Moroccan Adventures 2014

[ADVRadu]

Sa nu se inteleaga ca as avea ceva impotriva gentilor lu Colebaci' [as putea cârti ca sunt cam mari] dar sa si le duca singur. )

 

Cu marimea cred ca rezolvi, ca le poti comprima. Sunt cu adevarat mari la pret eventual. Ce poa' sa bage in ele de costa 450e o pereche de genti de textil?!? Armura de kevlar?!? Nu cred...

Nu zic ca nu sunt bune, dar...e prea mult marketing. Asa ca bine zici, mai bine sa si le care singur .

 

Si ca tot am facut destul hijack, ceva poze mai puneti si voi?

[ERU]

Cu marimea cred ca rezolvi, ca le poti comprima. Sunt cu adevarat mari la pret eventual. Ce poa' sa bage in ele de costa 450e o pereche de genti de textil?!? Armura de kevlar?!? Nu cred...

Nu zic ca nu sunt bune, dar...e prea mult marketing. Asa ca bine zici, mai bine sa si le care singur .

Sa stii ca nu gresesti prea mult cu kevlar-ul. Are printre straturi si ceva materiale din care se fac vestele antistab-ing ca sa ii adauge un grad de protectie anti hoti. Adica teoretic nu ti le taie unu cu un cutter in 10 sec.

 

 

Si ca tot am facut destul hijack, ceva poze mai puneti si voi?

 

Mai ai punem si poze, dar mai spre we cand ajung acasa.

[Galen]

La asemenea ture lungi gentile/lazile laterale sunt obligatorii pentru muritorii de rand (neasistati de elicopter ). In primul rand pentru o mai buna repartizare a masei bagajelor. Eviti insa sa pui chestii sensibile la apa, asta daca nu vrei sa te chinui cu huse impermeabile. Controversa textile versus ladoaie va mai continua mult si bine, ambele au avantaje si dezavantaje.

 

Ladoaiele sunt mai incapatoare si etanse, deasemenea pot fi securizate, dar transforma mobra in "transatlantic". Textilele nu te deranjeaza mai de loc, nu maresc sensibil gabaritul si rezista la trante, nu te pun in fata unor probleme nasoale de "tinichigerie" sau mai grav suporti deteriorati.

 

Personal am optat definitiv pentru textile. Mancarea, pelerina de ploaie si altele de prim uz in tank-bag, haleala "long life" schimburile si chestiile de valoare in topcase, chestiile grele conserve de ex. inclusiv scule si piese in gentile laterale. Dar si lucruri utile "la minut" in compartimentele mici.Gentile textile trebuie sa fie facute din cordura. Dupa ce le iei, le dublezi cusaturile cu ata cat mai tare pentru a rezista ca lumea la socuri sau trante.

Editat Octombrie 25, 2014 de Galen

[b374]

scuze de intermezzo, dar:

 

La asemenea ture lungi gentile/lazile laterale sunt obligatorii

 

discutabil. stiu vreo 2 cu vreo 4 ani numai de ture lungi cu rollbag

 

Ladoaiele sunt mai incapatoare si etanse,

 

am dubii ca niste lazi ies mai incapatoare decat advspec extinse la maxim cat sa mai fie waterproof.

 

Gentile textile trebuie sa fie facute din cordura. Dupa ce le iei, le dublezi cusaturile cu ata cat mai tare pentru a rezista ca lumea la socuri sau trante.

 

daca n-au cusaturi rezistente, nu le iei... parerea mea.

[ERU]

Day 10 [11 aprilie]

 

Ma trezesc primul si pe cand ies din cort constat ca pasesc mai bine decat zilele trecute, dar [intotdeauna exista un dar] ma doare brusc si rau la anumite miscari. Probabil de la repriza de ieri de gimnastica la sol.

Ma apuc sa strang fara nici un chef, insa la cat de cald se face in doar 1 ora ma felicit in gand stand la umbra pt harnicia de dimineata.

Dupa un pic de chinuiala pt scos mobra la drum, lovim asfaltul pana in Tissint, de unde cumparam: apa, benzina si niste dulciuri [cam râncede inc azul meu].

 

 

De aici parasim asflatul si o luam spre "Valea Paradisului", despre care a aflat Alecu de la niste francezi cu 4x4 in campingul de la Merzouga. Ba chiar avem de la francezi si un track. Nici nu parasim bine asfaltul ca lucrurile incep sa arate din ce in ce mai bine:

 

Dupa iesirea din Tissint, au urmat niste bucati destul de rapide, care insa au fost intrerupte de o problema tehnica. Rulmentii de la roata spate a Transalp-ului au cedat, exact cand Alecu profetea ca o sa mai incepem sa avem probleme la mobre:

 

 

Valea asta, si cred ca vorbesc/scriu in asentimentul tuturor a fost unul din cele mai frumoase locuri din tura noastra marocana.

