_Tex_

Eu n-am vrut sa fiu sarcastic, doar am spus ca e pacat ca n-ai stiut ca facand la stanga vreo 5 km ajungi intr-o zona pe care e pacat ca ai ratat-o. Daca nu iti plac pasurile alpine, de ce n-ai luat-o pe autostrada? Cateva poze de anul trecut, ca sa stii ce ai pierdut sau nu.

Mi-a facut site-ul figuri, era sa pierd toata munca. Pina la urma a fost doar balbaiala in ultimele poze. Reiau. Am trecut tunelul si am coborat mult si repede, pina la Briancon. In aceasta coborare am inceput sa simt primele probleme cu cauciucurile, care se toceau in ritm alarmant. Deci adio vitejii! Pina la Briancon nu-mi amintesc de lucruri demne de semnalat, ce-i drept am si vorbit cam mult la telefon. Pranzul la Briancon si apoi la deal pe Col d'Izoard, aflat si el in top 5. Ce este intersant pe pasurile cele mai cunoscute, este faptul ca te intalnesti in cate o sicana cu un fotograf profesionist care pozeaza tot ce-i trece prin fata, cat e ziua de lunga. Pe masina scrie numele unui site, iar in varf, unde oricum opresti, gasesti carti de vizita. Intri pe net, selectezi zona, ziua si ora, apoi sigur de regasesti. Preturile cam mari, gen 10-15 euro poza, insa cred ca au clienti destui. Asa ne-am gasit si noi 3 instantanee, la ora 15:13. http://www.griffephotos.com/YOUR-2013-PICTURES-MOTORBIKES-AND-NICE-CARS-Le-Col-de-l-Izoard-July-2013-06-July-2013,1477,2,en,f,g96,n9.html Am incheiat ziua cu Col de Vars, unde deja lumea se lenevise, cursele se incheiasera si plaja in sezlong era la putere. La acest popas, eu am avut o dicutie serioasa cu GPS-ul Marcel, care, dupa amenintari repetate, mi-a inteles doleantele. De sus, dinspre Bonette, veneau nori amenintatori, asa ca ne-am luat talpasita rapid catre Le Sauze, statiune de ski de langa Barcelonette. Am tras la hotelul L'Equipe, magnet pentru motociclisti, caci era ditamai garjul plin. Adevarul e ca pe booking.com iti sare primul in fata cand dai cautare pe 10 km in jurul Barcelonette. Conditii foarte bune, 60 euro camera, doar berea pression era cam piperata. Oricum, am ajuns la timp, caci i-a dat o ploaie cu spume. Au aparut la un moment dat si unii murati mai rau ca niste castraveti: erau cei care n-au mai avut rabdare pentru "acoperisul soselelor europene asfaltate" - Col de la Bonette. Pozele de sus de pe Galibier vad ca nu s-au incarcat corect, asa ca le mai pun odata: Vad ca te roade tare treaba cu remorca, poate ca mai sunt si altele de zis in afara de asta. Oricum, in caz ca ai citit pe sarite, remorca a ramas in Sankt Anton, 2 tari mai la est. Cat despre Turul Frantei, banuiesc ca motocicletele si masinile oficiale sunt aduse de sponsor in mod organizat pina la start. Poate ca Skoda isi aduce masinile pe trailer, iar Kawasaki in remorca. Ma indoiesc ca vei gasi parcata la Alimentara sau in fata la Louis vreo masina sau motocicleta oficiala, parte a unei competitii.

