Expeditia solitara "EuroAsia Tour TransSiberia 2010"

[Xomin]

Vai de capul meu, numai eu stiu vreo 10 nebuni care si maine ar pleca daca le-ar da cineva timp si bani.

 

Uite, eu nu cred ca exista multi (si cand zic multi fac comparatie macar cu o tara fost comunista ca Polonia, nu ma duc mai sus), daca te uiti in urma, vei vedea ca anual din Romania pleaca cel mult 2-3 motociclisti in aventuri serioase.

Anul asta eu stiu doar trei ture mai serioase: una in India, alta in Cambogia si asta din Siberia;

[B.B.]

Pai ai ignorat acel "daca". Eu am zis ca sunt multi care ar pleca si nu pleaca pentru ca nu au bani/timp nu ca nu au curaj, dorinta de aventura.

Popescu a avut curaj sa plece dar a avut si timp/bani. Daca mai multi romani ar avea timp/bani ar pleca si ei, nu CURAJUL le lipseste.

 

Mai sunt man, Orlando are o calatorie frumoasa.. cred ca deja a facut mai multi km ca Popescu..

 

Mai sunt doi baieti cu transalpuri din Brasov care au plecat in jurul lumii (sau jurul lumii deja nu se mai pune, nu e suficient de chalenging.. trebe in jurul lunii)..

 

Mai e userul @bavareze care a facut toata America de sud.

 

@Marcos - a facut o tura pana in Iordania..

[Tsunami]

Popescu a plecat pentru el, nu pentru mine, motociclistul roman... (toata prezentarea acestei calatorii te duce cu gandul la al XIII-lea congres al PCR, pe bune)

 

"Ca orice actiune AMR, si acesta expeditie este facuta din suflet si cu suflet (si cu chin foarte mare) pentru toti motociclistii romani, fie membri sau nu, ai AMR sau ai altor cluburi sau entitati ale motociclistilor. Mesajul de prietenie al tuturor motociclistilor va fi purtat cu mandrie, si transmis tuturor motociclistilor, asociatiilor sau entitatilor lor."

 

 

e clar, asta n-o citisem, s-a confiscat si termenul de motociclist.

ce pot face sa nu mai fiu considerat motociulist roman?

imi pun frunza de artar pe spate si dau foc pasaportului romanesc?

[StefanLeonte]

o singura chestie vreau si eu sa arunc aici ( nu am rabdare sa citesc toata balacareala si tevatura facuta aici, ca doar cainele moare de drum lung...)

 

O fac pe prostu' si intreb: De cand a plecat Popescu, motociclistii romani stau gura casca la calculator, nu se mai suie pe mobre?!

 

 

 

Sanatate!

 

Il asteptam pe Dan Popescu aici, acasa, sa ne povesteasca peripetiile lui cum stie el mai bine! Mult succes domnule!

[bizoo_n]

Pai ai ignorat acel "daca". Eu am zis ca sunt multi care ar pleca si nu pleaca pentru ca nu au bani/timp nu ca nu au curaj, dorinta de aventura.

Popescu a avut curaj sa plece dar a avut si timp/bani. Daca mai multi romani ar avea timp/bani ar pleca si ei, nu CURAJUL le lipseste.

 

Belbody, fara sa iau partea nimanui si total off topic, da-mi voie sa te contrazic. E o parere personala, dupa un exemplu personal. Eu cred ca nici banii si nici timpul, sau mai bine zis lipsa lor, nu sunt chestiile care ne tin in casa, ci altceva - exact curajul, lipsa lui. Stii, tot conform unei statistici personale, procentul celor fara bani si timp, dar cu curaj este mult mai mare decat al celor cu bani si timp, dar fara. Pe aia din prima categorie i-am intalnit eu pe drum. Pe cei din a doua ii vad la televizor. Niciun om din cei intalniti nu era patron de restaurant, politician, smecher, mostenitor sau dealer de timp in concediu. Erau toti oameni normali, asemeni mie si tie. Aveau in schimb o chestie pe care o intalnesti destul de rar, licarirea aia in ochi care te face sa te asezi langa ei si sa vrei sa le asculti povestile sau sa-i auzi cum tac. Fiecare ajunsese acolo unde ni s-au intlanit drumurile pentru ca a plecat de acasa, punct. Nu m-a intrebat niciunul din ei cat m-a costat si la randul meu n-am intrebat asta pe nimeni. Pentru ca nu mi-a pasat. Pentru ca e irelevant.

