nike Postat Februarie 1, 2014 Share Postat Februarie 1, 2014 (editat) Nu pot sa cred asa ceva!! Vorba lui Buggy, am mai vazut motocilete cazute / rasturnate la viteze mari si facute armonica cu un cadre apropiate de acest model de la 690, dar niciodata un cadru fisurat intr un asemenea hal. Bafta cu rusul si sudura pe care o va face, dar cum ai spus-o si tu, incep sa devin sceptic in privinta increderii acestui model renumit pentru o astfel de aventura. Bafta si continua expeditia fara stres, mai important este sa te simti bine nu sa stai cu idei austriece pe cap. Zairu va saluta si va ureaza drum bun! Editat Februarie 1, 2014 de ZaiR Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 1, 2014 Autor Share Postat Februarie 1, 2014 Nu pot sa cred asa ceva!! Vorba lui Buggy, am mai vazut motocilete cazute / rasturnate la viteze mari si facute armonica cu un cadre apropiate de acest model de la 690, dar niciodata un cadru fisurat intr un asemenea hal. Bafta cu rusul si sudura pe care o va face, dar cum ai spus-o si tu, incep sa devin sceptic in privinta increderii acestui model renumit pentru o astfel de aventura. Bafta si continua expeditia fara stres, mai important este sa te simti bine nu sa stai cu idei austriece pe cap. Zairu va saluta si va ureaza drum bun! Salutare Zairule si multam de urare. Eu nu am nici un dinte impotriva modelului de motocicleta, care e cea mai buna si performanta pe care am avut-o pana acum si care consider ca e Motocicleta pentru Aventura. Imi vine greu sa cred ca am avut ghionionul sa nimeresc acel cadru din nu stiu cate produse, care sa aiba un defect de fabricatie; desi intr-adevar si asta este una dintre ipotezele posibile. Cum eu nu am avut nici un incident cu 690-ul, a doua ipoteza ar fi ca fostul proprietar de la care am cumparat-o cu putin peste 1000 de km mi-ar fi ascuns un incident important. Am cumparat pana acum 6 motociclete: 3 din Romania, 3 din afara tarii noastre. Dintre toate, cu care crezi ca am avut probleme? Iti spun eu: cu cele doua cumparate second hand din Romania. Mai mult, motocicleta Tenere cu care am facut ce am facut in Africa, pe care am iubit-o amandoi si pe care am fost nevoit sa o vand pentru a-mi putea urma visul, este si ea victima unui fel de a proceda care este din pacate destul de prezent in piata auto-moto second hand de la noi. Nu-mi place sa arat cu degetul si nu ma plag, dar asta e o realitate. Legat de sudor, nenea pe care l-am gasit in Tynda nu a fost artistul de care un Trelis are nevoie. Consecinta fiind descrisa in urmatorul episod, care incepe mai jos: '''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''' Sa BAM sau sa nu BAM Davai omule, spune Max, nu e prima data cand vad cadru rupt. In spatiul unei secunde, banalitatea cu care Max trateaza situatia ma dezamageste. Ne uitam si pe partea cealalta. Simetric primeia, descoperim a doua fractura. Max continua sa palavrageasca. Am avut aici mai demult niste overlanderi din Australia care au patit acelasi lucru, zice. Sudorul meu le-a reparat cadrul si oamenii au ajuns intregi la destinatie. Insa confirmarea oficiala a dezastrului imi lasa o senzatie de greata. Odata dat totul jos de pe moto si cadrul complet expus, paranoia atinge cote maxime. Numaram nu una, ci cinci fracturi. Faimosul cadru Trellis! Pur si simplu nu-mi vine sa cred. Lucram in liniste – nimeni nu are chef de speculatii – si intre timp isi face aparitia sudorul, un gras la vreo 60 de ani, care arunca o privire super plictisita in directia mobrei de parca ar zice fir-ar, iar ma pune seful la munca in loc sa-mi vad in tihna de ale mele! Spre dupa-amiaza motocicleta e pregatita pentru sudura si plictisitul este deranjat din nou. E tarziu, prietene, o facem maine dimineata, zice. Dar cum dau sa ies pe usa, apare Max. Cum adica nu mai sudam, se ambaleaza rusul, unde-i Vasea? Pe la 5 seara eu cu inima indoita iar sudorul cu mutra acrita ne apucam, ambii impinsi de la spate, el de sef, eu de nevoie, sa reparam structura din crom-molibden. Heirupistic as zice, pentru o operatiune atat de delicata, dar nu am ce face. Decizia de a scoate jugul si cartusele de la suspensia fata – la insistentele lui Max – se doveste proasta, pentru ca ne dam seama ca nu avem cu ce sa fortam cadrul la pozitia initiala. In fine, reusim sa aliniem fracturile si sudorul incepe o treaba nu foarte estetica. Dar si el si Max ma asigura ca sudura o sa tina cum se cuvine si ca totul e sub control. Rezultatul final insa nu mi se pare convingator. Cu o sudura facuta cam de mantuiala, un travaliu de amploarea WR tocmai a iesit din discutie, dar incep sa ma gandesc destul de serios ca nici BAM-ul nu e o idee sanatoasa. Platesc