Ziua 8 - vineri. Intai o scurta introducere despre modul cum am gandit traseul. Propriu-zis, RGA are cam 690 km pe varianta principala, fara alte bucle adiacente. Am impartit distanta la 3 si au rezultat etapele zilnice, undeva in jur de 220 - 250 km. In functie de aceste distante am cautat si cazarile, pe principiul review cu nota peste 7,5 si pret cat mai bun. Initial am crezut ca o sa fie timp berechet pentru 250 km pe zi si ca o sa ajungem prea devreme la hotel, insa s-a dovedit ca mediile orare sunt mici si opririle dese, asa ca niciodata nu am finalizat ziua inainte de 18,30. Am tinut sa fac traseul ca la carte, adica inceputul la Thonon les Bains si finalul la Menton. Am scris la inceput care este site-ul pe care l-am considerat cel mai util. Prima etapa: Thonon les Bains - Val d Íserë. Am plecat de fapt din Vacheresse si am urcat 18 km catre nord, pina la lacul Leman. Ce m-a mirat este cat de aproape sunt muntii fata de malul sudic al lacului. Mai tranzitasem de cateva ori pe malul nordic, de la Lausanne la Geneva, dar nu mi-am dat seama ca vis-a-vis muntele coboara pina langa apa. Evian si Thonon, desi cam par statiuni pentru mosnegi, iti dau asa o senzatie de viata fara griji si relaxare, de iti vine sa arzi gazul pe-acolo vreo saptamana - plimbare, inot, yole. Noi am facut doar cateva poze pe faleza de la Thonon. Dupa scurta relaxare, am pornit catre sud. Inainte de urcarea catre primul pas, stiam ca avem ca obiectiv Gorges du Pont du Diable. N-aveam exact idee ce sunt astea, dar am zis ca daca ne ies incale, sa oprim. Si bine am facut. Se cumpara bilete 11 euro/2 persoane si se coboara pe o carare intr-o vale. Ajungi la o casuta, fara inca sa iti dai seama ce urmeaza si astepti un ghid. Abia cand te preia, iti deschide o poarta si cobori pe o scara ca de incendiu intr-un jumatate canion, jumatate pestera, sapat de un rau incredibil ca si culoare. Se coboara cam 40 metri pina aproape de nivelul apei si apoi se poate observa si podul Diavolului, practic o punte de stanca intre cele 2 maluri. Am ramas impresionati de cele vazute si ne gandeam cat de usor era sa ratam obiectivul. Multumiti am urcat inapoi in sosea, unde bineinteles era plantat un mic restaurant, doar veneai insetat si infometat dupa drumetie. Am cotizat constiinciosi. Pornim mai departe, trecem pe langa ruinele manastirii Aulps si urcam pana la primul pas Col de la Colombiere. Lume multa, ciclisti cat cuprinde, masini de epoca si chiar si o capra salbatica. Ca paranteza, ramasesem cu impresia privind diverse poze de pe traseu facute de altii, ca RGA inseamna mai mult sosea prin gol alpin, probabil fiindca toata lumea se pozeaza in varf. Nici gand, treci prin toate formele de vegetatie, diversitatea e incredibila si peisajul se schimba extrem de rapid. Prima zi as caracteriza-o ca asemanatoare cu zonele de tip Transfagarasan. Am continuat cu Col des Aravis unde se vindeau niste piei de vaca ultra, parca as fi pus si eu vreo doua sub sa. Apoi Col des Saisies, unde era si o statiune in care deduc ca au fost ceva probe olimpice. Acolo am fost doar la WC. Am coborat catre lacul de acumulare Roselend, foarte mare si interesant ca pozitionare. De acolo, abrupt pe serpentine, pina pe Cormet de Roselend. Poza de acolo am pus-o si pe celalalt topic si am provocat putina agitatie, dar intre timp cred ca apele