andreisamoil

Salut, Eu as vrea sa apar, dar, intrucat fac un tur mai lung prin tara in acea perioada, nu pot garanta ca sosesc la timp si, astfel, nu are rost sa rezerv loc in camera. Daca voi reusi sa ajung, voi sta la cort. Voi incerca sa imi fac programul in asa fel incat sa stau cel putin o zi.

Ultimele doua zile am fost cam cu capul in nori si am tot oscilat intre stari de frica si groaza inchipuindu-ma cu motorul cazut sau stricat pe vreun drum forestier pe care nu trece nimeni, in ploaie, singur printre copaci (bing - bang), sau fiind linistit, band un ceai si postand sprijinit de Tweety, langa cortul montat pe marginea unui lac, uitandu-ma la apus. Treaba este ca incep sa vizualizez parti din tura si nu mi le doresc decat pe unele . Cred ca mai bine ar fi sa nici nu ma mai gandesc la cele rele ca poate le provoc. Acum, inapoi la oile noastre: @scabron - foarte frumos drumul. Din ce vad acum, pe anumite bucati este deja inclus in turul meu avand in vedere ca nu am alternative de traseu ca sa ating obiectivele alea. Voi incerca sa includ si celelalte segmente atunci cand incep sa trag linii pe harta. @COSMIN_CM - Multumesc de numar. Este de la Exploratorii Resita? @Filosofull - Ma gandesc sa includ in fiecare post (de pe viitorul blog) cate o harta cu segmentul descris si cu locurile unde am stat. Daca imi iau laptop, o sa pot sa fac sau sa modific hartile astea. @anothergxg - O sa ma uit la tablete sa vad cum este sa scriu pe ele, dar sunt sceptic. Va trebui sa scriu cam 2 pagini la 2 sau 3 zile si nu stiu cum o sa ma impac cu ecranul. Gps am deja (un mio) si tabletele mi se par cam fragile. Nu sunt (comparativ cu un laptop)? Multumesc de oferta cu netul. O sa ma gandesc, si daca ajung la varianta de tableta iti spun. Pentru laptop am un stick vodafone. @psycho25 - Am bagat in lista si sugestiile tale. Cum este drumul spre lacul Iezer Ighiu si mai departe? Pe Google Earth arata foarte forestier. Te tin la curent si poate ne si vedem. Mai jos am anexat lista cu numarul 9, cu 190 de puncte. Ma gandesc sa mai primesc sugestii de locuri doar pana la sfarsitul lunii ca apoi sa am timp sa ma interesez de fiecare si sa imi fac traseul. lista_cu_locuri_de_vazut_9.pdf

@2008crisan - Muntii Rodnei sunt in lista doar ca i-am incadrat in judetul Maramures (scuze, dar erau pe granita). Suna foarte bine tuica si slanina. @LordRhadoo - Le-am notat. @ianachim - Nu este nicio problema ca esti carcotas, mai ales ca ai dreptate. Sunt perfect de acord cu tot ce ai spus si nici nu as putea concepe sa pretind ca prin demersul meu voi cunoaste Romania. Intr-adevar iti trebuie o viata pentru asta si nici atunci s-ar putea sa nu o cunosti prea bine. Pe de alta parte, asa cum tu mergi la fostele uzine Malaxa construite la inceputul secolului XX intr-un pur stil bauhaus si iti place arhitectura lor curata, modernista, eu mi-am propus alt "format" si anume "obiective interesante pentru un turist strain". Voi incerca sa le vad pe acestea si sa le descriu celor interesati. Ai dreptate si in ceea ce priveste Calea Victoriei: si eu consider ca nu merita vazuta. De aceea nici nu am inclus-o in lista. Daca ai alte idei (cum a fost cea cu el Capitan) pentru Bucuresti sau nu, spune-mi si o sa le iau in considerare. Raspunzandu-ti am realizat ca nu am precizat un aspect: nu am de gand sa ma grabesc, sa fac un maraton. Voi vizita fiecare obiectiv cu rabdare, pe indelete, ma voi simti bine si refuz sa trec pe langa ele doar ca sa le bifez. Daca o sa am chef de un ceai o sa ma opresc, iar daca imi va placea undeva o sa stau chiar si mai multe zile decat imi programasem. Asta este si ideea unei excursii fara limita de timp. Prioritatea va fi sa ajung peste tot, nu sa scot un timp bun. Mai trebuie sa si scriu despre ce vad, asa ca o sa o iau incet. Lista noua este mai jos (inclusiv punctele noi de pe celalalt topic): lista_cu_locuri_de_vazut_8.pdf lista_cu_locuri_de_vazut_8.pdf

@bu2 - multumesc de sfaturi. Un abonament mobil la vodafone am, ramane sa imi caut laptop. Am gasit si pe louis ce cautam. @corleone - multumesc de site, o sa imi fie de ajutor. @Adante - Am adaugat rezervatia de bujori pe lista, dar esti sigur ca am ce sa vad la vara cand o sa ajung pe acolo? Citisem ca infloresc doar in primavara si atat. Mi-ar face mare placere sa ma insotiti oricand vreti si iti multumesc pentru oferta de cazare. O sa iti trimit programul atunci cand il voi definitiva. @COSMIN_CM - Da, daca ai putea sa afli un numar de telefon pentru Comarnic ar fi perfect. @vis-a-vis - ma bucur sa vad ca mai sunt si altii care gandesc la fel. Nu stiam de topic pentru ca in ultimii trei ani nu prea am mai dat pe forum. Pana la urma Devis a facut traseul? Spunea cineva acolo ca a plecat din tara... Oricum, eu as fi vrut sa nu ma limitez doar la motor si, in plus, as fi sperat la ceva putin mai detaliat in care diversi oameni imi descriau locurile care le-au placut indicandu-mi si ce este interesant acolo (ca niste ghizi), sau imi indicau "locuri secrete" stiute de putini, dar foarte spectaculoase. O sa imi fie de ajutor lista de pe celalalt topic si o voi corela cu cea de aici sa vad sa se suprapuna toate. Aveti mai jos noua lista. Pana cum s-au adunat 180 de locuri. Le-am sortat pe judete ca sa fie mai usor de cautat un eventual obiectiv. lista_cu_locuri_de_vazut_7.pdf

@COSMIN_CM - atunci cand imi fac programul o sa las cel putin o zi intreaga pentru Cheile Nerei. Poate o sa las chiar mai mult pentru ca am inteles ca sunt niste pesteri foarte interesante in zona. Apropo: ai cumva idee daca pot ajunge la pestera Comarnic cu motorul? Acum 10 ani am parcurs cheile salbatice ale Carasului (direct prin dorne) si de la cantonul Comarnic imi amintesc ca era parca un drum forestier. Mai este practicabil? @VRAI - Am adaugat si Valea lui Stan pe lista si pe tine ca ghid. Sper sa ne sincronizam. @ACHIMOTO - Multumesc de oferta. Da cu siguranta voi ajunge pe la voi. Pentru Hunedoara s-a mai anuntat si MirceaB ca ghid. Spuneti-mi ce obiective propuneti voi si vedem cum le impartim. Trebuie sa stiu ce puncte propuneti ca sa stiu cum imi fac programul si cat timp aloc fiecarei zone. Am atasat mai jos lista adusa la zi. Acum, doua intrebari tehnice (nu vreau sa deturnez topicul, dar fiind in pregatiri ma rod problemele astea si poate aveti voi vreo solutie): - dupa ce anul trecut am schimbat semeringurile de la telescoapele fata, vreau sa le protejez cumva. Sa imi iau burduf de cauciuc sau protectii de plastic care se monteaza in fata lor? De unde sa mi le cumpar ca nu prea gasesc? - cei care calatoriti mult in tara poate ma puteti sfatui cu privirea la solutia de a posta pe blog. Acum pare ca cel mai destept lucru ar fi sa imi iau un laptop mic de 10" (de care oricum aveam nevoie ca ma car pe santiere cu o nesimtire de 4kg) si sa postez din benzinarii cu wi-fi sau de pe o legatura mobila la net. Intrebarea este: pot sa il incarc de pe motor? Imi tine bateria sau ma trezesc ca ma lasa in drum? Cat de urat face la vibratii? Am alta varianta? As vrea sa pot sa urc si pozele din aparat. Daca nu pot sa il incarc la motor, in benzinarii ma lasa sa il incarc? Nu m-am mai lovit de problema asta. lista_cu_locuri_de_vazut_6.pdf

Si eu vroiam de ceva timp sa merg in Cheile Nerei asa ca au fost printre primele in lista. Totusi, nu sunt cu denumirea asta - "Lacul Dracului" (din lista mea) ar trebui sa fie undeva la mijlocul cheilor, asa ca urma oricum sa le parcurg integral. Ma mananca sa incep sa fac traseul dar mai am de stat pana se strang toate sugestiile.

