The_Sin_Eater

Dragii mosului: ...parafrazand celebrele titluri, va supun atentiei mica noastra aventura din Apuseni, care s-a derulat timp de 10 zile (pe calendar) dar din care 8 au fost propriu-zis pentru haladiuala, prima si ultima fiind dedicate drumului de la si spre Bukukuresti. Desi nenea Gogu ne zicea ca facem 6 h si 45 min, am facut vreo 8, cu pauze si alimentari, etc... "Comandamentul" a fost in Arieseni, din care am mers in medie 200 km in diferite directii. Cand te duci in Apuseni, trebuie neaparat sa vezi "the big 4": Rosia Montana, Ghetarul Scarisoara, Pestera Ursilor si Cetatile Ponorului. ...de fapt, toate celelalte pe care le-am vazut au fost "spuma" mini-vacantei de toamna. Dar, sa incepem cu inceputul: am plecat din capitala "minunata" la 8.45 iar la ora 16.35 parcam in fata pensiunii. Dupa ce ne-am instalat si am carat bagajele am decis sa "punctam" primul obiectiv: groapa Ruginoasa. Si cum intotdeauna: prima data doare, ....ne-a durut si pe noi urcusul pana acolo. Traseul sugerat de nenea Gogu, era un fel de off-road dar care s-a dovedit a fi imposibil de parcurs, asa ca am abordat varianta "de picior". ...dar a meritat... . Dupa un urcus de aproximativ 25 min, am ajuns la prima mini-minune a Apusenilor: Am coborat muntele si am ajuns la Prafos exact cand se innopta. Am ajuns la pensiune, si am cam pus capat zilei 0, cum am numit-o. Ziua 1, urma sa fie...dementiala. La 9.22 porneam spre Beius, iar drumul se intindea inaintea noastra "ca pisatul boului" ....plin de serpentine, curbe si diferente de nivel, cel putin pana la Nucet. Prafosu sta pe curbe de zici ca acolo a fost facut, si asta datorita exclusiv suspensiilor tari, iar zambetele de pe figurile noastre au aparut dupa numai 2 minute de "slalom". Dupa ce am trecut de Budureasa, calitatea drumului a scazut exponential, desi este principalul drum care merge spre celebra Stana de Vale. Este pacat ca este de o calitate execrabila, dar...pentru noi a fost ok pentru ca a fost foarte liber, iar Prafosu' a facut fata cu brio prin gropile patriei. La un moment dat am virat stanga si am intrat pe prima portiune de off-road a zilei pana spre barajul Lesu. Drumul este relativ simplu, dar extraordinar de frumos. A...si "baetii" lucreaza. Erau la stadiul de surpat malurile pentru a-l lati, iar pe alocuri facusera terasamentul si asezasera placile de beton pentru ranforsare. Pe cale de consecinta...multe utilaje pe drum. Dintr-o data, am vazut pe marginea drumului o urcare care ne-a facut cu ochiul si am decis subit sa testam potenta Prafosului pe un pamant pe care plouase cu o noapte inainte, asa ca...i-am dat bice. ...si bine am facut.... A urcat conserva de zici ca nici n-a fost vreo panta pe acolo. Iar coborarea a fost si mai faina. Da, stiu: au fost doar vreo 30 de metri, dar au fost primii metri de off-road adevarat. Am mai mers putin si forestierul s-a transformat in asfalt. Da' d-ala bun, de-ti era mai mare dragul sa mergi. De la Remeti, am virat dreapta spre lacul Dragan Floroiu si am avut parte de una dintre cele mai frumoase surprize in materie de drumuri: asfalt proaspat, neted, aproape virgin...pe un drum virajat extraordinar. ...si un video ca sa va deschid chakrele, adica pofta.... 2020_0925_132105_388.MOV ...dar...cum minunile tin mult mai putin decat ne dorim noi, drumul-minune s-a terminat si a lasat loc unui off-road simplu pe un forestier pe care se pusese deja terasamentul de piatra. Am stat la semafor pana cand ne-am plictisit, asa ca am decis sa ne "dam" putin pe forestierele de acolo. De aici...vederea asupra lacului este dementiala. Cu urmatorul obiectiv in minte, cetatea Bologa, am dat iar in gropi pana acolo, dar urcarea pana la cetate a compensat pentru tot: Drumul spre Rachitele a fost simplu, dar in sat......am schimbat foaia, iar dupa o alta "intrevedere" cu un camion, am urmat ulitele satului, fapt care s-a dovedit a fi una din cele mai bune idei pe care le-am avut in ziua respectiva. Si acum ne vine sa ne pupam pentru decizia de a merge pe acolo. ...a....si niste video-uri... 2020_0925_155929_155.MOV 2020_0925_160040_157.MOV 2020_0925_160157_160.MOV Apoi am inceput urcarea spre Padis. Un drum forestier cu cateva potiuni de off-road destul de tehnice pe urcare, dar care serpuieste prin paduri, printre poieni si se termina apoteotic in golul alpin din Padis, pazit de un dulau cu ochi de bunic. Din Padis pana in Boga, drumul este din nou exceptional, iar serpentinele se defasoara rapid pe masura ce drumul coboara. Noi insa, am "namolit" Prafosu' pe orinde ni s-a parut noua ca "se merita": In Boga, am virat strans stanga si am intrat pe drumul forestier catre cheile Galbenei. Urma sa fie ultima portiune de off-road a zilei si era deja ora 17.30 (Cer scuze privitorilor pentru calitatea screen-shot-urilor, dar era deja seara si o sa pun altele din alta zi de o calitate mult mai buna). Dupa 1 ora, terminam si portiunea asta, obositi si zguduiti, dar cu niste imagini pe retina.... Continuarea, in episodul viitor...

