gabrielleru Postat Ianuarie 23, 2015 Share Postat Ianuarie 23, 2015 Superb... ... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Ianuarie 23, 2015 Share Postat Ianuarie 23, 2015 O luam asadar pe ruta Guelmin *m Guelmim. Am niste amintiri bine intiparite cu orasul ala Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Februarie 25, 2015 Share Postat Februarie 25, 2015 13 aprilie 2014 Cum in urma unor relocari de timp si spatiu am ramas tocmai fara timp de scris, am sa mai scurtez povestea in speranta ca turele de anu' asta nu ne vor prinde tot cu ea la jumatate. Nu stiu din ce motiv ne trezim cam umflati la fata, o fi de la sare sau am retinut apa peste noapte? O cafea de 200ml la o sticla lipicioasa de 2 litrii si un vant ce-ti taie pofta de baie. Ness, zahar cubic, lapte, nisip si sare, ingredinetele unei dimineti perfecte. Prioritatea zilei e sudarea telescopului SuperTenereTDM-ului. Ne montam in fata garajului si speram ca la ora prestabilita va apare cineva, Din pacate ratez intreg procesul in cautarea unui chiosc cu cafea si ciocolata, sudura insa a tinut si mai tine si azi. De la Mirleft la Legzira, motivul calatoriei noastre pana la ocean. Visam la fotografii cu motoare sub arcurile naturale de pe plaja, chestie care nu se intampla, si pe buna dreptate. Ne consolam cu o plimbare la aerosoli, de vreo 2 kilometrii cu tot echipamentul pe noi. Avem parte de vreme buna si voie buna in locul asta minunat. Parasim Legzira si ne indreptam spre Sidi Ifni dupa o scurta neintelegere privind costul parcarii, care intr-o data si-a gasit proprietar, si dupa ce reusim sa-l recuperam pe Eru din bratele adolescentelor marocane. La Sidi Ifni impuscam doua rate dintr-un foc si ne satisfacem pofta de pui cu cartofi prajiti, o mancare delicioasa de fasole si de.. barbierit, unii Schimbarea e majora atat in urma barbieritului, cat si a festinului. Ce urmeaza e asfalt, asfalt si iar asfalt. Mi-e tare greu sa-mi tin ochii deschis si atipesc de cateva ori oricat ma impotrivesc. Chestia asta nu-l incanta prea tare pe Alecu Mai avem o oprire pentru consultarea hartii si o oprire de-o cafea si-o pana. De data asta e africana. Urmatoarea oprire Toubkhal, Atlasul Inalt, via Marrakech. Dar nu azi. Seara ne prinde intr-o regiune plina de portocali. Miroase atat de frumos. Adulmec in casca si o vreme nu intelege de unde vine, sigur nu eu miros asa bine. Dormim tocmai intr-o livada de argani, langa o livada de portocali. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Sanyi Kov Postat Martie 1, 2015 Share Postat Martie 1, 2015 Citesc ca ati avut mai multe pene de cauciuc. Ati avut camere normale sau de enduro, mai groase? Presiunea? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
luccyus Postat Martie 1, 2015 Share Postat Martie 1, 2015 Citesc ca ati avut mai multe pene de cauciuc. Ati avut camere normale sau de enduro, mai groase? Presiunea La mine: normale (rubber) cu presiune intre ~1.5 macadam/nisip si 2-2.3 pe strada. Am prins si ceva spin sau cui, dar cele mai multe pene pe care le-am facut, nu neaparat in tura aceasta; au fost datorita faptului ca la montarea camerei in cauciuc, uneori din cauza umezelii, camere mai mari decat trebuie sau a nepriceperii au ramas niste pliuri/cute care la umflare nu au cedat si in cateva zile se taie camera in zonele acelea. Pudra de talc e una dintre solutii pt a evita situatiile astea, dar nu e totdeauna la indemana. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Martie 3, 2015 Autor Share Postat Martie 3, 2015 (editat) Day 13 [14 aprilie] Ziua asta debuteaza cu soare, un soare din ala despre care stii ca va fi dusmanul tau in doar cateva ceasuri, daca nu te vei pune in miscare. Asa ca ma apuc de impachetat in timp ce ma gândesc cu invidie la Sebi, care in mod constant se trezeste ultimul, dar cumva e gata la timp, adica nu ne tine din treaba. Si cum imi strâng eu tabara observ ca deja localnicele au iesit la munca câmpului, sau culesul arganilor in cazul nostru. Reusim sa ne punem in miscare inainte ca soarele sa devina ucigator de fierbinte, ba chiar in scurta vreme parasim si drumul principal. Azi vom trece din nou muntii, asa ca la prima oprire, imi pun geaca peste armura, stiu sigur ca sus va fi frig. Drumul incepe sa devina sinuos si sa piarda din asfalt. Ajunsi sus in pas ne oprim un pic pt a savura peisajul. Azi este