Am gasit. Super informatii, multumesc. Chiar nu stiam de locurile astea. Le-am pus pe harta. Imi pare si mie rau ca trebuie sa mai tai din sugestiile voastre, dar daca merg in orice loc care a insemnat ceva pentru cineva o sa stau pe drum patru luni si apoi divortez O sa incerc sa stau in formatul pe care mi l-am propus de la inceput si anume locuri care merita vazute si care l-ar impresiona pe cineva din afara tarii, cineva care nu stie fiecare nuanta a istoriei noastre. lista_cu_locuri_de_vazut_5.pdf

@ filosofull - esti binevenit. Sper ca informatiile de aici sa te ajute. Aste era si ideea proiectului. Poate ne si vedem pe parcurs. @ sailordana8 - am notat treaba cu Sibiul. Poti sa imi dai mai multe detalii? Cand este deschis, cand este mai bine sa ma duc sau ce este interesant de vazut in locurile pe care le-ai pomenit? Nu trebuie neaparat acum, poti sa imi spui cand ai timp, aici sau pe mail. @sebicozaurus - am preluat cateva obiective (lacul Vidra, Buila Vanturarita, Kontiki, Blaj si Bambovicioara), iar restul din cele pe care mi le-ai indicat sunt deja in lista (Sf. Ana, Bicaz-Izvorul Muntelui, prapastiile Zarnestilor), nu le-am gasit (Balvanyos), sau nu sunt sigur ca ar merita atentia unui turist strain care nu cunoaste tot contextul (Caracal sau Casa memoriala Ion Creanga). Daca vezi lucrurile altfel, te rog convinge-ma si spune-mi de ce sunt interesante si merita vazute. Asta ar fi valabil si pentru restul obiectivelor indicate, ca sa stiu dupa ce sa ma uit si la ce sa fiu atent. Multumesc mult pentru efort. @ bu2 - Ma bucur ca ai reusit sa urci pozele, le-am notat si o sa am grija sa parcurg segmentele alea cand voi face traseul @COSMIN_CM - multumesc pentru pm si pentru oferta. Te-am trecut pe noua lista. Daca spui ca fabrica de bere este o ruina si nu merita vazuta, o pot elimina din circuit. De azi noapte avem si cont pe facebook: "Turul complet al Romaniei" sau puteti cauta dupa nume "Andrei Samoil" lista_cu_locuri_de_vazut_4.pdf

Astazi imi inchei ziua foarte bucuros: Mi-au venit coburii - multumesc mae!!! In weekend ii montez! Acum, ca sa va raspund: @ DStar si MirceaB - va rog nu va bateti pe obiective :-) sunt destule. Am sa urc o noua lista cu completarile aduse pana acum si cu numele ghizilor care s-au anuntat. Mircea, m-as bucura foarte tare sa dau curs invitatiei tale cand ajung in Hunedoara, asa ca te voi anunta in ce perioada ajung imediat ce termin lista si imi pot face traseul. @ DeepSky - Am facut jurnal video de fiecare data cand am fost in Nepal. Apoi l-am montat si a iesit ca un mic documentar/jurnal de calatorie. Le-am prezentat chiar la club la Floare de Colt, dar pot sa iti spun ca prezinta realitatea destul de deformat si prea in cadre. In plus, sunt cabotin in fata camerei, trag duble, ma balbai, nici nu pot sa spun bine "R" si nici nu are cine sa ma filmeze. Este munca foarte multa apoi cu montatul, iar filmul nu ajunge asa de usor la cei ce vor sa se bucure de el si sa inteleaga cum a fost. In concluzie, vreau sa ma bucur de experienta nu sa am grija filmarilor, a unghiurilor samd. Sunt cateva drumuri spectaculoase in traseu (Transalpina, Transfagarasanul, coasta Dunarii). Spune-mi daca stii tu altele pe care nu le-am inclus in lista. In principiu o sa stau cu cortul, la oameni in gazda si mai putin la pensiuni sau hoteluri. Ideea ar fi sa stau cat mai aproape de oameni. lista_cu_locuri_de_vazut_3.pdf

Va multumesc pentru vorbele frumoase si pentru sfaturi. @sturt - multumesc pentru lista de obiective. Unele sunt deja pe lista, dar oricum, pentru toate (indiferent daca sunt in lista sau nu), as fi vrut sa imi spuneti voi, cei ce le-ati vazut, cam ce este acolo si daca merita vazute @coffe man - apreciez oferta si gestul frumos, dar eu sunt din Bucuresti. @Hellicks Hellmet - Am retinut si s-ar putea sa am nevoie. Exact la acest gen de reactii speram. @DStar - Felicitari pentru ca ai vazut atatea obiective din lista. Nu stiu ce zici ca nu esti bun de ghid pentru ca descrierile tale sunt exact ce imi doream. @ bykerkess - da, mi-ar placea sa imi fiti voi ghizi in Targoviste. V-am notat @ MireaB - Si pe tine te-am notat ca ghid in Hunedoara. Normal ca ma intereseaza, o sa vorbim mai multe dupa ce se definitiveaza lista. Pentru ghizii virtuali, ideea ar fi acum sa imi spuneti doar obiectivele sau zona de care v-ati putea ocupa. Ulterior, cred ca ar fi mai bine sa imi trimiteti descrierile pe mail ca sa le pot centraliza mai usor. Cand spun descriere ma gandesc la precizarea locului si a drumului de acces si la cateva cuvinte din care sa inteleg ce este interesant acolo si de ce credeti ca merita inclus in tur. Cum spuneam si in primul post, voi vorbi personal cu fiecare si vom decide impreuna daca merita inclus sau nu. Pentru ghizii in carne si oase, este suficient sa imi spuneti unde ati vrea sa ma duceti. Adresa mea de mail ca si id-ul de messenger este "andreisamoil" si este la yahoo. Numarul de telefon este la profil.

