Katoom-i-Stan 2014

[ADVRadu]

Salutare,

Dupa cum unii deja stiti, cu cateva zile in urma ne-am intors dintr-o scurta tura prin Asia Centrala, mai exact prin 'cele mai frumoase *stan-uri', Kârgâzstan si Tajikistan.
Au fost 3 saptamani in care am avut parte de treceri (la fel de abrupte ca si pantele Pamirilor) de la extaz la agonie si invers, de la 30+ grade cu un soare teribil, la -X grade si zapada, de la mancare extraordinara la mancare dupa care a trebuit sa fac injectii, si alte chestii pe care le-am fi putut evita mergand intr-o croaziera pe mare sau la vreun resort all-inclusive...Partea interesanta e ca, cu fiecare 'iesire' de genul asta pe care o facem suntem tot mai convinsi ca e mai bine asa. De ce oare? mister total...

Bucuria ne este insa umbrita de vestea trista ce am primit-o, cu intarziere, la intoarcere: Dani, un bun prieten de-al nostru si priceput mester intr-ale bicicletelor din Sibiu, a parasit lumea asta, in noaptea de Sf. Maria.

In timp ce noi eram in Pamir si chiar vorbeam de el cand intalneam biciclisti, nu m-am mira ca el sa fi pedalat de fapt fericit pe langa noi, insa, ce-i drept, din alta dimensiune.

Mai multe cuvinte nu am, si nu pot spune decat ca sper sa fi ajuns intr-un loc mai bun. Cert e ca a lasat un gol imens in urma, in sufletele celor ce l-au cunoscut si apreciat.

Dani, drum bun catre stele!

http://sibiu100.ro/eveniment/23324-doliu-lumea-biciclistilor-dani-schwartz-copilul-cu-ochi-albastri-si-bicicletele-chopper-murit-sambata/

Desi dupa primirea vestii am crezut ca ar fi mai bine sa nu mai postez, am hotarat totusi ca e pacat sa tin minunatiile pozate ascunse in maruntaiele aparatelor si sa nu le impart cu lumea.
O fac insa spre amintirea celui ce a fost...

Si pentru ca si Dani era glumet si mereu pus pe sotii, o sa incerc sa nu fiu nici eu prea serios...deci, aici e:

Cu binecuvantarea (aka viza Tajika + permis GBAO) supremului sef Tajik (care, ca fapt divers, seamana cu tovarasul tata, pe vremea cand era primar):


La plecare:



Si mai departe - ca sa nu se mai minuneze nimeni de culoarea lacului, l-am facut alb-negru. No, amu chiar ii GRI:


Aliens vs predators = tajik bikers:


Un IJ care poate deforma spatiu-timpul (daca stai destul cu nasul aproape de esapament):


M41 - un drum (uneori) perfect si pustiu, in Kârgâzstan:




Tinerele sperante ale Sary-Tash-ului:


Undeva aproape de China:


Noi prieteni din Australia, pasul Kyzyl-Art:


Si un roman se prosteste cu motocicleta lui...


4600m+ ... speram sa avem destule globule rosii (pasul Ak-Baital):


Parca nu mai are motorul suflul de la campie...dar merge:


No...albastru asta o fo prea fain ca sa ma lase inima sa-l bag in inalbitor...deci tot albastru o ramas:


Un alt fel de supersonic:


Am muncit si nopti, dar am muncit si zile...la drumuri si poduri...deh, daca nu mi-a placut cartea, ce sa fac?!?


Si una special pt. alex_xt ;-) :


Pentru cine credea ca fetele se urca doar pe motorul lui Cole-baci:


Si inca un bonus... Ekaterina nu s-a defectat, insa Ilayda DA:


No, acuma daca va place ce-ati vazut, dati de stire...ca mai este de unde!

Editat Septembrie 1, 2014 de petrica

[Gabi M]

mie imi place, felicitari. Se pare ca a fost o excursie de vis ! La mai multe !

[Banzay]

Unele poze sunt absolut superbe, dar unele le-ai exagerat cu efectele. Oricum ar fi, respect!