» Post actualizat in 27 Oct 2014 21:14

Chiar la inceputul vaii ne-am oprit la o carciuma chiar la intrarea intr-un sat:

 

Straduta principala care strabatea satul si incepea sa urce prin vale era pe alocuri asa de ingusta ca am avut evoie sa patinez amreajul ca sa ma inscriu in curbe, din pacate nu prea am poze insa sper ca va completa Ramish.

 

Editat Octombrie 27, 2014 de ERU

[b374]

buey... da' ce ti-am zis? cum Tiznit? No Plage Blanche?

[ERU]

Track-ul asta minunat, ne urca spre creste unde ne si oprim sa mancam ceva ca amai apoi dupa o scurta coborare sa se opreasca destul de brusc in asflatul care duce la Taliouine.

 

 

Pe asfalt ne-am mai enterteinizat cu niste serpentine si in cele din urma am ajuns in oras, unde conform obiceiului am alimentat, am facut cumparaturi dar am si mancat o inghetata sau doua.

 

 

Dar nu am zabovit prea mult prin civilizatie intrucat deja soarele era catre asfintit iar noi nu prea stiam unde vaom gasi un loc de cort. Asa ca sarim in sei si o luam din loc. Locul de cort a fost intr-o albie temporara, insa eu am fost separatist si am dormit afara din albie. Cumva avantajele de a avea un cort de doar 1 kg vin si cu niste dezavantaje, in cazul de fata nu era selfstanding, deci depind de niste puncte fixe de ancorare.

 

Pe seara dupa o supa la plic se dezbate traseul de urmat. Evident ne indreptam catre ocean insa unde vom merge ulterior, mi se pare deadreptul dubios sa stai in cumpana intre Marrakesh si Toubkal, dar cumva seara se termina indecis.O sa mergem spre ocean, mama ce baie o sa fac.

» Post actualizat in 27 Oct 2014 21:27

Si track-ul :

Editat Octombrie 27, 2014 de ERU

[b374]

Pe seara dupa o supa la plic se dezbate traseul de urmat. Evident ne indreptam catre ocean insa unde vom merge ulterior, mi se pare deadreptul dubios

 

hmmm... miroase ca n-ati facut Plage Blanche. Blastemie.

[ERU]

hmmm... miroase ca n-ati facut Plage Blanche. Blastemie.

 

 

De ce vrei tu sa spoilezi topicul ? Sa stii ca eu unul m-am gandit mult pana sa se ia decizia cu Plage Blanche, adica mna piciorul muci , daca primesc cado' si-o clavicula rupta om m-am facut.

[Ramish]

11 aprilie

Am câștigat ceva experiență și viteză, în ultimele zile, în ceea ce privește împachetarea căsuței noastre. În timp ce Alecu mai verifică încă o dată starea tehnică a africanei, eu strâng cortul, fac bagajele. Suntem aproape gata de plecare. Un mic detaliu doar, Sebi încă doarme. În cele din urmă reușește sa recupereze întârzierea și ne putem începe dimineața prin a scoate motoarele din nisip.

 

 

Câțiva metrii de nisip și suntem înapoi pe drumul de asfalt ce duce spre Tissint, de-o parte și de alta a drumului o mare de nisip și piatră. Pe măsură ce ne apropiem relieful se schimbă, Tissint-ul e așezat la baza crestelor mai înalte ale Oued-ului Tissint. Oprim la un colț de stradă pentru micul dejun. Coca cola și dulciuri găsim la un chioșc în fața căruia câțiva copii joacă fussball. Sprijinim un gard, savurăm doi biscuiți, râncezi în cazul lui Eru, contemplăm pentru câteva clipe peisajul și orășelul in plină forfotă, iar băieții cumpără câteva bidoane de benzină.

 

 

 

Cu plinul făcut, trecem de cealaltă parte a crestelor și ne continuăm drumul de-a lungul oued-ului. Aici coloritul se schimbă în verde; palmieri, terase cultivate. Tăiem apoi valea și urcăm într-un platou cu praf, pâlcuri de arbuști și creste înalte de jur împrejur.

 

 

 

 

 

Gabi întârzie și când în cele din urmă apare ne anunță că ceva nu sună a bine, însă nu știu cum se face și ne vedem de drum, dar nu pentru mult timp.. Rulmenții de la roata spate sunt praf. Eveniment cu ocazia căruia ne implicăm cu toții la diferite nivele în mecanică, filmări și interviuri sau pur și simplu gură cască, aruncat cu pietre. Tocmai când ne gândeam că ziua e compromisă și făceam planuri de întoarcere în oraș pentru a căuta rulmenți, Luci salvează situația cu un rulment norocos și de dimensiuni favorabile roții lui Gabi.