Se fac aproape trei ani de cand prezenta mea pe forum s-a micsorat asimptotic spre 0 asa ca nu ma astept sa va amintiti de mine. Poate unii ma stiti de aici /index.php?...=163578&hl= ( http://hartimontane.ro/bin/articole/blog.p...38&userid=0 ) sau de aici daca ati lucrat cu mine http://arhitecton.ro/blog/ De atunci, in ultima vreme m-am plimbat destul de mult cu motorul sau fara (dar mai mult fara), prin Europa sau Asia, ajungand in Indonezia, Irak, Israel, in Nepal din nou (si de data asta mai sus) si ca tot omul, in gradina Europeana, prin locurile de sezon. Anul trecut am reusit sa fac un tur de 4000km in Peloponez cu motorul si de atunci am cazut bolnav. Cred ca a intrat in mine microbul calatoriilor lungi pe motor pentru ca nu dau semne de insanatosire si in scurt timp s-ar putea sa mor daca nu plec. Lasand gluma la o parte, am un dor de duca de doare. (Ca sa folosesc aliteratia celor 5D) Acum ceva timp eram la Carturesti, in librarie si ma uitam cu jind la raftul Lonley Planet. Ma uitam si la ?Vand kilometri? a lui Mihai Barbu, dar acolo ma uitam cu admiratie si cu jind. Revenind, ma uitam la raftul cu ghiduri si ma gandeam cum ar fi sa plec sa fac turul Croatiei si a Italiei, sau coasta nordica a Mediteranei, sau turul mari Baltice, cand vad ghidul Romania & Moldova. Il iau amuzat si il deschid la intamplare ca sa vad ce scriu altii despre noi. Nu mica mi-a fost surpriza cand ma trezesc 30 de minute mai tarziu ca eu eram tot cu cartea in fata, rasfoiam si citeam. Nu recunosc aproape nimic. Aflu multe lucruri noi. Descopar ca in Bucuresti sunt obiective pe care spre rusinea mea nu le-am vazut. Ma supar si il pun la incercare (pe ghid) si ma uit la Piatra Craiului sa vad daca stie despre Poiana Inchisa. Este o poiana superba, ca un balcon in peretele aproape vertical al marelui grohotis, la 100m sub creasta, suspendat parca deasupra haului, cu un izvor mic dar foarte rece si limpede. Acolo nu are loc decat un cort, maxim doua. Lonley Planet se da batut. Nu stie de minunatia asta. Si atunci imi pica fisa. Oare cate locuri ca asta sunt aici la noi in tara, eu nu le stiu, dar dau mii de euro ca sa ma minunez pe plaiuri straine? Ca un facut, la cateva zile dupa, vorbeam cu sotia mea si ma intreaba ?Daca ar veni la tine in tara un strain ? prieten vechi ? ce i-ai arata, unde l-ai duce? In afara de Casa Poporului si alte kitschosenii de luat ochii la turisti noi nu avem nimic ce sa merite vazut??. Am rumegat cele doua idei, le-am pus cap la cap si acum vin in fata voastra (ca un debutant timid care ii urmeaza pe scena unui monstru sacru) si va anunt: Plec sa dovedesc ca avem lucruri care merita vazute si facute in Romania. Plec sa le vad si sa le fac PE TOATE. O sa ma sui pe motorul meu si o sa conduc, o sa merg , o sa ma catar, inot, tarasc, vaslesc, orice va fi nevoie ca sa ajung sa trec pe langa fiecare lucru romanesc valoros din punct de vedere turistic. Am fost foarte surprins cand intamplator mi-am recitit propriul articol despre Nepal (cel despre tura din 2007) si am constatat ca trei ani si jumatate au fost suficienti ca timpul sa stearga mult prea mult din amintiri. Pozele sunt ceva, dar nu suficient. Citind mi-am dat seama ca am uitat foarte multe si, mai grav, ca au inceput sa se amestece amintiri din prima si din a doua excursie (din 2009). O fi de la raul de altitudine, dar tot cred ca este inadmisibil. Astfel, am decis sa incerc sa merg pe urmele celorlalti calatori temerari romani si sa imi postez impresiile regulat pe un blog, la un loc cu pozele pe care le voi face. In acest fel, amintirile nu se vor pierde, iar cei ce vor gasi bucurie sau utilitate in a trai experientele mele o vor putea face. Voi scrie despre drumuri, cazari, costuri, obiective, probleme intalnite si orice alceva ce mi se va parea interesant in drumul meu de minim o luna si jumatate. Asta este momentul in care trebuie sa va spun ca exista si o a doua fateta a ideii mele. In acest moment piesa asta de teatru devine interactiva. Acum actorii sar pe voi si trag de voi sa faceti tot felul de chestii de care nu aveti chef. Daca vreti sa stati doar pe scaun si sa va uitati, eu nu ma supar. Vizionare placuta si sper sa va placa ce veti vedea. Celor de care trag si se lasa ridicati, le propun urmatorul lucru: FITI GHIZII MEI ! Eu stiu cateva ?locuri care merita?, dar poate voi stiti altele. Ganditi-va ca vine fratele vostru chinez (de la alta mama) la voi in zona si vreti sa ii aratati ceva interesant prin Romania. Stiu, toata lumea stie de Casa Poporului, dar o ?Poiana Inchisa? nu aveti? Puteti sa imi fiti ghizi in carne si oase, sa ne intalnim pe traseu si sa ma conduceti la locurile de interes, sau puteti fi ghizi virtuali, sa clampaniti din spatele calculatorului si sa ma trimiteti sa fac orice credeti ca este intersant, pentru ca apoi sa va spun cum a fost. Daca visele mele cele mai nebunesti se vor materializa, poate voi publica rezultatul documentarilor acestei excursii intr-o carte despre Romania vazuta de pe doua roti, dar cred ca gandesc mult prea departe si uitandu-ma pe harta la marea de puncte galbene, mai am apoape 10.000km pana acolo. Rasplata voastra pentru timpul pierdut si efortul depus va fi, pe langa recunostinta si admiratia mea sincera, o bere pe care o voi da dupa ce voi termina excursia, un ?sticker de ghid? si lumina reflectorului cat timp tine si cat timp veti fi langa mine, orice ar insemna asta. Am anexat mai jos o lista cu obiectivele pe care le-am considerat eu demne de interes si mi-as dori sa o completati voi. Pentru inceput, as vrea sa va aratati disponibilitatea, si sa imi spuneti in ce fel vreti sa imi fiti alaturi (fizic sau virtual), ce obiective (sau activitati) ati mai adauga, sau ce zona ati vrea sa tratati. O sa va rog sa propuneti doar obiective documentate si verificate: Daca ma trimiteti sa fac bungee in Cheile Rasnoavei dati-mi si un numar de telefon si un program ca sa stiu cand sa ma duc si cum sa imi fac traseul. Nu imi spuneti doar ?Du-te si vezi pestera Piatra Altarului? ca aia vreau si eu, dar degeaba. Spuneti-mi cu cine sa vorbesc ca sa ma bage inauntru si sa imi descuie cele paispe porti de la intrare. De asemenea, incercati sa vedeti daca obiectivele propuse sunt chiar de interes pentru fratele vostru chinez: Casa memoriala Octavian Goga, cu mica valoare arhitecturala nu este importanta decat intr-un context pe care strainul nostru nu are de unde sa il inteleaga pe deplin, iar astfel de locuri sunt mult prea multe chiar si pentru patru luni de calatorie. Vad ca nu pot atasa fisierul excel, asa ca il voi trimte direct celor care il vor solicita. Voi face update cat mai des la lista. Acum, ca sa raspund unor intrebari pe care le anticipez: - nu, nu sunt patriot (chiar deloc din ce am vazut pana acum la noi romanii), dar sunt dispus sa imi schimb aceasta parere - motorul meu este un BMW F650GS din 2004 fara imbunatatiri substantiale. Ma astept sa se mai si strice si sper sa ma descurc desi nu ma pricep foarte bine la mecanica - excursia asta o fac pe banii mei. Nu vreau sa iau bani de la nimeni pe degeaba. Pregatirile si excursia in sine vor costa destul de mult (deja costa) asa ca nu voi refuza o sponsorizare daca firma in cauza gaseste benefica reclama pe care i-o fac prin lipirea numelui pe un cobur, dar nu asta este ideea proiectului. De la persoane nu vreau sa iau bani. Cred ca as prefera o masa calda si oportunitatea de a-mi gazdui motorul o zi sau doua cand va fi nevoie - pornirea as vrea acum sa fie pe 1 iulie, sa imi rezerv doua zile pentru Bucuresti si imprejurimi, pentru ca apoi, pe 3 iulie, sa ma sui pe motor sarbatorind intrarea in ultimul an inainte sa schimb prefixul. - consider ca oricine este liber sa ma insoteasca pe orice segment al drumului. Totusi, intrucat as dori ca asta sa fie o experienta personala, atunci cand dorintele noastre vor diferi, o vom apuca pe drumuri separate dupa o strangere calduroasa de mana. - Nu primesc nimic de la Elena Udrea - Voi face tura indiferent de numarul de ghizi care ma va ajuta - da, in elaborarea ideii am fost inspirat si m-am uitat de jos in sus, admirativ, la eforturile Alexandrei (?lexandra? de pe forum) cu al iei ?put me on the map?, ale lui Mihai Barbu vanzatorul de kilometri, sau la initiativa celor de la ?273 de locuri pe care trebuie sa le vezi inainte sa pleci din Romania?. Sper ca pe felia mea mioritica sa ma ridic pana la genunchiul lor. - voi discuta personal cu fiecare ghid voluntar si vom stabili de comun acord obiectivele pe care le voi include in traseu Gata, atat am avut de spus. Acum aruncati cu rosii si voi vedea daca pot sa ma feresc. lista_cu_locuri_de_vazut.pdf

Beton ! Vin si eu daca sunt in tara. Eu am vazut terenul cand era proaspat, virgin si plin de potential. Cred ca a fost dezvirginat cu acea ocazie. De abia astept sa vad ce au mai facut baietii pe acolo.