o zi mai relaxanta, cel putin pt mine: » Post actualizat in 03 Mar 2015 15:14 Din pas incepem sa coborâm, si nu departe de "vârful" pasului lânga o crâsma vad un GSXR iar de la o masa ne saluta proprietarul, un tip pe la 50~55 de ani. Iacata deci ca se poate si daca ai dorul de duca in suflet, nimic nu te poate opri. Pe partea cealalta a muntelui, oprim pt benzina ocazie cu care ne intalnim cu niste [baieti + fetele lor] calare pe niste 990-uri si 1200 GS fara un fir de praf pe ele. Zici ca acum le-au scos din showroom. Stam un pic la palavre cu ei si o luam spre Asni. Aici urmeaza sa se intâmple "marea schismă", pt ca o parte din grup doreste sa vada Marrakeshul cu orice pret, iar ceilalti, din care fac si eu parte' doresc sa urce pe munti la fel de tare. Fapta pt care ne despartim, ei plecand spre Marrakesh iar noi asezându-ne linistiti la o masa. Vb cu Gabi de Cj sa-mi aduca un fresh si deja ma simt implinit. De aici "noi" o luam catre Imli, unde cautam o cazare cât mai spre "marginea cealalta" a satului, adicatelea marginea dinspre munte, ca sa nu batem drum suplimentar pe jos. » Post actualizat in 03 Mar 2015 15:18Pe drum ne mai oprim la cateva poze : Odata ajunsi la cazare, eu ma hotărăsc să rămân acolo in schimb Alecu + Ramon si Luci + Patricia pleaca la o mica plimbare prin imprejurimi, care in mod evident se lasă cu un enduro prin sat, sau mai bine six intre sate: » Post actualizat in 03 Mar 2015 15:24 Spre seara ne reunim cu totii in Imli, beau fresh de portocale si ne setam ca ora de trezire 5.30 AM. Mai multe despre plimbarea de după masă probabil va povesti Ramona, insă despre Maraches, ar fi frumos daca macar unul dintre cei care urmaresc din umbra isi va aduce aportul. Editat Martie 3, 2015 de ERU Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cnairda Postat Martie 3, 2015 Share Postat Martie 3, 2015 sper sa nu se termine vreodata topicul asta Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Martie 3, 2015 Share Postat Martie 3, 2015 a de după masă probabil va povesti Ramona, insă despre Maraches, ar fi frumos daca macar unul dintre cei care urmaresc din umbra isi va aduce aportul. Vad unde bati... simt... Marrakech? E bazar! Gasesti ce vrei sa gasesti si ceea ce cauti. Poate mai mult. Se poate mai ieftine? E ok pretul? Cam asta discuti in Marrakech. Restul.... e, poveste legata de unde gasesti carciuma mai buna cu vin si bere si, peste ca le are, ieftine. Sau de unde pleci si acolo cauti motoarele Altfel.... 2 zile sunt extra-maxim-suficient sa-ti dai seama ce e Marrakech. Muntiii albi se vad pana in mai din ce mi-a zis Nouredinne.... te duci spre ei daca ai treaba, daca nu, ce cauti acolo? Am ghicit unde bateai? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
FLR-BV Postat Martie 4, 2015 Share Postat Martie 4, 2015 Am vrut sa mai deschid un topic cu o calatorie de anul trecut dar efectiv m-ati eclipsat cu povestirea voastra... Felicitari, si astept continuarea! P.S. Sebi&Gabita -cate o bere de la mine cu prima ocazie! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Martie 28, 2015 Share Postat Martie 28, 2015 Multumim, inca o data, tuturor pentru aprecieri! Eu, cel putin, urmaresc cu mare interes sectiunea de calatorii de pe forum, chiar daca nu imi dau cu parerea Cred ca fiecare poveste de calatorie e o sursa de inspiratie. Pe noi ne-a cam prins anu', si o noua calatorie in curand, cu povestea neterminata. 14 aprilie 2014 Azi scrie pe noi Imlil. Situat la aproximativ 1740m altitudine e un mic orasel aglomerat, in foarte mare parte datorita turistilor, locul de plecare spre Toubkal pentru toti cei care incearca sa urce cel mai inalt varf al muntilor Atlas. Suna bine! Insa, pana una alta, abia pornim si mai avem de trecut pasul Tizi-n-Test, ce leaga Marrakech si Taroudant la o altitudine de 2,093 de metrii. Lasam in urma Taroudant si ne indreptam spre Tizi-n-Test. Offroad, drum in lucru si mult praf, insa valea ce se deschide sub noi si stancile ce atarna greu deasupra noastra ne fac sa uitam micile neplaceri. Sus, savuram peisajul, poate o portocala si-o gura de apa, Ne scaldam ochii intr-un magazin de fosile si alte suveniruri si ne pregatim de o coborare abrupta si sinuoasa de 1600m spre Tinmel. In Tinmel intalnim 4 spanioli calare pe un "990 si 1200 GS" (citez din Eru, ca sincer nu-mi amintesc detalii ), costumati ca la