Semaca

Va multumesc pentru aprecieri . Imi pare rau doar ca a venit atat de tarziu povestioara mea chit ca stiam ca e doar o chestiune de timp pana am sa pot cumpara un scanner de film ca sa o pot ilustra corespunzator, am vrut sa o fac cum trebuie. A trebuit de asemenea sa selectez mult din ceea ce ar fi fost de zis ca sa nu iasa roman sau atlas geografic. Asa ca unde nu am fost prea clar nu va sfiiti sa intrebati sau sa ma scuzati. Chiar si acum intorc capul in Bucuresti cand aud cate un parait ca de mitraliera sperand sa vad vreun Enfield departandu-se agale, asa ca din punctul asta de vedere poate nu a venit atat de tarziu povestirea

In urma cu ceva timp un prieten m-a intrebat, cum ar fi Danutze vreo 3 luni in India ? Ar fi blana, i-am raspuns gandindu-ma ca abereaza, bem o bere si uitam discutia. Dupa circa 5 luni de la "blestemata" aia de discutie asistam stupefiat din autobuz cum niste baieti ne arunca bagajele din avion direct pe asfaltul caldut al aeroportului din New Deli. Urma o calatorie de vreo 8-9 mii de kilometri pe toate rotile si drumurile posibile si imposibile. De abia in clipa in care am intrat in terminalul care parea de curand bombardat mi-am dat seama ca o sa-mi fie tare dor de mama si de "Blanoasa" pe care o lasasem acasa in bucatarie. Nu mai era cale de intoarcere, biletul de intoarcere era, evident, peste 3 luni. Din fericire un prieten de al nostru pe care Dumnezeu l-a dus acolo ca sa ne rezerve o camera de hotel ne-a asteptat la aeroport. Cu senzatia staruitoare ca e o greseala si am aterizat de fapt la Bagdad m-am suit in taxi. Taxiul era rupt din filmele de epoca dar motorul a pornit fara sa se dezintegreze. Prima experienta de groaza, pe langa faptul ca acolo se merge pe "contrasens" a fost ca nimeni nu se asigura, semafoarele sunt de forma, cand sunt , si Doamne , se claxoneaza ca la balamuc. Acolo masinile au un limbaj al lor care cred ca-l invata de cand se duc la gradinita. E un claxon care inseamna "atentie sunt in spatele tau" , e un claxon care inseamna "te depasesc" , unul care inseamna "Doamne ajuta, te-am depasit cu bine", unul care inseamna "nu am nimic in fata dar e pacat sa nu claxonez daca tot am claxon" , si lista ar putea continua la nesfarsit intr-un dictionar Dement-Poetic. Daca un politist in intersectie face semn de stop, oamenii accelereaza instant, asa ca mai mereu mai trec inca vreo 20 pana cand baietii se prind ca politaiu vorbeste serios. Trebuie mentionat ca toata India e pe roti, rotile, butuci, tot ce e rotund, se invarte si poate rula , ruleaza. Autobuzele ruleaza cel mai tare pentru ca sunt cele mai mari. Mai apar mici probleme cand un autobuz se intalneste cu un camion dar asta e alta poveste. Cu siguranta meseria de electrician acolo poate aduce satisfactii nebanuite, bei o bere si lasi un cartier intreg fara telefoane. Pentru a preveni incurcaturile in fire si alte surprize operatorul este legat de o franghie ca sa poata fi tras la raspundere in caz ca greseste ceva sau ramane incurcat prin fire. De remarcat faptul ca noi nu avem inca piste pentru biciclisti iar ei au deja banda din mijloc rezervata pentru maidanezi. Ei bine copilasii nu urmau sa infunde puscaria cum mi-a traznit prin cap prima data. Era un fel de autobuz scolar blindat adaptat la 3 roti. Intr-o dimineata ma trezesc un pic chiaun in Rishikesh , orasul in care The Beatles si-au fumat mintile. Si eu. Din curtea hotelului se auzea un claxon sufocat, ceva gen cimpoi defect. Petrut, prietenul meu, se trezise devreme si plecase de mult sa faca poze prin imprejurimi. Decid