Bun "pontul" albastru... 2001 Tarso Marques. Masina: Minardi PS01 fiind practic prima masina Minardi care a terminat un sezon de F1. Circuit: probabil Nurbungrig...

da, de departe... BRAVO!

+1 As zice chiar mai mult. Exemplu personal: aveam 104 kile cand am avut accidentul .Am salbit pana la 95 in cele 9 saptamani de spitalizare. Cand m-au externat mi-au zis sa am grija sa nu ma ingras pentru ca preseaza e locul de fractura. Am instalata pe tel aplicatia Samsung Health (varianta full), in care poti sa-ti faci settings. Bagi la profil: sexul, anul nastetii, inaltime, greutate si cat de activ esti si apoi iti setezi un target, de ex: -250 g/saptamana, sau -500, sau -1 kg si el iti spune cam ce dezechilibru caloric trebuie sa ai zilnicl La mine este asa: trebuie sa am un dezechilibru de 850 cal. Pentru profilul meu, necesarul de calorii este de 2200/zi, deci ar trebui sa mananc 1350/zi pentru a atinge dezechilibrul si a atinge targetul. Evident, targetul nu este prea realistic, in sensul ca daca pui sa slabesti 500g/saptamana, le vei slabi, dar in vreo 15 zile, nu in 7. Aniway, eu tin de aprox 2 ani evidenta caloriilor, si am reusit ca de la 95 sa ajung acum la 89. Stiu, e putin, e lent, dar.... Bafta multa!

Foarte fain filmul si multumesc de idee. Noi am urcat prin Ciungetu pe unde se pare ca e mai usor decat din Valea Macesului. Dar....drumul nu se muta de acolo, deci avem timp sa mergem si altădată. Update, pentru ca tot intreba cineva: Total 644 km, din care offroad 104, autostrada: 216 km. Consum: 7.7 %.

Multumim! Ce tare! Super!