 

Am facut imprumut la banca. Aia mi-au fost banii de drum. Aia, plus o idee geniala a fratelui meu, de a vinde kilometri. De la munca m-au dat afara la ceva vreme dupa ce intrebasem daca e posibil sa-mi iau trei luni de concediu fara plata, varianta de back-up fiind o demisie fara remuscari. Locul unde lucram era si este un loc ravnit de majoritatea celor din breasla mea. Am stat cinci luni fara venit inainte sa plec si cinci luni fara venit dupa ce m-am intors. Regret ceva? Nimic. Pentru ca nimic din toate de mai sus nu le-am facut fara sa stiu ce fac. Si stii... am castigat in patru luni pe drum mult mai mult.

 

Castig acum un salariu mediu, ca media din tara asta si probabil sub media din Cehia. Timp am la fel de mult ca tine. As mai face-o o data? Maine. Daca m-ar chema ceva. Dar nu ma cheama. Si abia asta e chestia pe care vroiam sa ti-o spun. "Chemarea" asta e o chestie data-n ma-sa. Iti dau cuvantul meu de onoare ca poti. Iti dau cuvantul meu de onoare ca poate oricine. Ca ne reprezinta sau nu, ca e motociclist sau nu, indiferent de ce inseamna rally-raid, ca vorbeste vulgar, ca e pompos si increzut, ca are o motocicleta de rahat, toate astea zau ca isi pierd rostul atunci cand el e acolo si noi aici, in fata monitorului. Incearca ceva, inainte sa stingi lumina in urmatoarea noapte, cand te bagi in pat. Ai imaginile din "Long Way Round" in minte, ca sigur l-ai vazut, baietii aia cu bani si timp care ne-au luat cu ei si care ne-au facut sa visam frumos, partea cu "drumul oaselor", aia cu podurile rupte, ape mari si nici tipenie de om. E, imaginile alea. Acum inchide ochii si imagineaza-ti-l pe omu asta, indiferent cine si cum ar fie el, acolo. Against all odds. Singur cuc. Cum sta el asa si se scarpina in cap, pur si simplu. El acolo, noi aici. Gandeste-te putin.

 

Nu e totusi... misto?

 

 

 

Cu respect,

Mihai

[Baiazid]

Vai ce cocina a iesit aici. Mi-a luat ceva timp sa citesc

 

Situl e o gluma. Probabil este actualizat prin SMS.

 

Ma gandesc ca poate o sa puna poze cand se intoarce. Nu stiu ce legatura la internet o avea el acolo. Nici eu in locul lui nu m-as obosi sa actualizez situl cu detalii sau sa pun poze. Toate frumos ordonate la intoarcere.

 

Nu ii iau apararea, dar poate omul e obosit dupa o zi de mers. Mai faci un dus, stai relaxat la o bere. Nu are nici o obligatie sa trimita poze sau sa actualizeze situl din moment ce nimeni nu il plateste pentru asta.

 

Ce este aici pe site se numeste CIRC. Si are un mega success la romani. Daca era un topic serios probabil se scriau 2 pagini si era uitat cu timpul. Daca cineva da la mumu cuiva, numarul de vizitatori creste vazand cu ochii. Tin sa cred ca asta este politica forumului: trafic = $$$ de la reclame.

[Angi]

Pai daca e cocina, tu de ce te balacesti in ea vaicarindu-te?

Du-te pe meleaguri mai curate si lasa textele.

[ali baba]

Acum inchide ochii si imagineaza-ti-l pe omu asta, indiferent cine si cum ar fie el, acolo. Against all odds. Singur cuc.... Nu e totusi... misto?

Salut Mihai.

 

Frumos scris. Deh, experienta. Chiar problema asta vreau sa o ridic. Eu cred ca modul in care intelegi si de bucuri de experienta unei calatorii depinde foarte mult de caracter. Ori aici vad o diferenta mare intre tine si d-l Popescu. Asta mie imi spune, din afara, ca s-ar putea ca chiar partial pe acelasi drum, calatoriile si experientele voastre sa fie foarte diferite. Te-ai gandit ca poate d-l Popescu doar atat are de spus, cat a scris pe site? Sigur, sper ca nu. Dar, atunci (stiu ca este greu de inchipuit) s-ar putea totusi sa nu fie misto.