carte, scosi din cutie, ce se bucura de doua saptamani de concediu prin Maroc. De apreciat, in orice caz. Noi suntem cam lesinati de foame si prin urmare dam iama intr-un chiosc de la marginea drumului, benzinarieri si a raului Nfiss, care de aici incolo ne insoteste pe stanga drumului, sau noi pe el. Sebi, noua imagine Gangnam style. Sau Alecu. Si la o ora acceptabila ajungem la Asni, de unde Imlil si Toubkal sunt la o aruncatura de bat, dar la fel si Marrakesh. Cum unii vor Marrakesh si altii vor sa exploreze zona muntoasa din jurul Imlil-ului, facem doua gasti si plecam in doua directii. De fapt unii dintre noi nu pleaca nicaieri. Eu, Alecu, Eru, Patri si Luci ne asezam frumos sa luam masa, convinsi de un localnic de calitatea bucatelor si a pretului, la o masa de plastic alba, negru de murdara, cu vedere la munte si la o crescatorie/abator de pui. Nu prea respiram cat asteptam mancarea si preferam sa ne fie cald, decat sa adie vantul si sa rascoleasca mirosurile. Si cum mancarea se dovedeste a fi doi cartofi prajiti si o rosie cu ceapa, ne potolim foamea cu ciocolata si biscuiti de la un magazin de vis-a-vis. Numai pentru Eru au taiat un pui! In timpul asta gasca formata din Gabi de Brasov, Dana, Sebi, Ralu si Gabi de Cluj se plimba prin Marrakesh. Noi o luam spre Imlil in cautare de cazare, ieftina si buna si aproape de intrarea in traseul spre Toubkal. Cum ne blocam in traficul turistic, cum suntem asaltati de oferte si ajungem la un auberge ce are o camera cu vreo 6 saltele, perfecta pentru noi, si dus cu apa calda. Diseara dormim impreuna! Despachetam in mare graba si plecam sa dam o tura prin imprejurimi, fara bagaje. Parasim satucul si lasam in urma agitatia turistica. E liniste si pace. Muntii inca mai au varfurile inzapaezite si valea e verde de la diferitele recolte. In reveria noastra, dumul ce l-am ales pentru tura de seara s-a inchis brusc si trebuie sa facem cale-ntoarsa. Dar, cum nu ne place sa ne intoarcem pe unde am venit si nici de offroad/enduro nu am avut parte azi, ce-ar fi sa.. sa coboram in satul cu case de chirpici din vale, pe panta asta abrupta si plina de bolovanis cat capul si blocuri de piatra cat motorul. Zis si facut. Baietii se baga, noi fotografiem, filmam si ii insotim, peste tot, bineinteles. Asta micu a tinut de portbagajul lui Alecu pana jos, chiar imi facem griji pentru el. Am creat o reala harmalaie cu trecerea noastra prin satuc, pe drumul ingust dintre case. Fetitele ne striga "no picture", baietii ne dau indicatii de drum. Si intr-un final, back on track. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
luccyus Postat Martie 29, 2015 Share Postat Martie 29, 2015 (editat) Si daca bine imi amintesc, pe 29 martie, anu trecut, la ora asta eram deja porniti din loc spre Marochistan Multumim Ramish ca ne reimprospatezi memoria. Tine-te de obiceiul asta! Editat Martie 29, 2015 de luccyus Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Martie 29, 2015 Share Postat Martie 29, 2015 15 aprilie 2015 Ne trezim pe la 5, 5 jumate dimineata. Suna brutal, dar tinand cont de faptul ca in Maroc nu prea ai acces la alcool si nici la foc (in 3 saptamani am avut vreo 3 focuri de seara si o bere) si stingerea se da in fiecare seara inainte de 12, nu-i chiar asa grea trezirea. Fetele fac sandwichuri de drum si cafea, iar baietii..baietii incearca sa se trezeasca. Ne echipam cu ce putem si avem fiecare in dotare, nici pe departe nu suntem pregatiti in felul in care sunt pregatiti turistii ce vin aici special sa urce Toubkal-ul. Nici macar nu avem cu totii bocanci, adica Eru, ce impumuta o pereche de la Ralu, sau Sebi. Nu stiu cum reusim, dar in jurul orei 6 suntem iesiti pe poarta si Toubkal here we come! Suntem pe la 1900m altitudine si vrem sa ajungem la 4167. Urcam inca putin si apoi coboram spre Aroumd, un sat localizat pe o uriasa morena in Valea Mizane, sapata de ghetari cu milioane de ani in urma. Mai are rost sa spun ca piesajul iti taie respiratia? De aici Ralu se intoarce inapoi la auberge. Ea are probleme cu genunchii si urcarea asta dintr-o data e prea mult. Ramane sa ne asteapta cu o mancare calda, gatita, cum n-am mai avut demult, si sa se bucure de peisajele si viata din micul si animatul Imlil. Urcam de-a lungul vaii pana la refugiul Toubkal, pe-o carare ingusta printre stancile si bolovanisul desprins din munte si pravalit