 

 

 

 

 

 

O jumătate de oră mai târziu suntem din nou la drum și ne îndreptăm spre o altă vale. Vallée d'Aguinane, una dintre văile de-a lungul căreia se cultivă șofranul. Francezii ce-i întâlniserăm la Merzouga ne sugeraseră să nu ratăm această vale și acum înțelegeam de ce. Cum intrăm în orășelul Aguinane valea se îngustează și suntem înconjurați din toate părțile de creste terasate, iar terasele sunt toate verzi, cultivate. Casele par a crește din bolovănișul văii și blocurile de stâncă în care au fost săpate drumurile de acces, și toate par a veni de-a valma peste tine. Iți cam taie respirația.

 

 

 

 

Osteniți de drum și amețiți de foame, dar mai ales de priveliște, tragem la un auberge. Mâncare nu e, iar auberge-ul e închis. Mă rătăcesc pe niște scări, de împrăștiem printr-o curte și în cele din urmă zăresc pe cineva pe terasa unei case. Ni se dă drumul sus la terasă unde e amenajat un cort berber și de unde putem admira întreaga vale. Cafea și „aser limon” (am aflat ca așa trebuie să cerem fresh de portocale).

 

 

De aici urcăm printre case și palmieri ce se apleacă peste noi, pe un drum îngust și tot mai abrupt. Șerpuim pe drumul săpat în creasta expusă, sprijinit cu piatră și lăsăm în urmă Vallée d'Aguinane. Ne oprim sus pentru o privire de ansamblu asupra văii și asupra vieții de aici. Cam incredibil locul ăsta.

 

 

 

 

 

 

Gata, ne-am pierdut printre creste. Doar piatră în jurul nostru, grămezi de bolovani și din loc în loc câte un sat. Apoi trecem într-o zonă plată și întinsă de pământ roșcat până să ajungem la asfalt. Peisajul e mereu în schimbare.

 

 

 

 

Spre seară ajungem la Taliouine. Sebi ne cumpără bomboane pe băț și ne potolim setea cu înghețată. Ne relaxăm la o terasă la șosea, Alecu e la cumpărături de ale gurii. Ceapă.

 

 

 

 

Iar asfalt. De o parte și de alta pereți abrupți, unde nu-s pereți abrupți sunt terase cultivate sau pământuri cultivate. Nu-i chip să găsim un loc drept cu iarbă care să nu fie o cultură de vreun fel. Zărim loc cât de cât drept doar într-o albie temporară, dar nu ni se pare cea mai bună idee. După încă 30 de minute de insucces campăm la vreo 50 de km la Taliouine spre Irherm, într-o albie temporară Nu mai e ca în deșert pe pietrișul din albie, dar oboseala e convingătoare. Seara se încheie cu supa la plic și discuții pe tema traseului nostrum. Cât timp mai avem, cât de departe putem ajunge? Am vrea cât mai departe.

 

[Galen]

Noroc ca rulmentul acela nu s-a uzat pana la limita de a iesi bilele. Asa ca a iesit afara cat de cat civilizat. Eu am scos recent unul cu flexul si dalta. Cam la 50 de mii te poti astepta sa schimbi rulmentii sa nu te pasca dandanaua cine stie pe unde. Bestiale pozele si normal bestiale locurile. Se simte deja regretul ca drumurile astea nu pot fi nesfarsite si ca din pacate la un moment dat, se da semnalul de intoarcere.

Editat Noiembrie 3, 2014 de Galen

[ERU]

Baiatu' de pe magar avea ultimul i phone... ))...?......

 

In rest ca de obicei totul la superlativ ...de frumos... )).......haideti ca nu vrem sa ne prinda iarna prin maroc...

 

 

Dupa cum ai vazut la inceputul RR-ului pe noi ne-a prins iarna in Maroc .

 

Pana la urmatorul episod 2 filmulete care sa mai descreteasca fruntile:

 

[cnairda]

[luccyus]

Cat de faina o putut fi valea asta,pe cararile alea inguste in serpentine......ne treceau ceva transpiratii.Ma uitam la cei din fata mea cu capul dat la maxim pe spate...moammaaaa unde trebuie sa ma catar, iar pe cei din spate degeaba i-as fi cautat cu privirea prin oglinzi, ei pot fi vazuti daca iau picioru drept de pe scarita, undeva sub scutul motorului.Enteresanta situatiune!

Ceva mai inainte de vaioaga asta urma sa imi testeze nervii - motopartza.incepea sa dea rateuri si murea motorul.Mai dau la automat,porneste, 150m,rateu, intrerupe, moare.Nu ma simt deloc bine sa stiu ca trebuie sa dau peste cap planificarile, sa pierdem timp si sa tin 9 suflete in loc. Ne scremem o bucata de drum pana la prima oprire cu tot grupul. Ce amar ar putea avea?Benzina este, dar nu se mai alimenteaza.Descopar filtrul de benzina cel nou de hartie, in care mi-am pus mare nadejde ca ma va scapa de carburatoare infundate, absolut uscat. Renunt la el si partza de mobreta incepe sa soarba cu sete dupa cum ii e obiceiul. Nu imi explic cum s-a putut colmata filtru ala.Am mai patit odata sa nu pot porni un motor tot din cauza filtrului de hartie, dar atunci era alta poveste: filtru a ramas fara benzina o perioada si dupa ce am alimentat pur si simplu nu trecea benzina prin hartia aia. Oricum m-am incadrat. Pana beutorii de cafele si cola si-au luat doza, am rezolvat furtunaraiele.De obicei mobra asta are grija sa nu-si arate durerile in mers, mai mult in pauzele de masa si inainte de culcare.Atunci pusca,crapa cate ceva.Acum, nu stiu, nu o mai putut tine dinsa-ntr-insa.