sa beau ceaiul de dimineata si sa investighez ce se intampla. In curte un nene asezat langa doua "street-uri" japonezo-indiene canta de mama focului acompaniat de o multime de gura casca cu ceaiurile in fata. Dupa catva timp din sacu' de langa el apare o cobra sictirita rau de tot care numai chef de dans nu avea. Meseriasu' da-i si canta, cobra nu si nu. Nu vroia muschiu' ei sa danseze. Pe cand toata lumea zambea ca tampita, cobra decide brusc sa paraseasca locatia. Toata gasca de albinosi a inceput sa se intrebe daca chiar are rost sa exagereze cu ceaiul de dimineata. Nu mai zambea decat "dresorul" care, cu cobra agatata de brat, a trecut linistit pe la fiecare si a plecat acasa plin de parale. Un lucru demn de mentionat: Elvis traieste in India, are o geaca alba si calareste un Royal Enfield de 500cmc, fara numar. L-am vazut noi cand iesea dintr-o frizerie in Haridwar. Meserias omu, cinste lui si multa sanatate. EL E ! Fara a intra prea mult in detalii inutile gen autobuze care fac 200-300 de km in 14 ore sau calatorii cu trenul de 17 ore pentru 150 de km, pot sa spun ca ceea ce impresioneaza cel mai mult e saracia care acolo are o alta dimensiune. Sunt zeci de milioane de oameni care traiesc sub cerul liber si dorm pe unde apuca. Munca e platita prost. Ca rezultat mancarea e ieftina. Tot ca rezultat trebuie sa ai in permanenta un sul de hartie igienica la tine pentru ca nu se stie cand te apuca. Ce te apuca. Poate te apuca intr-un autobuz si atunci trebuie neaparat sa-ti iei o marja de eroare pentru ca limba engleza asa cum o stim noi acolo e un lux de care doar cei instruiti au parte. Si oricum autobuzu nu opreste pentru orice...rahat. Daca vrei sa gasesti o toaleta ai toate sansele sa nu o gasesti, cu toate consecintele ce decurg din asta. Pe de alta parte, problema mai sus mentionata se poate foarte usor si comun rezolva la marginea drumului, chiar si in oras. Dincolo de micul lux pe care il reprezinta la noi, in acea parte de lume numita India, doua , trei sau patru roti reprezinta un mod de viata. Milioane de ricsari sau autoricsari dorm in ele dupa program, sau chiar si in timpul lui. La sfarsitul unei zile poti vedea familii intregi pe cate un scuter , mergand spre casa. Iar familiile acolo nu sunt mici deloc. Pana si laptarii sunt cu bidoanele pe motocicleta. Acum imi dau seama ca pe drumurile din India doar vacile nu au claxon. Faptul ca sunt sfinte le cam scuteste. Abilitatea lor de a supravietui pe drumuri nu e intrecuta decat de tenacitatea soferilor de camioane si autobuze. Drumuri de 14 ore dintr-un oras in altul sunt floare la ureche pentru driverii lor. Asta e doar un detaliu. Majoritatea fabricate pe vremea lui Pazvante de Tata, un tip care fabrica aproape tot ce misca pe drumurile de acolo, cu cauciucuri indestructibile cateodata resapate si de 3-4 ori si cu motoare de sute de cai putere, par mai degraba niste corabii pe drumurile de acolo. Pot parea si avioane cand te afli intr-unul din ele, pentru ca nu de putine ori se pot experimenta momente de gravitatie zero. Pentru 2 secunde toata lumea e in aer, unii inca dormind, altii cu papornite, unii zambind, altii panicati de-a binelea intrebandu-se daca nu cumva le-a sunat ceasul. Aia panicati eram noi doi. Dupa momentul de gravitatie zero urmeaza de regula o aterizare brutala pe scaune si un moment de rumoare in care se recupereaza copii pierduti, papornitele, femeile isi rearanjaza poalele, si toata lumea rasufla usurata ca autobuzul e inca pe drum iar soferul inca nu a adormit. Soferii, in paranteza fie spus, sunt adevarati