in vale. Sidi Chamharouch la 2500m altitudine, o mica asezara dezvoltata in jurului unui loc de perelinaj pentru credinciosii musulmani, e punctul in care traversam raul Mizane. Urcarea ce ni se arata e abrupta, printre blocuri de piatra, dar ne deschide o noua vale in fata, mai larga si la fel de spectaculara, valea Isougouane. Un scurt popas sa ne tragem sufletul si continuam de-a lungul ei spre vechiul refugiu Neltner Refuge si noul refugiu Refuge du Toubkal. Sa nu va inchipuiti ca urcarea a fost usoara, cand am ajuns la refugiu eram suficient de istoviti, flamanzi si insetati, insa de acum urmeaza partea cea mai grea. Sa tot fi facut vreo 4-5 ore pana aici. Refugiul e animat. Foarte multi turisti, majoritatea straini vor sa atinga varful Toubkal. Schimbam cateva cuvinte cu ei si aflam ca majoritatea fac urcarea Imlil - Toubkal in doua zile. O zi pana la refugiu cu aclimatizarea de rigoare, a doua zi refugiu-varf. Bagajele lor sunt carate de magari pana la refugiu, altii au venit cu serpasi, coltari, bete, parazapezi si ce mai..tot echipamentul necesar. Li se pare ca e putin cam mult, ca dupa 2 saptamani de stat in sa, noi vrem sa facem urcarea si sa ne intoarcem in Imlil in acceasi zi. Nu ne lasam demoralizati! Mancam, ne aclimatizam rapid si regrupam, mai putin Eru, care datorita gleznei defecte ramane ceva mai in urma si care ajunge tocmai cand noi plecam. Nu ne facem griji, Eru e pregatit si ne ajunge el din urma dupa ce isi trage sufletul. Obositi, dar cu moralul inca ok, o luam tot in sus. De jos se vede destul de multa zapada, insa mai putem observa niste tineri marocani in pantaloni scurti si tenisi. E soare, perfect senin si caldut, sau suntem noi incinsi. Ma simt inca in puteri, perfect capabila de urcare pana cand ajungem la portiunea asta oblica pe versant, o cararuie prin zapada. Ma uit in jos si ma cuprinde panica. Nu vreau sa ii cedez, dar nu imi merge. Mi-e frica sa nu alunec, pun un picior si inca un picior, si o mana, si inca o mana. Ajung sa urc bucata asta cu toate cele patru membre, doua nu imi mai sunt suficient, asta dupa ce am un moment in care inghet cu totul, vreau sa cobor dar nu pot, vreau sa urc nu pot. Nu vreau sa renunt, dar e greu sa iti infrunti psihicul. In cele din urma reusesc, trec de zapada, inca sunt panicata si nu pot sa ma bucur cu adevarat. Ce naiba! Precum caprele negre ne cataram peste bolovani si stanci si grohotis alunecos. Inca nu ma simt confortabil psihic, nici nu imi mai pasa de efortul fizic si incerc sa ma relaxez. Cred ca are legatura cu inaltimea panica asta a mea. Odata ajunsi la finalul primei portiuni abrute parca mi-e mai bine si ma bucur si eu de priveliste. Gabi de la Cluj adoarme intins pe-o lespede de piatra, Luci si Patri hotarasc sa se intoarca dupa cele 6 ore de urcare, suficient de solicitante. Cand se trezeste singur, Gabi coboara si el si ii ajunge din urma. Si uite asa eu, Alecu, Sebicozauru, Gabita si Dana ne continuam ascensiunea, urmati de Eru undeva mai in spate. Zapada si grohotis, cam asta e ultima bucata din traseu si inca vreo 4 ore de urcare. De fiecare data cand crezi ca ai ajuns, mai e o bucata si inca una, si dupa colt mai e una. Mancam si ultimele ciocolati, bem apa de la un izvor, ne reculegem si pornim mai departe. La 10 ore dupa ce am parasit cazarea suntem in varf! De sus se vede mic, mic, Eru care marseaza spre noi. Ne uitam dupa el cu zoomul de la aparatul foto si ne ingaduim 20 de minute de relaxare, contemplare. Ne fotografiem cu grupul de tineri marocani in tenisi, care au ajuns inaintea noastra sus, si ne pregatim de intoarcere. Facem un calcul de 6 ore pentru intoarcere. Pe coborare ne intalnim cu Eru, care mai are putin si e si el sus. Nu doar ca ajunge sus, dar ne si ajunge din urma pe coborare. Suntem mai relaxati, radem, glumim si facem haz de necaz. Incercam sa coboram pana la refugiu pe zi. E aproape 5 dupa-masa si pe la 7 se intuneca. Dupa calculul nostru 4 ore de urcare = 2 ore de coborare. Alunecam pe grohotis si pe zapada, in picioare si pe fund, in ceea mai mare parte a timpului. Si tocmai cand se lasa seara suntem la refugiu, complet uzi la picioare. Mie mi se face rau, fizic de data asta. Se pare ca am rau de altitudine cu intarziere. Pe urcare aveam mainile cat dovlecii, de umflate, acum abia stau pe picioare. Mai avem cel putin 4 ore de mers pe