Multumim Ramish si Eru pt reimprospatarea memoriei.Asteptam cu maxim interes episoadele urmatoare.

[cristache]

Cred ca o solutie pentru a tine cat de cat filtrele in functiune ar fi un ciorap special care se pune peste filtru, sau un ciorap lycra, daca nu ai altceva...

 

 

 

 

 

,,,

[luccyus]

Cu filtrele de aer nu am avut probleme.Despre cel de benzina era vorba.

[cristache]

Cu filtrele de aer nu am avut probleme.Despre cel de benzina era vorba.

 

 

OK, valabila aceeasi chestie, pui un ciorap lycra pe palnie...noi am bagat benzina in Maroc, Kirghistan si mai ales in Tajikistan din bidoane dubioase de la oameni din curte si nu am avut probleme,,,

 

 

 

 

...

[ERU]

OK, valabila aceeasi chestie, pui un ciorap lycra pe palnie...noi am bagat benzina in Maroc, Kirghistan si mai ales in Tajikistan din bidoane dubioase de la oameni din curte si nu am avut probleme,,,

 

 

 

 

...

 

 

Oarecum exact asa s-a inatmplat. Nu mai tin minte acum numele orasului, undeva inainte de Merzouga unde toti vanzatorii din zona se uitau dubios la niste rokisti,anarhisti, satanisti de motociclisti care cautau sa cumpere dresuri de dama. Si n-aveau habar cati deni sa fie.

» Post actualizat in 13 Nov 2014 21:23

Day 11 [12 aprilie]

 

Ma trezesc dimineata si ma apuc de strans in liniste sa nu-i trezesc pe ceilalti. Cu ocazia asta constat ca in seara precedenta am indoit destul de tare scutul intr-un bolovan aflat in iarba. E periculoasa iarba asta marocana domne' bine naibii ca e rara.

Ne urnim cu o oarecare inertie desi azi e o zi interesanta, conform planului ar trebui sa ajungem la Atlantic. Insa nici nu plecam bine si avem o mica problema tehnica,

 

sa fiu sincer nu imi mai aduc aminte ce avea ST-ul dar oricum ceva minor, care a fost remediat rapid insa se pare ca obseala incepe sa se acumuleze astfel incat mobrele nu prea mai au chef de drum

 

 

ci de somn.

 

 

Dupa un pic de munca de lamurire si de promisiuni de stat la plaja le convingem sa o ia din loc, si incepem astfel un drum destul de lung, care se prevede a fi plictisitor de asfaltat, insa macar e virajat iar peisajele sunt superbe:

 

 

Insa nu apucam sa mergem prea mult si constat ca sunt doar cu Alecu iar in spate nu se mai zareste nimeni, facem cale intoarsa si aflam motivul inatârzierii, o pana de cauciuc

 

 

Banal.

 

Drumul continua sinuos catre Tafraoute insa la un moment dat

 

 

trecem peste zidurile ce imprejmuiesc cetatea iar in fata ochilor nise deschide o panorama din acelea care necesita obligatoriu o oprire cu multe poze. Din pacate pentru voi aveam obiectivul de 50 pe camera asa ca nu am facut decat cateva portrete:

 

 

Din fericire au mai facut si altii poze .

» Post actualizat in 13 Nov 2014 21:44

Oprim in Tafraoute la shoping: apa cu varianta ei Cola si cel mai important rulmenti:

 

 

Apoi la plecare ne intalnim cu o veche cunostiinta:

 

 

sau cel putin asa parea la prima vedere, ii dam binete si parasim orasul cu dorinta clara de a face o baie in Atlantic, insa pana acolo mai avem de invartit rotile

 

 

Ei bine drumul catre Tiznit nu e chiar asa de asfaltat cum ne-am temut, ba mai mult sunt si zone unde "se pusca" iar asta presupune oprirea traficului si nici macar anarhistii satanisti nu pot trece. Dupa "o pauza" in plin soare si un nebun care nu-mi dau seama cum s-a prins el, ca aveam in bidoanele de Cola "apa de foc" si a venit sa ni le ia vitejeste, plecam mai departe, insa constat ca pe masura ce ne apropiem de Tiznit si evident de ocean temperatura scade si apare o pâcla dubioasa.

 

Mai facem o scurta oprie inainte de oras intrucat Africana lui Alecu a fost mai setoasa decat de obicei, clar e ceva cu mobrele azi nu prea mai au chef de drum. Mai oprim si in Tiznit sa adapam atât caii cât si calaretii si lovim asfaltul catre ocean. Plage Blanche here we come.