luptatori pe care cateodata insa ii mai rapune cate un pom, din cauza oboselii. Autobuzul odata pus in miscare nu se mai opreste decat ca sa urce sau sa coboare cineva, altfel, tot ce se afla pe drum trebuie sa-i faca loc, exceptiile dupa cum se pare sunt putine si se pot termina tragic. Calcutta, 31 decembrie 2005. Au urmat mii de kilometri din Sagar Island, ceva mai jos de Calcutta, spre Bombay. In mod normal intre Calcutta, pe coasta de est si Bombay, pe coasta de vest, nu sunt atat de multe mii de kilometri. Daca vrei sa treci insa prin cel mai sudic punct al Indiei, Cape Comorin (Kanyakumari), pot deveni mai multe mii. Pe drum am aflat ca crevetii nu sunt fulgii de porumb made in Vietnam de pe vremea lui raposatu', si nici nu sunt fabricati ca astazi intr-o uzina, gata congelati. Crevetii sunt fiinte ca si noi doar ca traiesc in apa si au un gust inconfundabil. Bun gust. Excelenti. Am avut ocazia sa vedem "inmormantari" indian style. Mai exact incinerari. Ceea ce are foarte multa logica. Daca vrei ca sufletul celui decedat sa ajunga mai repede in rai, in mod clar nu-l bagi in pamant. Dintr-o discutie cu un prieten am ajuns la concluzia ca noi romanii fiind mai putini , ne permitem. Cert este ca obiceiul incinerarii nu e unul barbar ci foarte uman, este o despartire in adevaratul sens al cuvantului. Cum si la indieni e de neconceput o inmormantare fara muzica se angajaza un sunetist care vine cu megafonul si statia de amplificare plus doua-trei baterii de masina, toate astea intr-o ricsa. Din fericire cand am ajuns noi acolo bateriile erau pe moarte. Din nefericire o melodie populara indiana poate dura si 40 de minute. Si tot din nefericire multi soferi de autobuze erau mari amatori de muzica populara. Indienii sunt mari amatori de sarbatori. Spre deosebire de noi la ei sunt foarte multe. Si foarte variate. De exemplu in sudul Indiei sunt cateva sate in care sarbatoarea recoltei te poate face sa te simti ca in Texas-ul de alta data. Zeci de fermieri vin cu zeci de tauri si zeci de fraieri trebuie sa incerce sa prinda zeci de tauri. Rezultatul e ca multi din ei (nu tauri) ajung la spital si cativa, mai ghinionisti, ajung chiar si la Shiva. Cine castiga ? Nebunul care poate calari cat mai mult tinandu-se de cocoasa taurului. De cele mai multe ori insa, castiga taurul. In conditiile in care asemenea sarbatori aduna zeci de mii de oameni, este o mare dementa si doar sa te afli in satul respectiv. De regula taurul iese din zona de competitie fara sa fie prins si continua in fuga pe ulitele din sat. La un moment dat unul dintre ei a trecut printr-o poarta de metal patrunzand in curtea dispensarului in care ma aflam din motive independente de vointa mea. Ca intr-un film tampit toata lumea, raniti , medici , asistenti si politisti a lasat totul la o parte si a dat vreo 2-3 ture in jurul dispensarului cu taurul dupa ei... Premiile sunt pe masura curajului, oale de inox, televizoare, scaune de plastic, biciclete si cocosi. Cine nu prinde nimic din toate astea se poate multumi si cu o masina de cusut. La un moment dat in Maduray era sa vars cafeaua pe mine cind uitandu-ma peste umar vad apropiindu-se de hotel un elefant. Din fericire elefantul venise in vizita doar sa ia masa de pranz precum si sa-i binecuvanteze pe calatorii din hotel. Nu eram beat , asa a fost. Am sa revin la "drum" si la ceea ce-l face interesant. Acolo prin sosea se intelege in multe cazuri o fasie de (in cel mai bun caz) asfalt, lata de vreo 2 maxim 3 metri pe care ar trebui sa se desfasoare un trafic in doua sensuri. Problema apare cand