Cred ca exagerez eu, totusi si o sa se completeze jurnalul de calatorie mai tarziu. Aici nu este o optiune, ci o obligatie, din moment ce calatoria a fost anuntata atat de cu pompa.

 

Spui ca oricine, ca timp si bani, poate pleca, dar este o problema de curaj. Imi este clar ca este vorba mai degraba de curajul de a lasa totul balta (familie, servici) decat de cel de a merge la drum. Sau poate pasiunea este punctul nevralgic. Ceva de genul: n-am bani, am curaj, dar nu sunt suficient de pasionat sa plec indiferent de conditii. Adica pasiunea calatoriei nu trece peste orice alta consideratie.

 

Uite cazul meu: lucrez de sapte ani sa construiesc biroul meu de proiectare. Este bine ce a iesit, dar daca plec acum trei luni inchid de tot si produc sapte someri, oameni care sunt ca si familia mea. Ori nu sunt atat de pasionat de calatorii sa dau cu piciorul muncii de atatia ani si sa o iau inca o data de la zero. Pe de alta parte mai am o sansa. In primii trei ani nu am putut sa plec mai mult de doua-trei zile, dupa care o saptamana... Anul asta trei saptamani. Mai am cam doi-trei ani si se rezolva. Sper sa nu fiu foarte batran pana atunci.

Scuze pentru polologhie, dar voiam sa arat ca, chiar daca exista chemarea, motivele personale pot fi foarte diferite.

 

Spor

 

Spor

[Angi]

Apropo de curaj, si eu ziceam la fel in trecut: "Am curaj frate, dar n-am bani, mititelu' de mine." Fals! In primul rand, trebuie sa ai mare curaj sa te bagi in rahat cu banii, slujba, familia si ce-o mai fi, sa te urci pe mobra si sa pleci unde vezi cu ochii. Celalalt curaj, ala care te poarta pe drumuri, ala nici macar nu trebuie sa fie foarte bine conturat la inceput, ca oricum drumul in sine iti da curaj si te face sa te simti "regele soselelor". Si ca idee, putina frica nu strica niciodata. Frica te tine-n garda.

Cei care se dau cu caramida-n pept ca ei sunt mari si tari da' n-au bani, timp sau alte afaceri, aia sunt doar niste fricosi (asa cum sunt si eu) care se ascund in spatele realitatii.

Poate ma insel, dar cred ca doar un idealist si un visator pleaca in general la drumuri d-astea.

 

Intre un bastan care pleaca la drum si un sarac, port respect inzecit aluia care si-a amanetat si chilotii doar ca sa plece la drum.

 

Numai bine

[B.B.]

Spui ca oricine, ca timp si bani, poate pleca, dar este o problema de curaj. Imi este clar ca este vorba mai degraba de curajul de a lasa totul balta (familie, servici) decat de cel de a merge la drum. Sau poate pasiunea este punctul nevralgic. Ceva de genul: n-am bani, am curaj, dar nu sunt suficient de pasionat sa plec indiferent de conditii. Adica pasiunea calatoriei nu trece peste orice alta consideratie.

 

Exact asta voiam sa-i raspund lui Mihai.

El vorbeste de curajul de a lasa totul balta si a pleca "in lume", curaj pe care la ora actuala eu recunosc ca nu il am. Nu imi pot permite sa fiu somer.

 

Eu vorbeam despre curajul de a pleca si a fi acolo si a fi in stare sa lupti cu toate greutatile drumului. Adica dorinta de aventura.

Curajul asta il au multi oameni nu e Popescu mai cu motz.

[ali baba]

Cei care se dau cu caramida-n pept ca ei sunt mari si tari da' n-au bani, timp sau alte afaceri, aia sunt doar niste fricosi (asa cum sunt si eu) care se ascund in spatele realitatii.

Tu pleci de la premisa urmatoare: calatoria este cel mai important lucru. Eu nu sunt chiar asa de pasionat. Uite vezi, mi-a zis Cristache despre ce planuiti la anu', si probabil ca ma bag. Dar nu pentru trei luni.

