Jump to content
Sign in to follow this  
mrwwwhite

Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe

Recommended Posts

drum bun si asteptam poze :10:

 

Multumim!

 

Frumos. Inca o calatorie superba. Dar de ce au sters moderatorii/admini contul Su Shi? Banuesc ca era contul Anei .... Care a fost motivul?

 

Multumim! Inca nu intelegem nici noi si asteptam un raspuns. Sper ca sunt doar niste probleme tehnice, ca ne tot chinuim cu contul acela (cu logare prin FB) de ceva timp.

Pina se rezolva, iata inca o bucatica cu doar 20 de poze :(.

 

 

In sanul lui Özgür

Primul bushcamp se soldeaza si cu primele victime. Mai intai vantul ne sufla unul dintre izoprenele cu care fixam gentile pe sei si il duce in mare, apoi ne crapa una dintre canile in care ne fierbem ceaiul. Dar nu-i bai, pentru ca avem de facut cei 5 km de drum de pamant inapoi la sosea care o tin pe Ana in priza. Acum ca stie drumul, ii da gaz peste hopuri si se inscrie in santurile lasate in urma de ploi. Pamantul e uscat, cu doar cateva petice de noroi, dar sunt cateva suisuri si coborasuri sufiecient de abrupte incat sa fie un botez off-road frugal, dar cinstit. In capul pantei Anei ii sclipesc ochii. E mai amuzant dect pe asfalt, spune ea, si nu pot decat sa ma bucur de ce aud. Bagam benzina in burtile cailor si ii dam bice. Iar o zi de cox: avem de recuperat cele doua saptamani in care am tot sperat sa primesc coletul cu rezervorul auxiliar pentru KTM care vine din America. Asa ca mancam kilometri pe paine si nici unul dintre noi nu speram sa mergem in ritm atat de legat. Trecem granita si prima surpriza e ca la benzinarie ceaiul e gratis :)
GOPR8486.jpg
GOPR8487.jpg
GOPR8496.jpg
GOPR8506.jpg
GOPR8479.jpg
Din fericire de data asta mergem in urma ploii - abia daca avem parte de cativa stropi. Insa padurea in care tragem pe dreapta pentru odihna binemeritata - la 100 de km de Istanbul - musteste de apa. Gumele de strada nu fac fata noroiului si Ana nu scapa fara o tranta. Noroc ca poienita noastra e prea frumoasa ca sa nu uitam amandoi si de jegul de pe haine si de incident, mai ales ca se intampla la viteza mica. Si dupa cum se va vedea mai departe, iesirile astea in ...decor vor fi niste exercitii utile pentru ce va urma. Deocamdata punem cortul si asteptam sa treaca ploaia.
IMG_0366.jpg
IMG_0374.jpg
Istanbul - un oras de 17 milioane de suflete si parca toti sunt deja pe strada, in masina sau pe scuter sau la volanul cate unui camion. Traficul este dupa cum i s-a dus buhul: sufocant, naucitor. Inaintam centimetru cu centimetru. Bara la bara, roata la roata. Cu 2 la ora pe curbe, pante si culoare care o fac pe Ana sa transpire intens. Cu varfurile abia slefuind asfaltul, cu mainile inclestate pe ambreiajul care maraie, o simt la capatul puterilor, la capatul nervilor. Dar rezista si ca prin miracol ajungem in zona ambasadei Uzbekistanului, unde avem prima daravera... birocratica. Nu vreau sa plictisesc cu detaliile: costa de ustura, basca iti trebuie invitatie, dar merge uns. In doua ore am pasapoartele stampilate.

GOPR8515.jpg
Intre timp Ana se familiarizeaza cu cartierul. Iar se vede ca am intrat intr-o tara de harnici, remarca ea, de cand am intrat in Turcia e plin de mosnegi si tineri care imping sau cara cate ceva. In croitoria de peste drum un nene cu fata de mos craciun coase intr-una impreuna cu fiul sau ucenicul mai tanar, zarzavagiul nu sta nici el locului, aranjand standul cu fructe, improspatand salata, decorand cu frunze de feriga. Miroase a capsuni si flori, strada vibreaza cu o energie care insufleteste minunat Instanbulul.Asa ca ne oprim la un pranz sa mai tragem atmosfera asta in piept.
IMG_0386.jpg
GOPR8517.jpg
Dupa masa crosetam orasul pana in cartierul Kurtulus, unde avem intalnire cu Ozgur, gazda noatra in Istanbul. Nu mai conteaza ca pana in fata blocului avem de negociat un labirint de alei la 45 de grade, important e ca am regasit Turcia pe care o stim, cu midiile ei umplute cu pilaf cu tot. Asa ca bagam repede o gustare la botul calului, sa ne gaseasca Ozgur binedispusi.
IMG_0389.jpg
IMG_0390.jpg
IMG_0391.jpg
IMG_0396.jpg
IMG_0404.jpg
IMG_04051.jpg
Dar fara sa stim, Ozgur avea planuri mult mai serioase cu noi. Parca ne-ar fi mirosit ca suntem niste foodie inraiti. Dupa ce am facut Istanbulul in trecut in hosteluri, hoteluri si case de bunici, aveam chef sa stam cu oameni mai de varsta noastra, si mai de-ai locului. Couchsurfingul e un risc - nu stii peste cine dai, si noua ne place sa nu o facem organizat, cu mesaje si puncte de intalnire, ci sa gasim oamenii unde sa tragem la o vorba direct pe strada, spontan. De data asta a mers si cu organizare, si am gasit nu o gazda, ci un prieten. Las la o parte detalii gen dormit in patul omului si primit la dispozitie tot ce nu avem nici acasa, si trec direct la partea care ma face si acum sa salivez. Daca detine cineva lista adreselor celor mai savuroase din Constantinopol, Ozgur e acela. Iar adresele sunt verificate si mostenite de la bunici, cum ar fi bistroul care serveste meze si raki din '31, sau Adem Baba in Arnavutköy, specialisti in peste prajit din 1998. Cum sa-ti explic cat de aerat si crocant este pane-ul care invaluie intr-o crusta cat pergamentul cei mai proaspeti stavrizi si cele mai dulci sardine si hamsii, care ti se topesc in gura cu oase, cap si coada cu tot? Cum sa te fac sa-ti imaginezi cum pigmenteaza branza o salata pe care da-mi voie sa o declar opera de arta. Midiile umplute? Zece clase peste cele mai bune pe care le-am mancat in viata mea. Iar dupa frigarui de peste, creveti sotati in unt si alte nebunii servite cu paine de porumb, vine desertul, nimic mai fitos decat niste dovleac copt cu miere si nuci. Dar ce dovleac! Si ce nuci!
GOPR8519.jpg
IMG_0406.jpg
IMG_0409.jpg
IMG_0412.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

drum bun si aventuri frumoase va doresc!... gata, m-am hotarat

sunteti cei mai frumosi !!!

Share this post


Link to post
Share on other sites

drum bun si aventuri frumoase va doresc!... gata, m-am hotarat

sunteti cei mai frumosi !!!

Multumim pentru urari si aprecieri Petrisor!

 

 