 

Oceanul e din ce in ce mai aproape. Ii simt deja mirosul amarui si la un moment dat il si vedem. Rulam pe soseaua de coasta, insa cumva vrem sa ajungem pana la mal, desi aici e faleza ne decidem "sa dam rockul la suspensii" si ce sa zic ne iese mai bine decat ne-am asteptat. Ajunsi pe mal evident camerele sar singure in maini :

 

 

» Post actualizat in 13 Nov 2014 22:00

Asa ca Plage Blanche ramâne pt alta data.

 

Momentan suntem fortati sa ramânem locului si sa ne despartim in acelasi timp, si anume Luci ramâne imobilizat la locul faptei iar noi restul cu arme si bagaje [inclusiv ale lui] ne aruncam pe cea mai apropiata plaja, aici Alecu si parca Sebi pleaca inapoi la Luci iar noi restul ne apucam de intins corturi si ridicat tabara. Iar dupa ce bifam task-urile astea urmeaza obligatoriu baie in ocean si infundat mobra in nisip [nu statea bine domne' mai trebuia mutata un pic]

 

 

Astfel dupa baie ma prostesc un pic cu mobra incercand sa o mut in fata cortului sa mai sparga din vant si dupa o incercare esuata chair reusesc si sunt mandru de mine. Nisipul asta de plaja imi e mult mai familiar si ma descurc binisor pe el, spre deosebire de ala din desert care mi-a dat infrângerea in repetate rânduri.

Intindem repede masa si apoi eu ma arunc in cort. Bate vântul si ma umple de nisip si de asemenea s-a si racit binisor afara. Pe seara apar si ceilalti flamanzi dar victoriosi. Mobra e ca si reparata. Iar Alecu pt ca nu se poate abtine mai surubareste un pic la Africana lui. Cred ca ii place nisipul in carburator. Bine aici nisipul este peste tot inclusiv in sacul meu de dormit.

 

Traseul de azi :

[klocky]

Foarte tare cea ce ati facut, dar ca si inspiratie pt. viitor, imi putei spune cum ar fi drumurile de coasta? In sensul ca sunt asfaltate, sunt sigure ... etc. In prezent sunt in dubii intre o ieseala in Maroc si o excursie in Scandivania. A, si inca ceva, puteti aproxima un buget in care te poti incadra pt. o astfel de plimbare?

Mersi

» Post actualizat in 24 Dec 2014 14:46

Foarte tare cea ce ati facut, dar ca si inspiratie pt. viitor, imi putei spune cum ar fi drumurile de coasta? In sensul ca sunt asfaltate, sunt sigure ... etc. In prezent sunt in dubii intre o ieseala in Maroc si o excursie in Scandivania. A, si inca ceva, puteti aproxima un buget in care te poti incadra pt. o astfel de plimbare?

Mersi

Am uitat sa specific faptul ca nu imi prea place off-road-ul, decat daca este absolut necesar, din cauza asta v-am intrebat despre stadiul drumurilor. Anul trecut am facut coasta dalmata, din Rijeka pana in Dubrovnik, asa ca am ajuns sa apreciez foarte mult mersul de-a lungul plajelor.

[Ramish]

Foarte tare cea ce ati facut, dar ca si inspiratie pt. viitor, imi putei spune cum ar fi drumurile de coasta? In sensul ca sunt asfaltate, sunt sigure ... etc. In prezent sunt in dubii intre o ieseala in Maroc si o excursie in Scandivania. A, si inca ceva, puteti aproxima un buget in care te poti incadra pt. o astfel de plimbare?

Mersi

» Post actualizat in 24 Dec 2014 14:46

Am uitat sa specific faptul ca nu imi prea place off-road-ul, decat daca este absolut necesar, din cauza asta v-am intrebat despre stadiul drumurilor. Anul trecut am facut coasta dalmata, din Rijeka pana in Dubrovnik, asa ca am ajuns sa apreciez foarte mult mersul de-a lungul plajelor.

 

Iti multumim frumos pentru aprecieri. Nu stiu daca suntem in masura sa apreciem drumurile de coasta in Maroc, majoritatea drumurilor batute de noi au fost piste.

Intr-adevar in zona stramtorii Gibraltar si a oceanului Atlantic am ajuns pe coasta, iar asfatul a fost foarte bun calitativ, de asemenea nu am avut parte de nici un fel de incident in trafic. Insa, in lungul plajelor noi nu am ajuns sa ne dam. Nu a fost timp.

Oamenii sunt foarte ok, prietenosi, politia nu opreste turisti pe motoare, cel putin noi nu am vazut pe nimeni oprit, iar noua ni s-au facut semne peste tot sa dam inainte.