pe acea sosea se intalnesc autovehicule mari, gen camioane. Acestea trebuie sa se "muleze" unul pe langa altul, in sensul ca ambii soferi procedeaza la un compromis scotand fiecare cate una din cele 2 roti dinspre exteriorul drumului in afara fasiei de asfalt. Din cauza distantei milimetrice intre vehiculele de sensuri opuse, oglinzile retrovizoare laterale de cele mai multe ori se afla in interiorul autovehiculelor. Biciclistii, ricsarii si tot ce mai misca pe sosea au de multe ori doar secunde sa elibereze drumul din fata unui camion al carui sofer conduce deja de 10 ore si ale carui frane si cauciucuri in mod clar nu ar trece un test de siguranta ceva mai serios. Pentru motociclisti viata devine si mai grea cand un vehicul mare forteaza o depasire pe un asemenea drum. Puteti adauga la toate astea un intuneric bezna noaptea, lipsa marcajelor de orice fel in afara oraselor, praful si tarana de la marginea "drumului" care se ridica cu orice ocazie si face iesirea si oprirea pe marginea drumului foarte periculoasa. O caracteristica aparte o reprezinta prezenta speedbreaker-elor, acele damburi pe drum destinate sa forteze soferii sa reduca viteza in anii 90 cand rata accidentelor a crescut la ei ingrijorator. Din cate am inteles au fost construite ca parte a unui efort guvernamental de a limita carnagiul de pe sosele. A existat o mica problema totusi. Dupa ce le-au construit, echipele care trebuiau sa le si marcheze corespunzator au "uitat" sa o faca de-a lungul timpului. In timpul zilei sunt foarte putin vizibile iar in timpul noptii se transforma in adevarate rampe de lansare catre stele, chiar si soferii care cunosc foarte bine drumul uitand de ele. In lipsa speedbreakere-lor, exista gropi din belsug si de dimensiuni variate, pentru toate categoriile de vehicule. Noi sa fim sanatosi. Cam asta se intampla cind soferul unui camion crede ca merge pe o autostrada iar cel al altui camion crede ca autostrada sunt doar doua drumuri separate de o fasie. Dupa ce ne-am dat seama ca suntem ceva mai feriti pe banchetele din spate ale autobuzelor cu care am tot mers, am ajuns si in Bombay. E cu siguranta cel mai modern oras al Indiei. In jur de douazeci de milioane de oameni. E posibil sa ma insel, ca nu i-am numarat pe toti. Pe langa aerul burghez ceea ce frapeaza acolo e atmosfera de pe strazi, pe langa care Bucurestiul pare un oras subpopulat. O nebunie totala dominata de taxiurile negre cu acoperis galben, Fiat model 1950, care s-au fabricat la ei pana acum cativa ani. Aglomeratia de pe strazi a fost oarecum rezolvata de prezenta unor sosele suspendate gandite special impotriva vitezomanilor intrucat nu sunt drepte ci serpuite. Acolo am vazut ca e posibil sa asfaltezi o strada fara sa o inchizi un an jumate cum fac baietzii destepti de pe la noi. Mai exact, se delimiteaza o fasie de strada care se inchide circulatiei. Exista o masina care rascheteaza asfaltul. In urma ei vine echipa cu bitum. In urma echipei cu bitum vine alta echipa care descarca asfaltul gata intarit sub forma de placi prefabricate din camion, se aseaza ca si gresia si in 3-4 ore se poate circula pe portiunea aia. Basca, placile de asfalt prefabricate sunt prevazute uniform cu pietre mai mari iesite in afara suprafetei care au rolul de a mari aderenta suplinind franele trecute de prima tinerete ale majoritatii masinilor. Tot in Bombay am vazut pe langa legendarul Royal Enfield si un copper din era noastra , Bajaj Avender. Cu un motoras de 180cmc in 4 timpi monocilindru se putea accesoriza la greu, inclusiv cu oglinzi "live to ride" facute