s-au linistit. Astfel ne-am apropiat de Val dÍsere. Chiar inainte de a ajunge, poza unui alt baraj. La Val dÍsere, oraselul pustiu, insa extrem de interesant: toate constructiile sunt placate cu piatra, indiferent ca sunt noi sau vechi; inclusiv tiglele sunt bucati mari de paitra, taiate in felii subtiri. Am stat intr-un hotel de nota 10, o cladire veche, renovata respectand toate traditiile, dar utilata ultra modern si cu toate facilitatile mascate in barne de lemn, dulapuri vechi, podele de stejar. Pret: 70 euro/dubla. Ziua 9 - sambata si etapa Val d'Isere pina la Barcelonette. Ca privire de ansamblu, odata cu apropierea de sud, varfurile muntoase devin tot mai golase, dispare chiar si pajistea alpina, cateodata peisajul la mare inaltime pare desertic. Deci dupa noaptea petrecuta in hotelul high tech cu iz traditional, am luat asa zisul mic dejun frantuzesc (bani aruncati pe apa sambetei) si am pornit pieptis catre vestitul Col d'Iseran. Ascensiune a fost foarte rapida, curand statiunile au ramas undeva foarte jos. Ma asteptam sa vad mult mai multa zapada, in urma cu 3 saptamani vestile erau ca utilajele de deszapezire s-au blocat in nameti de 7 metri. Oricum, dupa pasul propriu-zis era o partie unde se schia bine mersi, cu telescaun si tot dichisul. Pauza s-a incheiat si am pornit-o la vale. Dupa coborarea pina in primul orasel, peisajul se schimba si mergem in sfarsit pe drum drept pentru un timp. Puteti sa credeti ca ajunsesem sa tanjim dupa cate o linie dreapta, sa dam drumul putin la herghelie? Totusi eram inca la altitudine mare, in jur de 1500 metri, intr-o vale foarte larga. Din acest moment au aparut tot mai multi motociclisti, fiind probabil sambata. Inclusiv am vazut si niste italieni mergand cuminti, lucru rar. De fapt mergeau dupa o ambulanta, probabil un coleg riscase prea mult. Am trecut printr-un Col de la Madeleine, insa altul decat cel vestit, pe langa fortul Marie Christine si ne-am apropiat de o zona ultra mediatizata in Turul Frantei, Telegraphe si Galibier. Si sa vezi surpriza, cand sa intram pe zona de inceput a Col de Telegraphe, mare cursa ciclistica. Bucurosi ca totusi nu inchisesera circulatia (sau o inchisesera si noi nu ne-am dat seama, ca prea erau doar biciclete) am pornit in depasire. Chiar era interesant si pentru ciclisti, ei aspiranti catre Turul Frantei, noi calare pe GTR, motocicleta oficiala pentru Le Tour. Ne gandeam ca o sa fie probabil treaba de 5 minute ca sa se elibereze drumul, insa ciclistii nu se mai terminau si aveau numere tot mai ciudate pe spinare de gen 9654. Pina la urma s-a dovedit ca erau chiar vreo 10000 de participanti la tour des Vacances, din multe tari, de toate varstele, super antrenati, iar coloana tinea cateva zeci de km, finish-ul fiind tocmai la Briancon. Ne-am impacat cu ideea ca trebuie sa impartim soseaua si am continuat pe Galibier. Chiar ne simteam ca in Turul Frantei, doar urcarea aceasta este legendara, prin peisajele unice. Cand te apropii doar la vreun km de varf, ai doua variante: traversezi muntele prin tunel, sau urci serpentinele pina sus. La aceasta bifurcatie ni s-a infundat socoteala, niste jandarmi ne-au aratat fara echivoc gura neagra a tunelului. Asta e, bine ca am ajuns si pina acolo. Nefiind echipati ca si Chris Froome, n-am putut sa le facem paguba in zona de refresh a competitiei.