/index.php?showtopic=163578 Aici este povestea si cateva imagini mai bune din Nepal de pe langa Everest.

Am facut o selectie brutala ale celor aproape 2000 de imagini rezultate din aceasta excursie si cu mari eforturi si rabdare le-am urcat pe forum. Imaginile sunt micsorate ca rezolutie la limita bunului simt dar au dimensiunile originale. Enjoy! --- Mesaj completat în 06 Jan 2008 22:44 ------------- Ultimul calup

De la intoarcerea din calatoria noastra in Nepal suntem tratati de parca am reusit o mare performanta cand de fapt am fost doar in vacanta. Senzatia generala a celor din jurul nostru este ca a merge la poalele Everestului este rezervata celor antrenati, sportivi, cu o conditie fizica de invidiat si poate putin nebuni. Adevarul este ca lumea a devenit socant de mica si Himalaya este o destinatie cel putin la fel de accesibila, frumosa si intersanta ca o plaja dintr-o “locatie exotica”. Evident, o comparatie la modul absolut nu poate fi facuta, fiecare loc avand specificul si farmecul sau. A exclude, insa, Nepalul ca destinatie de vacanta din cauza aparentelor dificultati de vreme, altitudine sau conditie fizica ar fi o mare greseala. Aceste randuri ar trebui tratate ca o povestire de vacanta si nicidecum ca descrierea unei expeditii. O experienta marcanta, drumul nostru spre Nepal a inceput paradoxal cu un avion spre vest, spre Munchen, de unde urma sa preluam toate actele, biletele si sa ne intalnim cu cativa dintre membrii grupului nostru. De acolo, zburam cu 3 avioane pana in Kathmandu, cu schimbari in Doha – Quatar, si in Delhi – India. Transferul in India a fost traumatizant datorita unei organizari mai mult decat defectuase a biroului de transfer. Practic, am asteptat aproximativ 6 ore intr-un “transfer lounge” (care semana mai degraba cu o gara de provincie), fara bagaje (pe care ar fi trebuit sa le “identificam” desi aveau cod de bare), fara pasapoarte boarding pass sau bilete de avion (pe care angajatii aeroportului ni le-au luat cand am ajuns). Actele ne-au fost aduse abia cu 20 de minute inainte ca avionul sa decoleze, iar faptul ca am ajuns in Kathmandu cu tot echipamentul si la timp a fost un noroc nesperat. Socant este ca acest tratament este universal pentru toti cei care isi fac transferul in Delhi indiferent de origini sau nationalitate. Niste “colegi de suferinta” din aeroport (cu care impartaseam destinatia finala si cunoastrea limbii engleze) au pierdut 4 avioane din cauza acestui “sistem” indian. Ajunsi in Kathmandu, ne devine evident ca suntem intr-un loc ciudat si strain noua cand vedem maimutele plimbandu-se nestingherite pe acoperisul aeroportului, ne suim intr-un taxi cu volanul pe dreapta si intram intr-un trafic nebun, zgmotos si rapid, plin de motocilete, masini vechi, camioane ricse si elefanti. Clima este foarte calda si umeda, orasul poluat, mizer si zgomotos, dar totusi bazarul, strazile inguste, casele vechi si neingrijite, femeile imbracate in sari si mirosurile specifice creaza o senzatie exotica, placuta si intersanta. Pe strazile orasului central se gasesc nenumarte agentii dispuse sa organizeze orice excursie sau calatorie de la plimbari in satele si orasele adiacente capitalei, la rafting, treking sau chiar expeditii pe cele mai inalte varfuri. In holul hotelului se aduna tot grupul cu care urmeaza sa mergem in tura. Suntem in numar de 17 si desi heterogen, grupul se va dovedi unul nesperat de placut si ponderat. Desi suntem toti romani, printre noi se gasesc oameni din tot felul de locuri si medii. Astfel, avem (pe langa mine si tatal meu de 53 de ani) un doctor dein Germania – om de munte si pasionat de calatorie - cu fiica lui de 25 de ani – studenta la medicina, avem un om de 60 de ani si 120 de kg, o femeie de 54 de ani, un alpinist de talie mondiala, un fost alpinist de 67 de ani, sau un om de munte cu fata lui de 12 ani. Drumetia pe care o vom face le va permite aproape tuturor sa participe si sa se intoarca bucurosi si incarcati de amintiri placute. Doar doi oameni au renuntat pe parcurs si s-au intors de la jumatatea drumetiei de la 5000m, dar niciunul din cauze de lipsa de forma fizica. Sorin, datorita greutatii sale a dezvoltat o posibila problema la genunchi si la plamani, iar pentru siguranta a hotarat sa se intoarca, iar Emilia, s-a imbolnavit de o infectie de trahee si a decis deasemenea sa se intoarca. In Kathmandu, la hotel, primim ultimele indicatii cu privire la desfasurarea celor 18 zile de drumetie, echipament, reguli si o scurta descriere a traseului pentru a sti la ce sa ne asteptam. A doua zi mergem la aeroportul pentru zborurile locale, si ne imbarcam intr-un mic avion de 20 de locuri pentru a zbura in punctul de plecare al drumetiei noastre in zona dealurilor. Zborul cu acest avion mic este mult mai spectaculos decat cel cu avioanele mari. Zburam printre nori, ocolind marile formatiuni inclinandu-ne cand pe o parte cand pe alta. Carlinga pilotilor este deschisa spre pasageri si astfel ma bucur de o experienta foarte interesanta privind direct prin parbriz si vazand cum pilotii maenvreaza avionul invartind de zeci de butoane si manete. Aterizarea pe aeroportul din Lukla este o experienta in sine. Fiind catalogat de nepalezi ca cel mai tehnic aeroport din lume, pista sa este ingusta, scurta, foarte inclinata (in mod total neobisnuit pentru un aeroport) si se termina intr-un zid de piatra. Practic, este ca si cum avionul ar ateriza la deal pe o fasie de sosea cu doua benzi. Pilotii sunt calmi si dau senzatia ca au mai facut aceasta operatie de zeci daca nu sute de ori inainte. Aterizam in relativa siguranta (desi ni se spune ca nu a existat nici un accident aviatic in zona) si coboram putin sovaielnici, tremurand si cu o culoare verde a fetei. Din momentul coborarii din avion ne frapeaza scara imensa a locurilor. Obisnuiti cu muntii nostrii suntem socati de relieful de cateva ori mai mare. Practic, pentru a putea intelege cum ne simteam ar trebui imaginat un peisaj din Fagaras sau Piatra Craiului si marit la scara de 4 sau 5 ori. Himalaya nu este asa cum isi imagineaza majoritatea oamenilor – o mare intindere de zapada cu varfuri inalte si vanturi necrutatoare, rece, un loc unde nu se aventureaza decat alpinisti eroici si experimentati. Imaginea pe care o avem in fata este de relief inalt, flora subtropicala si temperaturi de 25 – 30 C. Pe masura ce urcam, peisajul se schimba de la paduri de foioase infestate de licheni ca niste perdele translucide, la ienuperi josi si deformati de vanturi, la palcuri din ce in ce mai mici de jnepeni. Surprinzator este ca intrucat Nepalul este pe paralela 27 flora urca mult mai mult in altitudine decat in muntii nostrii. Astfel, la 4000 m inca sunt paduri de ienuperi, iar pana sub 5000 m sunt jnepeni mici. Mai sus de acest prag mergem pe din ce in ce mai putina iarba pana aproape de 5500 unde intalnim multi ghetari ce aluneca in jos de pe munte. Plecand din Lukla, de la 2800m mergem pe firul vaii raului Dudhkoshi pana in Phakding unde innoptam. A doua zi parasim firul vaii urcand in Namche Bazar (3300m). Acest sat este (desi surprinzator) centrul comercial al zonei, oameni venind din Tibet cu animalele lor de povara, de la sute de kilometri, peste trecatori inalte de 4000m. Aici avem nevoie sa stam cel putin 2 zile astfel incat sa ne aclimatizam cu altitudinea.. Regula univesal acceptata de specialisti este ca cel mai eficient profilactic impotriva bolii de altitudine este ponderatia. Astfel, pentru a nu aparea edemul pulmonar sau cerebral se recomanda sa nu se urce mai mult de 300m diferenta de nivel pe zi. Pentru a ajuta aclimatizarea, in fiecare zi, dupa ce ajungem la destinatie ne este recomandat sa facem un efort in plus si sa urcam inca 100 sau 200 de metri de unde apoi coboram la cabana. Aceasta boala mult temuta de alpinisti (numita AMS de englezi – Acute Mountain Sickness) nu este foarte grava daca este tinuta sub control dar poate cauza moartea. Practic boala are doua forme: edemul pulmonar care cauzeaza umplerea plamanilor cu lichid, bolnavul putand ajunge chiar la inec si edemul