. Majoritatea erau vaci lucioase. Pe drumul celor 1000 de kashbahuri ne-am oprin la Skoura, la un auberge unde gazdele ne-au cantat la tobe dupa ce au gustat din ultima sticla cu licoare magica de Zalau. Ziua urmatoare, ultima ce merita mentionata, am pornit sa traversam din nou Atlasul Inalt, in continuare spre nord. Pe drumul spre Demnate natura a devenit din ce in ce mai familiara pentru niste motociclisti temperati. De aici totul a luat-o la vale, in afara de seara interesanta (desi non-alcoolica) de la Demnate. Si-am incalecat pe-o sa...

O zi mai putin dificila am avut intre Tata si Foum Zguid pentru ca o mare parte din drum era pista-autostrada, adica latit si nivelat de se putea merge practic cu orice viteza, Asa ca am ajuns repede, la timp pentru pranz. Cazarea a fost mai ca la tara, pe stil locat. Un mare plus: aveau vin la frigider si cand s-a terminat au mers sa mai cumpere! Ne-au oferit si rachiu de curmale, facut in casa, cum se face tuica la noi, dar nu am luat pentru ca nu era la fel de bun cum il stiam de acum doi ani. Intre Foum Zguid si Mhamid a fost o etapa exclusiv pista, 170km, desert. La un moment dat pista trece prin lacul secat Iriki . Drumul este in general pietros, cu portiuni de nisip. Doar pe ultimii kilometrii nisipul a luat locul cu totul pietrei. Seara pe dune buciumul suna

Nici noi nu stim sigur, dar dupa modul in care a refuzat cu obstinatie orice lichid bahic, tind sa cred ca varianta a doua este mai plauzibila Nu, Alex a reusit sa modifice data biletului de avion. Pana am ajuns si noi in tara, el era deja tunat la umar.

Am impresia ca ultimele fotografii pe care le-am urcat nu se deschid, asa ca asa arata Plage Blanche la reflux, pentru ca nu ne-am permis sa inchriem submarine. Aici Alex s-a decis ca tura noastra nu este suficient de spectaculoasa si a facut o cascadorie: de pe nisip ud pe nisip uscat la 70, ghidon stanga, dreapta, stanga dreapta, stanga, hop fizic peste ghidon cu aterizare in umar. Rezultatul s-a vazut deja pe radiografie. Chiar si asa a trebuit sa mearga mai departe, pana la primul spital. O mentiune speciala pentru medicul de urgente din Guelmin, care nu a primit spaga. Pentru ca nu am vazut multi ursi polari, a trebuit sa ne multumim cu camile . Un apicultor ne-a invitat la un ceai. . Am aflat de la el ca asfaltul era la trei km. Cum franceza lui nu era chiar de la Sorbona, s-au dovedit a fi 30. Pentru ca ne-a placut tajina de vita cu prune uscate si migdale si roze si roze si roze, ne-am intors la Tafraoute, pe alt drum, bineinteles in mijlocul muntilor Anti-Atlas, doar in trei, din pacate. De aici am coborat spre desert si orasul Tata. Cristache a descoperit ce se intampla daca te concentrezi mai mult la localnice decat la bolovani.

Desi primele postari din acest topic au putut crea o usoara confuzie, pot dezvalui in acest moment ca vizita nostra in regatul Marocului nu a avut un mobil exclusiv bahic. Au fost implicate si patru motorete Honda Tornado de 250cc, inchiriate de la pritenul Nouredine de la Loc2Roue din Marrakech. Pentru unii dintre noi a fost a doua vizita in aceasta tara prietenoasa, unde am ajuns sa ne simtim ca acasa - la fel ca in multe alte locuri, dealtfel. De aceasta data traseul a acoperit partea de sud-vest, cu trecerea Atlasului Inalt, a Anti-Atlasului, cu oceanul si desertul. Hai sa pornim cronologic, cu muntii. De la Marrakech prin Tizin Test, spre Tafraoute. , spre Tiznit si ocean , la ocean . Arcele din Legzira, pe care le-am admirat per pedes, accesul cu vehicule pe plaja fiind aici interzis

Viata grea in desert...

Trecem neobservati printre localnici la Foum Zguid.

M-am intalnit cu un tip cu un pusti in spate intre Moldoveanu si Vistea Mare intr-o sambata, vara asta, pe la jumatatea lui iulie. Mie mi-a luat 4,5 ore sa ajung in varf, ceea ce mi se pare acceptabil la 100kg ale mele si avand in vedere spritul din seara anterioara. Cel mai bine este de incercat in iunie sau iulie, cand e ziua lunga.

Ne-am intalnit cu el cand am fost la Crucea Ateneului cu vacile mari (2buc x 1,2l), acum vreo 3 ani. Cobora pe o scurtatura, pe o roata.

Minim 4 ore urcare si trei coborare, as zice eu. Este vorba de o diferenta de nivel de mai mult de 1000m. Punctul maxim este pe la 2400m. Spor,

Foarte frumos. Nu prea pare ca drumul era potrivit pentru 800. Ma insel?

Nu e chiar asa rupt. Cel putin nu era nici in 2007 nici in 2011 cand am fost eu pe acolo. V-ati fi descurcat. Am vazut de multe ori ca localnicii nu stiu astfel de drumuri. Uneori am incercat si trecut prin locuri prin care ni s-a spus ca nu merge, dar de multe ori am si abandonat in ideea ca or sti si ei ceva. Cei mai de incredere sunt soferii de camioane sau utilaje forestiere si cel mai putin ciobanii.