Din pacate ai ratat cireasa de pe tort.

Lasa-l Bogdane, nu mai glumi pe seama lui, abia astepta si el o portita sa spuna ceva inteligent si dupa toata povestea atata a putut. Fii atent insa cum judeca cu masura diferita, in functie de personajul principal. Uite ce ma sfatuia el pe celalalt topic de RGA, unde chiar deja regret ca m-am bagat, fiindca oricum fiecare o tine pe a lui: "Prietene......daca te deranjeaza etichetarile la adresa ta ......vezi-ti de turele tale si nu te mai baga .nu te-a invitat nimeni sa-ti dai cu parerea .ai ceva de spus on topic esti bine venit,daca nu....DRUM BUN!!!!" Stimate sorin das, eu nu iti adresez acest indemn, ci chiar te rog sa citesti in continuare, poate exista zone care voua v-au scapat: de exemplu, Gorges du Pont du Diable, ai sa le vezi descrierea curand.

Ziua 7 - joi: n-am dormit prea grozav, ma tot gandeam la starea vremii. Astia de la meteo o dadeau cam pe ploaie, eu ma uitam pe harta norilor si nu intelegeam de ce. La un moment dat s-au auzit niste bubuituri si am sarit speriat: ce-i, ce s-a intamplat? Nu-i nimic, se crapa de ziua. Pina la urma, a fost mai mult ca mine, adica pina pe la ora 10 a fost plafon de nori, insa peste 2000 metri - soare orbitor. Iar noi aveam treaba la 3900 metri. Ca urmare am pornit prin targ, catre telecabina. Motocicleta a ramas la hotel, impreuna cu castile, desi predasem camera. Frumusel Chamonix si destul de plin de viata. Restaurantul Saracilor? Nu prea. La telecabina, la fel ca si la Wengen si alte locuri celebre de care s-a auzit pina hat-departe, plin de japonezi. Astia strica preturile si dispozitia oriunde s-ar duce. Incercam sa facem abstractie, platim suta de euro pentru 2 bilete si ne indreptam prin ceata catre statia intermediara. La un moment dat insa, in drumul catre varf, am iesit din nori. Intr-adevar, un peisaj incredibil a aparut dintr-o data sub privirile noastre. Nu stii ce sa admiri mai intai, muntii sau realizarea incredibila a celor care au cladit acest ansamblu de beton si metal in stanca ostila. Cu Mont Blanc in spate cei doi protagonisti. Oricum, Mont Blanc e cel mai inalt, insa pare doar o cusma de zapada. Ceilalti munti din jur mi s-au parut mai spectaculosi. Alpinisti cu duiumul, turisti, gura-casca, caldura incredibila, multe de vazut, inclusiv muzeul alpinismului. Am pierdut vreo 2-3 ore fara sa ne dam seama (cea mai bine cheltuita suta de euro). Intr-un final am luat-o in jos, intre timp se dusesera toti norii, asa ca am vazut si Chamonix-ul de sus. Multumiti de isprava noastra, am bagat ceva la ghiozdan si am incalecat pe-o sa, de fapt pe singura pe care o aveam la dispozitie. Directia: Vacheresse, undeva aproape de Evian. E clar, inevitabilul se apropia, a doua zi incepea oficial Route des Grandes Alpes. Am luat-o inapoi catre Elvetia, cu scopul principal de a-mi scoate parleala cu ploaia de pe Forclaz si cu scopul secundar de a pune benzina la preturi omenesti, in franci elvetieni. Si mi-am scos parleala, nu gluma, chiar daca zona cea mai pe gustul meu era la vale. Curbe relativ stranse si apoi bucati drepte de cate 300 - 500 metri - am malaxat bagajele bine de tot. Un mic comentariu referitor la GTR: eu am avut ZZR1400 pina anul trecut si la trecerea pe GTR am constatat ca sunt mult mai sprinten si sigur pe mine, in viraje. Probabil ca echilibrul din solduri si nu din umeri este mult mai potrivit pentru mine. In orice caz, la momentul respectiv inca mai aveam cauciucuri, asa ca am mers ca pe sine, fara griji. Dupa un drum de doar 90 km, am ajuns la hotel Plein Soleil. O piscina de relaxare oare ar merge? Cazare : 60 euro doua incaperi lipite, deci un mini-apartament. La masa de seara am optat pentru meniul fix de 14 euro, dar cand am vazut cate feluri ne-a adus, am crezut ca lipseste un zero. Pai numai la platoul de branze mucegaite le-am facut o paguba de neuitat. Urmeaza ziua 1 din RGA. A fost prezent, cum sa nu, sa vezi ce am pe piciorul drept si pe spate. Unde o fi hibernat, derbedeul?