cele 3000 de ruble care mi s-au cerut si ma sui in masina lui Max. Motocicleta ramane pe loc. La Sasha masa ma asteapta intinsa, cu voie buna, bere si atmosfera de familie care imi descretesc eficient fruntea. Dupa cina ma asez la calculatorul gazdelor, sa ma pun la curent cu ultimele stiri despre inundatii. Ma sfatuiesc cu Sasha si Natasha, ma perpelesc singur, incerc sa separ adevarul de stirile bombastice de pe internet. Dar m-am impacat deja cu ideea ca OSR nu e in carti si am hotarat ca e stupid sa incerc sa ma tarai ca melcul pana la Magadan si inapoi cu cadrul sudat numai ca sa bifez traseul pe harta. Intrebarea e: are rost sa tai din schema BAM-ul? Sa ma intorc deci pe asfalt, de-a lungul celor 3500 de km inutili pe care am venit sau sa ma aventurez pe drumul mai interesant dintre cele doua, pentru care am batut de fapt atata cale? Sa BAM, sau sa nu BAM? Soseste raspunsul lui Matthew —————————- Date: Thursday, August 22, 2013 5:45:09 AM / Subject: Re: Spot tracker Hey Dude, Very tempting, cheers for the offer but I don’t really fancy riding this 250 off road. It’s ok to potter along but it’s not that well maintained so dont want to risk it. I’m going to head to Vladi then take the train back to Ulan Ude. When do you plan on being in Irkutsk? Hopefully my bike will be repaired so I can meet you there. All the best Matty —————————- Dimineata ii dau vestea si Anei: —————————- Date: Friday, August 23, 2013 7:37:59 AM / Subject: Raliul UB Magadan – Update III 160km de offroad (drum de gravel da cu gropane) catre tynda si cadru s a rupt… este incredibil. —————————- Inapoi la Kamaz, observam o fisura care ieri ne-a scapat. Sudorul o repara pe loc, reasamblez motocicleta si Frankenstein porneste la prima cheie. Cei cativa kilometri de la centrul Kamaz pana la Sasha in batatura imi dau incredere; simt ca 690-ul si-a recapatat rigiditatea. In inbox ma asteapta un mesaj: —————————- Date: Friday, August 23, 2013 12:14:08 PM / Subject: Re: Raliul UB Magadan – Update III sunt ingrijorata de ce imi spui crezi ca tine moto sa faci Mag, BAM ul? dar mai departe…. americile etc? e aici si chris, cel care a mers pe Xchallenge-ul lui phil si el zice ca nu are rost sa astepti sa repare drumul spre magadan…. dar parerile sunt impartite cris intreaba ce s a rupt? ‘main chassis sau rear subframe’? am vazut ca ai comunicat cu colebatch si ca ar mai fi cineva pe traseu; ai grija de tine si bafta, ana —————————- Se pare ca inainte sa parvina stiri directe, oaza deja fremata de zvonuri. Lumea calatorilor e mica. Cat Ana a fost in Terelj, unul dintre paturile din dormitor a fost ocupat de Chris, cel care a imprumutat pana la Magadan Xchallenge-ul britaniculului Phil, cu care am petrecut cateva zile in Uzbekistan, de la intrebarea caruia s-a declansat incursiunea in Siberia. Phil a renuntat la Magadan pentru inima unei rusoaice care acum cateva saptamani i-a devenit sotie. In vremea asta, netulburat de ceea ce nu stiu – adica de ce se vehiculeaza despre mine si motocicleta mea in Ulaanbaatar – am luat intr-adevar contactul cu Colebatch, care tine gestiunea riderilor in miscare pe rutele din si inspre Rusia de est. Vlad, un roman expat in Moscova care a facut peste vara drumul invers, de la Magadan in capitala rusa este o alta sursa de informatii (aflu ca 2 zile a stat blocat pe Lena impreuna cu un prieten, din pricina ploilor si lucrarilor de interventie). Ar mai fi un canadian pe un XChallenge, la 900 de km de mine, in Yakutsk, ma informeaza Walter. La mine mai dureaza cateva zile de servisare, dar daca ma astepti in Tynda, imi scrie canadianul, am putea sa facem BAM-ul impreuna. Desi e limpede ca mai e inca putin si vine iarna, chibzuiesc ca e o idee buna sa il astept. Pana soseste canadianul hotarasc sa plec intr-un ride pe un drum destul de dificil incat sa pot testa reparatia mobrei. Aleg BAM-ul de est, care arata cam asa. Email catre Ana: ———— Date: Monday, August 26, 2013 7:52:23 AM / Subject: news acum plec in test pe east bam, sper pina la lacul zeya. probabil miercuri ma vad cu ed in tynda am lasat rucsacu si trailmaxurile la sasha sa le puna la tren. poate mai dau mesaj pe mail miercuri, ca ma intorc aici sa i salut. te iubesc, ———— Majoritatea celor care se hotarasc ca traverseze Siberia cu trenul aleg faimosul Trans-Siberian. Construita intr-o epoca in care tzarii nu vedeau nici un rost in a devia infrastructura prin sate paupere cu mujici pierduti in taiga, magistrala ferata strabate indiferent o zona vasta din Rusia, desfasurandu-se de la Moscova la Oceanul Pacific. Dar in vreme ce Trans-Siberianul a fost terminat prin 1916, undeva la nord exista o alternativa, un proiect inceput