Sunt oameni care pot fi pasionati de moto, dar nu in asa masura incat sa abandoneze toate celelalte parti ale vietii pentru trei luni. Unele lucruri le poti pune in asteptare, nu abandona. Eu asta astept. Cu familia nu e problema, iar cu serviciul este din ce in ce mai bine (ex. Austria 2007 - 9 zile 3700km, Grecia 2008 - 15 zile 400km, Italia 2009 - 18 zile 5500km, Turcia 1010 - 23 zile 7000km). Nu cred ca asta ma face fricos, cum nu cred ca te face nici pe tine. Nu ma ascund deloc, ci doar fac pasi mici si siguri. Mai conteaza si varsta. Pana in 30 (Mihai) si pe la 45 (d-l Popescu) sunt varstele cele mai impulsive la barbati, cand sunt dispusi sa abandoneze. In rest mai cu prudenta. Nu e frica.

Sper sa nu fiu foarte off-topic.

 

Spor

[Angi]

Uite vezi, mi-a zis Cristache despre ce planuiti la anu', si probabil ca ma bag. Dar nu pentru trei luni.

 

Asta-i tare.

Tu stii ce planuiesc la anu', dar eu nu stiu

Probabil ca ma confunzi. Stiu ce fac anul asta. La anu' habar n-am.

 

Nu stiu cum m-ai inteles din mesajul anterior. N-am avut in intentie sa te jignesc in niciun fel.

Idee e ca oricine poate sa afirme ca poate sa faca si sa dreaga dar din anumite motive n-o face. Astea-s vorbe goale. Pana la urma, doar faptele conteaza.

 

Noi sa fim sanatosi si sa tocim cat mai mult cauciucurile

[ali baba]

Probabil ca ma confunzi. Nu stiu cum m-ai inteles din mesajul anterior.

Nu cred ca confund, dar mai vorbesc cu Cristache sa ma lamuresc. Am inteles bine mesajul, nici o problema. Am vrut doar sa nuantez.

 

Vad ca d-l Popescu inainteaza spre Magadan. Parca ultima relatare este cea mai frumoasa. Comparati cu primele doua-trei. Ce efecte poate sa aiba calatoria. Foarte frumos.

 

Spor

[BlackDirt]

Sa va spun si eu cum e cu scrisul pe drum, insa doar din experienta mea personala, de om ne-disciplinat. Uneori ai chef sa scrii, pentru ca simti ca e ca si cum ai intinde o punte catre tine si ai nevoie de asta. Alteori n-ai chef, nu se intampla nimic interesant, alteori esti pur si simplu obosit si n-ai chef nici sa te c..., daramite de scris! Iar alteori pur si simplu nu gasesti net, ori gasesti si e prea scump, prea prost, prea, prea, prea... Uneori n-ai baterie, alteori nu-ti merge o tasta si te enerveaza...

 

E si asta o chestie pentru care trebuie sa ai talent: povestirea. Scrisul nu e pentru oricine. E o arta, ca si cantatul, ca si pictatul, na, intelegeti ideea.

 

Drumul e lung si e o oglinda pusa in fata aluia care-l face. Atat am de spus.

 

Prioritar, ar trebui sa judecam intai drumurile noastre, iar despre ale altora, numai de bine.

 

La sfarsit, nu conteaza decat daca esti tu multumit de drumul pe care l-ai facut si daca ti-ai atins scopurile pe care ti le-ai propus. Daca scopul e sa pui o placa, sa cunosti lumea sau sa dai cu "sâc-sâc!", asta depinde de fiecare. Vorba unui înțelept: "Fiecare cu p... măsii!".

[vis-a-vis]

Vorba unui înțelept: "Fiecare cu p... măsii!".

Din pacate, din ce in ce mai multi romani sunt "Fiecare cu p... măsii!"...

[Angi]

ma-sii

[Inger`Albastru]

Ca acest domn Popescu a plecat ca sa fie de 2,5 ori Mihai sau ca sa se scrie la persoana a IIIa pe pagina lui web despre el nici nu mai conteaza. O data plecat iti dai seama ca nu o sa fii niciodata de 2 ori altcineva, si ca nici nu poti gandi despre tine la persoana a III-a, pentru ca poate esti pentru prima data TU . Toate dimensiunile oferite de societate dispar o data cu indepartarea de ea, devii pur si simplu un calator. Zambesti, urli de fericire, de entuziasm, de spaima, de durere, de singuratate dar toate drumurile au un singur nord si fiinta ta magnetic il urmareste.