jos, asa ca imi storc sosetele la propriu si continui. Ma mai opresc de cateva ori pe drum sa vomit, pardon de expresie. Tot ce imi doresc e sa beau apa si sa sa stau in pat. Se cam invarte valea cu mine. Se lasa si intunericul bezna si simt cum mi se svant sosetele in bocanci, inca vreo 2 ore trec si imi trece si raul. Avem doar niste lanterne chioare cu noi si ne cam tinem unul de altul printre bolvani, incercand sa nu ne rupem gatul si sa nu ne ratacim. Cararea o simtim, nu o vedem, insa o nimerim numai bine. Si tocmai cand incepem sa ne indoim de corectitudinea traseului, suntem iar la Sidi Chamharouch, unde spre fericirea mea un domn ne deschide magazinul de unde cumparam apa minerala si baterii. Mai departe tot pe ghicite si pe dibuite, cu moralul sus, glumind si razand ajungem in Aroumd. Picioarele merg fara noi. E 10 si ceva seara, au trecut 16 ore de cand am plecat si de aici mai avem cel putin o urcare de 30 de minute. Tare ne-ar place sa ne astepte Gabi de Cluj si Lucisoru cu motoarele si sa ne duca mai departe, dar suntem realisti! Si cum glumim noi asa, din intuneric apar doua perechi de faruri. Sunt Luci si Gabi, care facandu-si griji pentru noi au plecat in cautare. Ce fericire, domnule! Ce altceva iti mai poti dori, decat niste prieteni buni si ingrijorati, in momentele astea. Suntem luati unul cate unul, sus pe motor si transportati la gita, unde ne asteapta Ralu si Patri cu mancare calda si masa pusa. Un dus fierbinte si o masa calda si animata, e sfarsitul perfect pentru o zi perfecta si plina de peripetii. » Post actualizat in 29 Mar 2015 12:20Chiar pe 29 martie, Luci! Multumesc pentru sustinere. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat Martie 30, 2015 Share Postat Martie 30, 2015 Superba ascensiunea! Recorduri si fara motoare. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Martie 30, 2015 Autor Share Postat Martie 30, 2015 Day 14 [15 aprilie] Pentru prima dată, de când am plecat din tară, ne trezim devreme, cu adevarat devreme. Mă uit in jurul meu si constat o mare varietate de mine, avem zombie, distrusi, irascibili si impasibili. Reusim incă o performantă si anume aceea de a iesi sin pensiune pe la 6, afara mobrele par ca dorm cuminti, multumite parcă de faptul ca azi nu le vom mai chinui pe ele ci pe noi insine. Afara se luminează,discret, asa cum se intămplă numai la munte, soarele apare intâi pe un pisc indepărtat, apoi pe o vale mai deschisă, nu ca la ses dintr-odată. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Martie 30, 2015 Autor Share Postat Martie 30, 2015 Day 14 [15 aprilie] Pentru prima dată, de când am plecat din tară, ne trezim devreme, cu adevarat devreme. Mă uit in jurul meu si constat o mare varietate de mine, avem zombie, distrusi, irascibili si impasibili. Reusim incă o performantă si anume aceea de a iesi sin pensiune pe la 6, afara mobrele par ca dorm cuminti, multumite parcă de faptul ca azi nu le vom mai chinui pe ele ci pe noi insine. Afara se luminează,discret, asa cum se intămplă numai la munte, soarele apare intâi pe un pisc indepărtat, apoi pe o vale mai deschisă, nu ca la ses dintr-odată. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:20 Acensiunea noastră incepe cu o coborâre, nu-mi place de loc chestia asta, dar nu prea am vre-un cuvânt de spus. Dar nu v-am spus care sunt planurile noastre pe ziua de azi. Păi vrem să urcăm pe vârf si apoi să coborâm, nu , că doar nu o să rămânem acolo? Pare simplu nu? La o privire mai atentă, lucrurile nu sunt de loc simple, ba chiar destul de complicate. Vârful are peste 4000m, noi avem de urcat aprox 2500, ceea ce e destul de mult, si mai sunt si aprox 30 km, ca distantă efectivă de parcurs, ceea ce nu e foarte relevant, dacă nu cunosti dificultatea terenului, dar ca reper, as putea spune ca in muntii nostrii, deci la altitudini care nu ridică probleme, un om obisnuit, are o viteză medie de 2 km/h, ceea ce ar insemna cam 15 ore, de mers efectiv, cu pauze 18 ore, consider ca nu adaug nici un coeficiend dezavantajos pt ca se anulează cu motivatia. Pt un om obisnuit, altitudinea incepe să-si facă simtită prezenta de pe la 3000m [si nu e deloc discretă]. Eu am un bonus special din partea organizatorului, o gleznă vag functionlă. M-am gândit destul de mult, dacă sa deschid discutia pe punctele enumerate mai sus, dar până la urma am decis să nu o fac, nu vreau să anulez entuziasmul, desi există si reversul medaliei, sunt convins că nu toti vor ajunge pe vârf iar eu mă cotez pe mine insumi cu sanse minime de reusită, insă in acelasi timp, sunt foarte hotărât să fac tot ce pot pt a ajunge sus, pt ca realist imi dau seama că e foarte probabil să nu mai ajung prin locurile astea in această viată. Va trebui să vedem la fata locului cum ne descurcăm cu cei care nu vor mai putea urca. Totusi dracul nu e asa de negru, există un refugiu si din ce am văzut ieri, e o destinatie destul de căutată, ceea ce inseamnă ca nu vom fi chiar singuri. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:32La plecarea din tară am optat sa iau i n locul cizmelor de moto, bocanci semitehnici, problema mea este ca talpile lor se tin doar in powertape, insă pt ascensiune Sebi mi-a imprumutat o pereche de ghetute, merci Sebi. Acum la plecare incerc să mă imprietenesc cu ele ca să nu mă bată. Imi place feeling-ul lor foarte "tactil" care imi da un feedback foarte bun asupra naturiisi geometriei suprafetei pe care păsesc. Dar să revin la ascensiune, că m-am luat cu vorba, pardon cu gândurile. Coborârea se termina intr-o vale, prin care trece un râu respectabil pt Maroc, probabil ca in anumite momente este mult mai mare, iar apele mult mai furioase, pt ca albia majoră, este impresionantă. O traversăm si incepem urcusul. Acesta este momentul in care Raluca se intoarce la pensiune si de asemenea momentul in care am realizat că nnu voi putea tine pasul cu ceilalti. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:35Urcarea nu e deloc dificilă, ba chiar mă gândesc ca mi-ar place să urc pe aici cu o capră. » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:36 » Post actualizat in 30 Mar 2015 19:55Urcusul până la refugiu e chiar usor, nici o dificultate tehnică, doar că nu pot tine pasul cu ceilalti. Ajung la refugiu exact la timp pt a-i vedea pe ceilalti plecând. Fuck, si eu voi mai zăbovi o vreme, trebuie să mănânc. Nu pot ingurgita nimic dimineata, dar nu mai e de mult dimineată si de asemenea dacă nu mănânc nu trag, exact ca mobra, se termină benzina, nu se mai invârte roata. Asadar pauză, stau afară, vremea e bestială iar temperatura optimă. Mănânc o conservă de peste, mare greseală, de care imi voi aduce aminte tot restul zilei, pt că până seara am avut gura cleioasă, mi-a fost sete si am avut un gust execrabil. Dar destul cu vaitatul, imi cumpăr o cola si niste twix parcă, lux, mai ales la altitudinea asta. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
marele blond Postat Martie 30, 2015 Share Postat Martie 30, 2015 Ce frumos! AMR-ul in scadere... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Martie 30, 2015 Autor Share Postat Martie 30, 2015 In fine, pornesc mai departe dar gresec un pic drumul, o iau cam de-a dreptul, peste o zona cu stâncă si gheată, Nu-mi vine să cred si evident plătesc pretul cu vârf si indesat. Ajung pe o zona de grohotis, pe care am senzatia ca la fiecare pas in sus alunec, echivalentul a doi pasi in jos. In fine reusesc sa revin la traseu, urc din ce in ce mai greu si la un moment dat simt clar altitudinea. » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:23Asta e momentul de cumpănă, fizicul m-a lăsat de acum 200m [diferentă de nivel], si colac peste pupăză mă intâlnesc intâi cu Luci si Patricia care coboară si evident im propun sa cobor cu ei si apoi cu Gabi de Cluj, care leneveste la soare. Mamă ce as mai sta si eu asa juma de oră, dar stiu că dacă mă asez, nu mai plec in sus. O vreme Gabi vine după mine, apoi imi strigă că se intoarce, sunt cât se poate de convins să continui. Ce urăsc cel mai mult la ascensiunea asta, este că nu se vede vârful, nu am un reper clar, si din cauza asta sunt tentat sa ma uit la GPS incontiinu. Progresele sunt lente si cu un cost energetic urias, bonnus imi dau seama ca voi rămâne si fără apa. Reusesc să ma motivez si continui să urc. » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:29Cumva lucrurile iau o intorsătură neasteptată, de unde era plin de lume pe traseu, acum sunt singur. Intru intr-o stare ciudată, de avarie, in care reusesc să fac progrese incredibile, la un moment dat zaresc si vârful, sunt acolo toti, acum stiu că voi ajunge si eu. Aproape de vârf mă intâlnesc cu ei, coboară. Toti mai putin Sebi, pe el il găsesc chiar pe vârf dar, in