Dar nu stiu de ce ma mir ca totul e atat de gustos. Jumatate din populatia de sex masculin a Istanbulului o arde la pescuit pe malul Bosforului, fiecare cand poate, unii pana in miez de noapte. Si e perfect legal si sa vinzi, si sa iti duci prada acasa sau sa o faci direct sushi pe un ziar, ca intre prieteni. Ozgur insa considera ca e cazul sa incheiem plimbarea cu cea mai buna inghetata din Istanbul: un gang minuscul din Bebek care serveste lipicioasa dondurma turceasca, numai ca versiunea 5.1
IMG_0414.jpg
IMG_0419.jpg
IMG_0428.jpg
Si pentru ca orasul asta nu e unul oarecare, plimbarea noastra are un final neasteptat, si cu atat mai grozav. Una dintre barcile ancorate la tarm e pentru cateva ore scena unui concert acustic. Luam bilete si ne alaturam unei audiente tinere si relaxate si... vocea lui Birsen Tezer face aerul sa vibreze. Suntem fermecati. Inchid ochii si ascult cu sunetele inchipuie valuri domoale, invizibile pulsatii de aripi, indragostite batai de inima. Nu-i asa ca Istanbulul e minunat? spune Birsen dupa al treilea cantec. Suntem norocosi sa traim intr-un asa oras, haideti sa bem in cinstea acestui lucru.
IMG_0441.jpg
IMG_0450.jpg
A doua zi rezolvam si viza pentru Tadjikistan, si o supa de linte, si un adana la Durumzade, si o plimbare prin Taksim. Seara Ozgur ne scoate la un restaurant cu staif care serveste de aproape 100 de ani feluri clasice otomane. Vinete umplute, anghinare in ulei de masline, sarmale, pulpa de miel, dar fara nici o legatura cu felurile rasfierte si fade care poarta acelasi nume pe la noi. Un deliciu.
GOPR8531.jpg
GOPR8535.jpg
GOPR8555.jpg
GOPR8569.jpg
GOPR8574.jpg
GOPR8580.jpg
Dar ce mai aventura ar mai fi si asta daca totul ar merge dupa plan? Vestea proasta imi parvine prin Iulian: coletul meu cu rezervorul si bateriile si pompa de benzina e in Otopeni, dupa ...nu mai spun ce giumbuslucuri a fost smuls din mainile hraparete ale vamesilor (uitam ca toata tevatura se intampla cu mai bine de doua luni intarziere fata de ce am platit) dar - caci exista un dar - nu exista nici o solutie viabila pentru a-l primi la Istanbul. Cargo par-avion din Romania in Turcia e exclus - ultra scump, acte, alte taxe, balamuc. Alt curier - nu e cazul, coletul e voluminos, mi se cere cat nu face. Iar autocarele de bisnitari care fac Istanbulul s-au domnit. Mie mi-au zis ca e ok, pe Iulian l-au refuzat unul dupa altul. Ba ca nu va trece de vama, ba ca e periculos... nu-mi trebuie mai mult sa decid ca cel mai sigur e sa conduc doar eu inapoi in Bucuresti si sa mi iau lucrul. E oricum mai bine sa montez cu mana mea in garajul unde am tot ce-mi trebuie, decat pe genunchi, undeva prin Bulgaria unde poate as fi reusit sa induplec pe cineva sa mi-l aduca in portbagaj. Deci iata-ma la 7 dimineata parasind in tromba Istanbulul, catre inapoi de unde am venit. Na ca si expeditia asta o sa aiba doua inceputuri, sa vedem de unde s-or descalci toate...
IMG_0468.jpg
IMG_0480.jpg
IMG_0497.jpg
IMG_0502.jpg
IMG_0508.jpg
IMG_05131.jpg
Ana: Dupa ce Ionut pleaca in tromba sa revolve balamucul pieselor pentru KTM, periplul culinar continua in trei. Cand soarele e deja de multi stanjeni pe cer si Ionut a mancat multi kilometri, eu, Ozgur si prietena lui plecam in cautarea unui brunch. Trecem pe langa una dintre cele mai vechi constructii din caramida din Constantinopol si nimerim undeva in zona turnului Galata, de pe care legenda spune ca si-ar fi luat zborul cu niste aripi improvizate un pionier al aviatiei. Asta e un om periculos, ar fi spus Sultanul Murad Khan, e in stare sa faca orice isi pune in minte. Nu e bine sa avem astfel de indivizi pe langa noi. Asa ca vizionarul a fost trimis sa plimbe ursul prin Algeria, unde a si murit. De ce-o fi in firea omului sa se teama de necunoscut, nu stiu.
IMG_05371.jpg
Nu gasim brunchul, dar nu avem de ce sa ne plangem. Cu o seara in urma am savurat bucatarie otomana clasica, acum degustam versiunea contemporana. In acest bistro - ca in multe altele din Turcia - un bucatar tanar updateaza feluri vechi de sute de ani, redescopera retete uitate, celebrand diversitatea mostenirii din Imperiu si minunatele ingrediente locale. Asta am vrea sa vedem si pe mesele tavernelor si pensiunilor de la noi, mai putini shrimpi si fitze, mai multa onestitate si respect pentru traditie si terroir. In meniu: o ciorba specifica in Gaziantep - din grau, linte, naut si rosii Maş çorbası, o selectie de sarmale in felurite frunze cu umplutura aromata cu rozmarin si menta, nuci si stafide, vinete umplute - care se fac dupa ce carcasa legumei a fost uscata la soare! si Sirken & Hindibağ kavurma, adica diverse buruieni locale - gen stevie, leurda, untisor, din astea - sotate in ulei de masline cu smochine si caise uscate. O nebunie.
IMG_05381.jpg
IMG_05391.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest MosRahao

Este uluitor de frumos cam tot ce citesc de la voi. De poze nici nu mai zic...

 

Pacat ca un fir de nemernicie se strecoara SI *** aici, anume stergerea contului SuShi (al Anei, cred). Pacat mare si R U S I N E !

 

*** cand spun SI aici ma refer desigur la cealalta nemernicie abjecta, pedepsirea lui Mihai pentru ca a "indraznit" sa ne spuna despre cartea lui la rubrica de evenimente. Si nu la rubrica de vanzari, asa cum neobisnuitul cu cartea asociaza scrierea cu o marfa.

 

Eu va multumesc si acum pentru marfa voastra de calatorie, de fotografii si de spirit! Voi sa fiti sanatosi si sa va intoarceti cu bine! Drum bun, OAMENI !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Este uluitor de frumos cam tot ce citesc de la voi. De poze nici nu mai zic...

 

Pacat ca un fir de nemernicie se strecoara SI *** aici, anume stergerea contului SuShi (al Anei, cred). Pacat mare si R U S I N E !

 

*** cand spun SI aici ma refer desigur la cealalta nemernicie abjecta, pedepsirea lui Mihai pentru ca a "indraznit" sa ne spuna despre cartea lui la rubrica de evenimente. Si nu la rubrica de vanzari, asa cum neobisnuitul cu cartea asociaza scrierea cu o marfa.

 

Eu va multumesc si acum pentru marfa voastra de calatorie, de fotografii si de spirit! Voi sa fiti sanatosi si sa va intoarceti cu bine! Drum bun, OAMENI !

 

Multumim, Rares!

Inca nu vreau sa asociez treaba asta cu ce a patit Mihai (lucru mult mai grav din punctul meu de vedere) si inca sper ca este o problema tehnica datorita logarii prin fb. Oricum este clar ca serviciul clienti pe acest forum este aproape inexistent.

Cu ocazia mesajului tau uite inca o lingurita de text + cele 20 de poze aferente...

 

 

IMG_05401.jpg
IMG_05421.jpg
Niste kilometri de plimbare ne dau dreptul la desert. Unde altundeva decat la o adresa celebra in Istanbul - patiseria Güllüoğlu, care din 1820 starneste pasiuni si gemete de placere. Am urmatoarea revelatie - bomba calorica este si mai buna cu o portie de caimac. Nu stiu alta tara in care sa existe asa ceva. Laptele de bivolita se incalzeste in bain-marie si apoi se raceste lent, rezultatul fiind ceva intre unt si smantana. Se spune ca in Rai numai asta baga la mat cei trecuti in lumea celor drepti, fara sa se mai teama de cateva kilograme in plus sau de un atac vascular. Daca suna exagerat, inseamna ca nu ai gustat inca din caimacul turcesc, si sincer, te deplang :)
IMG_0551.jpg
IMG_0552.jpg
IMG_0553.jpg
IMG_0554.jpg
IMG_0558.jpg
Apropo, cel mai tare caimacagiu din Istanbul e un mos de 85 de ani, Pando Usta, de origine bulgara. Un fel de caimac nazy se spune, pentru ca nu toti pofticiosii care ii trec pragul ajung sa si guste din legendara lui creme de la creme. Macinam ce putem din calorii la o plimbare pe Bosfor. Turcii la pescuit. Iar un artist naravas le da motive in plus sa-si incerce norocul.
IMG_0658.jpg
IMG_0652.jpg
IMG_0648.jpg
IMG_0639.jpg
IMG_0631.jpg
IMG_0607.jpg
IMG_0578.jpg
IMG_0567.jpg
IMG_0547.jpg
La miezul noptii suna ceasul platii pacatelor culinare: cu ajutorul lui Ozgur fac rost de o bicicleta si ma alatur primului tur nocturn Velonotte Istanbul. Trebuia sa fie un traseu prin cartierele istorice ale orasului, cu explicatii via radio oferite de un prof de istorie, dar in stil asiatic, totul se transforma intr-o imbulzeala de 4000 de ciclisti nauci care impanzesc strazile. Spre 2 dimineata abandonam turul care se termina abia pe la 6, cu un tea-party pe vapor. Aferim!
264588_10152844131940201_358923196_n.jpg
Nebunia foodie in Istanbul nu putea sa se termine fara un mic dejun turcesc ca la manual. Pentru localnici asta e o masa de baza in zi, desi sincer nu stiu cine ar face fata fiecarui festin de dimineata, apoi celui de la pranz, ceaiului cu desert si in fine cinei abundente. Ne dezlantuim - de data asta doar eu si Ozgur - la Kale Cafe in Rumeli, o institutie in domeniu. Abia dupa mi-am amintit ca si Anthony Bourdain a mancat acolo. Kahvaltı-ul nostru contine branza cipriota halemi la tigaie, cascaval si feta turceasca, masline in vinegreta, legume proaspete, menemen si o selectie de paine dintre care lavaş - un soi de lipie - e facuta pentru a fi savurata cu bal kaymac, adica da, iar caimacul turcesc, de data asta scaldat in miere. Sa mai spun ca ceaiul e nelimitat? Of, pai mai e loc de ceai?
941265_10152844126635201_118737250_n.jpg
931209_10152844130720201_860165054_n.jpg
Ca sa lasam mancarea sa se aseze luam la pas tot malul Bosforului. La picnic, la plaja, dar mai ales la pescuit, pasiunea localnicilor pentru mare e de netagaduit. Iar imi amintesc de Dunare, iar oftez ca parca imi place mai mult prin straini decat acasa.
Intre timp in Romania drama rezervorului continua. Ionut preia cuvantul:
Ionut: Traseul e mai direct: 650 de kilometri de autostrazi si benzinarii in care imi mai injectez cate o cafea in vene. In vreo 8 ore sunt in garaj, cu caterul in mana. Am in sfarsit ocazia, dupa luni de asteptare, sa desfac faimosul colet.
GOPR8584.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