[bogdan d]

faine poze, mai baga!

[ERU]

Eu nu zic sa nu pui poze, dar cuvintele care le insotesc dau tot farmecul pt cei care urmaresc sectiunea asta de forum. Ce ai postat pana acum e super ok ca teaser, asa ca baga o poveste cu introducere, x capitole si incheiere eventual.

Editat August 28, 2014 de ERU

[remu1]

Da , povesteste-ne despre ulei , cauciucuri , mancare , vreme , oameni , animale . Si despre Katoom !

[Delo]

Mai vrem...

[ADVRadu]

Unele poze sunt absolut superbe, dar unele le-ai exagerat cu efectele. Oricum ar fi, respect!

 

Eu sunt acuma cu efectele cum eram la 3 ani cu prizele ... fascinat, dar rezultatele pot fi...variate :-)

» Post actualizat in 28 Aug 2014 20:43

Eu nu zic sa nu pui poze, dar cuvintele care le insotesc dau tot farmecul pt cei care urmaresc sectiunea asta de forum. Ce ai postat pana acum e super ok ca teaser, asa ca baga o poveste cu introducere, x capitole si incheiere eventual.

 

Cand oi avea timp, o veni si aia. Deocamdata mi-a luat 4 zile doar sa aleg pozele. Am facut tare multe si pe de-o parte e greu sa renunt la oricare din ele, dar pe de alta parte nu pot posta 10000...

» Post actualizat in 28 Aug 2014 20:51

Da , povesteste-ne despre ulei , cauciucuri , mancare , vreme , oameni , animale . Si despre Katoom !

 

Ulei am avut si inca avem

Cauciucurile arata cam rau (mai ales spatele) dar mai merg. N-am avut nici macar o pana.

 

Mancarea si vremea - greu de descris in 2-3 cuvinte. O sa exemplific cand voi povesti mai pe indelete.

 

Fapturile vii ne-au parut foarte simpatice, mai putin purecii, urechelnitele si paianjenii.

 

Katoom-ul cred ca a fost o alegere inspirata. Nu stiu daca a fost cea mai buna posibila (ca prea multe altele n-am incercat), dar mie imi place. Puterea, confortul, suspensia, ciclistica ... de vis. Consumul, intretinerea, greutatea cand se afunda in noroi - nu chiar de vis, dar acceptabile, zic eu.

[Dan Rosca]

Asteptam.

[guy_ana]

Pozele alese CA TEASER (deci tre musai sa mai pui si altele) sunt bestiale, chiar daca vroiam sa zic si eu chestia cu efectele. Comentariile....vorba lui ERU, fac toti banii. Asa ca rezista inca vreo doua saptamani pana revezi toate pozele, le prelucrezi si le alegi pe cele la care poti sa ne servesti cele mai frumoase comentarii! Te sustin si eu!

 

Cu atat mai mult cu cat deja sunt intrigata: ce lac e ala? V-ati catarat offroad deasupra Toktokul sau Karakul? Parca totusi nu seamana.....

 

Si n-am inteles pana la urma: in prima poza e presedintele, sau tatal tau primar?

 

Daca n-ar trebui insa sa te anunt ca din pacate unele poze nu se vad, ti-asi pune o intrebare ardenta:

"Cat a consumat mobra la altitudine, si cum s-a impacat cu benzina proasta?"

 

PS. What the heck is Katoon?????

Editat August 31, 2014 de guy_ana

[ADVRadu]

Pozele alese CA TEASER (deci tre musai sa mai pui si altele) sunt bestiale, chiar daca vroiam sa zic si eu chestia cu efectele. Comentariile....vorba lui ERU, fac toti banii. Asa ca rezista inca vreo doua saptamani pana revezi toate pozele, le prelucrezi si le alegi pe cele la care poti sa ne servesti cele mai frumoase comentarii! Te sustin si eu!