momentul in care ajung o ia la vale. Stiu că e târziu dar nu ma pot abtine sa nu stau câteva momente acolo. Panorama .... » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:40Senzatia, răsplata este pe măsură, singurul minus este că asta mă face să-mi ies din stare. Nu că ar fi fost prea plăcută, dar era eficientă. Incep să-mi fac inventarul, sut ars pe picioare si pe fată, sunt deshidratat rău, ametit, dar cel mai tare mă ingrijorează picioarele. Clar o să am febră musculară, dar asta e cea mai mică problemă, tălpile sunt distruse, vă amintiti de "tactilitatea" gehtelor, si bine acea calitate mi-a distrus talpile. Roca asta vulcanică este numai muchii si colturi, iar eu le simt pe toate, moamă si cât am de coborât, iar cireasa de pe colivă [că asta nu e tort] glezna. Tot ce sper e să tină până la pensiune. Asadar e cazul să incep să cobor. Cam in zona in care m-am intâlnit cu grupul, il văd pe Sebi. Ce incet coboară, abia apoi imi dau seama că de fapt m-a asteptat. Merci Sebi incă o dată, si apoi imi dă si niste apă, din nou multumesc. Coborârea până la refugiu e un chin, insă văd cum reducem distanta fată de grup iar asta mă ajută psihic. Ajungem aproape de lasarea serii, toată lumea e obosită, Gabi pare cel mai putin afectat, mna cu asta se ocupă cred si eu ca are antrenament. Mă imbrac preventiv, stiu că dacă nu o fac in 10 minute, o să tremur incontrolabil. Si se lasă si o negură ciudată pe munti. De fapt nu se lasă ci se ridică din vale. » Post actualizat in 30 Mar 2015 20:55Pornim si din nou fac eforturi să tin pasul cu grupul, asta după o tentativă penibilă de a coborâ pe spatele megarilor de aprovizonare. Din fericire pt mine nerusinarea pretului licitat de marocan, m-a ajutat să nu cad in penibil. Asadar coborâm si talpile meleau parte de cel mai groaznic supliciu pe care mi-l pot aminti. Pentru câteva momente insă suntem blagosloviti cu un apus ca in filme. » Post actualizat in 30 Mar 2015 21:07Fac eforturi groaznice sa tin pasul cu grupul desi stiu bine cat o sa ma coste asta, dar momentan nu exista alta optiune. Talpile mele sunt zob. Ajungem la un moment dat la altitudinea minima, valea spre care am coborat de dimineata, la pleacarea de la pensiune. Exact cand il puneam pe Alecu in tema cu faptul ca de aici raman in urma, fiind deja in sat, nu mai e nici un pericol chiar daca intarzii doua ore nu sunt motive de ingrijorare, cand vedem doua faruri. Luci si Gabi ? Nu sunt niste ingeri, insa motorizati. Ma urc direct pe Transalp in timp ce-i spun lui Gabi : "- I wanna be your bitch" Moama cum e sa stai jos, dar pe de alta parte mersul pe mobra fara casca, si noaptea la lumina chioara a farului, ma fac sa nu ma pot bucura de saua confortabila. Ajungem la pensiune si ma prabusesc in pat. Cu greu reusesc sa ma mobilizez, pt a ma descalta, cu dusul e de 10 ori mai greu. Insa senzatia de curat in pat e peiceless. Cand apare Raluca sa ma cheme la masa, imi vine sa o musc de gat. Decid totusi sa ma dau jos din pat, Vorba vine, stau pe o saltea intinsa direct pe covor, deci tehnic vorbind ma ridic din pat, iar senzorial simt ca nu ma tin picioarele. O pornesc totusi catre bucatarie care e la subsol. Cand dau sa cobor prima treapta, am noroc cu balustrada pt ca picoarele mele cedeaza de tot. Cred ca mi-a luat peste 1 min sa cobor scara mai mult tinandu-ma in maini. Mananc si apoi ma prabusesc in pat. Cred ca in noaptea aia nu a visat nimeni. » Post actualizat in 30 Mar 2015 21:12 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cnairda Postat Martie 31, 2015 Share Postat Martie 31, 2015 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat Martie 31, 2015 Share Postat Martie 31, 2015 (editat) Imi aminteste de ascensiunea grupului nostru din Cluj pe Negoiu. Comisa in 2012 parca. Tot asa o gramada de km pornind de la Balea Lac peste muntele Laitel, apoi strunga Dracului si in fine sus pe Negoiu. Apoi retur pe acelasi traseu, urcusuri coborasuri. Ca unora dintre noi nu ne-a trecut prin cap sa iesim in transfagarasan si sa stam la ocazie. Rezultatul au fost 12 ore pline pe bolovani, ulterior urlete la fiecare schimbare de viteza sau frana si la o saptamana dupa, ambele unghii mari cazute. Aveam si eu niste ghete de munte "tactile" pe care le-am aruncat cu acel prilej. Felicitari pentru anduranta si aventura "terestra"! Editat Martie 31, 2015 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