... m-ati rupt cu pozele alea cu haleala ! :D

 

Asta DA, viata ! Va invidiez, MAXIM !

 

Sanatate si drum bun !

Edited by petrica

Share this post


Link to post
Share on other sites

... m-ati rupt cu pozele alea cu haleala ! :D

 

Asta DA, viata ! Va invidiez, MAXIM !

 

Sanatate si drum bun !

 

Multumim Petrica, sincer dupa cum se vede pe noi ne au rupt mancarurile din Turcia si de aici nr de poze :P

 

 

GOPR8589.jpg
GOPR8592.jpg
Si lovitura vine sub centura, cand ma astept mai putin: desi i-am prevenit pe cei din Sate ca transportul va fi alambicat, piesele si accesoriile mici pentru montajul rezervorului au fost trimise intr-un ziplock obosit, care oricum numai intreg nu a ajuns la mine. Saibe si suruburi plutesc prin cutia de carton si dupa ce pescuiesc totul, fac strigarea la catalog: lipsesc destule. Golul in stomac e pe cale sa se transforme in lesin. Confrunt din nou cu lista din intructiuni, imi vine sa ma despoi in pielea goala si sa plec urland si smulgandu-mi perii pe strazi. Lipsesc cateva chestii pe care le pot rezolva in orice Honrbach, dar restul sunt de neinlocuit!
GOPR8593.jpg
GOPR8595.jpg
GOPR8596.jpg
GOPR8597.jpg
GOPR8601.jpg
Si uite ce idee imi vine. El, sa-i zicem www.wildwalk.ro, a avut candva un 690 ca al meu. Cu - auzi ce intamplare - un rezervor Aqualine ca asta de incerc eu sa mi-l montez. Acum nu-l mai are, l-a vandut. Dar n-o avea contactul baiatului care e noul proprietar? Ba bine ca nu. Si Alex se dovedeste un tip de milioane: KTM-ul lui e in service, dupa un necaz, dar se invoieste pe data sa imi imprumute piesele care imi lipsesc pana reusesc sa obtin altele pe care i le voi da lui. Cumva.
GOPR8634.jpg
Numai ca e sambata, si service-ul e inchis. Se dau telefoane. Se fac interventii. Se fac promisiuni. Duminica astept in zadar cu sufletul la gura ca din clipa in clipa cineva sa se indure de cineva care a condus ca disperatul, care e musai sa plece ca ii expira vizele... dar urechile sunt surde si promisiunile desarte. Abia luni dimineata extrag pretioasele piese si le transplantez pe KTM. La amiaza sunt la Giurgiu cu inca mai bine de 600 de kilometri de parcurs pana inapoi in Istanbul, si sunt deja epuizat. De oboseala, de draci, de emotie. Daca la dus am avut un obiectiv clar care ma mana inainte, acum drumul pare interminabil, cafeaua amara si pleopele de plumb.
GOPR86361.jpg
GOPR8641.jpg
GOPR86471.jpg
GOPR86511.jpg
GOPR86621.jpg
IMG_06611.jpg
Cumva, nu stiu nici eu cu ce puteri, ma screm sa imi ating tinta. Pe la 9 si ceva seara cad lat pe pragul lui Ozgur, car ma trateaza iar regeste, cu un Doner cat bratul de lung si de gros, lahmacun, ayran si inca ceva ce contribuie la resuscitarea maratonistului din mine: Şalgam fratilor, adica un fel de zeama de varza, numa' ca de ceva ce ei numesc morcov negru. Ceva de sa-ti treaca toate oboselile si supararile din lume. Multumesc Bob, multumesc Alex! Si multumesc Ozgur!
581731_10152844115515201_422701266_n.jpg
205513_10152844108065201_1219862454_n.jp
IMG_0665.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si totusi nici un admin/moderator nu ne spune de ce s-a sters contul Anei?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest MosRahao

Sa stii ca am remarcat echipamentul tau (vostru) nou, de la rukka. M-ar tenta si pe mine - insa ar fi un efort financiar consistent unul similar. Trebuie sa-l schimb si eu pe al meu dar e nevoie sa cumpanesc bine... L-am gasit si pe net p`asta de-l ai tu, suna incurajator ce citesc dar tocmai de aceea as vrea sa te rog -dupa ce prinzi in el vreme mai rea si iti poti forma o impresie mai consistenta, dupa oarece kilometri, sa imi zici si mie te rog:

 

- daca e intr-adevar impermeabil - la ploi zdravene vreau sa zic,

- daca e comod - in toate sensurile in care intelegem asta despre un echipament moto,

- daca se aeriseste suficient,

- daca ti se pare ca ofera o protectie buna (pe net nu pomeneau decat in treacat despre protectiile acestui echipament).

 

Si ce parti rele ai observat in exploatarea echipamentului tau... Daca se poate si nu uiti de asta, multumesc!

 

Despre aventura pachetului comandat in state: nu stiu de ce dar am avut presimtirea ca nu va fi totul in regula, de la bun inceput cand am citit - n-am vrut sa zic dinainte sa nu cobesc. Insa extraordinar mi s-a parut gestul acelui motociclist, care te-a ajutat cu piesele lipsa demontandu-le, practic, de pe motoreta lui, ca sa ti le dea tie. Cu totii avem motorete: cati am fi capabili de un gest ca asta? Maxim respect omului! Si voua, bafta mare la drum! Sa fie bine!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si totusi nici un admin/moderator nu ne spune de ce s-a sters contul Anei?

:-L

 

Sa stii ca am remarcat echipamentul tau (vostru) nou, de la rukka. M-ar tenta si pe mine - insa ar fi un efort financiar consistent unul similar. Trebuie sa-l schimb si eu pe al meu dar e nevoie sa cumpanesc bine... L-am gasit si pe net p`asta de-l ai tu, suna incurajator ce citesc dar tocmai de aceea as vrea sa te rog -dupa ce prinzi in el vreme mai rea si iti poti forma o impresie mai consistenta, dupa oarece kilometri, sa imi zici si mie te rog:

 

- daca e intr-adevar impermeabil - la ploi zdravene vreau sa zic,

- daca e comod - in toate sensurile in care intelegem asta despre un echipament moto,

- daca se aeriseste suficient,

- daca ti se pare ca ofera o protectie buna (pe net nu pomeneau decat in treacat despre protectiile acestui echipament).

 

Si ce parti rele ai observat in exploatarea echipamentului tau... Daca se poate si nu uiti de asta, multumesc!

 

Despre aventura pachetului comandat in state: nu stiu de ce dar am avut presimtirea ca nu va fi totul in regula, de la bun inceput cand am citit - n-am vrut sa zic dinainte sa nu cobesc. Insa extraordinar mi s-a parut gestul acelui motociclist, care te-a ajutat cu piesele lipsa demontandu-le, practic, de pe motoreta lui, ca sa ti le dea tie. Cu totii avem motorete: cati am fi capabili de un gest ca asta? Maxim respect omului! Si voua, bafta mare la drum! Sa fie bine!