cerebral care cauzeaza inflamarea creierului, dureri de cap, deficiente motorii sau chiar delir si coma. Tratata la timp AMS nu pune nici o problema drumetilor, fiind totusi destul de greu de identificat. Semanand cu o raceala sau o nevralgie comuna toti eram tentati sa nu recunostem boala si sa nu luam masuri impotriva ei, intrucat pentru calator asta inseamna limitarea traseului, sau, mai rau, intoarcerea. In retrospectiva, putem spune ca in afara unor dureri ocazionale de cap si stari de ameteala, nici unul din noi nu a avut probleme serioase. Eu cu tatal meu am inceput, in primele zile de mers, un tratament profilactic cu Diamox (sau Acetazolamida) – un medicament diuretic ce creste metabolismul putand sa suportam mai usor aclimatizarea. In primele zile experimentam o serie de efecte secundare cum ar fi furnicaturi si senzatia de amorteala in membre si nevoia de a bea mai multa apa. Deasemenea, ni se spune ca este recomandabil sa bem aproximativ 4 litri de apa pe zi pentru prevenirea AMS. Intram repede intr-o rutina zilnica foarte placuta si reconfortanta. Dimineata suntem treziti pe la ora 6 sau 7 cu un ceai verde fierbinte, ne inchidem bagajele mari, le dam porterilor si mergem la micul dejun. In timpul zilei ramanem cu un rucsac mic de aproximativ 6 kg, niste bete telescopice, si aparatele foto. Mergem pana aproape de ora 11 sau 12 cand mancam de pranz la una din cabanele de pe traseu. Apoi, in functie de programul zilei respective, mergem pana la ora 16 sau 17 cand ajungem la urmatoarea cabana. Acolo, porterii deja ne-au adus bagajele in camera, mancam de seara si ne culcam devreme in jurul orei 20 sau 21. Mancarea este buna si multa desi cam limitata ca optiuni. Primim orez cu legume, paste sau momos (o specialitate locala asemanatoare cu pachetelele de primavara chinezesti). Ocazional, primim mancarea traditionala dhal bhat – orez cu o supa sarata de linte. Mancarea este buna si foarte hranitoare, insa dupa aproape 3 saptamani apare o dorinta destul de puternica pentru variatie. In primele zile facem greseala sa cerem friptura de yak – o carne atoasa, tare si cu multe zgarciuri. Abia apoi aflam ca in toata zona parcului national (ce incepe imediat dupa Lukla) nu se omoara nici un animal, “friptura” fiind adusa cruda in spatele unui porter pe potecile serpuinde timp de 2 zile. Notiunile locale despre igiena sunt aproape inexistente asa ca nu mancam decat mancare gatita, iar apa o tratam cu Micropur – niste tablete ce omoara toti microbii din apa in decurs de jumatate de ora. Desi probabil ca aceste masuri de precautie sunt de multe ori nenecesare, riscul unei imbolnaviri serioase cu diaree sau dizinterie la 4 sau 5 zile de orice asistenta medicala este prea mare. Din Namche Bazar petrecem o zi pentru aclimatizare mergand spre vest spre manastirea budhista Tame. In aceasta plimbare de o zi avem cel mai puternic soc cultural. Cand ajungem la manastirea Tame avem senzatia ca am intrat intr-unul din filmele documentare despre calugarii din Asia. Privelistile sunt coplesitoare. De pe terasa manastirii se vad trei varfuri inzapezite impozante. Manstirea este sapata in stanca unui munte, este intesata de steaguri de rugaciune, pietre mani si calugari de toate varstele rasi in cap si imbracati in robele lor traditionale rosii. Ne este permisa vizitarea manastirii dar din motive ciudate nu suntem lasati sa fotografiem sau sa filmam. Ne intoarcem in Namche dupa o zi plina, obositi dar constienti ca aceasta excursie va fi cum nici nu ne-am imaginat. A doua zi mergem in Kumjung, la doar 3 ora de Namche si doar la 3800 m pentru a continua aclimatizarea. O plimbare in zona ne duce prin paduri de ienuperi, pe cateva varfuri stancoase si la doua mici manastiri. Desi la paralela 27, efectele toamnei lunii octombrie se fac simtite si acolo. Putina vegetatie de foioase ce se gaseste la aceasta altitudine incepe sa isi schimbe culorile dintr-un verde intens specific zonelor mai joase in maro galben si rosu iar lichenii ce infesteaza padurea par ca sunt tesuti intr-o gigantica panza de paianjen verde pal. Peisajul este unul total inedit iar noi ne bucuram de fiecare pas fara sa stim ca aceasta va fi ultima zi in care vom putea respira nestingheriti de altitudine. A doua zi mergem spre Dole, o alta etapa relativ scurta, pe o vale adanca, pe niste versanti inclinati, serpuind pe un drum sapat in stanca. De aici peisajul se schimba destul de brutal, incepem sa ne plimbam pe la baza unor piscuri gigantice inzapezite, printre palcuri din ce in ce mai mici de jnepeni, pe o iarba uscata, galbena si sfaramicioasa. Ni se spune ca momentul ales pentru drumetie este unul ideal intrucat suntem exact intre sezonul musonic, ce se termina la sfarsitul lui august intrand usor in septembrie si iarna rece care se va instala in cel mult doua luni. In luna decembrie localnicii se asteapta constant la temperaturi de -25C. In aceste conditii, la aceasta altitudine, temperaturile intalnite de noi (-5C noaptea si intre 15C si 30C ziua) par mai mult decat placute. Urmatoarea oprire o facem in Maccermo si incercam prima ascensiune mai serioasa. Langa acest sat se afla un varf de 5200m pe care incercam sa il urcam. Tot aici ma confrunt cu primele simptome de AMS. Dintr-o eroare urc pe varf mai repede decat ar trebui si desi sus imi pare ca senzatiile de ameteala si respiratie greoaie sunt suportabile, la coborare dezvolt simptome mai serioase de dureri de cap ameteala si greata. Boala este cu atat mai suparatoare cu cat nu reusim sa vedem aproape nimic de pe varf din cauza cetii. Practic, simt ca imi pulseaza capul si la fiecare pulsatie o durere surda imi coboara in jos pe coloana. Imi este frig, trebuie sa ma fortez sa mananc si desi dupa coborare respiratia imi revine, ma simt sufocat de perspectiva de a trebui sa cobor din cauza bolii. Doctorii din grup imi explica faptul ca trebuie sa astept ca organismul meu sa produca mai multe globule rosii astfel incat sa pot respira la altitudine mare. Ma culc devreme cu speranta ca a doua zi ma voi simti mai bine. A doua zi vremea este foarte buna, soarele orbitor, iar durerile de cap mi-au disparut. Mergem spre Gokyo si astfel intram intr-una din cele mai spectaculoase zone ale drumetiei. Acest sat mic se afla pe malul unui lac glaciar ce face parte dintr-o salba de alte cinci. Intinderile de apa au rezultat in urma topirii ghetarului de langa ele si sunt dispuse in sir in lungul marelui rau de gheata ce curge spre sud. Gokyo este langa al treilea lac si are un varf inalt de 5500 m (numit Gokyo Ri) exact langa lac. Aici peisajul este unul total strain noua. Morenele ghetarilor sunt ca rani mari sapate in coasta muntilor, iar zgomotele create de alunecarea ghetii si macinarea pietrelor din jurul fluviului de gheata contribuie din plin la o atmosfera arida ostila si inumana. Practic, mergem pe o combinatie de gheata si piatra, printre lacuri de culori surprinzatoare, varfuri inzapezite si mari campii de piatra. Lacurile au culori dintre cele mai variate in functie de substantele dizolvate in ele si de legaturile la ghetarul aflat in continua miscare. Practic, unele lacuri sunt in circuitul curgerii apei provenite din ghetari si au o culoare ciudata gri laptoasa, iar altele sunt izolate si au culori variate de la albastru intens si o claritate naucitoare pana la verde smarald mat si laptos. La Gokyo vom sta doua zile. In prima zi unii dintre noi fac o plimbare de cateva ore in jurul lacului, iar altii urca Gokyo Ri, pentru ca in a doua zi sa facem o ascensiune pe un varf de 5700m de langa ultimul lac din salba de lacuri. Drumul pe acest varf ne ia o zi intreaga dus intors si este destul de solicitant, sus ajungand doar 11 oameni din cei 17 din cauza simptomelor de rau de altitudine. Din pacate, desi privelistile sunt naucitoare si claritatea foarte buna, cerul nu este senin fiind acoperit cu o perdea subtire de nori de mare altitudine. Ascensinuea pe varf este ingreunata de un mare versant de pietre imense pe care trebuie sa ne cataram. Aici ne este evidenta superioritatea ghizilor nostri localnici