Se spune ca "definitia fericirii e drumul" sau "importanta este calatoria in sine, nu destinatia". Noi credem ca ambele variante se potrivesc "chestiei" pe care am facut-o weekend-ul care tocmai s-a incheiat. "Chestia" era pusa la dospit mai demult, dar astrele s-au aliniat acum si am reusit sa o punem in practica. Initial se vroia a fi un periplu offroad-istic in jurul lacului Vidra pe traseul: Voineasa - Ciungetu - Strategica (plaiul zanelor)- Transalpina - Vidra (malul de nord dus-intors) - Lacul Balindru - Voineasa, dar pesemne ca zanele au considerat ca merita sa ne "vada" trecand de 2 ori pe plaiurile lor si au vorbit cu zmeul sa ne intoarca. Am ajuns vineri seara la pensiunea din Voineasa, dupa ce ne-am "curentat" si a 3 a oara (@john17 stie ce si cum ), de data asta pe DN7 inainte de Rm. Valcea cand politia a decis ca toate TIR-urile sa fie deviate de a nu intra pe Valea Oltului. In schimb, Valea Oltului a fost aproape goala pana la Brezoi cand am cotit-o la stanga. De aici a fost chiar pustiu... Treziti de dimineata pana'n 8, cu gandul la Strategica si cei 2000 m pe care ii atinge prin tinuturi minunate unde salasluiesc zanele, ne-am baut rapid cafeaua la 9 grade , am coborat la micul dejun, iar la ora 9.22 puneam contactul Prafosului. Pana la Ciungetu, drum ca-n palma, soarele isi facea simtita prezenta incalzind usor crestele muntilor. De la iesire din sat, drumul incepe sa urce usor-usor, printr-o vale care taie pereti verticali in carnea muntelui. Drumul nu este foarte anevoios, pana la primele curbe in ac de par, unde, cu 4x4 lock, ESP off, si treapta II, incepem sa urcam. O tinem tot asa pana la iesirea din padure unde...SOC si GROAZA!...e o bariera. Dupa o injuratura scurta in gand, ma dau jos si citesc "STOP! Va rugam sa deschideti poarta si apoi s-o inchideti in urma Dvs. Va multumim!" Urmeaza un moment de relaxare totala. Stiam ca am intrat pe taramul lor, al zanelor, care tine pana aproape de Transalpina la taberele de cupercari. Ieseam in golul alpin si in fata nostra incepeau sa se desfasoare peisaje ca dintr-o alta lume. O lume de basm in care imaginatia iti ofera aproape absolut tot ce-ti ofera si natura. ...numai ca natura e infinit mai frumoasa... Primul popas il facem pe un colt de stanca de unde se poate admira in toata splendoarea lui Lacul Vidra. Insotiti de cei 7 armasari din basm , admiram indelung toata valea care se deschide inaintea noastra, muti si incantati in egala masura de ceea ce vedeam. Dupa aproape juma' de ora, ne revenim in simturi si continuam periplul pe drumul de creasta. Dpdv al offroad-ului, treaba incepe sa se "imputa", dar totul spre bucuria noastra. Prafosul inghite cuminte tot ce i-au aruncat zanele dinainte fara ca macar sa simta diferentele de nivel, sleaurile si stancile iesite in drum. Ajungem intr-un final si "ne intepam" in DN67C, a.k.a Transalpina. Evident, sambata dupa-amiaza, e ticsita de masini, magari, gura casca, oameni prosti... Norocul nostru era ca pana la coada lacului aveam de mers doar veo douaj' de minute avand apoi iar toata frumuseatea naturii numai pentru noi. Si totusi...Zmeul si-a tinut cuvanul, al dreaq, si ne-a aruncat buzduganul (a se citi bariera) in drum , obligandu-ne sa cautam repede o solutie. Din punctul acela si pana la pensiune erau 41 km, deci vreo ora, asa ca am decis cu unanumitate de voturi sa facem cale-ntoarsa pe la zane. Pana la urma era solutia cea mai ok. Drumul trebuie oricum facut im ambele sensuri, asa ca, de ce nu in aceeasi zi? L-am intrebat repede pe nenea Gogu cum sa facem si ne-a sugerat ca de la stanca de unde vazusem prima data lacul, sa o cotim in vale spre DN7A si sa iesim cu vreo 20 de km inainte de Voineasa. Zis si facut... Am intors conserva, am luat iar la rand oameni prosti, gura casca, magari, masini care ticseau Transalpina si am ajuns in sfarsit iar pe offroad. Am trecut de taberele de ciupercari si am pasit in imparatia situata la 2000 m. Am incercat sa gasim drumul spre cascada moara dracilor, dar era aproape invizibil. Asta e: Cum? nu-l vedeti? Uite-l aici: Este de fapt o poteca semi-vizibila care coboara pieptis versantul. Am abandonat ideea si am purces mai departe. Pe drum am gasit alti temerari pe care ii salutam si pe aceasta cale. Am ajuns in sfarsit la stanca de pe care se vede tot si apoi am inceput coborarea. La inceput a fost usor, apoi, incet-incet drumul s-a asprit, facandu-ne sa ne folosim de toate cunostintele noastre in materie de offroad. Am ajuns in sfarsit la sosea, iar dupa alte 20 de minute parcam Prafosul in fata pensiunii, printre flori. Ne-am delectat cu niste "ambrozie" si ne-am bagat la somn cu gandul la ce se intamplase azi, dar si la ce urma maine. Ce urma maine? Pai asta: Desi era duminica, am zis sa nu mergem direct acasa, ci sa ne abatem putin pe la varful Cozia. Il intrebasem pe Gogu ce si cum si ne da 2 variante de abordare a muntelui. Din pacate, doar una a fost castigatoare, prima propusa fiind inca sub imperiul zmeului de ieri. Am urmat putin drumul pe Valea Oltului spre Sibiu pana cand am facut stanga, am traversat DN-ul si in fata ni s-a deschis o vale lata prin care serpuia un drum de o calitate extraordinara (pana la intrarea in Dalghiu unde incepe sa se cam rupa). Am ajuns in final la prima propunere a lui nenea Gogu , dar a trebuit sa zicem "pas" si am purces spre varf pe traseul care pleaca din satul Dalghiu . Urcarea este lina, lata si doar pe alocuri spectaculoasa. Sus la cabana, aceleasi aglomeratie de masini, gura casca, oameni prosti. Magarii de ieri fusesera inlocuiti cu grupuri de manelisti care ascultau ceva de nedescris in cuvinte. Am mai mers putin spre varf pana la releu iar aici s-a deschis panorama asupra vaii Oltului. Am coborat destul de rapid si am decis s-o taiem peste dealuri spre Curtea de Arges pe cateva portiuni de offroad usor cu care sa incheiem un weekend de poveste . Inainte: si dupa: Si am incaleacat pe-o sea (saua Stafanu), si v-am spus povestea asa! Ma'nclin! 2020_0905_150038_161.MOV 2020_0905_145408_155.MOV 2020_0905_120647_126.MOV 2020_0905_113111_122.MOV 2020_0905_112405_120.MOV 2020_0905_103336_108.MOV 2020_0905_112405_120.MOV IMG_1740.MP4