[ERU]

Foarte tare cea ce ati facut, dar ca si inspiratie pt. viitor, imi putei spune cum ar fi drumurile de coasta? In sensul ca sunt asfaltate, sunt sigure ... etc. In prezent sunt in dubii intre o ieseala in Maroc si o excursie in Scandivania. A, si inca ceva, puteti aproxima un buget in care te poti incadra pt. o astfel de plimbare?

Mersi

Drumurile de coasta, sunt asfaltate bine din ce am vazut si din ce stiu/stiam dinainte de pe la alti oameni.

Un buget e greu de aproximat, depinde foarte mult de stilul tau de calatori. Noi am stat aproape tot timpul la cort. Am dormit si prin "hoteluri" cel mai ieftin cu echivalentul a 20 de ron, daca imi mai amintesc bine, dar arata a camin studentesc.

Vrei mai mult, se poate insa si banii sunt altii. Pe la "auberge"-uri de obicei arata bine si la multe din ele au si camping, chiar si piscina.

 

» Post actualizat in 24 Dec 2014 14:46

 

Am uitat sa specific faptul ca nu imi prea place off-road-ul, decat daca este absolut necesar, din cauza asta v-am intrebat despre stadiul drumurilor. Anul trecut am facut coasta dalmata, din Rijeka pana in Dubrovnik, asa ca am ajuns sa apreciez foarte mult mersul de-a lungul plajelor.

 

De la asfalt ca in palma la offroad e o plaja destul de larga de drumuri. Acu' am vazut ca ai VStrom, deci e clar ca offroad-ul iese din ecuatie, dar un drum mai laturalnic nu cred ca o sa puna stroama pe butuci. De obicei chestiile misto, nu sunt pe drumurile principale.

 

Orice ai alege multa bafta iti doresc.

[Ramish]

12 aprilie

 

 

Mă trezesc cu un zâmbet larg pe față “azi ajungem la ocean”. Am obsesia asta legată de ochiuri mari de apă; mari, oceane, vreau sa fiu in apropierea lor, sa le cuprind cu privirea si sa mă simt mic. Zona de coastă mi-o imaginez sălbatica si abruptă, spălata de apa albastră si înspumată. În capul meu imaginea e deja creată și nici nu mă gândesc că realitatea ar putea fi alta.

 

Azi nimic nu poate să meargă prost. Vreau sa ajungem la ocean. Cu gândul ăsta aproape o luăm din loc, aproape.. Mici probleme de echilibru și mici probleme funcționale ne mai cauzează o mică întârziere, dar e încă devreme și nu au cum să ne afecteze. Sunt voioasă.

 

 

 

 

 

 

Gonim pe plictisitorul asfalt, dar e dimineață și suntem plini de forțe proaspete. E liniște și peisajul e frumos. Fac un mic calcul de viteză de înaintare și kilometrii rămași până la destinație. Suntem în grafic, mă relaxez și mă bucur de tot ce văd în jurul meu. Bucuria îmi e de scurtă durată. În câțiva km rămânem doar noi și Eru, ăsta nu e un semn bun niciodată ) Facem cale întoarsă o bună bucată și îl regăsim pe Gabi de la Cluj cu o pană de toată frumusețea.

 

 

Ah, tot planul meu bine calculat se destramă. Mă resemnez, fie ce-o fi și plec să fotografiez floricele. Întârziem cam o jumătate de oră. Nimic ce nu poate fi recuperat.

 

 

 

Continuăm să înaintăm prin frumosul Anti-Atlas si drumurile lui sinuoase până ajungem deasupra Tafraout-ului, în inima provinciei Tiznit. Rămânem muți la ceea ce se deschide în fața ochilor noștri. E extrem de impresionantă, măreață, epitete, comparații ce nu-mi vin acum in minte, valea tăiată între crestele muntoase și zimțate. Fotografii și un moment de reflexie asupra locului în care am ajuns.

 

 

 

 

 

Coborâm de pe înălțimi în mijlocul Tafraout-ului care la prima vedere pare un orășel tipic marocan, însă e mai mult de atât. Faimos pentru construcția caselor sub, deasupra și în bolovanii ce s-au prăvălit în această vale, e într-adevăr deosebit ca arhitectura și peisaj. De asemenea campingurile sunt înțesate de turiști cu homecars, pe bună dreptate. E frumos, liniștit și îți oferă un sentiment reconfortant de siguranță.

 

 

 

Nu întârziem însă prea mult în Tafraout și ne îndreptăm spre Tiznit. 100km, drum în lucru, drum de praf, iar noi gonim în limita bunului simț și a condițiilor de drum. Sunt destul de sigură că vom ajunge la timp, nu mai e mult și totul pare a fi în ordine. E trecut destul de bine de amiază, oboseala își spune cuvântul și ne e foame, dar decidem să mai facem 50 de km sau măcar încă o curbă și încă una și poate după următoarea. E așa frumos și aici că poate chiar aici vom opri și ne vom întinde la masă.