La un moment dat (probabil dupa etapa aceasta) o sa fac review-uri complet la tot echipamentul folosit (geaca, pantaloni, cizme, genti textile, cauciucuri, echiparea motocicletelor, motociclete, echipament de camping etc)

Pina atunci pot sa ti zic ca dupa peste 10.000km in echipamentul Rukka este absolut fenomenal. Pentru etapa a II a ITW eram nehotarat intre RUKKA si KLIM dar dupa gestul extraordinar de generos al celor de la RUKKA am ajuns sa testez acest brand. Calitatea materialelor este pe masura pretului (sunt folosite numai materiale premium) iar manufactura si atentia la detalii este incredibila. Sistemul Lockout este destul de SF - fermoarul central este format din doua benzi de cauciuc cu mici canale care se intrepatrund.

L-am testat in temperaturi de la 2 la 45 de grade si sincer este clar un echipament gandit pentru vreme rea. Am mers pe ploaie terentiala sau ore intregi in ploaie normala si niciodata nu m-am udat. Nu este la fel de ventilat ca cel de la KLIM dar sincer cred ca aici sta secretul pentru impermeabilitate. Am discutat cu 3 persoane diferite care mi au spus ca echipamentul KILM nu e 100% waterproof. Sincer e destul de logic; apa nu intra prin goretex ci prin imbinarile dintre el, deci multe deschideri in material pentru ventilatie cresc riscul de patrundere al apei (esti arhitect deci cunosti problemele legate de infiltratia apei). Sincer in orice moment poti deschide fermoarul principal si ai ventilatie suficienta. Gecile noastre au doar 2 fante de ventilatie in zona pieptului. Pantalonii nu au nici o venitlatie si sincer se simte. La peste 30 de grade devin destul de inconfortabili. Am descoperit ca secretul este lenjeria tehnica - seamless underwear care regleaza foarte bine confortul termic si tine transpiratia la exterior.

Protectiile au fost primul lucru pe care l-am remarcat la acest echipament. Sunt toate D3O, adica o plasa din material compozit care absoarbe energia impactului. Cu toti cunoastem senzatia unei geci de motor mai ales datorita protectiilor destul de masive si grele. E adevart ca unii o cauta desi nu au motor :) ca deh e cool sa stai cu un umeras la spate. Cu aceste protectii acea senzatie specifica de echipament moto dispare dar nu intr un sens negativ ci intr un sens confortabil. Referitor la calitatea proctectiilor in sine pot sa spun ca din teste si alte reviewuri citite se pare ca sunt cele mai avansate iar Ana a avut ocazia sa le testeze deja in Georgia de cateva ori pe offroad cu rezultate foarte bune.

Puncte slabe... in primul rand pretul, daca ar fi trebuit sa le cumparam probabil ca nu ni le-am fi permis niciodata dar sincer acum cred ca merita toti banii. Mai sunt doua chestii dar sunt foarte subiective: culoarea echipamentului nostru (verdele e cam tipator si ne am obisnit din Africa sa o ardem cat mai undercover cu putinta - imposibil acum cu acest echipament) si croiala (este gandit destul de slim fit si sincer cand mergi in afara asfaltului ai nevoie de ceva mai multa libertate de miscare).

Am reusit amandoi performanta sa ardem pantalonii in evacuare dar inca sunt impermeabili :P

Cam atat pentru moment daca mai apare ceva pe parcurs o sa adaug la reviewul final.

Bafta si tie si multumim ca ne urmaresti.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca tot ai deschis discutia tehnica mi-am facut curaj sa te intreb niste chestii.

 

De unde ai luat guma de pe spate? Adica na am vazut ca te sponsorizeaza oamenii aia dar banuiesc ca gumele ar trebui sa le poata cumpara si muritorii de rand.

 

Sunt curios cum se vor comporta cizmele tale. Am o pereche si din multe puncte de vedere imi plac insa am si plangeri la adresa lor .

 

Cel mai curios sunt despre mobra ta. Sincer de abia astept sa spui mai multe despre ea.

 

 

In incheiere nu ma pot abtine sa nu fiu gica contra cu privire la Klim. Din experienta proprie cu niste nadragi de la ei pot spune cu mana pe inima ca sunt 100% impermeabili, cei mai bine ventilati pantaloni moto impermeabili cu care am mers pana acum. De principiu daca pe un produs care contine Gore-Tex apare logo-ul "guaranteed to keep you dry" asta inseamna ca e chiar impermeabil , este o certificare data de catre brand-ul Gore-Tex al celor de la DuPont ca produsul lor este utilizat corespunzator astfel incat produsul sa fie 100% impermeabil.

Share this post


Link to post
Share on other sites

si eu am rukka(armas) si ca un facut, la prima iesire mi-am parlit pantalonii

la galeria de evacuare...

a fost scump cand l-am luat,dar pe termen lung se amortizeaza investitia. nu mai

ai nevoie de mai multe costume, geci, impermeabile,de vara ,de iarna etc.

iti iei un bun de la inceput si ai uitat de subiect. inclusiv de subiectul: ploua nu ploua !

 

astept si eu de la voi, Ana si Ionut mai multe pareri proprii despre echipamente si logistica!

multumesc oricum ca impartasiti cu noi toate experientele voastre!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca tot ai deschis discutia tehnica mi-am facut curaj sa te intreb niste chestii.

 

De unde ai luat guma de pe spate? Adica na am vazut ca te sponsorizeaza oamenii aia dar banuiesc ca gumele ar trebui sa le poata cumpara si muritorii de rand.

 

Sunt curios cum se vor comporta cizmele tale. Am o pereche si din multe puncte de vedere imi plac insa am si plangeri la adresa lor .

 

Cel mai curios sunt despre mobra ta. Sincer de abia astept sa spui mai multe despre ea.

 

 

In incheiere nu ma pot abtine sa nu fiu gica contra cu privire la Klim. Din experienta proprie cu niste nadragi de la ei pot spune cu mana pe inima ca sunt 100% impermeabili, cei mai bine ventilati pantaloni moto impermeabili cu care am mers pana acum. De principiu daca pe un produs care contine Gore-Tex apare logo-ul "guaranteed to keep you dry" asta inseamna ca e chiar impermeabil , este o certificare data de catre brand-ul Gore-Tex al celor de la DuPont ca produsul lor este utilizat corespunzator astfel incat produsul sa fie 100% impermeabil.

 

La care anvelopa te referi? Trailmax sau D908RR? Noi le-am primit direct de la Dunlop Romania dar exista multe magazine online de unde poti cumpara: pam.ro, anvelopemoto.eu etc. D908RR nu exista pe 17" asa deci nu se poatriveste la F800 (asta daca nu ai facut upgrade la jante).

 

Despre Sidi Adventure am numai cuvinte de lauda... Dupa Gaerne SG10 de care am fost super multumit, trecerea la Adventure a rezolvat exact de ma deranja la SG10 - mult prea hardcore enduro pentru ce facem noi si nu sunt impremeabile. Pina acum Adventure-urile au fost 99% waterproof (dupa mers pin' rau si ploaie parca la varfuri erau ceva mai racoroase) si sincer sunt foarte comode. Scartaiul de care se plange toate lumea se poate rezolva daca le dai niste vaselina la articulatie (am facut asta la SG10 dar nu am apucat la astea asa ca traiesc cu scartaitul)

 

Am deja peste 10k cu 690ul si I JUST LOVE IT!!! Stiu ca nu ai cum sa folosesti cei peste 60 de cai (tot timpul) dar venind dupa TNR (210kg-48hp) e placuta senzatia sa-i ai acolo si sa i mai incerci din cand in cand (sa vezi ca nu au plecat :P) Suspensia desi e WP e cam varza (mult prea rigida pentru ce a fost conceputa motoreta asta) si costurile s-o aduci unde ar trebui sa fie sunt destul de mari. Sunt curios daca exista in RO oameni care sa se priceapa la revalveing si alte chestii dastea. Oricum daca treci peste disconfort atunci cand te dai tare este destul de ok setata. In rest am auzit de probleme la pompa de benzina (motiv pentru care am o pompa de rezerva), ambreiaj picat destul de devreme (cine stie ce-a facut respectivul cu ea... eu recunosc ca-n africa marea parte din vina-mi apartine cand am prajit ambreiaju la TNR), si rulmentii de la tacheti prajiti - poate genera o reparatie costisitoare daca nu e depistata problema la timp (sa fie oare de vina uleiul "impus" de KTM? Motorex 10W-60? Mie unu nu mi suna foarte ok ca un producator sa impuna o marca de ulei).