Corect! Ma asteptam sa fie cum spui, dar daca tot a fost in drum, am verificat. Da, e bariera pe urcarea din varianta 1 (cu lacat "brand new"), singura urcare la cabana Cozia fiind din Dalghiu. Mister dezlegat!

Buna dimineata! Nea Ivane, putere iti doresc si sa avem grija cu totii ca e pervers virusul asta!

Salutam! Cate ceva despre Dambovicioara si trasee pe acolo, am mai scris si eu aici: Poate va inspira...

Merci @ovi_ice. Eu vreau sa intru pe drumul de Nord dinspre coada lacului si sa merg pana unde s-o putea (de preferat pana la baraj). Apoi, daca pe baraj nu pot, ma intorc si merg pe DeNeu pana unde se intra spre Vidra si mai departe pe forestier pana la lacul Balindru. Cum ziceam, stiu ca e destul de soft, dar peisajele sunt faine si e destul de lung astfel incat sa nu zic ca nu am fost pe off. La asta ma gandeam. Pasagerul sta inauntru cu mine. Plus ca s-ar putea ca pe zona aia, pasagerul sa fiu chiar eu.

Ce-ti mai place cu bățul prin gard.... vedem.... suna bine ideea, dar tre' sa gasesc o solutie sa alimentez camera aceea pentru ca bateria tine maxim 1 ora.

Aha, am inteles. Merci mult. Cabana Cozia e doar asa..ca sa nu plecam duminica direct la Bukukuresti. Off-roadul "mare" o sa fie sambata ceva de genu' : Voineasa - Strategica - Transalpina - cascada Moara Dracilor - Lacul Vidra (drumul de nord) - lacul Balindru (fie ma intorc si intru putin pe DN7A, fie traversez barajul la Vidra, daca nu e bariera) - Voineasa. Cand zic "mare" ma refer la distanta pentru ca stiu ca nu e foarte greu.

Salut Lup si multumesc de info si ajutor. Trecem pe PM, evident.