de Stalin si aproape terminat sub Brejnev prin ’91. Acesta este Baikal-Amur Mainline, adica ceea ce rusii numesc BAM. Linia de 4324km de cale ferata a fost proiectata sa devina o a doua artera vitala a Rusiei; in realitate incepe pe la doua treimi din distanta si se rataceste inspre nimic, de-a curmezisul unei zone putin populate unde o mana de orasele abia comunica prin cateva drumuri prost asfaltate. Trans-Siberianul s-a nascut dintr-o ambitie si continua sa se bucure de o alura romantica printre calatori; BAM-ul a crescut dintr-o utopie si drumul de-a lungul magistralei a nimerit in capul listei “de facut o data in viata”. Nu stiu care dintre cele doua destine intriga mai mult. 1-2 zile pe BAM-ul de est ma gandesc ca vor fi lamuritoare. Cu optimismul la cote maxime, fiecare dintre cei 80 de km de drum imi intaresc convingerea ca reparatia va tine. La prima mare trecere de rau dau peste o scena tipica. Cu cisterna blocata pana la brau in apa inghetata, soferul, inca un Sasha, ochii siniliu deschis rataciti in zare, pufoaica Adidas inchisa pana la nas, isi fierbe pe marginea drumului un al nu-stiu-catelea ceai. Evident Sasha nu are semnal la mobil si asteapta sa apara o masina sau cineva care i-ar putea da o mana de ajutor. Sporovaim, norii se aduna pentru o rapaiala. In loc sa ma apuc sa crosetez pod dupa pod mai departe, numai ca sa am ce sa trec inapoi, hotaresc sa ma intorc spre Tynda si sa dau alarma in primul catun, ca cineva sa vina sa il scoata pe Sasha din rau. 48 de ore mai tarziu gasesc in inbox un mesaj deja vechi. ———— Date: Monday, August 26, 2013 7:52:23 AM / Subject: news aici a sosit kurt, cel care a fost cu noah si a declarat ca ti a explodat motorul… lumea in oasis e pe panica se discuta ca nu e bine sa fii singur, mai ales anul asta cand sunt inundatii catastrofale in zona de azi dimineata rene ma preseaza sa ii vand DRZ ul; stiu ca esti in papuris, dar…. te rog dc ai cum, sa imi raspunzi ana ———— Astfel aflu ca in Oasis se dezbat vestile de pe WR, OSR si BAM. Ana, la mijloc in viesparul de testosteron prea ingust pentru atatea harfe, a intrat la griji. De indata ce fac cunostinta, Kurt o sfatuieste pe Ana sa modifice airboxul DRZ-lui, pentru ca “asa bagi wheelie instant”. Discursul despre trickuri este intrerupt de un corsican cu informatia ca Ana e prietena lui John, cel care s-a gasit cu Noah si a plecat spre BAM. A, ala e terminat, zice Kurt, Noah mi-a scris ca tocmai i-a bubuit motorul. Panica. Te inseli, ii spune Ana, motorul avariat ii apartine lui Matt. Oricum KTM-urile astea sunt niste gunoaie, o tine americanul pe a lui. Controversa continua. Cum nimeni nu stie decat fagmente de adevar, zvoneria se ingroasa. Are cadrul rupt? intervine Chris. Gata, tre’ sa arunce mobra la gunoi! Cum, se duce singur pe BAM, zici? adauga englezul. John asta al tau e un iresponsabil si un nechibzuit. Genul asta de afirmatii o conving pe Ana ca trebuie sa plece mai repede din oaza. Pentru ca Ana nu e genul naiv care speculeaza la primul zvon, care pleaca urechea la primul ‘profesor’, care abandoneaza la primul atac. Vreau doar sa nu ascund faptul ca ideea de comunitate care se sprijina cu informatii si chiar cu gesturi concrete e doar unul dintre multele capete ale acestui balaur care alcatuieste lumea moto. Insa ca pe forumuri, ca si in oaza orice poate fi expert. Adevarul este, si toti care au fost acolo vor da din cap, cand esti in rahat pana la gat poti sa te lasi inghitit, sau sa iti inghiti scarba, si sa faci orice ca sa iesi. Si inchid paranteza. Canadianul din Yakutsk continua sa ma tina in sah, amagindu-ma ba ca pleaca spre Tynda, ba ca mai mestereste ceva la moto… Asta imi da ragazul sa rezolv cu Stop leak un por aparut in radiator, sa-mi refac stocul de duct tape si alimentarea de la Garmin. Prognoza meteo anunta 4 zile de vreme buna, dar noaptea temperaturile bat deja spre zero grade, iar cele diurne scad zilnic. Sunt constient de calitatea indoielnica a sudurii, dar nu vreau sa ratez BAM-ul. Nu vreau ca in lunile si anii de pareri de rau de mai incolo sa fac bucle catre acest moment, sa intorc cheia in contact si sa resuscitez sirul evenimentelor, sa-mi inghit mandria si grijile si sa incerc sa iau o alta hotarare. Mai bine o iau acum pe cea mai buna. Plec singur. Tastez catre Ana: ————- Date: Tuesday, August 27, 2013 7:57:52 AM / Subject: Re: more news!!! drumul la magadan e in lucru adica de la inundatii s au mai rupt bucati si autoritatile lucreaza la el – deci nu merita sa ma risc sa stau blocat cateva zile ptru un drum de gravel pina la magadan si retur. daca fac asta nu mai am timp de bam si as zice ca e mai interesant si mai challeging. PS daca nu luam sacu de dormit paralizam pina acum. … si cica spre magadan deja sunt -5 noaptea ————- Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