Eu unul folosesc de cand sunt motociclist (2005) numai uleiuri Motul si am fost foarte fericit cand cei de la Motul Romania au raspuns pozitiv propunerii noastre.

 

In alta ordine de idei DRZ-ul este bestial :) daca renunti la momentele racing. Suspensia este super plush si pare indestructibila. Desi am hacuit-o maxim pentru dimensiunile si abilitatile Anei a ramas un catar ultra usor cu care poti ajunge foarte departe.

 

Referitor la Klim chiar nu vreau sa intru intr-o polemica legata de branduri (mai ales ca 99% sunt made in china). Nu sunt atat de increzator in sloganurile lor asa ca am o atitudine mai retinuta si-mi bazez parerile pe experienta personala sau pe discutii directe cu oameni care au testat respectivul brand. Noah (http://advrider.com/forums/showthread.php?t=781893) si Jon (http://www.jaba-mundus.com pe care l-am intalnit personal) mi-au spus ca echipamentul lor Klim Badland Pro nu este 100% waterproof dupa cateva ore de ploaie. De aici am tras concluzia logica ca daca ai multe fermoare ai mai multe sanse sa te uzi chiar daca echipamentul este 100% waterproof. Nu ma intelege gresit in continuare cred ca Klim are o croiala mai buna pentru offroad sau adventure iar calitatea se prezinta cel putin la fel de buna ca Rukka (doar deh ambele sunt branduri top end)

 

 

si eu am rukka(armas) si ca un facut, la prima iesire mi-am parlit pantalonii

la galeria de evacuare...

a fost scump cand l-am luat,dar pe termen lung se amortizeaza investitia. nu mai

ai nevoie de mai multe costume, geci, impermeabile,de vara ,de iarna etc.

iti iei un bun de la inceput si ai uitat de subiect. inclusiv de subiectul: ploua nu ploua !

 

astept si eu de la voi, Ana si Ionut mai multe pareri proprii despre echipamente si logistica!

multumesc oricum ca impartasiti cu noi toate experientele voastre!

:agree:

 

ar fi pacat sa tinem aceasta experienta numai prentu noi! Revin cu finalul povestirii in Turcia.

Edited by mrwwwhite

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pe celalalt liman al Marii Negre si in patria ceaiului turcesc




Deja suntem instalati in cartier ca acasa: ne stie zarzavagiul, ne stie brutarul, ne stie croitorul. Dar daca nu vrem ca simpaticele mate sa si continue sa fac purici pe DRZ-ul Anei, trebuie sa o taiem. Mai intai fac un schimb rapid de ulei, apoi montez Shorai-ul Anei pe Suzuki. Un cuvant deocamdata despre bateriile astea: sunt usoare ca fulgul si se vede calitatea. Sa vedem cat o sa ne tina.


IMG_0668.jpg


IMG_0473.jpg


IMG_0477.jpg


IMG_0480.jpg


Iesiti cu bine din Istanbul, o luam catre Marea Neagra, cu planul de a rula pe drumurile de coasta o vreme. Pana sa vedem marea trecem prin cateva orasele de provincie care dezvaluie o alta Turcie, cu mult diferita de cosmopolitul Istanbul, de moderna capitala, de coasta Egeei sau de Cappadoccia cea misterioasa. Luam masa cu soferii intr-o autogara: un pranz cinstit de pita, salata de legume in iaurt si un kebap; trecem in revista si primele semne ca echipamentul este pus sa faca ceea ce stie el mai bine:). E destul cat sa ne tina in priza pana cand zarim primele nave.


GOPR8674.jpg


GOPR8677.jpg


GOPR8678.jpg


GOPR8682.jpg


IMG_0680.jpg


IMG_0690.jpg


Deja aerul miroase sarat, dar mai avem destul pana sa ajungem pe litoral. Asa ca taiem serpentinele piezis in cautarea unui coltisor linistit sa punem capul. Norocul calatorului: intr-un ac de par observ un drum forestier, care dupa un morman de gunoaie nefericite se opreste pe umarul golas al unui deal. Cu vedere superba la valea impadurita in care rasuna deja chemarea muezinului la rugaciune. Cum sa nu ne oprim intr-un astfel de loc?


IMG_0702.jpg


IMG_0719.jpg


IMG_0726.jpg


IMG_0728.jpg


Dimineata hotaram sa nu mai pierdem vremea cu preparea micului dejun, si bine facem. Nici nu apucam sa facem tot drumul inapoi la sosea cand dam peste o patrula de politie. Pana sa se dumireasca ce e cu noi, ii luam in primire. Chicotind le povestim despre testoasa pe care tocmai am incercat sa o fotografiem, si asta ii face sa zambeasca. Nu stiu daca aveau de gand sa ne ia la intrebari, dar nu o mai fac. Iar noi ne vedem de drum, catre limanul sudic la marii pe care o stim de o viata. Dar care ne intoarce o alta fata, necunoscuta. Cu pometi inalti din faleze stancoase, cu orasele cocotate pe culme, cu stradute in panta cat sa strecori doua Matizuri, cu panorame ametitoare catre oglinda albastra a apei pe care plutesc scheletele gratioase ale crescatoriilor de scoici.


IMG_0761.jpg


IMG_0944.jpg


La pranz ajungem in pitoreasca Amasra, o mica statiune care vara geme de turisti sositi din Istanbul sau Ankara. Acum totul e pustiu, dar pescarii tocmai au sosit cu plasele pline de stavrid si hamsii. Cat sa avem ce pune langa o salata. Departe de delicatetea pane-ului in care erau inveliti pestisorii la Adem Baba, dar tot suficient de fresh incat sa-i infulecam cu oase cu tot.


IMG_0737.jpg


IMG_0744.jpg


IMG_0750.jpg


IMG_0754.jpg



Edited by mrwwwhite

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Iesiti cu bine din Istanbul, o luam catre Marea Neagra, cu planul de a rula pe drumurile de coasta o vreme. Pana sa vedem marea trecem prin cateva orasele de provincie care dezvaluie o alta Turcie, cu mult diferita de cosmopolitul Istanbul, de moderna capitala, de coasta Egeei sau de Cappadoccia cea misterioasa. Luam masa cu soferii intr-o autogara: un pranz cinstit de pita, salata de legume in iaurt si un kebap; trecem in revista si primele semne ca echipamentul este pus sa faca ceea ce stie el mai bine:). E destul cat sa ne tina in priza pana cand zarim primele nave.
GOPR8674.jpg
GOPR8677.jpg
GOPR8678.jpg

Dar ce ati patit? O cazatura? Sper ca nu e ceva serios ...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Despre Sidi Adventure am numai cuvinte de lauda... Dupa Gaerne SG10 de care am fost super multumit, trecerea la Adventure a rezolvat exact de ma deranja la SG10 - mult prea hardcore enduro pentru ce facem noi si nu sunt impremeabile. Pina acum Adventure-urile au fost 99% waterproof (dupa mers pin' rau si ploaie parca la varfuri erau ceva mai racoroase) si sincer sunt foarte comode. Scartaiul de care se plange toate lumea se poate rezolva daca le dai niste vaselina la articulatie (am facut asta la SG10 dar nu am apucat la astea asa ca traiesc cu scartaitul)

 

Chiming in... sunt ok pt adventure touring... pt ture in care imbini mersul per pedes cu calaritul... DAR, DAR - inca ma intreb daca cu Alpinestars mai stateam o bucata de timp in carje - si cazatura de m-a bagat in ghips a fost departe de a fi impresionanta... cu toate astea, la tura lunga urmatoare le-am preferat pana am confundat un cactus cu un tufis ordinar si am realizat ca totusi nu-s AS, Gaerne sau Crossfire... in rest depinde... cu Adventure poti sa stai in garla cu apa peste glezene minute intregi si nu te uzi, dar sunt scurte si incomod de pus peste nadragi... un firicel de apa luat in viteza face un curent de apa prin nadragi care ulterior pica in ele :)... ceea ce nu se intampla la Crossfire din cauza de manson sau AS incheiate peste nadragi... dar o chestie super faina e talpa care e talpa de aderenta si nu de MX, la talpile de MX/SM te doare in basca de aderenta ca doar nu tragi de mobra sau nu te deplasezi pe picioare... dupa ce dai cu curu' de pamant cand mergi pe jos sau tragi de mobra cu talpa de MX apreciezi asta.