Salutam cu respect! Fiindca vremea tine cu noi, am pus ochii pe Varful Cozia la care as vrea sa urc in weekend-ul acesta ca parte integranta dintr-un traseu de offroad mai lung si care se va "intinde" pe durata a 2 zile. Asadar, am gasit 2 urcari spre varf, respectiv: Varianta 1: https://www.google.ro/maps/dir/45.3301015,24.4228485/Cabana+Cozia+(M.+Cozia)/@45.3195857,24.3642007,15.21z/data=!4m9!4m8!1m0!1m5!1m1!1s0x474d198278020a3f:0xc8d00c1880c39222!2m2!1d24.3380585!2d45.3190454!3e0 Varianta 2: https://www.google.ro/maps/dir/45.287988,24.4227988/Cabana+Cozia+(M.+Cozia)/@45.3074977,24.3713925,14.75z/data=!4m9!4m8!1m0!1m5!1m1!1s0x474d198278020a3f:0xc8d00c1880c39222!2m2!1d24.3380585!2d45.3190454!3e0 si am mai gasit asta: dar nu prea am info despre prima varianta. Ma gandeam sa urc pe o parte si sa cobor pe cealalta. O sa fiu cu Prafosu' deci si info vis a vis de cum s-ar comorta o conseva pe acolo ar fi minunat. Va rog, daca aveti ceva info sa le faceti un share aici. Mutumesc anticipat!

Din pacate nu am stiut, dar multumesc frumos pentru pont. Sigur o sa ajungem acolo cat de curand. Multumesc! Spre rusinea mea, nu stiu inca sa pun video sau link sa se vada direct. Mie imi apare ca trebuie download si apoi vizualizare. Culmea stii care e? pe drumul asta am "invatat" sa fac filmulete scurte. Pana acum incercam sa pun filme de 10 minute dar erau prea mari. Mai cercetam.... ori un soft cu care sa tai bucatile interesante, ori ceva link pentru filmele mai mari... Sunt deschis la sugestii.

Nu numai pe voi... Dupa ce mersesem 11 ore cu o zi inainte, am decis, inspirati de topicul vostru dar si de cel al lui @AlexAB, sa ne relaxam vreo 3 ore pe malul Argesului. Asa ca am facut traseul asta: Dupa ce am trecut de targul de vite si de cei care cautau disperati un loc de plaja si imbaiere am purces la parcurgerea drumului. Drum care este aproape plat dar cu mici denivelari ici-colo. Am reusit sa traversam raul pe celebrul "pod" din tuburi de canalizare. ...dus-intors... si am ajuns apoi la cea mai "grea" urcare de pe traseu pe care am abordat-o finut cu treapta III, cu 4x4 Auto si AC-ul pornit, urmata de o coborare la fel de "tehnica" printre muntii de gunoaie. trist..... La un moment dat, cand a trebuit sa iesim pe sosea spre Gradistea, am fost "blocati" de un morman de pamant. Zic: acu'-i acu'! Hai sa vedem daca trece. ...si a trecut... Intr-un final, am facut cale'ntoarsa la Colibasi printre solarii si mizerie . La un moment dat, cu "joaca" voastra in gand, am decis sa coboram in balastiera de langa maretul pod neterminat si sa facem cateva "scheme" de imagine, ca sa vada lumea ce poate Prafosul. Cred ca cea mai misto portiune a fost asta , prin "padurea" de salcami unde chiar am dat de niste denivelari faine. Una peste alta, traseul ar putea fi interesant in special pentru MTB, iar balastierele si prundisul din rau ar putea fi un loc de joaca frumos pentru un dual-sport/adv. 2020_0830_133507_137.MOV 2020_0830_133507_137.MOV 2020_0830_133427_136.MOV 2020_0830_133343_135.MOV 2020_0830_133427_136.MOV 2020_0830_133427_136.MOV

Da, da....dar mai schimb si eu...Pe 15 am fost pe DN1A spre Valeni, Sapt asta am fost pe DN1, poate sapt viitoare ma "curentez" pe A2, pentru ca sunt niste zone de off misto si prin Dobrogea. cine stie?