In afara de motivele descrise deja, sa mai adaugam: - parerea partenerei de drum; - dorinta de a cumpara diverse chestii, de la maruntisuri (inclusiv deo, sampon - acelasi pret ca la noi, dar de 3 ori mai bune) pina la chestii voluminoase (de exemplu, mi-am luat mobilier de camping de la Louis).

Usurel, ca nu sunt masina de scris, plus ca mai sunt si altele de facut. Vine continuarea mai pe seara.

Ziua 5 - marti, ultima inainte de plecarea in circuit. Inca vreme foarte frumoasa (meteorologii lor nu sunt cu nimic mai breji ca ai nostri). Ca urmare, am urcat pasul Arlberg si am facut o plimbare de o dimineata in zona Zurs - Lech. Acest Lech este o bijuterie, din pacate mai mult pentru portofele grase si foarte grase (dupa standardul lor, nu al nostru). Oricum, este o incantare, atat oraselul, cat si imprejurimile. Din loc in loc, cate o atractie mai exotica. Nu stiu de ce cuvantul "buruiana" nu exista in vocabularul din partea locului. Cam asa se prezinta o pajiste, in asteptarea cositorilor. Si o sugestie austriaca pentru cheile de la masina, sa nu le rataciti. Spre dupa-amiaza ne-am retras la barlog, pentru a sorta lucrurile necesare si a le ingramadi in 3 coburi si un tank-bag. Restul , in portbagaj, pentru ultimele zile. Rezumat financiar: 3 zile cazare in pensiune 3 stele, 62 euro/zi camera, total 196 euro. Ziua 6 - miercuri, marea plecare. Bineinteles, nori amenintatori. Ne-am urnit pe la 9,30, cu destinatia finala Chamonix. Era timpul sa vedem si noi Mont-Blanc, singura grija era ca vremea sa nu ne incurce planurile. Pana in Lichtenstein am mers pe autostrada. Acolo si-a dat drumul ploaia si am trecut la costumele de rigoare. Traseul prin Elvetia nu a inclus autostrazi. Am mers in directia Andermatt, peste Oberalp pass si Furka. La Oberalp a fost cat de cat in regula, ploaia ne-a dat un ragaz. Oricum, fata de 2009, elvetienii si-au reparat drumurile de munte, iar la cabana din imagine au aparut si robinetii de apa calda, la toalete. Catre Furka treaba s-a cam imputit, incet-incet termometrul s-a dus la 4 grade si hopa si lapovita. Vizibilitatea in varf cred ca era de vreo 10 metri. Totusi am reusit sa facem cateva poze. Fiind un loc vazut deja, nu pot sa spun ca starea vremii a fost vreo drama. Ne-am continuat drumul, frumos dar ploios si am strabatut toata Elvetia pina la Martigny. Mai aveam de trecut doar Col de Forclaz ca sa ajungem la Chamonix. tot pe ploaie s-a intamplat acest lucru, insa mi-am scos parleala a doua zi. Am tras la hotelul Croix Blanche, in buricul targului, 3 stele, pret 88 euro camera dubla, parcaj pazit. Din fericire, aceasta a fost singura zi mohorata a excursiei. Iti trebuie un calculator, acces la internet si bunavointa timp de o ora. O sa vezi preturile si conditiile de cazare pentru fiecare etapa. Prin comparatie, totalul o sa fie surprinzator.