din plastic care se pot gasi in orice bazar respectabil pentru cateva rupii. De la unul din proprietari am aflat ca are un mare neajuns, garda la sol prea mica pentru drumurile din afara orasului. Ca si in toata Asia, Honda, Suzuky si Yamaha au reusit sa umple piata cu motoare ieftine, pana in 150, hai 180 cmc, cu preturi atingand pragul maxim de 1000 de dolari astfel ca cine nu-si permite o masina poate sa-si permita o motocicleta si tot asa trecand prin scuter si ajungand la bicicleta. In conditiile in care in mai toate orasele lor traficul a devenit o mare problema singura solutie o reprezinta cele doua roti ca sa poti ajunge la destinatie in acelasi an in care ai plecat. Dupa aproape zece zile in Bombay am hotarat sa merg sa vad care e treaba cu Taj Mahalul. Era cam tot ce mai vroiam sa fac inainte sa ne suim in avionul spre casa. Eventual sa-i fac si o poza (nu avionului). M-am suit in tren si dupa 27 de ore coboram la 3 noaptea in gara din Agra. Drumul cu trenul trebuie sa dureze "doar" 24 de ore dar s-a stricat locomotiva. Intre Bombay si Agra sunt 300 de kilometri deci trenul a avut uluitoarea medie orara de 11 kilometri pe ora. Cand am coborat din trenul ala deja facusem cunostiinta cu tot compartimentul, stiam cati copii are fiecare, mai ales cate fete, iar ei aflasera ca Roamania nu e in Italia precum si ca la noi iarna nu-i ca vara. Minunati oameni ! In India viitorul suna bine. Pe o strada din Agra alaiul familial insotea copilul lor de cativa ani care mergea sa-si vada viitoarea sotie. Am hotarat sa iau problema pe la spate asa ca intr-una din zile pe la 5 dimineata fumam o tigare in spatele Taj Mahalului. Arata cu mici deosebiri ca si fata. Mai tarziu am citit intr-un pliant ca a fost gandit sa fie simetric. Hmm. Dupa ce a trebuit sa-l gonesc pe un pustiulache care insista sa-mi treaca contra cost cu o camila prin cadru a trebuit sa reanalizez situatia. Am inceput prin a citi istoria. Apoi mi-am luat bilet si am intrat pe poarta. Ei bine mausoleul este enorm. Mi-a adus aminte de casa poporului. E clar ca Sah Jahan a iubit-o mult de tot pe Mum Taj a lui. Costul constructiei ar fi astazi de 300 de milioane de coco. Doar ca asta se intampla pe la 1648. Avand si o oarecare idee despre saracia lucie care trebuie sa fi fost atunci nu am putut sa nu ma intreb despre costurile umane ale mausoleului. Din pacate pentru Sah Jahan, unul din fii lui si-a dat seama ca taticul lor se pregateste sa bage regatul in faliment cu varianta reloaded a mausoleului, in negru de data asta, asa ca l-a arestat la domiciliu. Si dupa ce Sahul a murit a fost inmormantat alaturi de sotia sa. Unii zic ca cica s-ar fi stricat simetria cu chestia asta. Doar ca mausoleul e atat de mare incat e putin probabil ca mica imperfectiune sa fie observata. Ceea ce frapeaza in Agra e agresivitatea cu care zeci de intermediari ai atelierelor de prelucrat "marble" trag de tine ca sa-ti ofere o amintire de neuitat. Aproape toata lumea de acolo face un comert total si fara scrupule cu amagiri si bucatele de iubire care nu le apartine. Tot ce rezulta in ziua de azi e un dispret total fata de modul in care tipul ala a vrut sa-si exprime dragostea, un pic cam megalomana, pentru sotia lui. Privind spectacolul trist din ziua de azi pe strazile din Agra am avut destul timp sa-mi dau seama ca oamenii si acum sunt saraci dar poate tocmai asta ii face sa-si dea seama mai usor de ce ii poate face fericiti. Se pote gandi asa fara a milita pentru saracie. Daca a trebuit sa merg acolo ca sa-mi dau seama de asta, atunci a meritat drumul. The end.

