Pelerinajul nostru la Ierusalim

[Semaca]

@SpiritHonda & Schumy: expunerea era de 30s la 2.8 cu iso 800 . La dimensiunea postata din fericire nu se vede noise-ul. Zilele urmatoare am prins stele si mai multe si mai bine, si m-am mi-a parut foarte rau ca am uitat sa iau cablul declansator cu mine.

 

@Jean: din pacate vad ca serverul meu unde imi tin pozele / blog / samd a fost ingenuncheat. maine dimineata va fi in picioare abia.

 

Felicitari pentru tura !

In lipsa unui cablu de declansare se poate pune pe self timer.

[uzunu]

Sau cu scoci pe buton. Don't ask

[samolapraga]

Am facut declansarea cu self-timer. Problema e ca chiar si pe manual nu poti depasi 30" timp de expunere. De aceea trebuie declansator si modul bulb. Cand nu ai nici trepied nici declansator, nici mama scotch-ului nu m-ar fi ajutat.

[fuchsia]

Cred ca merge cu expuneri suprapuse, depinde cit de tzapan poti sa priponesti aparatul.

[uzunu]

N-ar merge fara montura ecuatoriala. Si, chiar si asa, elementele terestre ar fi un blur. Dar sa nu mai vorbim fotografie pe topicul omului. Samo, ai tastatura

[raducu.]

da,da..baga...m-ai facut sa ma gandesc serios la iordania si partea nevizitata de turcia...

 

 

PS...am si eu nevoie de ceva informatii referitoare la un ferry intre turcia si iordania...chiar vreau sa sar peste siria...nu-mi permite timpul,iar in iordania ma intereseaza petra...

 

PPS...azi vorbeam cu un israelian...mi-a spus sa nu ratez petra si inca vreo 2 locatii...este un om umblat prin toata lumea,dar hilar este ca a vazut iordania doar in poze...din cauza problemelor lor...avea un mare regret din cauza asta...

[samolapraga]

Dupa doua zile de pauza la Petra, cu frana bmw-ului nerezolvata si cu nici o idee unde am putea sa o rezolvam, eu cu cutia prinsa cu chingi si cu manusi de iarna, dar cu totii cu o mare pofta de aventura, am plecat spre desert. Credeam ca Wadi Rum va fi highlight-ul excursiei, si dupa un drum "emotional" pe autostrada, un avertisment la intrarea in rezervatie ca nu avem voie sa mergem cu motoretele, si un dezastru total in primii 200 metri pe care am incercat sa-i facem prin nisip cu bagajele pe motoreta si am cazut si luptat timp de 15 minute, ne-am cam linistit si incepusem sa evaluam variantele alternative. Moment in care a aparut salvarea, un beduin cu frontala petzl pe cap, intr-un landcruiser, si care ne-a zis ca, daca vrem, ne duce la camp-ul lui din desert, dormim si mancam sub stele, ne cara bagajele si ne duce a doua zi pe un drum mai usor pana la asfalt in partea cealalta a desertului. Totul pentru numai 120 euro. Acceptam pentru ca parea haios si oricum era primul care nu partea ca doar vrea sa scoata bani de la noi, incarcam bagajele in masina, si pornim dupa el spre casa, de unde urma ca el sa lase si sa mai ia si niste alte bagaje. Profitam si noi de ocazie, si schimbam pentru cateva minute mijloacele de transport cu unele mai mari, mai naturale si mai potrivite pentru desert. Camile. Dupa ce doar am dat nas in nas cu cele de la Palmyra(care da, stiu, oricum erau dromaderi), e distractiv sa ne suim pe cele de aici care par mult mai mari si mai inalte, mai ales cand se ridica din pozitia in care le incaleci si te urca, cam ca si cu liftul, pana la etajul 2. Sunt incapatanate, nemultumite, mugesc, isi arata dintii si nu se misca decat dupa ce iau bete pe c00r, dar cad se misca fac asta cu o asa eleganta si naturalete pe care nu am mai vazut-o la altfel de calarie. Este ora 1 si e foarte cald la soare, asa ca vizitam izvorul lui Lawrence, urcand un pic printr-un canion de stanca si ne intoarcem la "tabara de baza" . Masina este gata incarcata si o luam spre desert.

Dupa ce toata excursia am avut cel putin 50kg in plus pe coada motocicletei, lipsa bagajelor si a greutatii pe spate este eliberatoare, simt ca zbor, si dupa nici 500 metri prin nisip, prindem curaj si incepem sa dam ture masinii care se mai oprea din cand in cand sa ne astepte. Unele portiuni sunt cu nisip tare, altele sunt cu mici dune, unde e greu sa pastrezi controlul, dar stand pe spate si mergand tare, e foarte fun oricum, chiar si cand cazi. Dar e obositor. Ajungand la tabara, eu sunt ud leoarca, am baut cam 2 litri intr-o ora jumatate, si desi am nisip si in gura de la ultima tranta pe care am dat-o chiar in fata cortului, nu pot sa nu afisez un zambet larg care imi sta intiparit pe fata. Nu pot sa spun exact de ce, dar e cam foarte tare prin desert.