Intai cateva raspunsuri scurte. Dupa cum am spus, asinii si-au facut datoria cu brio pina la St Anton. Misiunea lor s-a incheiat pentru 10 zile si i-am bagat la grajd. Deci nici o grija, nu ramane geterelul neutilizat. De tren nu mi-am pus problema niciodata, ala te duce doar pina in gara si te lasa cu catrafusele pe peron. GTR dus pe remorca sa nu se uzeze - da, in special cauciucurile. La o greutate totala pe care am estimat-o la 550 kg, cred ca a fost o decizie corecta. Oricum, am cam calculat-o gresit si nu am schimbat pneurile inainte de plecare (aveau 11000 km). Am zis ca mai merg macar 3000 km si o sa vedeti cum arata la final. Nu mai zic de spatiu si confort, plus loc pentru cumparaturi la intoarcere, deci consider ca am facut un bun compromis. In rest, multumesc pentru aprecieri si sa continuam relatarea

Ziua 4, luni - vreme superba, relaxare, pina la un punct, si anume vizita obligatorie la roller coaster Imst. Am avut noroc, nu a fost aglomerat, asa ca baietii de la instalatie ne-au lasat cate 5 minute fata de caruciorul din fata, sa fim siguri ca nu intalnim vreun obstacol. Am mers, bineinteles, pe principiul FARA FRANE. Dupa ce ne-am linistit putin, am mers prin Landeck - castel, magazine, plimbare de voie.

Dupa mai multi ani de amanari ale acestui traseu, in sfarsit vara aceasta a venit randul pentru Route des Grandes Alpes. Amanarile au fost cauzate in special de drumul foarte lung pina la inceperea propriu-zisa a traseului, cu inconvenientele de rigoare: lipsa spatiului de bagaje pentru 2 persoane, uzura inutila a motocicletei pe autostrada si lista poate continua. Am trecut de aceste inconveniente reusind sa pregatesc remorca moto intr-un mod care sa ma faca sa stau linistit, adica am scapat de obsesia pietrelor si prafului aruncat de rotile masinii. Am echipat remorca cu un coviltir de 1,50 m, exact indeajuns ca sa se strecoare parbrizul pe dedesubt. Logistic fiind deci pus la punct, am intocmit traseul, lucru simplu, caci despre acest subiect informatiile abunda. Am urmat ruta clasica, avand ca principal ghid http://www.losapos.com/great_alpine_road. Toate rezervarile le-am facut cu vreo 2 saptamani inainte, prin booking.com, tinand cont de notele primite de la turisti. Pretul tinta: 50 – 99 euro/zi camera si o sa vedeti ce a iesit. Ziua 1, vineri – plecare dupa-amiaza de la Bucuresti, escala peste noapte la Sibiu si verificat prinderile motorului. Prima surpriza: consumul de motorina cu prelata remorcii – 10 … 11 l/100km, viteza de deplasare maxim 110 km la ora. Deci cam 4 l/100 km mai mult decat fara remorca, dar sa nu ne grabim cu concluziile, o sa vedem in curand ce punem in rezervoare in scumpa noastra patrie. Ziua 2, sambata – tranzit Sibiu – Paprika Csarda, cazare in noul hotel, conditii de nota 9,5, pret 40 euro/camera. Ziua 3, duminica – tranzit Paprika Csarda – Sankt Anton am Arlberg, tabara de baza pentru masina si punctul de plecare in excursia moto. Am stat la pensiunea unde mergem de obicei la ski, catarii intrand la garaj. Vedere superba de pe balconul camerei, simti cum te linistesti instantaneu. Sa nu uit precizarea, dupa alimentarea cu motorina BP la Sankt-Polten, surpriza de proportii, consumul a scazut la 7,5 l/100 km. Mai constatasem diferente de fiecare data cand iesisem din tara, cam de 1,5 l, insa fara remorca. De data asta insa, concluziile te fac sa sabotezi pe benzinarii romani (pestele e imputit sus, la rafinarie si se mai altereaza si pe parcurs).