capusang Postat Martie 31, 2015 Share Postat Martie 31, 2015 » Post actualizat in 30 Mar 2015 21:07 Fac eforturi groaznice sa tin pasul cu grupul desi stiu bine cat o sa ma coste asta, dar momentan nu exista alta optiune. Talpile mele sunt zob. Ajungem la un moment dat la altitudinea minima, valea spre care am coborat de dimineata, la pleacarea de la pensiune. Exact cand il puneam pe Alecu in tema cu faptul ca de aici raman in urma, fiind deja in sat, nu mai e nici un pericol chiar daca intarzii doua ore nu sunt motive de ingrijorare, cand vedem doua faruri. Luci si Gabi ? Nu sunt niste ingeri, insa motorizati. Ma urc direct pe Transalp in timp ce-i spun lui Gabi : "- I wanna be your bitch" Moama cum e sa stai jos, dar pe de alta parte mersul pe mobra fara casca, si noaptea la lumina chioara a farului, ma fac sa nu ma pot bucura de saua confortabila. Ajungem la pensiune si ma prabusesc in pat. Cu greu reusesc sa ma mobilizez, pt a ma descalta, cu dusul e de 10 ori mai greu. Insa senzatia de curat in pat e peiceless. Mananc si apoi ma prabusesc in pat. Cred ca in noaptea aia nu a visat nimeni. » Post actualizat in 30 Mar 2015 21:12 Ce sa visezi, eu nu am putut dormi. Ma tot gandeam ce inseamna "- I wanna be your bitch" Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Aprilie 1, 2015 Share Postat Aprilie 1, 2015 (editat) Si nu te-ai dus peste ERU? ``` Editat Aprilie 1, 2015 de cristache Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
kex83 Postat Mai 19, 2015 Share Postat Mai 19, 2015 La mine: normale (rubber) cu presiune intre ~1.5 macadam/nisip si 2-2.3 pe strada. Am prins si ceva spin sau cui, dar cele mai multe pene pe care le-am facut, nu neaparat in tura aceasta; au fost datorita faptului ca la montarea camerei in cauciuc, uneori din cauza umezelii, camere mai mari decat trebuie sau a nepriceperii au ramas niste pliuri/cute care la umflare nu au cedat si in cateva zile se taie camera in zonele acelea. Pudra de talc e una dintre solutii pt a evita situatiile astea, dar nu e totdeauna la indemana. La o "ieseala" mica prin Maroc ar fi mers un Tubliss. Faine poze, faina poveste! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
capusang Postat Mai 20, 2015 Share Postat Mai 20, 2015 La o "ieseala" mica prin Maroc ar fi mers un Tubliss. Faine poze, faina poveste! mai degraba nu. prefer sa fac o pana, dar are alte avantaje. eu am avut tubliss pe fata si camera pe spate. pe spate am facut 2 sau 3 pene. dar tot nu. tubliss-ul e pentru enduro, nu pentru vreo 6000 de km prin toate tipurile de teren. vrei nu vrei ai si zone de asfalt, si acolo ti-ai dori un 2 presiune. am terminat tura cu el, dar ultima mie de km n-a fost prea placuta, iar cand l-am dat jos era distrus complet. plus de asta, in caz ca se strica nu ai solutii de rezerva, decat tot sa duci camere cu tine, extra bagaje etc. si doamne feri ce greu dai jos tubliss-ul. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Mai 20, 2015 Autor Share Postat Mai 20, 2015 mai degraba nu. prefer sa fac o pana, dar are alte avantaje. eu am avut tubliss pe fata si camera pe spate. pe spate am facut 2 sau 3 pene. dar tot nu. tubliss-ul e pentru enduro, nu pentru vreo 6000 de km prin toate tipurile de teren. vrei nu vrei ai si zone de asfalt, si acolo ti-ai dori un 2 presiune. am terminat tura cu el, dar ultima mie de km n-a fost prea placuta, iar cand l-am dat jos era distrus complet. plus de asta, in caz ca se strica nu ai solutii de rezerva, decat tot sa duci camere cu tine, extra bagaje etc. si doamne feri ce greu dai jos tubliss-ul. Cred că esti un pic in eroare, tu ai avut mousse nu tubliss. Spre exemplificare: http://nuetech.com/tubliss/#sthash.CRhYZicM.dpbs Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
capusang Postat Mai 20, 2015 Share Postat Mai 20, 2015 (editat) Cred că esti un pic in eroare, tu ai avut mousse nu tubliss. Spre exemplificare: http://nuetech.com/tubliss/#sthash.CRhYZicM.dpbs nu cred ca sunt in eroare. amadoua fac cam acelasi lucru. chiar in link-ul tau arata ca presiunea ext. (la pneu) e intre 0-10 PSI, adica intre 0 si vreo 0.8 atm, ceea ce nu ajunge pentru asfalt. deci e strict pentru enduro, nu adventure. si da, am avut mousse, aici era eroare. Editat Mai 20, 2015 de capusang Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.