robertkiran Postat Februarie 1, 2014 Share Postat Februarie 1, 2014 Eu astept urmatorul episod pe site. Acolo chiar ne-ai lasat in suspans! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 1, 2014 Autor Share Postat Februarie 1, 2014 Eu astept urmatorul episod pe site. Acolo chiar ne-ai lasat in suspans! Lucram la urmatorul post, pina atunci sa ajungem si aici cu povestea la zi. Dupa ce pranzim impreuna, Sasha, Natea si Kostea ma imbratiseaza si ma conduc la iesire. Simt cum imi tremura carnea de anticipatie. In povestile cu super-eroi inceputul este intotdeauna tenebros: legenda se naste intr-o alee ingusta, sub un felinar stins, cu o arma la tampla. Un eveniment trist sau inspaimantator impinge un personaj oarecare intr-o directie neasteptata. La finalul paginilor devorate cu pasiune ne-am obisnuit sa gasim un deznodamant pozitiv. Plec sa il aflu pe al meu. Primii circa 200 de km stiu ca sunt in stare buna asa ca o iau usor; obiectivul primordial e sa ajung la destinatie. Nici un sat in pustia prin care serpuiesc paralele doua sine de fier indicand, fara sa le lege, orizonturi opuse. In loc sa-mi dea angoase, locul imi da energie. Incep sa apara zonele in panta, portiunile ingustate, grohotisurile si ravenele cascate de torentialele de peste vara. Doar manifestari timide a ceea ce va urma. Urmaresc terasamentul si albia de rau; uneori ma abat de la calea ferata virand pe drumul de camioane, rezultatul fiind ca la finalul zilei bifez alte zeci de poduri in diferite stari de degradare, cateva treceri de rau si alte cateva poduri de cale ferata. Nu stiu cine a stat sa le numere, dar cifrele oficiale sunt uluitoare: 4200 de poduri pe BAM! In noptile petrecute la Sasha am analizat track-ul Sibirky Extreme si mi-am marcat cu POI-uri trecerile mai importante de rau. Spre innoptate ma apropii de primul dintre ele. Apa involburata a raului Chilchi interzice trecerea. Fac cale intoarsa la bifurcatie si imi dau seama ca inainte sa pun cortul va trebui sa traversez primul pod de cale ferata. Bariere cu spike-uri pe jos obliga masinile sa treaca prin apa Odata podul trecut, adrenalina imi inneaca creierul. Soarele a apus intre timp, nu mai am decat sa pun cortul, sa mai arunc o privire inspre rau si pod si sa-mi savurez cina. Ca o adevarata mamica de Rusia, Natasha mi-a pus la pachet un borcan de varza calita cu carne, cateva rosii si o jumatate de paine. Rezumatul zilei 1: Tynda 12:00PM – BC1 17:15 275km Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 asteptam continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Pe la 3 dimineata ma trezeste frigul. Ma perpelesc pana la 5, cand simt ca nu mai pot sa stau la orizontala. Soarele apare dupa 8; in asteptarea lui ma ocup cu singurul lucru care ma poate dezmorti – un ceai fierbinte. Pornesc printr-un frig naprasnic, incotosmanat in tot ce am la mine. La niste zeci de km de orasul Yuktali, ajung la un pod si vad un UAZ-452 care opreste pe partea cealalta. Pasagerii coboara pe rand sa verifice cu pasul stabilitatea puzzle-ului de barne. Cand trec pe langa ei, cel mai tanar imi raspunde la salut. Otkuda, ma intreaba.S’Romanie, ingaim, si in secunda doi aud: ce dracu’ cauti pe aicea romane? Hait! Aflu ca tanarul e moldovean de-al nostru de pe langa Chisinau si ca lucreaza la compania de cale ferata. Moldoveanul (numele din pacate imi scapa) imi explica pe un petec de hartie cum sa ajung la singurul om care ar avea benzina de vanzare in urmatorul oras unde nu exista benzinarie oficiala. Pe drum e cam asa: Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 moaaaa. ... dar cel cu cisterna ramasa in rau a iesit de-acolo? au venit ajutoarele pe care le-ai chemat? cum naiba l-au scos? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 moaaaa. ... dar cel cu cisterna ramasa in rau a iesit de-acolo? au venit ajutoarele pe care le-ai chemat? cum naiba l-au scos? Probabil ca cei de la exploatarea forestiera la care am dat alarma au plecat spre el cu un camion si au reusit sa l scoata cumva. Asa cum am "patit" si eu, in Rusia cand cineva e la ananghie sigur ii sare altcineva in ajutor. ________________________________________________________________________________________________ In urbea cu pricina, mai intai imi refac proviziile, si abia dupa aia incep sa intreb de adresa. Sunt reperat de Volodea, un rusnac trecut de 50 de primaveri, abtiguit, bine dispus, la volanul unei dubite. Benzin iesti? ii arunc, si Volodea imi face semn sa-l urmez. Trecem mai intai printr-o curte plina de barci