Jump to content
Sign in to follow this  
AKY

O Privire De Mama

Recommended Posts

La noi la birou a venit o doamna acum vreo luna-doua sa ne faca instructia cu protectia muncii. Ne-a zis ca ea este mama baiatului care a murit anul trecut pe Kiseleff (R6). Dupa ce a terminat cu instructia, a mai stat un pic de vorba cu noi, ca eram motociclisti si spera sa avem ceva raspunsuri pentru ea. De ce a facut accident? De ce a murit, desi nu avea viteza? Oare nu l-a ajutat experienta in condusul masinii? Mi se parea ca ma uit ca prostul, ca ii raspund ca prostul, nu stiam ce sa zic. Ce poti sa zici? Doamna a zid ca era pe pastile, ca asa reusea sa isi continue viata.

Aveti grija!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Odata cu tine, 'mor' si apropiatii! :baldy:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi-a zis Adie o vorba..."Eu trebuie sa-mi ingrop parintii , nu ei pe mine!" ...este cat se poate de adevarata...lasati gazul ala mai moale...acest topic ar fi bun ptr incepatori care vor rachete...recunosc si eu am fost intr-o situatie asemanatoare...dar pana la urma m-am limitat la ce am :baldy:

Share this post


Link to post
Share on other sites
Emotionant.

 

Am ramas fara cuvinte ...

:baldy: mi s-a facut pielea de gaina

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tind sa cred ca asta e cel mai educativ topic pe care l-am citit vreodata.

 

Imi este teama sa mai ies cu motocicleta, la fiecare iesire cel putin 2-3 conservari imi intorc in fata dar norocul meu este ca am viteza mica.

 

Propun ca acest topic sa fie urcat la Important Topics, ar trebui sa-l citeasca toata lumea si sigur va invata ceva din toata povestea asta.

:baldy:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din pacate nu putem face altceva decat sa ne pazim singuri de toate pericolele cu care ne intalnim zilnic in trafic!

pana la urma tot viteza ramane principalul vinovat pentru tragediile despre care auzim zilnic ca sa nu mai zic de experienta si confuzia intre motocicleta si masina care dupa parerea mea nu au nimic in comun!

Ar mai fi cateva exemple: alegerea proasta a tipului de moto amestecat cu inconstienta si mai ales politia care la fel nu vrea sa faca nimic. Parerea mea!

 

Mare pacat pentru prietenii nostri care nu mai sunt printre noi si de familiile lor!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu cred ca ar trebui facuta o RECLAMA pe tema asta!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am avut un prieten care a murit pe motor in ziua de Paste, un amt prieten ma intreba atunci cine a avut mai multe pacate el ori femeia de la volan care nu a acordat prioritate motocicletei. Ma tot gandesc si eu dar inca nu am un raspuns. Cu ceva timp in urama am descis un topic in care este dezbatut daca merita sa ne batem la cap prietenii care nu poarta echipament ori care vor o motoreta mai mare la doar 2 luni de cand au permis.

Este unul din putinele topicuri in care se poarta o discutie normala si fff constructiva.

Multumesc initiatorului!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu stiu de ce avem nevoie sa ne aduca aminte cineva de chestia asta, pe mine ma ingrozeste gandul asta de cand m-am apucat de motociclism, si de multe ori reduc gazul la gandul ca in ochii mamei n-o sa am nici o scuza ca nu am fost destul de atent, desi am 32 de ani de cate ori ma vede cu casca aproape are lacrimi in ochi, ia ganditi-va voi cand o sa vina al vostru copil pe la 18-20 de ani si o sa va anunte ca se apuca de motociclism?

Oare n-o sa simtiti aceeasi frica? Eu cred ca da...

 

Suntem datori sa lasam orgolii,teribilisme si sa ne concentram in primul rand pe a ne intoarce sanatosi acasa...si a ne da si maine...si la anu'

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ca o completare va spun ce am simtit, dincolo de durerea fizica, in spital cand stateam dupa operatie in pat, noaptea, neputand dormi din cauza durerilor, si ma uitam la taica-meu si la maica-mea care venisera cu randul sa stea langa mine si sa aiba grija de mine. Erau distrusi de durere si de griji. Imi dadeam seama ca ar fi vrut ca ei sa imi ia durerea cu mana si sa o simta ei, numai sa fiu eu bine. Si ma uitam si la sotia mea care ma privea neputincioasa cand ma chinuiam pe patul de spital si ea ar fi vrut sa stea cu mine dar trebuia sa se duca acasa la fiul nostru care, la vremea accidentului, avea doar 2 luni.