 

Referitor la Klim chiar nu vreau sa intru intr-o polemica legata de branduri (mai ales ca 99% sunt made in china). Nu sunt atat de increzator in sloganurile lor asa ca am o atitudine mai retinuta si-mi bazez parerile pe experienta personala sau pe discutii directe cu oameni care au testat respectivul brand. Noah (http://advrider.com/forums/showthread.php?t=781893) si Jon (http://www.jaba-mundus.com pe care l-am intalnit personal) mi-au spus ca echipamentul lor Klim Badland Pro nu este 100% waterproof dupa cateva ore de ploaie. De aici am tras concluzia logica ca daca ai multe fermoare ai mai multe sanse sa te uzi chiar daca echipamentul este 100% waterproof. Nu ma intelege gresit in continuare cred ca Klim are o croiala mai buna pentru offroad sau adventure iar calitatea se prezinta cel putin la fel de buna ca Rukka (doar deh ambele sunt branduri top end)

 

Ambele's top si m-au tentat ambele ca pereche jacheta / pantalon... pana la urma am ajuns la concluzia ca Rukka e prea nordic - naspa la temperaturi inalte si ambele destul de scumpe pt durata de viata a echipamentului la mine... daca temperatura variaza mult si nevoia de protectie la fel mai degraba armura combinata cu tricou de praf sau jacheta cu sau fara layer termic dar fara protectii e o varianta mai versatila...

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Pe celalalt liman al Marii Negre si in patria ceaiului turcesc
IMG_0744.jpg

Ooo ... Doamne ! :hug:

Edited by petrica

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dar ce ati patit? O cazatura? Sper ca nu e ceva serios ...

 

Cazaturi au fost multe pina acum dar fara urmari (au fost de pe loc sau la viteza ffff mica). Pantalonii s au totpit in evacuare iar geanta s a taiat in cricul lateral al Anei (in incercarea mea stupida de a o prinde in cadere :) )

 

Chiming in... sunt ok pt adventure touring... pt ture in care imbini mersul per pedes cu calaritul... DAR, DAR - inca ma intreb daca cu Alpinestars mai stateam o bucata de timp in carje - si cazatura de m-a bagat in ghips a fost departe de a fi impresionanta... cu toate astea, la tura lunga urmatoare le-am preferat pana am confundat un cactus cu un tufis ordinar si am realizat ca totusi nu-s AS, Gaerne sau Crossfire... in rest depinde... cu Adventure poti sa stai in garla cu apa peste glezene minute intregi si nu te uzi, dar sunt scurte si incomod de pus peste nadragi... un firicel de apa luat in viteza face un curent de apa prin nadragi care ulterior pica in ele :)... ceea ce nu se intampla la Crossfire din cauza de manson sau AS incheiate peste nadragi... dar o chestie super faina e talpa care e talpa de aderenta si nu de MX, la talpile de MX/SM te doare in basca de aderenta ca doar nu tragi de mobra sau nu te deplasezi pe picioare... dupa ce dai cu curu' de pamant cand mergi pe jos sau tragi de mobra cu talpa de MX apreciezi asta.

 

 

Ambele's top si m-au tentat ambele ca pereche jacheta / pantalon... pana la urma am ajuns la concluzia ca Rukka e prea nordic - naspa la temperaturi inalte si ambele destul de scumpe pt durata de viata a echipamentului la mine... daca temperatura variaza mult si nevoia de protectie la fel mai degraba armura combinata cu tricou de praf sau jacheta cu sau fara layer termic dar fara protectii e o varianta mai versatila...

 

Sincer pina acu nu am avut problema cu apa pe sus la Adventure. Poate pantalonii de GTX peste cizme au impiedicat orice picatura sa intre si am fost in apa mult mai adanca decat pina la glezne. La "Mamaya Trophy" la intoarcere de la Portita am traversat niste balti de juma de metru si vro 10 lunigime. Referitor la protectie e foarte dificil sa faci un compromis ideal intre confort si protectie. E ca in cazul asigurarilor... e bine sa nu o ai daca nu ai accident dar excelent cand se-ntampla o problema.

Sincer dupa ce am purtat protectiile astea D3O care sunt atat de comode cred ca o armura m-ar incomoda. Depinde cred foarte mult de tipul calatoriei. Daca bagi o tura mai hard de o saptamana, doua sunt de acord dar pentru 6 luni de ex. cred ca e mai dificil cu o armura si tricou (si geaca GTX fara protectii).

 

Ooo ... Doamne ! :hug:

 

In afara de pretul benzinei nu exista nici un alt motiv sa nu faceti ture in Turcia. Este BESTIAL!!! din toate punctele de vedere.

 

 

 

Urmatoarea oprire o facem intr-unul dintre cele mai putin cunoscute situri UNESCO: Safranbolu, al carui nume spune totul. Fost centru ce cultivare si comercializare a sofranului, astazi centru de interes turistic, pentru ca pretiosul condiment - unul dintre cele mai bune variatai din lume pare-se - este cultivat astazi abia la vreo 20 de km departare, in satul Davutobası. Pentru pasionatii de dulce, doar aici se gaseste un rahat turcesc cu aroma de sofran.Dar noi am venit pentru o plimbare pe stradutele pietruite ale Orasului Vechi, adica Çarşı.
IMG_0797.jpg
IMG_0798.jpg
IMG_0817.jpg
IMG_0823.jpg
IMG_0827.jpg
IMG_0828.jpg
IMG_0830.jpg
IMG_0846.jpg
IMG_0854.jpg
Zona istorica cu cea mai mare concentratie de case bine conservate este in orasul vechi si in cartierul Bağlar, intr-o ravena adanca si arida. Casele sunt un minunat exemplu de arhitectura ottoman, cu mai multe caturi si pereti tencuiti cu chirpici montat pe schelet de lemn. In piateta centrala un front fermecator constuie uvertura spectacolului de mai in adanc. Caci Safranbolu trebuie descoperit pe indelete, la picior. Chiar daca suntem in cizme grele de touring, e grozav sa ne miscam oasele catranite de atata vibrat pe bolovanisuri. Lasam gecile sa se zvante de sudoare in soare si cu un covrig si un ayran in mana, ne ratacim o vreme printre ateliere de artizanat, brutarii si magazine de diverse, un hammam si chiar cateva ceainarii. Multe magazine au la intrare un soi de scut din lemn decorat cu aschii de cuart.
E o pauza binevenita. Dar nu dureaza mult, caci vine seara si avem de cautat un loc de campat. Ulciorul nu merge de multe ori la apa, imi zic cum trag de ghidon dreapta pe un drum forestier care o coteste in padure. Ana ma urmeaza cuminte, intr-antaia, din ce in ce mai putin crispata. Si nu mult prea departe gasim exact ce cautam: o poienita parca facuta sa pui cortul pe ea, mirosing puternic a rasinoase. Nimic mai bun pentru niste drumeti osteniti.
IMG_0859.jpg
IMG_0875.jpg
IMG_0876.jpg
Dimineata toate florile din poienita noastra sunt pline de albine si gandaci care trudesc de zor. Mai ca am adasta si noi aici inca o zi, dar nu avem asa multe provizii si mi-am pus in gand sa incercam sa prindem si un rasarit la mare. Ca prea ne face cu ochiul de cateva zile de dupa serpentine.
IMG_0877.jpg
IMG_0880.jpg
IMG_0881.jpg
IMG_0883.jpg
Ca sa ne atingem tinta insa, avem azi de marcat un record. Si Ana, jos palaria, isi vede de treaba. Cu opriri minime pentru cate o pauza de tufis sau cat sa ne mai dezmortim bratele, marcam 466 de km parcursi intr-o zi. De regula nu ne place sa mergem atat de mult, sau atat de repede, dar chiar si drumurile secundare din Turcia sunt impecabile, multe la nivelul unuei autostrazi cu cate doua benzi pe sens. Incet Ana isi da drumul si ruleaza cu 90 si peste, traficul subtire si perisajul amplu fiind excat ce trebuie pentru un incepator. Mult dupa pranz de dam seama ca am uitat sa mancam. Deci de aia nu mai aveam energie! Bun, hai sa vedem ca gasim de luat la botul calului. In Turcia totul e bun, dar smecheria e sa te uiti dupa cum se schimba anunturile restaurantelor stradale si a celor pentru TIR-isti, pentru ca asa afli despre specialitatile zonale. In oraselul in care intram e la mare pretuire menemen. E doar o omleta, de regula gatita in unt cu rosii si ardei, apoi gratinata cu branza direct in tigaie. Cand ti-e foame o ompleta e ca friptura, dar zau ca nu mint cand spun ca menemenul pe care il servim in micul local este desavarsit. Nu stiu care le e secretul: ouale, branza, rosiile, untul, sau poate chiar painea cu care intindem in tigaie, si pe care brutarul tocmai a scos-o din cuptorul de lemne care duduie in dugheana de alaturi.
GOPR8717.jpg
GOPR8720.jpg
Cu burtile pline ne recapatam suflul ca sa mai bagam cativa kilometri. Ne interesectam de cateva ori cu atostrada, dar noi incercam sa dam roata peninsulei si sa ajungem pe mal, unde sper sa fie o bucata de nisip cat sa punem si noi cortul. Ghinion: cand ne e cruba mai stransa, panta mai adanca si nervul mai intins, incepe furtuna. Dar ce zic eu furtuna, vijelie mai tata, fuioare de frunze care intuneca aerul brusc mai rece cu cateva grade, vantul care biciuie si mai sa ne dea jos. Si nici o sansa ca muntele sa se linisteasca in mare. Fiecare poteca pe care o incerc duce mai sus, mai in pietre. Si mergem, si mergem. Intr-o curba mi se pare ca vad un semn, si opresc bursc, prea brusc pentru Ana pare-se, care se dezechilibreaza si culca mobra pe dreapta. Evenimnetul se dovedeste norocos: semnul pe care l-am zarit e pentru un camping abandonat. Asta imi zic baietii care isi fac de lucru cu o batoza. Arunc un ochi si concluzionez ca merita sa ne incercam norocul. Putin paranoici, ca poate vine politia si ne ia la intrebari, dar destul de obositi pentru a uita de gandurile negre la promisiunea unei suprafete plane pe care sa punem capul, ne apucam sa ne instalam tabara. Intre fostul restaurant si cotetul cainelui, dam la o resturile aduse de reflux si inspectam zona. Avem apa la grupurile sanitare din fundul curtii, anunta glorios Ana, si chiar sapun in dozator. Dus gratis - cu apa rece, ca sa ne amintim nitel de Africa - chiuveta sa ne spalam hainele. Si toata plaja pentru noi doi. Normal ce e bine. Normal ca facem dragoste pe sunet de valuri.
Dimineata Ana nu se poate abtine sa nu profite de ocazie si baga un jogging. Ne dam seama ca in ajun ne-am facut griji degeaba; localnicii sunt foarte chill, ies la o plimbare cu cainele sau la o gura de aer sarat, ne fac u mana si ne ureaza buna dimineata. Plaja e a tuturor, nu se supara nimeni ca am ocupat un loc sub soare pentru cateva ore.
IMG_0887.jpg
IMG_0930.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