unde nu e tipenie, apoi ne abatem sa-i culegem un tovaras si in fine esuam undeva in varful unui deal, in fata unei bojdeuci care se arata a fi chiar locuinta si benzinaria ambulanta a celui recomandat de moldoveanul meu. Totul bine, numai ca respectivul nu e acasa. Insotitorii mei se apuca sa traga de usa si sa bata in obloane, ceea ce determina un vecin sa se deranjeze pana la noi cu informatia ca stapanul casei e plecat, dar ca vine numaidecat. In asteptare ne consolam cu un festin pe capota dubitei, la care eu contribui cu clasicul sprot afumat, iar rusii cu doza de vodca.Problema nu este primul shot, ci lupta sa refuz urmatoarele zece, pana cand sticla ramane mai uscata ca Gobi. Dupa ce negustorul de benzina isi face in fine aparitia, alimentez si gasesc ca nu sunt altii mai nimeriti decat betivii mei sa ma conduca la chioscul unde pot cumpara o sticla de vodca. Taria e un fel de asigurare – dupa sfatul lui Walter – ca urmatorul paznic o sa ma lase sa trec peste pod. BAM-ul e noapte si zi: fiecare portiune e menita sa ma opreasca din drum cu o schema diferita. Trebuie sa stau cu ochii in patru. O balta ma prinde nepregatit; ori diavolii albastri din Hadesul mongol, ori amicii mei cu dubita de deaunazi, dar cineva a lasat de curand transee adanci pe fundul malos. Derapajul ma trimite in S-uri de-a lungul piscinei de 50 de cm adancime; cumva inchei executia la verticala, la un pas de boscheti. Asta e unul dintre ghionturile de teama pe care mi le da BAM-ul. Pentru ca sa inec ceva cu atata electronica pe el ca un 690, poate fi aici echivalent cu sfarsitul. Urmeaza o trecere de rau inselatoare: cativa zeci de metri latime, apa limpede, pietris alunecos pe albie. Pornesc GoPro-ul si ii dau drumul. Baldabacul ma anunta ca ma scufund in rau si imi aminteste tardiv si ca efectul de lentila face ca adancimea reala fata de cea pe care o estimezi cand vezi un rau cu apa cristalina e considerabil mai mare. Desi sunt in picioare, apa mi-a ajuns pana la jumatatea gambei; in loc sa raman calm si sa tin trasa, abdic in directia unei zone semi-solide, un fel de insulita napadita de lastari. Ma reculeg, si continui cativa metri, dupa care ma retrag in defensiva si imping pur si simplu motocicleta impotriva curentului si apoi afara din rau. Cand ajung la casuta portarului care vegheaza peste raul Olykoma, bariera e pusa. La auzul motorului, omul vine sa ii dau darul si imi face semn sa astept. Il aud cum da prin statie intrebarea, si imediat urmeaza semnul ca pot sa trec. In zona de pietris de marmura, riscul sa ma blochez in strat e ridicat. Prefer suita de sleauri prin padure, trecerea standard de rau si zona nisipoasa prin care ajung la liziera, dar aici descopar ca raul pe care tocmai l-am traversat este doar un tributar. Adevaratul rau, Imangra, e imens – nu pot sa trec pe aici. Sunt nevoit sa refac traseul, sa gasesc o bifurcatie, sa urc pe terasament si apoi pe podul de cale ferata. Bifurcatia isi indeplineste mizerabil functia – este poate cea mai adanca zona mlastinoasa, una dintre baltile din serie inghitindu-mi fata cu tot cu lumini. Pentru o clipa imi imaginez cum in sfarsit ma voi scufunda, dar in secunda urmatoare dau cu roata de teren solid. Ceferistii de dupa pod ma intreaba cat e ceasul Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 nu e jucarie ce vad si ce citesc... pana acum -prin comparatie- parca a fost o plimbare in parc, ce am citit la voi, inclusiv Africa... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
tavibasca Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 Unde nu te astepti dai de romani.....drumuri bune sa ai in continuare astept urmatoarele postari... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 nu e jucarie ce vad si ce citesc... pana acum -prin comparatie- parca a fost o plimbare in parc, ce am citit la voi, inclusiv Africa... BAM-ul nu e pt. cei slabi de inima asta e clar; dar nici Ekok-Mamfe sau 3000km de DRC . Asa cum amicul Colebatch bine spune, daca nu suferi un pic, nu e adevarata aventura . Unde nu te astepti dai de romani.....drumuri bune sa ai in continuare astept urmatoarele postari... Suntem peste tot!!! Mai ramane sa incepem sa ne si iubim intre noi si atunci lumea o sa devina "locul nostru de joaca" iar evreii mici diletanti . Nu stiu daca ti mai amintesti ca si in Africa am avut niste intalniri d'astea de gradul III inclusiv una despre care nu am povestit pe blog dar despre care o sa amintim in carte. _______________________________________________________________________________ Frigul ma incetineste foarte mult, iar soarele se stinge cu viteza. Din cand in cand trebuie sa opresc si sa dansez ca apucatul in jurul