care sar din stanca in stanca respirand normal, pe cand noi ne chinim sa escaladam fiecare prag. Ajunsi sus ne felicitam, face poze si ne minunam de imensitatea varfurilor inzapezite ce se ridica inca doua sau trei mii de metri peste altitudinea la care ne-am chinuit sa ajungem. Coborarea nu este grea dar este un test de anduranta fiind deja obositi dupa ascensiune. Ajungem inapoi la cabana dupa aproape 4 ore, aceasta fiind cea mai grea zi a excursiei, totalizand 12 ore de mers. Dupa ce discutam cu ghidul, aflam prognoza meteo si vorbim cu alti localnici ne decidem sa schimbam traseul propus initial conform caruia ar fi trebuit sa mergem inapoi in Khumjung, si sa mergem direct spre est trecand peste o trecatoare inalta de 5400m. Practic, ar trebui sa ajungem in valea paralela dinspre est, intre aceste doua vai, cel mai jos punct fiind trecatoarea Cho La. Astfel, plecam din Gokyo, traversam ghetarul si ajungem intr-un mic sat pe marginea morenei. Traversarea ghetarului este destul de dificila terenul fiind foarte nesigur si potecile schimbandu-se continuu. Ghidul se uita dupa excremente de yak pentru a identifica potecile bune, iar noi suntem surprinsi sa ajungem brusc de la iarba la piatra, la gheata si chiar la nisip. Datorita continuei alunecari a ghetarului, pietrele sunt macinate atat de tare incat ajungem sa mergem pe lungi portiuni cu cel mai fin nisip gri, pe malul unor lacuri straniu colorate. Aceasta zi este una scurta, ajungand la cabana in jurul pranzului, dar ne apropie de trecatoare, satul Dragnak fiind ultima asezare inaintea pasului. In urmatoarea zi plecam la ora 06:00 spre Cho La. Peisajul arata ca rupt din Mordor – tinutul fantastic din Stapanul Inelelor - un amalgam de stanci negre si munti inalti impunatori. Iarba dispare cu desavarsire si dupa doua ore de urcus ajungem pe coama unui deal de unde vedem in sfarsit trecatoarea. Este un moment demoralizant intrucat intre noi si pas se deschide o vale adanca de 150m (diferenta de nivel). Valatuci de nori pornesc sa se tarasca prin vai urcand incet si crescand in dimensiune ca monstrii mitologici. Mie si tatalui meu ne este si mai greu cand descoperim ca dintr-o eroare (o simpla neintelegere) nu avem suficienta apa. Ne aflam pe un mare versant de bolovani gigantici iar perspectiva de a gasi apa pe aceasta parte a trecatorii este inexistenta. Mergem mai departe anticipand cu teama simptomele de rau de altitudine ce aveau sa apara din lipsa de apa, si dupa 6 ore de la plecare ajungem in pasul Cho La. Aici este o iarna eterna. Grosimea stratului de zapada este necunoscuta dar dupa dimensiunile peretilor de gheata rezultati in urma ruperii avalanselor putem presupune ca sunt peste cinci metri de zapada. Totusi, zapada tare ne permite sa mergem pe ea relativ fara efort. In scurt timp ajungem, de la zapada adanca si cornise, la versanti de grohotis si din nou la iarba. Din trecatoare mergem inca doua ore si ajungem destul de obositi in Dragnak – o mica asezare sezoniera de cateva cabanute – unde vom si innopta. Tatal meu este cel care de aceasta data are dureri serioase de cap datorita lipsei apei. Cu toate acestea, dimineata direrile dispar si putem sa ne continuam drumul. Urmatoarele zile sunt cele mai spectaculoase din toata excursia: Ajungem in Gorak Shep – cea mai inalta asezare de pe drumul spre Everest, situata chiar pe morena ghetarului – unde dormim 2 nopti. Urcam la 05:00 dimineata pe Kala Pathar (un varf de 5550m) de unde avem o panorama fantastica, putand sa admiram soarele rasarind peste Everest si Nuptse, vazand in zare Ama Dablam si stand la poalele colosului de 7150m Pumo Ri si apoi, mergem la tabara de baza a Everestului care de fapt este doar o zona a ghetarului unde terenul este suficient de stabil pentru a permite instalarea corturilor. Tabara de baza este locul in care se termina calatoria drumetilor (trekkers) si incepe cea a alpinistilor. Situata in curba pe care ghetarul ce curge de pe Everest o face spre est, tabara este inconjurata pe aproape toate partile de munti inalti si inzapeziti, dandu-ne senzatia ca suntem pe scena unui amfiteatru al zeilor. In aceasta a 12-a zi de cand am aterizat in Lukla ne simtim relativ bine, aclimatizati la aceasta altitudine desi unii din grup au in continuare probleme cu somnul. Aici locurile ne sunt foarte straine si atmosfera este una arida si ostila. Mergem pe gheata amestecata cu piatra, printre crevase adanci ce se casca sinistru sub noi, ghetarul scrasneste si trosneste macinand piatra, rupandu-se si topindu-se incet, periodic auzim caderi masive de pietre dar nu le putem identifica intotdeauna sursa, iar din munti cam o data la fiecare doua ore de lumina cad avalanse imense. Precum am mai precizat mai sus, scara acestor locuri era una socant de mare asa ca, desi aceste fenomene pareau foarte amenintatoare si le puteam observa foarte bine de unde eram noi, ne aflam intr-o relativa siguranta pe marginea morenei ghetarului. Nu a existat nici un incident care sa ne faca sa ne simtim amenintati. Cu toate acestea, cunoscand pericolele potentiale nu am fost pe deplin linistiti pana cand nu am ajuns inapoi pe pamant ferm, la cabana. Mergand pe aceste drumuri nu putem sa nu ne gandim la faptul ca pe aceleasi poteci au mers cu zeci de ani in urma temerarii alpinismului, nume celebre de cutezatori precum Mallory, Hillary sau Messner. Pentru mine si mai ales pentru tatal meu, care de mic a citit cu veneratie aventurile cuceritorilor acestor inaltimi, a vedea aceste varfuri legendare si a merge prin aceste locuri pe care ni le-am inchipuit de atatea ori este o experienta foarte puternica pe care o savuram din plin. In urmatoarele zile urmeaza retragerea noastra din munti. In Pangpoche intalnim o raritate nesperata – un dus fierbinte. Un mic boiler pe gaz ne permite tuturor sa ne rasfatam cu apa calda, pana in acel moment fiind nevoiti sa ne spalam cu apa rece din rauri sau cel mult incalzita putin la soare in rezervoare mari pe acoperisul cladirilor. O alta experienta inedita o avem in Tengboche unde vizitam cea mai mare manastire budhista din Nepal. Cultura si religia acestei zone este foarte interesanta si inedita nu atat prin diferentele ei fata de cultura vestica si religia crestina cat prin efectele ei asupra oamenilor. Este drept ca le lipseste cu desavarsire infrastructura, tehnica moderna este gasita foarte rar, presa si media sunt limitate la aparate radio cu baterii si foarte rar cate un aparat video, iar comertul se face ca in evul mediu cu spatele sau cu yak-ul pe poteci serpuinde. Totusi, conform ghidului editurii Lonely Planet “Treking in the Nepal Himalaya”, in aceasta zona (zona dealurilor) nu e existat (de cand se aduna date despre regiune) nici o crima. Practic, populatia acestei zone rurale nu concepe se omoare un alt om indiferent de context. Acesta este doar o consecinta a mentalitatii lor, insa pentru noi cei care suntem obisnuiti cu stiri zilnice despre oameni morti, violati, mutilati de multe ori pentru motive de nimic, faptul ca de cel putin 100 de ani aici nu s-a intamplat niciuna dintre aceste atrocitati pare incredibil. Daca ar fi sa presupunem, am spune ca aceasta mentalitate provine din principiile religiei budhiste. Aceste principii vorbesc in primul rand despre reancarnare (un fel de reasociere a sufletului sau energiei asociate fiecarui corp viu altei entitati ce abia se naste, fara a se pastra insa nici o amintire sau constiinta a vietii trecute) si astfel cum ai putea sa omoari orice fiinta – de la vaca la musca - atunci cand este posibil ca in acea fiinta sa se afle sufletul stramosului tau? Mai aflam ca dupa ce am trecut prin mai multe vieti, avem posibilitatea sa transcedem, sa avem un moment de iluminare in care descoperim tainele universului, iar abia atunci ne vom putea aminti toate existentele noastre trecute. In scurtele discutii cu ghizii sau cu preotii de la manastire nu apucam decat sa aflam lucruri putine si de suprafata despre budhism, dar cu toate acestea sunt frapat de aparenta armonie a societatii create in jurul acestei religii, de intelegerea