Vorba lu' un coleg de aici: "vaca trebuie sa se curenteze de 3 ori ca sa-si dea seama ca nu are voie... " ... asa si noi... la ce mama dreaq ne-o fi stat capul cand am decis sa plecam sambata pe la 8.45 spre Rasnov pe DN1? Inca ne gandim si ne minunam... La 10.35 ne opream in coada cu vreo 4-5 km inainte de intrarea in Comarnic. ...si am stat, am stat....pana de-a venit mintea la cap (adica dupa vreo ora in care am mers 1,5 km) si am facut cale'ntoarsa spre barajul Paltinu. Pe dum, am vazut urmarile grabei, inconstientei, nesimtirii sau cum vreti voi... , am scuipat in san, am refacut repede calcului si am "taiat" dealul spre baraj cu gandul la pasul Predelus. Da, stiu, il mai facusem o data, dar eram cu conserva nepreparata, asa ca am vrut sa vedem ce si cum poate Prafosul de offroad. Eram increzatori ca daca urcasem inainte cu anvelope de vara, nu aveam cum sa nu urcam si acum. Zis si facut, iar la 12.48 intram pe pas . Pana aici, 'j'de mii de masini, corturi, gratare si grataragii de ti se facea mai mare sila, dar....am luat cu lamaie si am mers mai departe. Ca si data trecuta, am lasat in urma "king of the mountain" si ne-am continuat drumul pe o vreme splendida si tocmai buna de cucerit munti. Pe drum am intalnit si niste "temerari" care intentioneau sa treaca. Am stat putin de vorba cu ei, iar cel din Grand Cherokee era ferm convins ca Skoda va trece dincolo fara "daune" desi aveau la ei doar o sufa si corturile. I-am lasat cu stolul lor si am mers mai departe cu al nostru. Pe drum, peisaje de vis, urcari in forta, urme de taf, urcari "tehnice", gropi cu noroi adanc, coborari la fel de tehnice, si liber, absolut nimeni pe aici. Urmeaza primele "mii de cuvinte": Pentru ca trecuse doar vreo ora si pentru ca nu apucasem sa facem data trecuta si coborarea dinspre Tabla Butii spre Slon, am decis sa mergem si acolo, asa ca, am virat spre dreapta si ne-am indreptat spre Cheia, cap-compas: Tabla Butii. Pana cu vreo 2 km inainte de varf, drumul este bun, lat, batatorit, poate sa urce si un Passat, vorba colegului @vis-a-vis, in schimb, dupa ce incepi urcarea, iti dai seama de ce nu vezi decat masini "de care trebuie" pe acolo. Urcarea este lunga, inconstanta si de cele mai multe ori printre 2 maluri de pamant. Are portiuni lejere, dar si unele cu panta destul de accentuata. Noi o mai parcursesem cand fusese ceva noroi, dar nici acum nu ni s-a parut prea usoara. Am poposit langa monumentul eroilor la umbra unui fag imens si ne-am potolit foamea, ne-am "dat" putin pe urcarile si coborarile de acolo si apoi am mers mai departe spre Slon. Pe drum, ne-a "agatat" un cioban si ne-a dus in stana de unde am cumparat niste branza excelenta. La plecare am fost "escortati" de aproape toti 8 cainii de la stana care s-au asigurat ca nu mai punem piciorul/roata pe teritoriul lor. Coborarea spre Slon e total diferita fata de urcarea pe care venisem. Drumul e pietruit si zdruncina, dar intr-un mare fel, fratilor. Bine...nici noi nu am abuzat de pedala aia de frana . Tot aici am gasit si cativa colegi enduristi pe care ii salut si pe aceasta cale. Ajunsi in Slon, Gogu se transforma subit in Andreea Marin si: "Surprize, surprize!" na baga pe un drum "Z"-ul acela mic din poza. Ce? Drum e mult spus...Era asta: Toate bune si frumoase, dar dupa portiunea aia, urmau vreo 400 m cu niste sleauri facute de tractor ca daca nu ne dadea bunul Dumnezeu inspiratia sa mergem cu o roata sus pe sleau si cu celalta jos cu tot riscul de a harjai masna de malul de pamant, acolo ramaneam. ...si sincer, nu aveam niciun chef sa ies pe geamul masinii si sa incerc s-o troliez. Vreau sa va zic ca amandoi avem si acum dureri de spate de la incercarile, nereusite de altfel, de a ne mentine postura verticala cand masina era inclinata cu 40 de grade. Dar...am iesit pana la urma. Transpirati si cu puls de 200 si ne-am indreptat catre Bukukurestiul natal. Alte cateva "mii de cuvinte": Una peste alta, traseul a fost cam asa: , 11 ore, 368 km in total, din care 125 pe off si restul sosea, consum mediu 7,8 l/100 km, deconectare, distractie si voie buna: fara limite. Sa auzim de bine!