mobrei, ca sa imi pun in miscare sangele din picioare. Cel mai neplacut e sa trebuiasca sa tot intru si ies prin apa, in aerul care e la fel de limpede si la fel de taios ca diamantul. Daca diseara nu gasesc o incapare in care sa ma dezbrac, nu cred sa ma pot incalzi suficient cat sa pun geana pe geana. Dupa amiaza ajung in orasul Olekma si pentru ca nu exista benzinarie, niste pustoaice pe scuter ma conduc la statia de pompieri. Iti fac rost de benzina, imi zice Kostea, dar maine dimineata. Mai tarziu ma lamuresc ca omul e de garda si de abia in zori ar putea sa-si paraseasca postul si sa se repeada de acasa cu bidon din rezerva lui de combustibil. Intreb de gastelnitza si toti trei pufnesc in ras: nu exista gazda pe aici, dar, si Kostea imi face semn catre usa care duce intr-o camaruta adiacenta, poti sa dormi la mine. Spre norocul meu peste noapte nu izbucneste nici un incendiu in oras, altfel de recunostinta ma tem ca as fi sarit impreuna cu Kostea in foc. In statie insa se face suficient de cald incat cizmele si cortul insirate fleasca langa ZIL-ul pompierilor se usuca aproape integral pana in zori. Rezumatul zilei 2: BC1 5:30 – Yuktali 9:30 – Pompieri in Olekma 14:30 225km; Poza de grup dimineata cu seful garnizoanei. Nu contenesc sa apreciez lipsa oamenilor intre localitati; pe de alta parte, fiecare asezare din Siberia pare un recipient cu esenta a tot ceea ce ne face dor si nevoie de spiritul uman: caldura, compasiune, altruism. Mi-e destul o picatura ca sa-mi refac toate rezervele de energie. La una dintre treceri dimensiunea bolovanilor ma ia prin surprindere si KTM-ul gusta din rau. Noroc ca perioada anului e propice: cotele apelor sunt scazute. Scenariul enduro al zilei continua pe masura 690-ului sau a altuia de-o teapa: poduri prabusite sau de cale ferata, ‘fast gravel’ cu intervale nisipoase si poate cea mai dificila suprafata de rulaj de pe ruta – pamant batatorit cu pepite de granit de pana la 10 cm inaltime (‘rough gravel’). Ori le treci in viteza riscand sa iti defectezi suspensia (daca nu ai o suspensie mai buna) sau abordezi cu viteza moderata si ochii in patru la cataroaie (ca pe Marsabit-Moyale). Eu, cu cadrul lipit cu scuipat si mobra echipata cu suspensia de fabrica, este limpede cum am procedat. Cu dezavantajul ca fiecare piatra se simte in ghidon. Din a treia zi de condus in felul asta durerile de incheieturi sunt infioratoare, dar cum spune si colegul Walter, “you have to suck it up, princess”. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 Am incercat, privind pozele, sa imi imaginez de ce drumul este tinut in asemenea hal... Nu am reusit. Poate pentru ca drumul, de fapt, este cel de cale ferata? Dar chiar si asa, podurile acelea par neintretinute din vremea lui Stalin... In fine, e uluitor... Dar si mai uluitori sunt oamenii de-acolo iar tu povestesti foarte frumos despre ei. Poate si alti cititori sunt curiosi sa afle cateva date despre BAM: http://en.wikipedia.org/wiki/Baikal%E2%80%93Amur_Mainline Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Din Chara merg in Old Chara, cu gandul sa ajung la dunele de nisip. O mlastina ma intoarce din drum la fix cat sa gasesc un cui infipt ineficient in cauciuc. Pe malul lacului Leprindo indur cu greu inca o noapte de cancer. Trebuie sa incerc sa ma grabesc pe timpul zilei. Pacat, caci e tare frumos pe aici. Rezumatul zilei 3: Olekma 7:40 – Old Chara 12:30 – Novaya Chara 13:30 – BC2 pe malul lacului Leprindo 16:00 296km Rezist la orizontala pana la 4, cand imi fac fiertura salvatoare, indulcita cu cateva picaturi din sticla pe care am pregatit-o pentru paznicul urmator. Ceai cu rom la gamela, ca in tabarele din copilarie. Ca un adevarat cercetas, imi moi indexul in gura si testez vantul care imi scutura binisor cortul. Lampa frontala ilumineaza un deget care pare sa fumege. Soarele topeste bruma si incet ma pun in miscare. Zilele nomade in Siberia sunt glorioase, pentru ca sunt limpezi ca cristalul. Inteleg de ce multi si-au cautat refugiu unde Revolutia care s-a nascut 6000 de km mai la vest a ajuns mai tarziu decat internetul. Pe langa refugiatii politici si cei impinsi de devotamentul pentru solitudine, taigaua e o gazda regretabil de intelegatoare cu tantarii care ii sunt fara indoiala imigrantii cei mai nesuferiti. Ma consolez cu peisajul care e uneori ca in seara asta: prea grandios ca sa ingaduie altceva decat contemplare si mutenie. Sublim. Din trei culori modeste: albastru, negru si verde, taigaua naste un univers cu nuante de care ochiul ramane sedus. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 super, asteptam continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Supravietuiesc noptii polare si urmeaza trecerea peste raul Kuanda, unde Kim si Noah, alungati de paznic, au fost nevoiti sa inchirieze o duba care i-a trecut prin rau. Dar casuta portarului e abia pe partea cealalta; daca imi reuseste planul, nu vad cum ar putea sa ma intoarca din drum. Sincronizarea e perfecta: cu 2-3 km inainte de pod aud si imediat vad marfarul salvator in oglinzile mele retrovizoare. E permisul de libera trecere peste pod. Ta na naa! Las trenul sa ma depaseasca si cu tema Mission Impossible in gand, accelerez in trena ultimului vagon. La intrarea pe pod ma pozitonez pe cei 30 de cm. Marfarul acopera sunetul motorului meu. Cand ajung in raza paznicului, ii dau gaz pe langa el si sar de pe pod inapoi pe terasament. Strigatele lui disperate ma lasa indiferent, cascadoria mi-a reusit. Ma indepartez fredonand melodia din film, in bubuitul tobei Akrapovic. Urmaresc pe GPS: arata ca Vitim, este pe unde ar trebuie sa fie Vitim – am ajuns deja lafaimosul pod? Ma bantuie din Uzbekistan. O orizontala de 2,5 metri latime si 570 de metri lungime suspendata la mai mult de 15 deasupra raului. Minutele ramase imi intensifica pulsul. S-au inregistrat recorduri de viteza, a aparut “Vitim Bridge club” in semnaturile unora de pe adv – Vitimul e una dintre probele clasice pe BAM. Opresc sa ma reculeg cateva secunde. Pun contactul, bag 1-a, ii dau, bag a doua, ma ridic in scarite si doua curbe mai tarziu am intrat pe Vitim. Pe prima portiune merg intre plankurile batute de-a lungul podului. Un crampei de secunda simt ca laterala anvelopei rade lemnul, dar ma redresez si sar peste zona urmatoare care are circa doua palme inaltime (un fel de speed bump racordat grosolan la suprafata orizontala), dupa zicala “cand nu sti ce sa faci, da-i gaz”. La un moment dat aud un bip: sa stii ca s-a oprit gopro-ul. Calculez ca nu-mi arde sa trec de trei ori Vitimul ca sa-l trag in film si opresc. Fir-ar sa fie, de fapt camera functiona. Respiratia imi e domoala ca in apnee si percep amplificat bazaitul accesoriilor. Redemarez; nu aveam in plan oricum sa bat nici un record. De partea cealalata sentimentul de bucurie, chiar daca nu e nimeni cu care sa-l impartasesc, e deplin. Desfac un borcan de muraturi si o conserva de sprot afumat si dupa cele 30 de minute de gustare o iau din loc. La caderea noptii regasesc bolta atat de instelata incat chiar daca am o camera decenta la gazda, nu ma indur sa inchid ochii si sa adorm. Rezumatul zilei 4:Leprindo 6:36 – Taksimo GH 13:20 202km; A cincea zi debuteaza cu tripticul taiga, liniste, ceata. Deja m-am obisnuit sa am singuratatea drept fidel companion. Incep sa cred ca era necesara, pentru ca dialogul nu ar fi putut sa contribuie cu nimic la experienta. Pornesc devreme din Taksimo, dar injur copios segmentul de 200 de km pe care revine schema cu pamant batatorit si bolovani (rough gravel). O noua succesiune de poduri rupte si drumuri asisderea imi fac o foame de lup. Mai scap o data mobra in apa, dar fara urmari. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gms245 Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 Superb! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Dar cand ies de pe ultimii 180 de km de nisip si pietris, regret reintalnirea cu asfaltul. Noaptea trecuta mi-am dat seama ca m-am miscat mai repede decat ma asteptam, si i-am cerut Anei, care e in drum spre Baikal, sa imi trimita prin SMS coordonatele GPS ale locului in care va campa pe Olkhon. Vreau sa-i fac o surpriza insa, i-am scris sa nu ma astepte acolo mai devreme de sapte zile. Raman in Severobaikalsk; cat dau o tura de oras si imi cumpar de-ale gurii, aflu ca in Rusia notiunea de tarif single se refera la dimensiunea patului in care dorm eu, si nu a impiedicat receptia ca intre timp sa-mi atribuie un coleg de camera. Un rusnac slabanog savureaza un omul afumat de Baikal si un PET de 2 litri de bere cu televizorul pe mute. Camera miroase a afumatoare. A doua zi dimineata ma pun din nou in miscare. Putine ceasuri mai tarziu, o senzatie familiara imi coboara ca un vitriol inghetat in picioare. Cadranul arata doar 80 de km din Severobaikalsk. Cu un presentiment sumbru, opresc, descalec, si inspectez cadrul. A crapat din nou. Doar pinii eterni de la orizont imi calmeaza cat de cat furia. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 asa...cadrul... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Buggy Postat Februarie 4, 2014 Share Postat Februarie 4, 2014 mda din pacate KTM ul se dovedeste inca o data o motoreta performanta si nu asa fiabila...dupa parerea mea la ritmul impus nu avea voie sa cedeze ,poate o rupatura sa zicem dar nu in halul asta...oricum asteptam continuarea... PS: ce inaltime are ANA?...ms anticipat ...bafta Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Februarie 4, 2014 Share Postat Februarie 4, 2014 Imi place cum ati inceput sa vedeti lumea si ce se intampla in ea. Se vede (pe langa talentul literar ) si faptul ca nu ati trait, calatorit si numarat kilometri degeaba (sau pe bani). Se zice ca viata e o calatorie - si se pare ca voi o faceti 'cum traba'. Respect, si la cat mai multe experiente in continuare! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