O modalitate foarte buna de a ajunge in Maramures bag seama...E o solutie dar nu stiu cat de viabila

Cum le spui dumneata bobocule, cum as putea sa ma supar ? Cu toate acestea cred ca esti de acord ca un cauciuc uzat franeaza pe distanta mult mai mare fie chiar si iarna decat unul nou. Purghy tot n-a zis in ce stare sunt gumele.

La mine s-a ingalbenit usor cotul cand am bagat super 100 fara plumb , de atunci am ramas la benzina de 95 si 98 (tot fara plumb) cand merg in afara orasului si nu s-a ingalbenit mai tare oricat am forjat-o. Rareori am mai bagat super 100 (pe serpentine, in urcare, e sesizabila diferenta) dar fara sa o forjez.

Casca de piatra !

Ideea era nu ca ar exista cauciucuri de iarna ci cauciucuri uzate si care trebuiesc inlocuite, mai ales in anotimpul asta. Am avut inspiratia sa le schimb la inceputul lunii si am reusit sa nu intru in fundul unei dacii cand situatia a impus o franare violenta. Totusi e clar ca nu prea e sezonul de plimbat cu motorul desi...se poate castiga o gramada de timp prin oras, chiar si cu viteza mica.

Hopa sus. Ma bucur sa stiu ca si tu si Caluta sunteti in regula. Poate ar fi timpul pentru un schimb de cauciucuri ? Pe spate se poate pune un centimetru sau doi mai lat si chiar se simte aderenta sporita si plus de stabilitate. Grija mare si ma bucur enorm ca ai avut protectiile, investitie in sanatate.

Io-s somer da inca reusesc sa fac rost de bani de benzina. Va urez mult succes cu trezitu de dimineatza.

Cre ca o poza mai reusita pentru un "pilot cu brevet" de pe la Romania era asta...

Serginio, cu referire strict la accident, spre norocul motociclistului tu si altii ca tine postati aberatii in loc sa faceti rost de bani de lumanari. Chiar aveti nevoie sa mergeti la o inmormantare ca sa va dati seama ca farul dricului lumineaza drumul noaptea doar daca sta si pe rotile din fata ? Daca tu erai in taxiul ala l-ai fi vazut pe nebunul care venea cu farul luminand in sus noaptea ? Nu mai postati imbecilitati, nu denota decat cat de putin respect aveti pentru viata altora.

Orice s-ar spune aici pe forum, oricate sfaturi s-ar da, pe unii chiar ii mananca in fund sa se dea pe o roata pe artere aglomerate si sa arate cat de smecheri sunt ei. Daca s-ar da vreun premiu pentru basini d-astea as intelege dar de cele mai multe ori singurul "premiu" este "da, il cunosteam, era baiat bun Dumnezeu sa-l ierte". Cu toate astea copii proaspeti posesori de A ai lu taticu' se echipeaza cu adidasi ultimu model asortati cu o geaca mistoaca si sar pe un motor care e in multe privinte mai inteligent decat ei. Si-a pus careva intrebarea daca vreun conservar mai poate vedea noaptea farul unui motor care merge pe o roata ? Ala sa ma scuzati, chiar nu a fost un accident.

Solutia speciala este ca pornesti motorul ca sa se inmoaie mehlemul care s-a topit pe teava si cum s-a mai zis si mai sus, incepi cu o sipca din lemn moale. Dupa ce se mai raceste teava si nu se mai vad rezultate cu sipca, incepi cu o carpa inmuiata in dizolvant sau benzina, pe care o petreci in jurul tevii, faci o spira si tragi de capete. Alternativ, daca mehlemul tot nu vrea sa iasa, cu teava rece, umezesti un pic cu ulei zona respectiva si aplici acolo niste nisip (fin) dupa care aplici carpa cum am spus mai sus. Pot rezulta zgarieturi minore in urma tratamentului cu sipca dar pana la un punct este mai eficient decat cel cu carpa.

Apropos de baietii astia: pun mana pe telefon si-i sun pe la 8.30 dimineata, raspunde o domnisoara, ii expun problema cu cele doua gume de car eam nevoie si ea imi spune ca va reveni dumneaei cu un telefon dupa ora 10, cand se deschidea depozitul. Zic ok, si astept, si astept...sun pe la 4 dupa amiaza si-i spun ca eu sunt cel care am sunat dimineata si ca asteptam un telefon de la dumnealor. Raspunsul a fost ca nu au pe stoc asa ceva. Ce n-am inteles este de unde dracu trebuia sa stiu eu asta din moment ce chiar domnisoara s-a oferit sa ma contacteze telefonic. In sfarsit, mai incerc si in alta parte.