si toleranta pe care o au pentru ceilalti, pentru straini si valorile lor. Intelegerea de catre vestici a conceptelor budhiste este si mai dificila datorita barierei lingvistice. Spre exemplu, ni se spune ca trebuie sa ocolim prin stanga pietrele mani (pietre in care sunt gravate mantre – siruri intregi de scrisuri) pentru “noroc” (good luck). De fapt ghidul se referea la o karma buna, el intelegand prin “karma” mult mai mult decat banalul “noroc”. Pentru ei, karma inseamna in acelasi timp noroc, destin, alegere sau chiar fatalitate. Astfel, conceptele difera atat de mult incat ne este aproape imposibil sa intelegem aceasta religie in scurtul timp pe care il avem de stat acolo. Un alt exemplu de bariera culturala generata de cea lingvistica este motivul mantrei ce apare pe majoritatea obiectelor de cult “Om Mani Padme Hum” (pronuntata “om mani pedme hung”). Ni se spune ca aceasta mantra repeteta la nesfersit de calugarii din manastiri este chintesenta religiei budhiste. Totusi, cand cerem o traducere suntem refuzati, ni se spune ca nu poate fi tradusa si ca ar trebui sa invatam nepaleza pentru a o intelege pe deplin. Ajuns acasa consult internetul si risipesc magia adunata in jurul mantrei afland (cu greu) traducerea: “Iata diamantul din floarea de lotus” (Behold the diamond in the lotus flower – “behold” este ceva mai mult decat “iata” astfel pierzandu-se si mai mult prin traducerea in a treia limba). Ajung dezamagit la concluzia ca probabil ghidul avea dreptate si nu voi putea sa inteleg niciodata decat cunoscand foarte bine limba nepaleza si complicata simbolistica a diamantului si a florii de lotus in cultura locala. Ajung sa imi doresc sa raman la calugarii din mansatire, sa inteleg si sa cunosc viata asa cum o vad ei. Vizitam manastirea si suntem placut impresionati de rigoarea si stilul unitar in care aceasta a fost refacuta dupa incendiul din 1989. La interior se pastreaza aceasi atmosfera pe care am regasit-o si in manastirile mai mici si mai vechi pe care le-am vizitat anterior. Aerul incarcat de valatuci de tamaie contureaza puternic razele soarelui ce se filtreaza prin putinele fante ale ferestrelor. In sala principala de rugaciune pe un perete intreg admiram sculpturi infatisandu-l pe budha (o varianta mai supla, mai apropiata de cea indiana), vase lumanari si alte obiecte de cult, ceilalti trei pereti fiind pictati cu scene din mitologia locala. Intr-un colt, parca pierzandu-se in peisaj, sunt patru calugari drapati in rosu ce muncesc de peste o luna la o “mandala”. Aceasta este un desen circular cu diametrul de peste un metru facut integral din nisip (pulberi fine viu colorate). Desenul este foarte complicat si regasim cu surprindere numeroase simboluri vechi cunoscute si preluate in toata lumea cum ar fi steaua lui David, svastica (intr-o forma putin modificata) si chiar un ochi masonic. Bineinteles nici unul din aceste simboluri nu isi au asociate si ideologiile ce le reprezinta astazi pentru europeni, fiind vechi motive raspandite in intreaga Asie. Personal, sunt impresionat de traditia ce are in centru facerea acestei mandale. Dupa ce patru calugari muncesc doua luni la a realiza complicatele desene din nisip rugandu-se in timp ce vibreaza cu niste vergele de metal conuri de alama prin care picura pulberea pe o placa de lemn, intr-o ceremonie mare, scot mandala din manastire si o pun cu fast pe un rau ce spala tot nisipul. Aici trebuie sa vorbesc despre o alta bariera culturala originand dintr-una lingvistica: “Rugaciunile” lor nu au forma celor crestine, pentru budhisti neexistand o divinitate superioara careia sa ii ceara diverse lucruri materiale sau rezolvari divine ale situatilor cotidiene. Ceea ce ei numesc si traduc “rugaciuni” sunt de fapt “mantre” ce ar putea fi mai degraba traduse ca “pilde”. Acestea sunt repetate de practicanti la nesfarsit avand ca rol constientizarea si intelegerea tuturor sensurilor si implicatiilor. Astfel, in Nepal exista un cult pentru steguletele de rugaciune (steaguri de diverse dimensiuni, viu colorate pe care sunt tiparite “texte sfinte”), acestea fiind agatate in vant pe fiecare varf sau in fiecare trecatoare, in locuri cat mai inalte dar in drumul oamenilor. Pe langa aspectul grafic foarte interesant, localnicii vad in ele o metoda de a imprastia in lume cu ajutorul vantului a acestor “rugaciuni - pilde”. La fel ni se spune despre mandala ca nu este “distrusa” ci se reuneste cu natura transformandu-se (desi explicatia a fost foarte greu de inteles). Exista interpreti conform carora distrugerea mandalelor este o forma de constientizare a practicantilor asupra efemeritatii tuturor lucrurilor materiale si inutilitatea eforturilor de a le pastra intacte. Asemanator cu conceptul despre steagurile de rugaciune este cel al cilindrilor rotitori. Acesti cilindrii de toate dimensiunile sunt umpluti cu inscriptii ale diverselor mantre, iar calatorii sunt rugati sa ii invarta, rotatia lor imprastiind in lume semnificatia mantrelor din interiorul lor. Dupa vizita manastirii mai mergem o zi pana in Namche Bazar unde fetele din grup se delecteaza in fata bogatei oferte de bijuterii locale, si apoi inca o zi pana in Lukla, la aeroprtul unde am aterizat la venire. Aici avem oarece emotii intucat vremea se strica serios pentru prima data in drumetia nostra, plouand puternic si constant. Mai ingrijoratoare decat ploaia este ceata ce inghite aeroportul oprind traficul aerian. Glumind, ghizii ne spun ca pilotii locali au o vorba ca raspuns la insistentele turistilor de a zbura pe vreme nefavorabila: “In Nepal we do not fly through clouds becouse clouds have rocks in them.” A doua zi vremea se imbunatateste si undeva in jurul pranzului se deschide o fereastra ce ne permite sa decolam spre Kathmandu. Petrecem inca 2 zile pline in capitala vizitand principalele centre istorice si cele mai importante temple. Aici spre deosebire de zona dealurilor, gasim o amestecatura zgomotoasa de temple budhiste si hinduse, piete, bazaruri, strazi agitate, poluare mare, mizerie si o aglomeratie terifianta. In mod ciudat, in continuare ne simtim in relativa siguranta, putand sa mergem linistiti pe strazi la ore tarzii din noapte, reconfortati de calmul si amabilitatea oamenilor. Bineinteles ne pazim bunurile si avem grija sa nu fim neatenti cu privire la oamenii din jur, insa atmosfera este una relaxata si deschisa, avand senzatia ca localnicii sunt mai rezervati in privinta noastra decat noi in privinta lor. La aceasta atmosfera relaxata contribuie si faptul ca in fata costurilor comoditatilor in acest colt de lume, noi, chiar veniti din Romania, eram zei. Practic, aici cu cei aproape 1000 de euro necesari biletului de avion se poate cumpara o casa decenta. Astfel, gasim aceste doua zile foarte relaxante mancand pe saturate la cel mai pretentios restaurant nepalez cu doar 8 euro, band sucurile naturale locale sau alegand specialitati tailandeze dureros de iuti la preturi de nimic. Chiar si aici, mancarea se dovedeste a fi foarte curata si usoara, dovada fiind reactiile stomacale extrem de neplacute pe care le-am dezvoltat dupa masa din Munchen, la intoarcere. Anticipez o intrebare ce sta pe buzele celor ce citesc aceste randuri si anume care au fost costurile excursiei: Pe langa cei 1790 de euro de persoana platiti la o agentie de turism din Germania pentru organizarea drumetiei, bilete de avion, ghizi, porteri, cazare si mancare pe perioada drumetiei, am mai cheltuit aproximativ 200 euro pe biletul de avion Bucuresti – Munchen, mancare in Kathmandu si Munchen si alte suveniruri si bacsisuri date porterilor si ghizilor, intrari la muzee in capitala, s.a.m.d. In a 23-a zi de cand am plecat ne intoarcem in tara dupa alte aventuri si emotii in aeroportul din Delhi, cu toate mediile de stocare pline de imagini si filme, parca putin mai tacuti decat la plecare dar incarcati de amintiri pentru o viata. Concluzia mea personala dupa aceasta excursie este ca lumea a devenit foarte mica iar locurile pe care le vedem si experientele pe care le avem mai sunt limitate doar de visele noastre.