Calatoria este nimic mai mult decat bucuria din suflet de a-ti spune tie insuti cu voce tare la mii de kilometri de casa ¨AM PLECAT ! ¨

 

Eu ii transmit acestui om un gand bun si drum bun, restul e hazard.

 

Stefan

[pompiliu]

bravo Dane esti tare acum sa vad mancatorii de rahat care nu au vrut sati dea o sansa au barfit au carcotit dar tiai vazut de drum si, visul implinit mai e drumul la-ntors acasa astai nimic cand tiai vazut visul cu ochi bravo 40 km pana la magadan ai faci pe jos ninge in siberia in plina vara drum bun DOMNUL FIE CU TINE

[Budd]

bravo Dane esti tare acum sa vad mancatorii de rahat care nu au vrut sati dea o sansa au barfit au carcotit dar tiai vazut de drum si, visul implinit mai e drumul la-ntors acasa astai nimic cand tiai vazut visul cu ochi bravo 40 km pana la magadan ai faci pe jos ninge in siberia in plina vara drum bun DOMNUL FIE CU TINE

Pune mana pe o carte de gramatica.Sectiunea punctuatie si ortografie.

[vis-a-vis]

De ce? "mancatorii de rahat" e scris bine

[B.B.]

Ca sa fiu carcotas pana la capat sa facem putin "procesul etapei" ca la televizor, sau sa comentam putin pe text in bunul spirit romanesc mancator de rahat:

 

Acum 6 zile a scris:

Astazi plec spre Magadan in vreo ora asa. Nu o sa mai am semnal macar 4 zile. Etapa care urmeaza e de 1750 km de offroad.

 

bafta

 

Pe 23 a facut pauza ca a vizitat localitatea in care e baza de avioane pe care nu are voie sa o pozeze nimeni chiar dupa 70 de ani.

 

Azi a scris:

Mai am 40 de kilometri pana la Magadan. Noaptea sunt -5 grade si a inceput sa ninga, motiv pentru care mai stau vreo 2 zile sa se linisteasca. Umbla ursii pe aici ca si cainii prin Bucuresti.

 

De aici deducem ca a parcurs 1710km in 5 zile adica: 342km/zi.

 

Acum intrebarea mea este: Cat de greu este acel drum si cat de OFFROAD este daca poate un motociclist incarcat sa parcurga 342km pe zi?

 

Drumul oaselor, bla bla, cel mai greu ever, unde n-a mai fost nici un roman motociclist..

fsssssssssssss...

numai prin Romania daca faci 342km zilnic esti terminat la final.. .. inseamna ca Siberia e de vis

[vis-a-vis]

Dar excluzi faptul ca nea Dan a devenit intre timp un SuperMotociclist...

[KHK]

De aici deducem ca a parcurs 1710km in 5 zile adica: 342km/zi.

 

Acum intrebarea mea este: Cat de greu este acel drum si cat de OFFROAD este daca poate un motociclist incarcat sa parcurga 342km pe zi?

 

Drumul oaselor, bla bla, cel mai greu ever, unde n-a mai fost nici un roman motociclist..

fsssssssssssss...

numai prin Romania daca faci 342km zilnic esti terminat la final.. .. inseamna ca Siberia e de vis

 

Pur neutru... si eu imi pun aceleasi intrebari. cum naiba?

[Angi]

Pai Popescu asta zice ca e mare campion la rally.

La Dakar sunt etape speciale si de 500 km.

Iti dai seama ca pentru un campion ca Popescu, 300 si ceva de "etapa speciala" e un mizilic

[ali baba]

Intre timp s-a schimbat. Nu mai sunt 40 ci 400km.

Ce ma nedumereste un pic este vremea. Adica ma uit pe accuweather si temperatura la Oymyakon, polul frigului, este de minim 6 maxim 17 celsius. Am cautat si alte localitati pe traseu. Nu am gasit minime negative, iar d-l Popescu a scris de -5. Dar cine este la fata locului stie mai bine.

 

Uite o harta a autostrazii Kolyma, cum ii spun rusii, adica ce numim noi drumul oaselor.

Spor

Editat August 28, 2010 de ali baba