 

 

Douăzeci de minute de gânduri și încă o curbă și 10 mașini oprite pe un drum de praf. Nu întelegem de ce nu putem trece. Așteptăm puțin, ne foim pe motoare, ne dăm jos și mai așteptăm puțin până situația devine clară. “Se pușcă” în carieră sau în subteran, traficul e oprit pentru maxim 15 minute și nu reușim să-I înduplecăm. Cele 15 minute se transformă în cel puțin o oră. Soarele e super puternic, ne e foame, ne e sete, ne e somn. Foamea ne-o potolim cu alune și ne întindem câteva minute pe pietrișul de pe marginea drumului. Băieții au o altercație cu privire la alcool-ul rămas pe fundul unei sticluțe, cu un domn puțin nebun sau fanatic religios, însă se stinge repede, oamenii din jur râd, sunt prietenoși și îngăduitori.

 

 

 

Ajung în punctul în care puțin imi mai pasă de ocean, vreau doar să plecăm și nu mai plecăm… de ce naiba nu ne dau drumul?

Când pronim toți o dată e nebunie. Pe cealaltă parte camioane și utilaje, ne frecăm unii de ceilalți.

 

În sfâșit la Tiznit. Prea obosiți ca să ne entuziasmăm și e frig, e mult mai frig decât era acum o oră pe marginea drumului. Asta nu-mi provoacă încântare.

De la Tiznit ne îndreptăm spre Mirleft, asta e pe coasta Oceanului Atlantic. Predomină cactușii ca și vegetație, sunt frumoși și plini de fructe roșii, dar asfatul e prea mult pentru noi după ziua asta, mă ia somnul. Noroc că e frig și vânt, e tot mai frig și vântul e tot mai puternic și Africana a băut prea multă benzină azi, dintr-o cauză incă neștiută de noi. Alecu e stresat, iar pe drumul ăsta mirific rămânem fără benzină.

 

 

Când dau cu ochii de ocean toate gîndurile negre se risipesc. Părăsim drumul și ne apropiem tot mai mult, printre cactuși mici și extreme de variați, de stâncile de pe coastă. Locul ăsta în care ne oprim e fix ca-n visele mele despre ocean.

 

 

 

 

Bucuria ne e puțin umbrită de problemele ce le întâmpină Luci, ce tocmai a descoperit una bucată telescop spate rupt, cocoțat pe-o stâncă la marginea oceanului, sâmbătă seara, în Maroc.

 

Presați de lăsarea serii coborâm pe plajă, unde pentru o mică taxă de protecție “salvamarii” ne asigură că putem campa în siguranță pe nisip. Dăm jos tot de pe motoare și ne apucăm de treabă, timp în care Alecu și Sebi se întorc întru salvarea lui Luci și căutarea unui sudor în oraș. Sudor ce tot salvamarii noștri îl găsesc, cunosc, și care e disponibil abia mâine. Luci e recuperat și băieții se întorc odată cu lăsarea întunericului.

Mie de baie nu mi-a ars. Era frig tare afară, apa super rece și învolburată. Băieții mai curajoși s-au încumetat și poate chiar și Ralu? Îmi plăcuse mai mult oceanul de sus de pe stânci decât de aici de jos, de pe nisip.

 

 

La lumina frontalelor Alecu desface iar africana și îi umblă la carburatoare. De data asta pe lângă ritualul curățării de nisip, mai descoperă o fisură în pipa ce face legătura între airbox și carburatoare, ce a permis nisipului să ajungă mai ușor în cele din urmă. Poxilină is your friend.

 

 

 

Eu mă retrag după ziua asta nebună la cort. După o vreme îl aud și pe Alecu. După încă o vreme aud tobe și strigăte și cântece, oameni ce bat din palme. Visez? Cândva în timpul nopții plaja e invadată de oamenii ăștia ce joacă fotbal și cântă. Afară o fi fost frumos, închis în cort te întrebi ce urmează să vină peste tine. M-am întrebat cât m-am întrebat, după care am adormit și i-am auzit mai puțin.

[ERU]

Day 12 [13 aprilie]

 

Ziua asta nu debuteaza prea bine. Daca de ieri intrasem intr-o pâcla dubioasa, odata cu apropierea de ocean, astazi pot sa zic clar ca vremea s-a stricat. Ies din cort si afara e intunecat si destul de frig. Ceilalti nu s-au trezit, dar spre deosebire de alte zile nu-mi vine sa ma apuc de strâns. Exista posibiliatatea reala sa ploua si nu am chef sa inceapa, exact dupa ce mi-am strâns eu cortul. Asa ca o iau un pic la pas pe lânga mal si fac cateva poze. Din pacate pozele de azi nu prea au iesit, intr-un mod inexplicabil, am reusit sa busesc balansul de alb.