 

In progres...si sa stii ca acuma imi pare rau de tot ca nu am tinut un jurnal. Pe drum am avut inspiratie cu carul, insa de indata ce m-am intors la birou in tara sufletelor pierdute, parca ori mi-au sters memoria ori mi s-a aplecat complet inspiratia. Cred ca tre sa mai aduc vreo 2-3 sticle de vin de acasa, ca sa ma dreg

 

Cu efectele, am dres-o la cererea publicului (si a Loredanei). Mai am nevoie doar de ajutorul unui moderator sa editam link-urile...

 

Cu atat mai mult cu cat deja sunt intrigata: ce lac e ala? V-ati catarat offroad deasupra Toktokul sau Karakul? Parca totusi nu seamana.....

 

Cel GRI este Toktogul (Kyrg), cel colorat este Yashikul (Tajik). Si da, ne-am facut un pic de cap prin praf si boscheti pe langa lac.

 

Si n-am inteles pana la urma: in prima poza e presedintele, sau tatal tau primar?

 

E presedintele, dar semana cu taica-meu cand era mai tanar. Stiu ca Lore radea de mine de fiecare data cand vedea cate un poster pe vreo cladire sau pe marginea drumului...zicea ca am pile.

 

Daca n-ar trebui insa sa te anunt ca din pacate unele poze nu se vad, ti-asi pune o intrebare ardenta:

"Cat a consumat mobra la altitudine, si cum s-a impacat cu benzina proasta?"

 

Again...Mai am nevoie doar de ajutorul unui moderator sa editam link-urile...

 

Benzina proasta am prins doar la Sary Tash, la intoarcere. Culmea, la 'dus' am pus din acelasi loc, dar n-au fost probleme...

In fine, m-au aburit ca e de 93, ca e harasho, harasho...si initial n-am simtit. Am mers oricum pe lapovita, apoi ninsoare, iar lapovita deci tot catinel-catinel. La coborari daca strangeam de ambreiaj parca tragea sa moara, dar am zis ca o fi de la vreme , si abia cand am ajuns la uscat si am inceput sa urcam o panta mobra a zis ceva gen WTF?!? si am inceput sa simt ca "ceva nu suna bine". Am dat jos saua, am deconectat firul pentru benzina proasta...si gata. Am mers asa fara probleme pana la primul Gazprom (in Gulcha - Valcea), unde am bagat benzina de 95 si am revenit si cu firele la normal.

 

Am mai gasit benzina "interesanta" si la Aktal, inainte de Naryn in Kyrgyzstan. Cu asta n-am simtit nimic ciudat de la motor, dar ... s-a terminat prematur

 

Consumul a fost de la foarte bun la foarte naspa, si anume:

- pe asfalt, rupt fasul, 7 si poate si mai mult

- pe asfalt, mers 100-120, cam 6

- pe drum neasfaltat, mers in jur de 80kmh, cam 7

- pe nisip, etc. - mers incet - estimez catre 8

- cu benzina "interesanta" de la Aktal (Kyrghiz): sincer nu stiu...dar s-a aprins becul de rezerva inainte sa facem 200 km (in mod normal pot ajunge aproape de 300km pana la rezerva)

 

Acum, cateva cuvinte despre altitudine. Motorul meu e pe carburatoare. Deci, clar, la 4000m+ nu mai trage ca la nivelul marii. As cataloga insa puterea ca fiind " suficienta" sau "satisfacatoare", cel putin.

Si inca ceva, pornit intotdeauna fara soc si cu relantiul usor ajustat in functie de altitudine.

 

PS. What the heck is Katoon?????

 

It's KaTooM...maybe you get the idea...

» Post actualizat in 01 Sep 2014 10:50

With a little help from my friends -> problema cu pozele este rezolvata. Multam @Petrica!

Si pentru ca am promis si o mica povestire, hai sa-i dam drumul:

Nici nu mai stiu exact cand si in ce context mi-a venit ideea cu *stan-urile. In mod sigur are ceva de-a face cu povestea lui Bob din Tuva si cu altele din zona citite pe nerasuflate pe advrider.

Bineinteles ca, dupa cum deja ne-am obisnuit - nici un lucru nu e sigur pana nu vorbim despre el la un timp trecut...