Pentru cei care merg spre Brasov pe DN1: Tocmai mi-a spus cineva care a fost ieri spre Brasov ca intre Predeal si Brasov in zona timis, in serpentine (!!!) sunt cateva semafoare si se lucreaza la drum. Nu am inteles cate sunt (daca e unul sau mai multe) dar oricum aveti grija.

Sa traiti sefu... asa facem. Sau macar incercam... Imi aduc si un prieten pe care cred ca il stiti... isi spune Jack D... Daca pleci la 1700 - 1800 din buc nu o sa mergi decat cu vreo 3 ore in urma noastra... si nu cred ca suntem asa rapizi... @iolele - traseul ales este Buc - Pitesti - Ramnicu Valcea Sibiu. Acum sincer, daca plecam de la autostrada spre Pitesti era cam aiurea sa mergem prin Constanta spre Sibiu... (just chiding - stiu ca se putea merge si pe transfagarasan dar e prea belit drumul pt multi cu care mergem)

S-au stabilit urmatoarele: Va fi un grup care pleaca din Bucuresti spre Sibiu vineri la ora 1400 de la ultima benzinarie din Bucuresti inainte de autostrada spre Pitesti (Cred ca e un Rompetrol sau Petrom) o sa asteptam acolo pana la ora 1500. Nu mergem tare (110 - 120 maxim - sa poata toata lumea). Sambata cei care vor (printre care si subsemnatul) o sa faca o tura pe Transalpina. Grupul este format pana acum din: - Marmota - Vic le Vic - Non_Phix - Thot (?) - Me - Tatal meu Cei care mai doresc sa se anunte. Numarul me de telefon este la profil dar il dau si aici: 0726785073 Va rugam poftiti in vagoane.

Eu (BMW F650GS) cu tatal meu (BMW R1200GS) o sa mergem de vineri de pe la pranz pe drumul consacrat Bucuresti - Pitesti Ramnicu Valcea, Sibiu (probabil) iar sambata vom incerca sa facem Transalpina sa ne intoarcem tot in tabara. La intorcere nu stiu. Noi nu mergem tare (120 - 130 max pe autostrada si in rest legal +- 10km/h). DDU te astept sa iti vad scula (BMW-ul ce credeai...).

Si eu ajung la Sibiu si anul acesta. (la un loc cu tatal meu - evident fiecare cu calul sau) Ar fi frumos sa ne strangem o gasca, sa plecam din Bucuresti impreuna (intr-un numar rezonabil). Sambata o sa mergem pe Transalpina daca vremea ne permite si ne vom intoarce la intrunire. Daca mai sunt alti doritori urlati sa ne organizam. Stephon, te astept la BR... Thot, daca nu mergi te ia mama dracu...

Am zis ca vin eu daca aveti nevoie de transport. Desktopul meu insa nu il pun la bataie ca... e greu...

Fuji has left the building. Acum este in buildingu lu ORL. Sper sa te bucuri de el cel putin la fel de mult ca mine. Placile grafice nu prea vad de ce ar avea de a face cu modul in care afiseaza monitorul culorile... practic ele ar trebui sa dea aceleasi informatii, adica aceleasi coduri RGB. Pe desktop am un ati radeon rx700le - guru si pe laptop un ati radeon x600. Nu vad ce legatura au. Problema cu setarea culorilor este ca nu gasesc niste repere bune. Adobe gamma pe care il foloseam eu (de la adobe photoshop 7) avea niste setari individuale pe culori si asa puteai regla un CRT bine. Tft- urile insa le intuneca si le face varza.

Deci ma condamn eu sa... beau si sa las masina acolo sa o iau a doua zi... Deci o sa mergem sa luam de toate si apoi... arrrrriba!!!... Tel e la profil. De abia astept.

De ce vorbesti mai cu dezacoarde ca sar tastele... Din pacate eu din ala am de o avere... Si tot nu pot sa il calibrez.

Been there, done that... Din pacate, cu overlay colors le setezi f ochiometric pentru ca nu ai repere. Astfel, daca reusesti sa nimeresti ac nuanta la o culoare iti fuge alta. Mie de exemplu imi variaza albastrul (intre cele doua monitoare) desi am reusit sa fac verdele si rosul. Era bunicel acel program adobe gamma insa daca il pun pe tft il intuneca si il face varza rau. Alternativa e un spider (o piesa care se lipeste de monitor) dar costa cam 200 Euro si imi pare ca la mine nu merita. Daca aveti vreun wizard sau ceva de genul pt tft-uri va rog sa imi spuneti. @raven30hell: Cred ca nu am fost f atent la tonul folosit si s-a inteles ceva aiurea. Sorry. Postul meu era de bine si nu am zis ca ai fi off-topic. Ziceam ca ce ai postat seamana mai mult cu picturi decat cu poze. Si imi dau de gandit tot la modul bun pt ca sunt (sau imi par mie a fi) compozitii cu idee si cu mesaj. Uite ia de ex poza mea cu pescarusul de pe pagina cealalta. Aia e doar ce vezi: un moment norocos si un pescarus in soare fara nimic ascuns, fara "cunoastere luciferica" cum ar spune Blaga (vai ce m-am spart in figuri). La ale tale gandesti mai mult ca sa inteleaga omul ce ai vrut sa spui. Asta e tot ce ziceam. Pozele sunt ok si ar trebui sa incerci un aparat ca sigur ai face ceva misto. Apropo: Vand eu un aparat: FujiFinepix 3800 cumparat acum 3 ani din SUA. Folosit cu multa grija. http://www.dpreview.com/reviews/specs/Fuji...finepix3800.asp Vine in plus cu geanta cordura, trepied mic de buzunar, doua carduri xD de 256mb respectiv 128mb, parasolar, curea, cablu date, cd-uri, manuale. - 150 Euro Care e interesat, am toate contactele la profil