sprike Postat Februarie 4, 2014 Share Postat Februarie 4, 2014 (editat) salut mrwwwhite; -poate o sarma infasurata in zona de ruptura a cadrului poate sa fie o reparatie temporara pana ajungi la urmatoare destinatie; - am patit-o cu un prieten la tara; cadrul s-a fisurat iar solutia a fost sa il prindem cu sarma infasurat de mai multe ori ca sa puteam ajunge pana la o asezare umana Editat Februarie 4, 2014 de sprike Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CipriAT Postat Februarie 8, 2014 Share Postat Februarie 8, 2014 (editat) Bam..Bam...Bam... Super tare acum am reusit sa ajung si eu la zi cu cititul, de vreo 2 zile bag fara incetare:) si acum sunt ca un narcoman... mai vreau un pic... Felicitari maxime!!! Si astept ca un copil mic in fata calcularorului sa vad ce ai mai facut cu cadrul rupt.... Hit the road Jhon!!! )) Editat Februarie 8, 2014 de CipriAT Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
chopperman Postat Februarie 10, 2014 Share Postat Februarie 10, 2014 (editat) Nu inteleg cum se poate rupe cadrul unei astfel de motorete. Hai, un subframe poate, de la greutate and shit... Editat Februarie 10, 2014 de choppermaniac Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 13, 2014 Autor Share Postat Februarie 13, 2014 asa...cadrul... Vine, vine... mda din pacate KTM ul se dovedeste inca o data o motoreta performanta si nu asa fiabila...dupa parerea mea la ritmul impus nu avea voie sa cedeze ,poate o rupatura sa zicem dar nu in halul asta...oricum asteptam continuarea... PS: ce inaltime are ANA?...ms anticipat ...bafta Pai sincer fractura asta asa severa tot de la o (micro)fisura trebuie sa fi plecat. Odată o bara rupta structura a început sa cada precum un castel de cărți. Mai nasol e ca toată fata se mai susținea doar in barele superioare deci sa mi fi rupt gâtul sau măcar un picior ar fi fost foarte posibil dacă aveam ghinionul sa mai continui drumul in starea aia. Daca ar fi sa speculam in continuare, intrebarea se pune dacă (micro)fisura a apărut datorită unui incident in care a fost implicată motoreta la primul proprietar (in primii o mie si ceva de km ai motocicletei) sau in procesul de fabricație. Din folosit motocicleta in mod "normal" oricât de entuziast este riderul si având in vedere participările la Dakar ale acestui cadru (cadrul de 690 este 95% identic cu cel de 690 Rally Factory Replica sau 450 Rally Factory Replica) este greu de prevazut ca o fractura de genul asta sa se întâmple. Ana are 1.55m înălțime Imi place cum ati inceput sa vedeti lumea si ce se intampla in ea. Se vede (pe langa talentul literar ) si faptul ca nu ati trait, calatorit si numarat kilometri degeaba (sau pe bani). Se zice ca viata e o calatorie - si se pare ca voi o faceti 'cum traba'. Respect, si la cat mai multe experiente in continuare! Multumim, Tija! Este, as spune destul de dificil ca dupa o asemenea experiența sa nu evoluezi in niciun fel. Iar motivul pentru care o facem publica este de a încuraja lumea sa facă acest pas. Numai asa avem o șansa de a schimba ceva in societatea in care trăim. Aceasta schimbare începe in fiecare dintre noi cu o decizie. A noastră a fost de a ne urca pe o motocicleta si de a pleca in Africa. salut mrwwwhite; -poate o sarma infasurata in zona de ruptura a cadrului poate sa fie o reparatie temporara pana ajungi la urmatoare destinatie; - am patit-o cu un prieten la tara; cadrul s-a fisurat iar solutia a fost sa il prindem cu sarma infasurat de mai multe ori ca sa puteam ajunge pana la o asezare umana Asa este Sprike, este o soluție buna pentru a avansa din câmp. In cazul meu am descoperit fractura prima data intr un oraș deci am reușit sa ma târâi pana la sudor cu viteza redusă. Bam..Bam...Bam... Super tare acum am reusit sa ajung si eu la zi cu cititul, de vreo 2 zile bag fara incetare:) si acum sunt ca un narcoman... mai vreau un pic... Felicitari maxime!!! Si astept ca un copil mic in fata calcularorului sa vad ce ai mai facut cu cadrul rupt.... Hit the road Jhon!!! )) Pentru mine a fost mai de graba BANG, BAM, BANG Multumim ca ne urmărești CipriAT! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.