Nu e o magarie gratuită, însă din bun simţ, nu vreau să-ţi stric topicul cu nişte concluzii pe care le-am tras parcurgând acelaşi traseu. Şi, te rog, atenţie cu etichetarile la adresa mea.

Nu ma simt vizat, plănuiesc acest drum chiar înainte de tură ta din 2010. Însă nu ţi se pare normal să fie aşa, ca între motociclisti? Ce-i drept, asta nu se poate taxa. Oricum, mi se pare colegial să lăsăm informaţiile să circule, mai ales că nici unul din noi nu a inventat apă caldă, ci am preluat informaţii existente, din diverse surse.

Incredibil cat de repede dispare zapada pe timp de vara. Aceeasi pozitie, 10 zile mai tarziu

N-am nimic impotriva BMW, chiar nu se stie ce-mi va aduce viitorul, dar cand citesc asemenea interventii, nu stiu de ce, dar imi aduc aminte de bancul cu balbaitul: pu-pu-pu-pupati-va, incur-incur-incur-incurajati-va...

Sau poate traseul si compania nu trezesc interes, la asta nu te-ai gandit?

Se pare ca unii n-au tras concluziile de rigoare dupa trantele de la BMW-Zarnesti.

Am avut modelul respectiv, din 2001 pina in 2007. Absolut nici o problema tehnica, foarte buna pentru mersul cu pasager, posibilitate de prins 3 coburi. Per ansamblu, o motocicleta corecta pentru touring.

Doru, la tine cred ca e placerea de a avea jucarie noua, stiu ca si mie mi se intampla cu unele chestii, bine ca nu cu motocicletele. Altfel nu-mi explic ca motociclist de sosea cum ai lasat 6 cilindri, confort si protectie la vant pentru 2 cilindri si calitati evidente in teren, dar nu si pe sosea (la nivel de GT). Mai ales ca te-am intrebat acum vreun an jumatate la Veliko, cand eram cu ZZR-ul la vanzare, ce parere ai despre comportamentul pe sosea comparativ intre GT si GS si mi-ai zis clar ca GT-ul e rege. Singurul comentariu este ca exista si grupa de incepatori si grupa mediu. Desi merg de 15 ani pe sosea, am avut discernamantul sa ma declar cel mult apt pentru categoria mediu in teren.

Astăzi senzaţie de loc cam pustiu, mulţi veneau către Bucureşti pe la 10 dimineaţa, in timp ce eu mă grăbeam către Zarnesti. Păcat că nu s-a găsit o formulă că să aibă cu cine să facă şi închiderea. Poate dacă era un show şi la final, alta era situaţia. In rest, mi s-au părut toate bune, dacă e enduro, e şi praf.

Nu, de la Aqua Magic, nu !

La genul asta de intrebari, un singur raspuns: pina la scoala si inapoi.

Inca am placa metalica originala din spatele seii, accesoriu indispensabil pentru cine vrea top case. Este noua, cu toate accesoriile pentru montaj. De asemeni, poate isi doreste careva un confort sporit pentru posterior, am saua originala de GTR, ca noua. Am inteles ca se potriveste de la una la cealalta. Mergi fluierand cu cea de GTR fata de ZZR. Sa zicem ca le-as da la jumatate de pret, adica 70 euro suportul si 200 euro saua. Link catre pagina producatorului cu placa metalica: http://www.kawasaki.de/Accessory/Details/3404AC0F997?model=ZZR1400&modelYear=2007

Ne lasi cu gargara? Nu ma face sa-ti iau textele la corectat, ca nici nu ai habar cand sa pui un "i" sau doi de "i". Trec peste faza cu erorile, aveam impresie mai buna despre tine, vad ca nu te-ai lasat pina ce n-ai dat cu bata in balta. Inteleg ca te-ai lamurit ca te-a luat gura pe dinainte si eviti provocarea pe care ai primit-o. Eu astept in continuare sa postezi timpul tau pe o tura, desi imi dau seama ca astept de pomana.