Intr-un mood foarte romantic, bem toti 4 un ceai si luam cina pe o stanca deasupra taberei in timp ce soarele apune. Va fi o noapte lunga. Ghidul nostru e un tip de 22-23 ani, care ne povesteste despre arabi si arabia, despre Mecca, despre desert, despre turisti si frantuzoaice care i-au facut avansuri, despre rezervatie si viata in desert, si multe altele pana se face tarziu si bagam cornul in perna. Sub cerul liber, in varful stancii, pe saltea si in sacul de dormit. La ora 12, parca la comanda, ne trezim cu totii fata in fata cu o perspectiva extraordinara pe care am admirat-o cu gura cascata. Sirul de stanci din fata noastra reflecta lumina lunii in timp ce deasupra calea lactee se vede mai bine si mai clar ca oriunde. Sau ma rog, asa mi se pare mie. Aici nu exista poluare luminoasa sau fonica deloc, este o liniste deplina si doar din cand in cand se mai aud si vad jeep-uri care trec la mare departare. Nu imi vine sa ma culc la loc, asa ca stau in fund, admir desertul si ma gandesc la ce ne mai asteapta si prin ce experiente am trecut ca sa ajungem aici. In tot acest intermezzo mistic expun lung, drept care doar click-ul aparatului care declanseaza si respiratia grea a lui Vlad care doarme la 10 metri mai incolo se mai aud si sparg linistea. E 20 octombrie si suntem aproape la cea mai mare distanta de casa la care vom fi vreodata in excursia asta, dar este cel mai frumos si tulburator loc pe care l-am vazut pana acum. Oare ce ne-ar fi asteptat daca am fi continuat sa ne departam si mai mult?

Putem sa anticipam un pic cand a doua zi continuam traversarea desertului, vreo 40km, inspre Aqaba. Nu imi dai seama de ce, dar parca mersul prin desert nu mai e asa de fun, merg incet si cu frica, sunt multi bolovani si santuri mari perpendiculare pe directia noastra de mers, si ma chinui. Din pauza in pauza, timp in care Hamad ne tot asteapta cu masina, ajungem intr-un final la asfalt si cel putin eu tare ma bucur. Incarcam la loc bagajele si mai departe mergem inca vreo 20 km pana la Aqaba unde la un macdonald's ne intalnim cu Vlad. Aqaba nu-i deloc un oras mare, dar pana ne dezmeticim aici cu hotel, bagaje, dus si gasim scoli de diving, se face ora 3 si e prea tarziu pentru asa ceva. Asa ca mergem pe motorete pana la plaja, mai in sud, la vreo 15km de granita cu Arabia Saudita. Ne convingem definitiv ca Iordania e o minune de tara cand dupa ce dimineata ne luptam cu nisipurile in desert, acum intram in apa Marii Rosii si la nici 20 metri de tarm dam peste un coral unde innotam alaturi de pesti. Pesti ca de acvariu, de toate dimensiunile formele si culorile si care nu se sperie de oameni. Nu pot decat sa-mi imaginez si sa regret cat de frumos ar fi fost mai in larg, la scufundari acolo unde sunt marii corali din Marea Rosie. Ramane, ca multe alte lucrui pe care nu am reusit sa le facem in excursia asta, pe data viitoare, pentru ca sigur va mai fi. De maine dealtfel se va termina partea "aventuroasa" a excursiei noastre pentru ca intram in Israel.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[CaptainBusa]

fain... Trei Crai de la Rasarit... Editat Decembrie 15, 2008 de CaptainBusa

[vlad_badboy]

domnule samolapraga pozele sunt foarte frumoase,povestirile captivante,cred ca a fost o excursie pe cinste va doresc de acum in colo 'la cat mai multe' excursii

[samolapraga]

Si partea a doua de poze din Wadi Rum si apoi din Aqaba:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[fully]

Superba excursie !!!!!!

@samolapraga, bafta multa pe viitor...nu-mi pot lua ochii de la fotografii!!...

Imperiale peisaje surprinse !!!

[v-twin]

Nu stiu, sincer, cum sa ma exprim pentru a ocoli stereotipii sau exagerari. Dar stimabile-mi dau palme cu piciorul de la pozele tale. Extraordinar!