Ieri am avut bucuria (pe bune) sa fiu sunat de cei de la Yamaha Otopeni. Asa cum speram, treaba a fost cinstita, manopera(la pretul lor reies vreo 3 ore de lucru desi au lucrat 2 oameni la ea), inlocuirea frai-ului (starter clutch outher ass ) si schimbul de ulei, 3l sintetic cu filtrul de rigoare, au fost 6 milioane. Motorul porneste perfect si au disparut niste zgomote parazite din el cauzate nu de supape, lant de distributie sau cutie de viteze ci de respectiva pisesa care se facea praf in interiorul motorului cu fiecare pornire. Per total sunt multumit si o sa mai apelez la ei in caz de Doamne fereste. Pretul e ok dat fiind ca doar pentru a ajunge la "locul tragediei" era nevoie de o presa pentru scoaterea volantei si nu aveam chef sa ma risc la vreun particular care sa-mi faca praf magnetul incercand sa-l scoata cu cine stie ce improvizatie. Singura (mare) nemultumire e timpul enorm de mare pentru aducerea unei piese de afara. Ar mai fi si faptul ca nu au putut sa-mi faca o estimare a pretului inainte de reparatie, ce e drept imi facusem si eu niste calcule si cam atat imi reiesea si mie dar tot am stat un pic incordat. Din fericire n-a fost cazul si "blanoasa" e in forma foarte buna acum. Intentionez sa-i schimb caucioacele ca cel din spate a ajuns slick. Alti bani alta distractie. Poate cineva sa-mi recomande un atelier care face schimbul de cauciucuri rapid, ieftin si bine? Va rog mult, nu-mi spuneti de search pe foum sau din auzite ci locuri testate de voi cat mai recent. Va multumesc.

Eu sper sa fie o firma serioasa si oameni cinstiti si sa nu bage un numar nesimtit de mare de ore de manopera sau alte porcarii...Chestia e ca impinsa pornea dar ca sa scot uleiul si sa desfaca mecanicul motorul ca sa constate defectiunea, sa montez motorul la loc si sa repun uleiul....era lucru dracu...asa ca am lasat oratania la ei, garajul ok, nu afara. M-am mai interesat si eu pan prieteni, desi pare bizar, atata dureaza aducerea unei piese pe comanda in tara asta de rahat - pana in 3 saptamani. Asa ca rugati-va la Cel de Sus sa nu aveti nevoie sa comandati una vreodata. Piesa in sine e o nenorocita de tabla fixata pe volanta dar care cu jdemii de taxe si comisioane vamale, ma astept sa coste destul de mult, basca uleiul si filtrul care trebuie schimbate, tocmai le schimbasem inainte de defectiune. Iar legatura cu ei o tin telefonic pentru ca nu prea ma tine sa ma duc pana in Otopeni in vizita la Yamaha ...si nici nu am de ce, orice as face tot atata dureaza. Evident ca daca pretul o sa fie unul normal, mecanicul capata o bere. Si clienti . Daca vreti o sa revin cu amanunte.

Ce pot sa va spun eu este ca mi-am dus motocicleta la Yamaha Otopeni acum mai bine de doua saptamani si e acolo si in ziua de astazi. Are o problema cu o piesa care cupleaza si decupleaza mecanic starterul si care s-a facut praf. La capitolul scule am vazut ca-s bine dotati. In schimb la intrebarea "cat costa reparatia ?" nu am primit inca raspuns. "raspunsul" a fost ca atunci cand vine piesa pe care ei o comanda de la un depozit din Grecia o sa poata sa-mi spuna cat costa. Si cand vine ? Pai intre 2 si 3 saptamani. Singurul pret pe care il stiu pana acum este ca ora de manopera este 10 euro. Asa ca ma pregatesc pentru ce e mai rau dpdvd financiar si indur cu greu trecerea timpului.