 

Deci, sa nu uitam ca suntem responsabili si, chiar daca facem ceea ce ne place, e posibil ca acest moft al nostru sa produca suferinta, dincolo de simpla neintelegere a pasiunii noastre de catre cei apropiati.

Share this post


Link to post
Share on other sites

tocmai ca poate pe copilul tau il vei putea indruma sa porneasca de la ceva mai mic si progresiv sa ajunga la una de 600-1000, ca numai asa invata cum sa o stapaneasca si sa se descurce in trafic...dar multi nici nu-si iau bine A-ul ca se si urca pe una de 600 si se trezesc dupa nici 2 luni de mers intr-un accident cumplit, macar sa contientizeze necesitatea echipamentului, mai ales cand iti lipseste experienta de a conduce o motocicleta puternica, ca neatentia oricum e specifica tinerilor...pacat ca se inmultesc si pacat ca ajung si cei care cu adevarat stiu ce inseamna mersul pe motor in aceesi oala

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu nu stiu de ce avem nevoie sa ne aduca aminte cineva de chestia asta, pe mine ma ingrozeste gandul asta de cand m-am apucat de motociclism, si de multe ori reduc gazul la gandul ca in ochii mamei n-o sa am nici o scuza ca nu am fost destul de atent, desi am 32 de ani de cate ori ma vede cu casca aproape are lacrimi in ochi, ia ganditi-va voi cand o sa vina al vostru copil pe la 18-20 de ani si o sa va anunte ca se apuca de motociclism?

Oare n-o sa simtiti aceeasi frica? Eu cred ca da...

 

Suntem datori sa lasam orgolii,teribilisme si sa ne concentram in primul rand pe a ne intoarce sanatosi acasa...si a ne da si maine...si la anu'

:blink: :baldy:

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu nu stiu de ce avem nevoie sa ne aduca aminte cineva de chestia asta, pe mine ma ingrozeste gandul asta de cand m-am apucat de motociclism, si de multe ori reduc gazul la gandul ca in ochii mamei n-o sa am nici o scuza ca nu am fost destul de atent, desi am 32 de ani de cate ori ma vede cu casca aproape are lacrimi in ochi, ia ganditi-va voi cand o sa vina al vostru copil pe la 18-20 de ani si o sa va anunte ca se apuca de motociclism?

Oare n-o sa simtiti aceeasi frica? Eu cred ca da...

 

Suntem datori sa lasam orgolii,teribilisme si sa ne concentram in primul rand pe a ne intoarce sanatosi acasa...si a ne da si maine...si la anu'

:baldy:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca cea mai mare durere o poarta parinti ... desi ei nu au nici o vina .. fac pe plac copiilor sa ii vada fericiti ... dar uneori fericirea dusa la extrem ... devine o mare tragedie .. a trecut 1 saptamana de cand prietenu meu GeorGe sa dus dintre noi :baldy: mama lui ne-a rugat o sa vizitam in fiecare saptamana sa nu o uitam niciodata .. era singur ei copil pe care il iubea ca pe ochii din cap :blink: nici nu va pot explica durere care o vad in ochii ei si al tatalui :blink: Drive safe bikers !

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu mi-au dat lacrimile, dar, de ce sa mint, nici mult nu mai aveam. Am avut un nod in gat si parul maciuca vreo 2 ore, indiferent ca lucram, mergeam cu motocicleta sau vorbeam cu prietenii despre fotbal si femei.

 

Pur si simplu atunci am regretat ca sunt cu motocicleta in acel loc, ca m-am urcat pe motocicleta, ca am orice legatura cu fenomenul. Dar apoi strangi din dinti, zambesti cu toata puterea de care poti da dovada si continui sa inspiri singurul drog frumos creat de om: MOTOCICLETA!!!!

 

Conduceti sigur, prieteni!

 

Va salut cu farul!

Va salut cu farul!.....asta e vb lu' bogdan..:baldy: a lui barthez...:blink:

stiu ca mama lui inca mai citeste forumul asta..:blink: stiu ca mama mea si mama prietenului meu ne spune sa plecam cu masina ,nu cu motoarele... stiu ca tre sa fim atenti,foarte atenti...poate cand mai citim asa cv ne mai gandim o data inainte sa gonim pe strada,uneori ne grabim spre moarte..:blink:

take care

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pana la urma nu e bine nici sa ne plangem de mila prea tare. Daca mergi speriat ai sanse mai mari sa o dai in bara.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pana la urma nu e bine nici sa ne plangem de mila prea tare. Daca mergi speriat ai sanse mai mari sa o dai in bara.