 

 

Pâna ma intorc s-au mai trezit câtziva, asa ca am cu cine schimba o vorba si ma mai pun la curent cu ce s-a intâmplat aseara, când eu am adormit brusc si inopinat. Aflu ca o sa luam un start intârziat azi, intrucât nu sunt gata reparatiile la Yamaha. Asadar nu ma grabesc cu strânsul. In cele din urma sunt printre ultimii care parasesc plaja, doar pt a ne infige intr-o terasa la cateva sute de m departare in asteptarea finalizarii lucrarilor. Aici am constat a nustiu cata oara, ce inseamna o suspensie adevarata. Singurele 3 mobre care reusesc sa iasa de pe plaja neimpinse/trase, sunt cele la care s-a modificat suspensia.

 

Avem asadar timp pt micul dejun, pe care il luam in tihna la terasa in cauza, lucru rar de altfel in aceasta tura.

Ne urnim dar nu mergem prea mult pâna la urmatoarea oprire, aproximativ 25 de km si ajungem la Arcele de la Legzira. Având in vedere ca de dimineata ma doare iar piciorul [si am mai facut si o ghidusie la iesirea de pe plaja] nici nu ma gândesc la ajuns la arce cu mobrele. Asa ca le parcam undeva sus pe faleza, relativ aproape [un relativ care avea sa ma doara un pic].

» Post actualizat in 21 Jan 2015 18:54

Lasam asadar mobrele si o luam usor la pas pe plaja. E plin de oameni pe aici, probabil si din cauza ca e we. Marea majoritare sunt localnici, asa ca profit de ocazie si incerc sa fac cateva poze. Nu stiu daca am mai scris, dar Marocanilor nu le place sa fie fotografiati, asa ca pozele le fac pe blat, din pozitia atârnat de gat, astfel incât incadrarile sunt la mila/voia lui Allah. Cele mai misto 2 moarocance pe care le-am vazut [si oricum nu au fost multe] aici le-am vazut. Cum spuneam pozele de azi sunt destul de varza:

 

 

Ajungem la faimoasele arce si ca toti turisti le umplem de cadre:

 

 

Pe tot drumul Gabi de Cj si Sebi de Bran s-au distrat copios, insa spre intristarea mea nu am reusit sa-i vad sub un val desi am asteptat mult momentul.

 

 

 

» Post actualizat in 21 Jan 2015 19:05

La Legzira sunt mai multe arce si aparent vrem sa le vedem pe toate. Eu decid totusi sa ma multumesc cu unul singur si o iau inapoi spre mobre. Stiu ca o sa imi ia destul de mult plimbarea si nu vreau sa-i tin din treaba pe ceilalti.

Dar desi estimam ca voi ajunge odata cu restul lumii, ajung primul la mobre, unde sunt foarte repede luat in primire de un grup de pustoaice. O plimb pe una din ele un pic si evident ca ulterior vor toate. Ok lucurile merg bine si sunt in mijlocul unei "imixtiuni culturale", când ajung si ceilalti si din invidie sar pe mobre si o taie catre Sidi Ifni.

 

 

Ce oameni dom'ne, n-am vazut asa ceva. Acum ce sa fac, nu pot sa-i las singuri, asa ca ma scuz, abandonez saracele fete si ma duc dupa ei sa nu pateasca ceva.

» Post actualizat in 21 Jan 2015 19:23

Mai mergem aprox 10 km si ajungem la Sidi Ifni unde ne oprim sa mâncam.

Una din cele mai bune si paradoxal ieftine mese din aceasta tura,

 

 

iar Sebi si Gabi, care sunt in mare forma azi, nu se pot abtine si decid sa se barbiereasca, evident la "berber". Exact inainte de plecare ne reântâlnim cu o mai veche cunostiinta:

 

 

O luam asadar pe ruta Guelmin, Bouizakarne, Oulad Jerrar urmând sa tranzitam din nou Tiznit, de unde o luam generic catre Agadir, pe care insa il ocolim indreptându-ne catre Gfifat, Al Hadib,El Koudiasi oprindu-ne pt cumparaturile de seara in Sebt Guerdane.

In afara de portiunea intre Sidi Ifni si Tiznit care a avut diferenta de nivel si serpentine restul zilei a fost plin de asfalt trist si plictisitor, pe care ne-am mai distrat cu niste liniute si dialog prin semne cu partea feminina a populatiei marocane prezenta in trafic. Nimic interesant azi cu exceptia unei banale pene de cauciul la Africana lui Alecu

 

Asadar suntem in Sebt Guerdane unde facem cumparaturile de seara când suntem surprinsi de niste ozn-uri care se deplaseaza pe sosea:

 

 

Cum ziua e pe sfarsite o luam pe un drum secundar si campam pâna la urma pe o margine de ogor chiar lânga o imensa livada de portocali cu un gard de tepi impenetrabil chiar si de catre o pisica. Oricum nu ne trebuie pornocalele lor le avem pe ale noastre [care probabil au fost culese chiar azi din aceeasi livada].

 

 

Noapte buna.

 

 

 

» Post actualizat in 21 Jan 2015 19:25

Editat Ianuarie 21, 2015 de ERU

[cnairda]

nu te zgarci!

[sprike]

va felicit! - Peisajele sunt placute. Va urmaresc in continuare