[samolapraga]

In primul rand multumesc foarte mult tuturor pentru asa niste cuvinte si aprecieri marete. Le primesc, desi simt ca nu le prea merit. In cazul nostru, locurile fac pozele sa fie misto la fel cum norocul si un pic de curaj ne-a facut pe noi sa ajungem acolo.

 

@raducu77: din cate stiu eu, intre Turcia si Iordania nu prea exista ferry pentru ca nu au acces la aceeasi apa. Turcia e cu Marea Neagra si Mediterana, Iordania e cu Marea Rosie. Daca te refereai la vreo cursa spre Siria sau Liban, vezi ca exista pe horizonsunlimited o sectiune cu modalitati de transport intre diverse locatii, acolo am descoperit eu Haifa-Atena. Pe de alta parte, unul din primele hituri de la google ma trimite catre asta. Deci nu, nu par a fi.

Editat Decembrie 16, 2008 de samolapraga

[raducu.]

merci..greseala mea...intr-adevar,ma interesa o ruta pe apa intre zona antalya si israel..

...si mai sunt curios daca o trecere dinspre israel inspre iordania si retur ar putea ridica probleme...

[ali baba]

E drept ca situatia e tricky, numele firmei fiind acelasi cu numele meu plus inca un cuvant.

Frumos. Si eu sunt in aceeasi situatie si asa m-am scos la trecerea spre sarbi - "nu vezi domle' ca firma e pe numele meu si e la aceeasi adresa ca-n buletin?"

[darth vader]

BRAVO !!! FELICITARI SI TOATE URARILE PENTRU TOATA ECHIPA !!!

 

- reliazre de exceptie atit ca tura moto, dar si ca arta fotografica. mi-au placut indeosebi pozele cu cerul instelat in desert ...

[vladdygo]

nimic insa despre israel (inca ?), despre grecia puteti sa nu le faceti publice, insa sunt foarte curioe despre israel si intoarcerea acasa

pozele-s fara cuvinte...

[vanjanius]

BRAVO!!!!

 

Asteptam continuarea

[gaxel]

samo, te simti pe alta planeta ? ajungi acolo si simti ca trebuie sa te readaptezi ? ca nu intelegi mersul lucrurilor marunte ?

[samolapraga]

Mihai, sa stii ca nu. Nu m-am simtit pe alta planeta in Turcia, nu m-am simtit in Siria si cu atat mai putin Iordania. Poate pentru ca suntem noi mai "orientali", dar nu am avut nici o clipa senzatia ca nu inteleg ce mi se spune sau ca am picat din cer. Bine, nici o sansa sa inteleg cuvintele dar gesturile, mimica, intonatia toate te conduceau catre sensul vorbelor. Nu l-am disecat pe Kant, dar nah, in viata cotidiana m-am facut inteles si eu la randul meu am inteles ce vroia sa mi se transmita. Sau ma rog, asa mi s-a parut mie. Asa cum am perceput noi societatea acolo, lumea este "laid back", dau prioritate lucrurilor mici, cafeaua de dimineata, narghileaua de seara, barbieritul saptamanal, toata lumea pare mai orientata spre discutat si relationat uman decat pe muncit, traficul este guvernat de un "lasa-ma sa te las" continuu, dimineata inainte de 10 nu ai nici o sansa sa reusesti sa faci ceva de genul administrativ-comercial, e ca ora 8 seara la noi si in general oriunde la ora 11 noaptea strada este mai agitata ca parcarea de la bambu vineri seara. Deci imagineaza-ti...

La fel cum va trebui sa va imaginati pana maine dimineata si cu imaginile postate, pentru ca serverul meu cu poze a sucombat atacului nemilos al hackerilor si virusilor.

Editat Decembrie 19, 2008 de samolapraga

[Vlad S]

Greu fara poze...

Samo eram curios ce echipament fotografic ei cu tine in excursii. Nu sufera de la vibratiile ktm'ului(m-am dat pe un adv si stiu ce "senzatii" da)?

[Vlad Codreanu]

Foarte mare diferenta intre partea mai asiatica si partea mai apropiata de Europa a Turciei mediteraneene...

In zona turistica clasica - Aydin, Kusadasi, Antalya - la 7 dimineata turcii deschideau tot, restaurant, cafenea, magazin... Mai spre Asia, timpul curge altfel

[Purice]

[CuCun]

hai samo.....nu ne mai tine in asteptare...k deja au trecut prea multe zile si tre sa-mi iau doza de tura imaginara, acuma k nu mai pot sa ies la drum...

[Marius-Vinga]

nu-mi vine sa cred cit ai reusit sa-mi captezi atentia cu acest topic,l-am citit cap coada .Super si ai reale calitati de narator.