Motorul am reusit sa il iau abia pe la sfarsitul lui aprilie (tare greu de gasit un 950 in toate mintile si la un pret ne-ridicol) - destul de tarziu pentru a mai putea face pregatiri pe indelete, de unul singur.

Asa ca a trebuit sa apelez la un service. Mici probleme au fost, insa nimic spectaculos, asa ca motorul a fost gata la timp. La fel si in cazul bagajelor, echipamentului, etc.

Le-am pregatit un pic pe fuga, dar in cele din urma s-au asezat toate.

In primavara inca ne gandeam daca sa apelam la un "transporter" pentru *stan-uri sau sa punem motorul pe vapor si samergem (din nou) in Caucaz. Cateva scurte calcule de timp, bani, situatia in curs

de deteriorare din Ucraina (de acolo pleaca feribotul) plus oferta de 'NOW, are you in or not?' de la transportator au inclinat rapid balanta in favoarea *stan-urilor.

O mare problema a fost faptul ca mi-am pierdut pasaportul cum cu o luna inainte de plecare. L-am primit pe cel nou cu 5 zile inainte de zbor. Concluziile le trageti si voi, dar una e clara: pe masura ce

te senilizezi, viata e tot grea (dar ajungi sa uiti si asta/sa nu-ti mai pese...)!

Vizele le-am rezolvat apoi la fata locului. Viza kirghiza la aeroport, iar cea Tajika la ambasada din Bishkek. Aici ne-am confruntat cu o noua provocare: permisul GBAO (necesar pentru cam toata zona

Pamirilor) se acorda doar pentru o saptamana. Noroc (sau ghinion...) ca vorbisem dinainte cu un organizator de ture de alpinism, iar acum a fost usor sa-i dau un mesaj si sa il rog sa ne obtina

prelungirea permiselor. Asta s-a dovedit a insemna in cele din urma 100$ aruncati, un bazar afgan ratat, o vale frumoasa pe care a trebuit sa ne grabim, si totul degeaba. Nimeni, la niciun punct

de control, nu s-a uitat la DATA DE EXPIRARE. Toti au verificat doar EXISTENTA stampilei...deh, omul cat traieste tot invata!

 

Dar sa nu o iau prea tare inainte.

 

Dupa un zbor neasteptat de usor si un somn bun de dimineata, iata-ne asadar in Bishkek, cu vizele luate, cu o lene extraordinara de a face bagajele in forma finala de pus pe mobra, si cu mult chef de

a ne pierde prin mixul asta paradiziac de fost oras - caravanserai, la rascruce de drumuri in centrul Asiei, peste care a trecut victorios si mandru tavalugul sovietic, iar acum incearca sa-si redescopere

identitatea initiala printre vechi ruine staliniste, noi cladiri de sticla si iurte construite in scop turistic.

 

Postere cu fostii conducatori inca sunt inca usor de gasit:

 

 

Si statuile in stil sovietic, asisderea:

 

 

Copiii au descoperit si jucariile 'vestice'. Culmea (sau nu), sursa jucariilor este insa China:

 

 

 

Mai tineti minte vederile comuniste cu centrele oraselor patriei (sau altor patrii din fostul bloc comunist) ? Ei bine, mie tot alea imi vin in minte cand vad si revad poza asta:

 

 

In cazul nostru ar fi fost Mihai viteazul, in cazul Kirghizilor, este Manas:

http://en.wikipedia.org/wiki/Epic_of_Manas

 

 

Garnizoana care pazeste drapelul national. Of, bietii copiii, se cam prajeau la soare in "acvariile" alea; pe deasupra, mai toti care treceau pe langa incercau sa-i distraga, dar se pare ca vointa si antrenamentul tinerilor erau mai puternice: nici cea mai mica urma de emotie sau vreun fel de slabiciune nu li se citea pe fata!