Sper sa fie destule. Cam tot ce server de jocuri de la noi. http://www.gameszone.ro/servers.php3

Ceea ce veti citi aici s-ar putea sa va salveze ass-ul la un moment dat. Fiti foarte atenti si incercati sa retineti pe viitor, unde sunt trecerile de pietoni nemarcate cu zebra ci doar cu semne pe marginea drumului. Semnele alea pot fi acoperite de masini , autobuze, copaci, boscheti , si mai stiu eu ce. Fiti foarte foarte atenti, pietonii vad semnul si cred ca pot sa traverseze in liniste dar tu cu ochii bulbucati in asfalt dupa gropile care apar de sub ala din fata ta este foarte posibil sa nu remarci semnul care pe partea ta e acoperit, ceasul rau, de un autobuz. Asa ca mai putina viteza ca sa aveti timp sa scanati si marginea din stanga a drumului mai cu atentie. In plus a venit anotimpul rece , aderenta e scazuta la maxim chit ca drumul este uscat, comparabil cu cea pe ploaie. Lasati-va spatiu de reactie. Si scanati incontinuu.

CS Source vreo 4-5 ore pe zi de vreo 2 ani incoace, in curand incepe campionatu bhz. De abia astept sa-i snopim pe toti pustanii cu cosuri pe fata si sa-i intindem pe pereti. In echipa mea varsta medie e de 30 de ani . In rest UT dar fara performante notabile, doar locu 7 intr-un campionat national de acu cativa ani.

Noh, io azi pe ploaia aia tampita si trafic infernal, pornit tot impins, de bizoo_n, am dus-o pe Blanoasa la veterinar, la Yamaha Otopeni. Am mers mai mult pe trotuar prin cartieru Baneasa, prilej cu care am aflat si eu si bizoo_n ca nici pe trotuar nu te mai poti simti in siguranta dupa ce am intrat cu incredere pe o gramada de noroi si ne-am oprit. In ea. Noroc ca in Bucuresti daca nu gasesti o groapa gasesti o panta asa ca am fost in stare sa ne reluam periplul spre service. Pozele de la mine is cam putine dar dupa ce scoti o tabla cu patentul din motor si te stii la vreo 300 de km de casa doar de poze nu mai ai chef. Noroc ca prietenii erau mai aproape. Asa ca profit de ocazie ca sa le multumesc in ordine aleatoare lui Gaxel(Mihai), Bizoo_n(tot Mihai), Unculetzul (unchiul unui Mihai) si Colonelului (prietenu' lu' Unculetzu), cel din urma reusind imposibilul: scoaterea cu mana a unui ax care se scotea cu mana, aceasta scutindu-ma (provizoriu) de scoaterea volantei si permitandu-mi o intoarcere lina pe 2 roti spre casa. Opririle de tigare avand loc in panta sau benzinarie. Am reusit sa nu dau foc la nimic. P.S. In carciuma aia am intrat ca sa caut un raspuns si sa beau un coniac. Am iesit beat mort si fara nici un raspuns. A mers si asa. Doamne ajuta.

Faza trista e ca poate esti in Dacia familiei, care e batrana si mai mult de 130 nu mai poate in plus, nici frane nu prea are, si vine mitocanu cu BMW'u din spate cu 200 dand flashuri ca la balamuc, de 100 de ori daca te asiguri la viteza pe care o are oricum te va surprinde. Si de parca degetul lui ridicat superior in sus nu ar fi de ajuns, se baga in fata ta, care depaseai un camion de pe vremea lu pazvante, si franeaza brusc. Data viitoare nici nu o sa ma mai obosesc sa pun frana.

Stiu ca o sa ma injurati cu totii dar numai accident n-a fost. Insanatosire grabnica motociclistului.

Exista o regula care spune ca la viteza mare si frana spatecu blocarea rotii, nu trebuie sa deblochezi roata brusc daca nu vrei sa zbori de pe motocicleta. La viteze mici in oras este recomandata, fara a bloca roata normal, combinata cu o usoara franare si pe fata.

Eu intrebasem in gluma, dar din pacate vad ca mai sunt semeni de-ai nostri carora chiar nu ai ce sa le ceri. Da' nici sa le dai nu merita. Doamne ajuta.