"you posted more emoticons than are allowed" - penibil

Share this post


Link to post
Share on other sites

La care anvelopa te referi? Trailmax sau D908RR? Noi le-am primit direct de la Dunlop Romania dar exista multe magazine online de unde poti cumpara: pam.ro, anvelopemoto.eu etc. D908RR nu exista pe 17" asa deci nu se poatriveste la F800 (asta daca nu ai facut upgrade la jante).

 

Despre Sidi Adventure am numai cuvinte de lauda... Dupa Gaerne SG10 de care am fost super multumit, trecerea la Adventure a rezolvat exact de ma deranja la SG10 - mult prea hardcore enduro pentru ce facem noi si nu sunt impremeabile. Pina acum Adventure-urile au fost 99% waterproof (dupa mers pin' rau si ploaie parca la varfuri erau ceva mai racoroase) si sincer sunt foarte comode. Scartaiul de care se plange toate lumea se poate rezolva daca le dai niste vaselina la articulatie (am facut asta la SG10 dar nu am apucat la astea asa ca traiesc cu scartaitul)

 

Am deja peste 10k cu 690ul si I JUST LOVE IT!!! Stiu ca nu ai cum sa folosesti cei peste 60 de cai (tot timpul) dar venind dupa TNR (210kg-48hp) e placuta senzatia sa-i ai acolo si sa i mai incerci din cand in cand (sa vezi ca nu au plecat :P) Suspensia desi e WP e cam varza (mult prea rigida pentru ce a fost conceputa motoreta asta) si costurile s-o aduci unde ar trebui sa fie sunt destul de mari. Sunt curios daca exista in RO oameni care sa se priceapa la revalveing si alte chestii dastea. Oricum daca treci peste disconfort atunci cand te dai tare este destul de ok setata. In rest am auzit de probleme la pompa de benzina (motiv pentru care am o pompa de rezerva), ambreiaj picat destul de devreme (cine stie ce-a facut respectivul cu ea... eu recunosc ca-n africa marea parte din vina-mi apartine cand am prajit ambreiaju la TNR), si rulmentii de la tacheti prajiti - poate genera o reparatie costisitoare daca nu e depistata problema la timp (sa fie oare de vina uleiul "impus" de KTM? Motorex 10W-60? Mie unu nu mi suna foarte ok ca un producator sa impuna o marca de ulei).

Eu unul folosesc de cand sunt motociclist (2005) numai uleiuri Motul si am fost foarte fericit cand cei de la Motul Romania au raspuns pozitiv propunerii noastre.

 

In alta ordine de idei DRZ-ul este bestial :) daca renunti la momentele racing. Suspensia este super plush si pare indestructibila. Desi am hacuit-o maxim pentru dimensiunile si abilitatile Anei a ramas un catar ultra usor cu care poti ajunge foarte departe.

 

Referitor la Klim chiar nu vreau sa intru intr-o polemica legata de branduri (mai ales ca 99% sunt made in china). Nu sunt atat de increzator in sloganurile lor asa ca am o atitudine mai retinuta si-mi bazez parerile pe experienta personala sau pe discutii directe cu oameni care au testat respectivul brand. Noah (http://advrider.com/forums/showthread.php?t=781893) si Jon (http://www.jaba-mundus.com pe care l-am intalnit personal) mi-au spus ca echipamentul lor Klim Badland Pro nu este 100% waterproof dupa cateva ore de ploaie. De aici am tras concluzia logica ca daca ai multe fermoare ai mai multe sanse sa te uzi chiar daca echipamentul este 100% waterproof. Nu ma intelege gresit in continuare cred ca Klim are o croiala mai buna pentru offroad sau adventure iar calitatea se prezinta cel putin la fel de buna ca Rukka (doar deh ambele sunt branduri top end)

 

 

:agree:

 

ar fi pacat sa tinem aceasta experienta numai prentu noi! Revin cu finalul povestirii in Turcia.

D908RR nu am facut upgrade inca, dar dupa ce termin cu suspensia cred ca schimbarea jantelor e urmatorul lucru.

 

Te-am intrebat despre Sidi Adventure nu pt ca nu ar fi confortabile sau impermeabile insa mie mi s-a desfacut o cusatura in timp foarte scurt de la achizitie. As minti sa spun ca nu am asteptam de loc pt ca in procesul de documentare s-a mai plans cineva de asta dar am crezut ca e un fenomen singular..insa ... ; altfel sunt bestiale cizmele dpdv confort si impermeabilitate.

 

 

A fost departe de intentia mea intrarea in vre-o polemica . Ca si tine si eu am ajuns in posesia echipamentului respectiv tot in urma unui gest generos. Ceea ce am afirmat era despre o "certificare" pe care o dau cei de la Gore-Tex in urma unui fel de audit facut la fabrica care urmareste sa vada daca "materialul" este " pus in opera " conform " instructiunilor de montaj " asta garantand impermeabilitatea .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ambele's top si m-au tentat ambele ca pereche jacheta / pantalon... pana la urma am ajuns la concluzia ca Rukka e prea nordic - naspa la temperaturi inalte si ambele destul de scumpe pt durata de viata a echipamentului la mine... daca temperatura variaza mult si nevoia de protectie la fel mai degraba armura combinata cu tricou de praf sau jacheta cu sau fara layer termic dar fara protectii e o varianta mai versatila...

 

Sustin ce a scris B374. Armura all the way indiferent daca e vorba de o zi sau 1 luna dar in cazul meu fara tricou peste intrucat nu ma deranjaza sa fie la vedere. In opinia mea nu exista nimic mai bine ventilat fata de o armura buna [exista si aici cateva secrete] l si am purtat si inca mai port vestitele D3O acum doar de la mijloc in jos :) .