Pai calcului l-am facut din bikemap. Cum spuneam, nu e cel mai corect, dar nici nu-ti da un rezultat prea departe de adevar.

Eu l-am calculat asa...babeste. de exemplu in prima imagine care are date de distanta si orcare (poza 3, cred): 530 m pe inaltime/5100 m in lungime * 100 ~ 10.5 % (Adica in cuvinte: cati metri parcurgi pe inaltime la fiecare 100 metri parcursi in lungime) A rezultat ca la fiecare 100 metri parcursi, urci 10,5 m fata de orizontala. Evident nu e prea corect, dar nici nu ai un rezultat "in balarii". Definitia exacta este asa: panta dreptei = tangenta unghiului dintre dreapta respectiva si orizontala. Si da, iti arata pe ecranul de off-road al masinii. A...si mai este asta: https://roofing-area-calculator.com/ro/panta

E inspirata de aici?

Salut. Am scris in celelalt topic, dar pun si aici. Consumul in off nu stiu sa ti-l spun. ☹ Consumul mediu pe toata distanta de mai sus a fost undeva la 6,5 l/100 km (facut cu regula plinului de carburant), desi computerul de bord imi arata 8,4 l/100 km (cred ca are niste erori...)

Cu placere!

Habar nu am! , dar pentru siguranta Dvs., puteti folosi cu incredere butonul din josul paginii: https://prnt.sc/u6mvzl. Ulterior cu începere din anul 1919 s-a început amenajarea cimitirului, iar din 1922[1] s-au organizat aici pelerinaje anuale în ziua de 6 august, când este sărbătorită de creștinii localnici Schimbarea la față, care a devenit astfel un prilej de ceremonial militar, religios și civil în amintirea acelor evenimente. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pasul_Tabla_Buții Cimitirul Tabla Butii 6 august – “Columna pentru nemurire” – omagiu eroilor cazuti pentru intregirea neamului – slujba religioasa si serbare munteneasca la Cimitirul de la Tabla Buti. Dupa terminarea razboiului, la Tabla Butii, eroii au parte de pretuirea meritata a supravietuitorilor si se amenajeaza cimitirul ingradit si ingrijit de satele vecine. De comun acord organele civile si militare au stabilit ca zi de comemorare a jertfei acestor eroi ziua de 6 august. Festivitatile de la 6 august organizate de Comuna Cerasu, sunt deosebit de apreciate in zona, prin amploarea lor si pretuirea pe care o arata organele civile, militare si religioase. Pe plaiurile de la Tabla Butii, se aduna multime de norod chiar cu o zi inainte; stau in corturi si sub cerul liber, insufletiti de o puternica traire de recunostinta si mandrie pentru a participa la festivitati. Sursa: https://www.turistinfo.ro/cerasu/ Eu cam atat stiu. Poate colegul @vis-a-vis stie mai multe. Se pare ca nu m-am exprimat destul de coerent: la urcare, vina imi apartine exclusiv deoarece uitam sa dezactivez ESP-ul care, dupa fiecare oprire a motorului, se reactiveza automat. De aceea, cand turam si rotile o luau razna, ESP-ul isi facea treaba. In schimb, la coborare, ESP-ul trebuie activat si face exact ce trebuie, iar masina coboara ca un vis. Urca si Dusterul dar se pare ca nu trebuie sa aibe niciun obstacol care sa-l oblige sa opreasca. Cred ca majoritatea masinilor au prbleme pe drumul ala daca sunt nevoite sa opreasca pe 17% si apoi sa reporneasca. Dar....viata e lunga, drumul nu se muta de acolo iar noi vom mai avea tentative de a-l parcurge. Din pacate, pe permisul meu scrie Am, A1, A2, A, B1, B. Nu stiu absolut nimic vis-a-vis de camioane. ...pai fiind pe topic de offroad este de inteles. Din pacate, atat caruta enuntata mai sus cat si subsemnatul nu "stim" pe extrem, deci ne vom limita la soft si mediu.