Nu a zis nimeni ca trebuie sa conduci speriat. Desi se stie ca frica pazeste pepenii. Ideea era sa devenim nitel mai constienti de ceea ce am lasa in urma in cazul in care dintr-o neatentie de-a noastra, (intaresc sa se vada, DE-A NOASTRA, respectiv a celor care mergem pe doua roti, fie pilot sau pasager, pentru ca si pasagerii pot creea probleme, nu?) .... predam lingurita pe minunatele sosele ale patriei.

A fi atent, foarte atent, extrem de atent nu inseamna neaparat a fi temator, se numeste conduita preventiva in termeni legali. TOTUL se rezuma intr-un final la a savura o calatorie, indiferent de durata ei, si la iti acorda tie insuti sansa de a povesti mai departe. Iar pentru a putea povesti trebuie sa fi putin viu, iar pentru a fi viu, se aplica cele descrise mai sus. E precum un mic cerc vicios, nu? :baldy:

 

Doar ca esentialul, pe care chiar nu avem voie sa-l uitam, este ca INTOTDEAUNA acasa, cineva ne asteapta si ar suferi extrem de tare daca ne-am intoarce cu picioarele inainte!

 

Got it?

Peace!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu a zis nimeni ca trebuie sa conduci speriat. Desi se stie ca frica pazeste pepenii. Ideea era sa devenim nitel mai constienti de ceea ce am lasa in urma in cazul in care dintr-o neatentie de-a noastra, (intaresc sa se vada, DE-A NOASTRA, respectiv a celor care mergem pe doua roti, fie pilot sau pasager, pentru ca si pasagerii pot creea probleme, nu?) .... predam lingurita pe minunatele sosele ale patriei.

A fi atent, foarte atent, extrem de atent nu inseamna neaparat a fi temator, se numeste conduita preventiva in termeni legali. TOTUL se rezuma intr-un final la a savura o calatorie, indiferent de durata ei, si la iti acorda tie insuti sansa de a povesti mai departe. Iar pentru a putea povesti trebuie sa fi putin viu, iar pentru a fi viu, se aplica cele descrise mai sus. E precum un mic cerc vicios, nu? :baldy:

 

Doar ca esentialul, pe care chiar nu avem voie sa-l uitam, este ca INTOTDEAUNA acasa, cineva ne asteapta si ar suferi extrem de tare daca ne-am intoarce cu picioarele inainte!

 

Got it?

Peace!

foarte bine spui

Share this post


Link to post
Share on other sites

f bun thread-ul... Am patit-o si eu la cateva accidente unde au fost implicate motoare, sa primesc priviri taioase de la oamenii stransi acolo...parca li se citea in ochi "you're next..." iar acum cateva zile am intrat pe un link din sectiunea accidente, link spre un site de stiri, unde era prezentat un accident mortal cu moto... Iar tipetele mamei celui care s-a stins, dupa ce l-a recunoscut ca fiind fiul ei, e cel mai patrunzator si marcant sunet...chiar si acum mi-l pot aminti la fel de clar, si ma trec fiorii... Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce-a trecut mama cand nu mai ajungeam acasa si am sunat-o sa-i zic ca-s la urgente, am avut accident cu moto...dar daca o suna altcineva sa-i comunice ca nu mai sunt...numa daca ma gandesc ma incearca lacrimile. Si acum gandul asta imi trece pe sub casca de fiecare data incalec monstrul... Dar sunt de parere ca mori atunci cand ti-e scris, sunt unii care se dau cu 200+ pana nu mai pot si nu patesc nimic...dar sunt altii care abia au 40-50 la ora si-i bufneste gipanu care trece pe rosu... unde-i logica? Tot ce putem face noi e sa ne echipam cat putem de mult si bine si sa mergem cat se poate de atent si preventiv....ca de restu se ocupa Sefu Cel de sus.

Asfalt uscat tuturor si kilometri fara incidente.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si eu am trait asta !

Eram in magazinul moto care era (sau este) in pavilionul H (Herastrau) .

Ma uitam la manusi , si era o mama indoliata , care ma intreba dc sunt bune masnusile ...

Ea probabil cumpara haine pentrul fiul ei care a murit in acident .

In traditia crestina la un an de la moartea cuiva se ofera haine .

 

Tot la fel mi-a spus sa am grija !

 

Asa ca grija sa aveti si voi !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...