 

 

In alta ordine de idei vad ca gentile de la Enduristan nu se ridica la inaltimea asteptarilor, si mi-a mai dat cineva un review negativ depre ele. Pacat cel putin vizual arata cum trebuie.

 

Drum bun in continuare.

Edited by ERU

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare, baieti. E inutil sa spun ca mi se topesc ochii in topicul vostru. Mi-ar face o deosebita placere sa ne cunoastem candva, Va consider cei mai buni ambasadori ai motociclismului romanesc de adventure. Sa fiti sanatosi si aveti grija de voi, sa ne puteti povesti cat mai multe calatorii.

 

P.S. Acu imi dau seama ce lipseste motocicletelor voastre: un sticker cu M.A.N. Romania !

 

Multumim, Gospodare. Nu garantam dar poate spre toamna o sa ajungem in RO. Daca nu cine stie poate ne intersectam drumurile prin lume. ;) :cheers:

 

D908RR nu am facut upgrade inca, dar dupa ce termin cu suspensia cred ca schimbarea jantelor e urmatorul lucru.

 

Te-am intrebat despre Sidi Adventure nu pt ca nu ar fi confortabile sau impermeabile insa mie mi s-a desfacut o cusatura in timp foarte scurt de la achizitie. As minti sa spun ca nu am asteptam de loc pt ca in procesul de documentare s-a mai plans cineva de asta dar am crezut ca e un fenomen singular..insa ... ; altfel sunt bestiale cizmele dpdv confort si impermeabilitate.

 

 

A fost departe de intentia mea intrarea in vre-o polemica . Ca si tine si eu am ajuns in posesia echipamentului respectiv tot in urma unui gest generos. Ceea ce am afirmat era despre o "certificare" pe care o dau cei de la Gore-Tex in urma unui fel de audit facut la fabrica care urmareste sa vada daca "materialul" este " pus in opera " conform " instructiunilor de montaj " asta garantand impermeabilitatea .

 

Nu am patit faza cu cusatura si sper sa fie un lucru singular sau rar. Pacat ca ai patit asta.

Stiu ce spui legat de certificare, goretex etc dar asa cum tu ai patit problema la Sidi as zice ca si cu echipamentul e la fel. E posibil ca cei doi sa fi uitat vreun fermoar pe ploaie si de aici parerea lor. Ideea este clara - Rukka si Klim sunt top din toate punctele de vedere. E adevarat ca Rukka e mai nordic ca si concept iar Klim are o croiala mai interesanta. I guess totu vine de la filozofia si stilul diferit al culturii de unde vin cei doi producatori.

 

Sustin ce a scris B374. Armura all the way indiferent daca e vorba de o zi sau 1 luna dar in cazul meu fara tricou peste intrucat nu ma deranjaza sa fie la vedere. In opinia mea nu exista nimic mai bine ventilat fata de o armura buna [exista si aici cateva secrete] l si am purtat si inca mai port vestitele D3O acum doar de la mijloc in jos .

 

 

In alta ordine de idei vad ca gentile de la Enduristan nu se ridica la inaltimea asteptarilor, si mi-a mai dat cineva un review negativ depre ele. Pacat cel putin vizual arata cum trebuie.

 

Drum bun in continuare.

 

Ok inteleg chestia cu armura... si cand sunt 10 grade si ploua? Si nu mi spune ca stai si bei si ti bagi ceva in riding in conditiile alea :P

 

Nu ma plang de Monsoon (aprops am var. II care ar trebui sa fie imbunatatita) la cat costa as spune ca sunt the best deal for the moment. Taietura s-a produs de la cricul lateral al Anei. Eram in Istanbul si am vazut-o ca se dezechilibreaza, asa ca ce am zis... las c-o ajut eu. Am inaintat 2 m paralel cu ea si am apucat cauciucurile din spate cu intentia s-o tin. Bineinteles ca nu am reusit si am cazut amandoi unul peste altul.

Am vazut live Magadanuri-le si tre sa zic ca am fost impresionat. Acu intrebarea este tin oare de doua ori mai mult decat Monsoon ca sa reflecte diferenta de pret? Mai sunt si alte var de soft bagz dar mai scumpe si mai slabe as zice decat cele doua.

Monsoonurile desi s au taiat inca sunt 100% impermeabile si o sa le repar cu un pic Ducktape asa ca nu i panica.

As spune ca Monsoon are doar 2 puncte peste Magadan - abilitatea de a le monta fara rack si pretul.

 

 

 

IMG_0933.jpg
IMG_0936.jpg
Trebuie sa va opriti in Akçaabat pentru köfte, vine SMS-ul lui Ozgur. Si nu e un sfat pe care sa-l luam la misto. Deci crosetam orasul in cautarea adresei recomandate. Localul insa pare prea cu pretentii. Nu e de bugetul sau de halul in care aratam noi acum, dupa cateva zile de riding in praf si ploaie. Mergem mai la periferie, intr-un birt mai democratic, dar chiftele ni se par destul de asemanatoare cu micul nostru pentru a nu ne trezi cine stie ce emotii.
]
Turcia e scumpa - benzina la 2 euro litrul e cea mai costisitoare din lume, si nici mancarea nu e pentru buzunarul oricui - noroc ca nu cheltuim cu cazarea. Iar in seara asta pare ca vom avea parte si de ceva ploaie. Am mers cu norul in fata si am luat ceva picaturi pe spinare, nu ca ne-ar deranja, in costumele astea faine nici nu se simt. Lasam drumul principal in stanga si ne trezim intr-o Sri Lanka turceasca. In patria ceaiului. Drumul serpuieste in ritm cu raul printre culmi terasate. Trecem prin cateva sate in care mormane de frunze sunt stivuite si incarcate in camioane. Luminite sclipesc pana in varf de munte, anuntand cate o casa cocotata parca la pariu cu norii. Tirolienele leaga casele de drum, tesand o retea de transport pentru legaturile cu ceai. Si drumul urca si coboara, ca apoi din asfalt sa nu mai ramana decat pietris, si in final pamant, adica pe ploicica asta noroi. Iara prea osteniti ca sa mai orbecaim dupa ceva mai acatari, tragem pe dreapta, langa drum. N-au decat sa ne vada masinile care trec, n-are decat sa vuiasca involburata asta apa de munte, n-are decat sa cada bruma daca o vrea - e musai sa prindem si noi cateva ore de odihna.
IMG_0973.jpg
IMG_0976.jpg
Abia dimineata apreciem cu adevarat frumusetea neverosimila a acestei Turcii necunoscute. In catunul Potomya, incheiem periplul nostru prin patria ceaiului asa cum l-am inceput. Cu ceai din partea casei, oferit din toata inima de Murat, omul asta de isprava. In localul de alaturi luam o supa. Tanara, pe numele ei Açar, ne serveste cu un zambet. Nu-i asa ca e o fata buna? o lauda tata-sau, care ne umple farfuria cu varf si plesneste de mandrie cand facem poza cu fiica. Toata lumea cunoaste pe toata lumea aici, si daca nu plecam mai repede nu o sa mai plecam deloc, asa fain este. In plus, si urmele Anei de turca s-au reactivat in ultima saptaman, si daca ne uitam cu atentie, e limpede ca nici unuia dintre noi nu ar trebui sa-i vina greu sa se faca priceput prin partile astea.
IMG_0999.jpg
IMG_1007.jpg
IMG_1011.jpg
IMG_1014.jpg
IMG_1015.jpg
IMG_1023.jpg
Cum facem cale intoarsa la sosea, oprim des: sa cuprindem cu privirea muntele cu incretiturile lui in zeci de nuante de verde, sa mirosim aerul tare, sa ascultam muezinul care se tanguie dupa mila lui Allah din varf de cremene, sa admiram - fara sa ne scotocim dupa aparatul foto - silueta cate unei taranci care trudeste, cufundata pana la sale, in lanul de ceai, cu o palarie larga de pai pe cap si o basma inflorita innodata neglijent la gat. E o atmosfera de basm, si zumzetul masinilor ne trezeste din visare. Zgribuliti dupa o noapte rece, dar rumeni la fata dupa un somn linistit, ne avantam pe ultimii kilometri catre Georgia. Am auzit numai de bine, deci avem toate motivele sa bagam a cincea, si da-i!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari pentru perseverenta, curajul si modul vostru de a trai viata. Calatorie frumoasa si lipsita de incidente. Drum Bun !

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

IMG_0827.jpg

Avetii idee ce o fi chestia asta ? :scratch:

Edited by petrica

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...