 

Aici trebuie sa mentionez cat de "la suflet" le este kirghizilor viata de pastori nomazi, cu tot ce inseamna ea. Este practic identitatea lor nationala si spiritul pe care s-au straduit sa il tina in viata chiar si in timpul si dupa trecerea rusilor. Steagul national reprezinta soarele vazut prin tündük (acea deschidere din varful iurtei: un cerc strabatut de 2 grupuri perpendiculare, a cate trei linii fiecare).

 

 

 

Ne fura insa putin privirile fauna locala:

 

Dar in acelasi timp realizam ca suntem intr-o societate destul de "traditionalista", si ca inevitabil escapadele se termina curand asa (si asta e bine; cred ca sunteti de acord ca mireasa e dintre cele mai frumoase):

 

 

Sau mai rau, asa (uitati-va numa la el ce fata de om batut de soarta are!):

 

 

Unii insa par fericiti - probabil exista viata si dupa casatorie:

 

 

Are insa si parti bune toata treaba asta: bei sampanie si te dai cu limuzina 4x4. Asta a fost WTF moment of the day. Eram (sa ma scuzati, dar asa e bancul, nu e vina mea, eu imi iubesc si respect conationalii in egala masura, indiferent de zona tarii din care vin, chiar si pe cei de peste Prut!) ca oltenii cand au vazut girafa: "Frate, nu exista asa ceva!"

 

 

 

In ciuda renumitei poluari (pe care o vom vedea mai tarziu in detaliu) centrul orasului este curatel si verde. Aerul e respirabil, nici prea cald, numai bine de stat in parc la o bere la terasa. Si daca tot nu mai avem

decat de impachetat, de ce nu?!

 

 

Au chiar si "un fel de" mierle (credem noi). Ce-i drept e ca sunt curioase si simpatice-foc!

 

Sad rhino - is sad:

 

 

Babushka is sad too:

 

And girl with baby too:

 

Nu prea inteleg de ce sunt toate statuile asa triste - mai ales ca sunt intr-un loc gen Parcul copiilor (multe trenulete, ringhispiluri si alte sinistre aparate ramase ca amintire din era stalinista, din care se aud tipete - probabil unele de exaltare, altele de groaza...)

 

Dar daca tot sunt statuile asa triste si daca nu am voie sa adaug mai multe poze, uite aici una care sa mai inveseleasca lucrurile. Cel putin pe mine m-a facut sa rad:

 

 

 

» Post actualizat in 01 Sep 2014 10:53

Cam atat pe azi, sa fie primit!

Editat August 31, 2014 de ADVRadu

[CuCun]

Poate nu am inteles eu bine...tu ai mers cu avionul, da' motoreta cu ce ai trimis-o si de unde(eventual si cat)?

[ADVRadu]

Poate nu am inteles eu bine...tu ai mers cu avionul, da' motoreta cu ce ai trimis-o si de unde(eventual si cat)?

 

Pe platforma am trimis-o, cu preluare din fata casei. Pretul a fost "la nivelul pietei", sa zic asa, si a fost mai convenabil decat inchirierea unui motor la fata locului.

[bob66]

Ia uite ce se misca lumea. Tb sa ma mobilizez si eu sa pun niste poze pe aici

 

Bob

[ADVRadu]

Sambata, 2 august, trebuia sa fie prima zi de motocicleala. Nu mare lucru, doar mers pana unde om ajunge dupa ce reusim sa impachetam si sa ne urnim din loc.

 

Ne trezim pe o muzica foarte in voga la nemti (nu ca i-am fi dus sau i-am duce vreodata dorul):

 

Impachetatul ne ia (aproape) neasteptat de mult, in mare din cauza dilemelor de gen "sa luam sau nu" referitoare la kitul de ambreiaj de rezerva, mancarea de trekking, sosetele groase, membranele costumelor si asa mai departe. Unele lucruri imi pare acum bine ca le-am luat (desi initial ma gandeam sa nu) iar cu altele se pare ca am fost, poate, prea grijuliu (kitul de ambreiaj si ). In schimb nu pot sa zic ca am carat ceva degeaba, sau nu am folosit.

 

Drumul pare promitator:

 

Si nici macar nu am iesit inca din Bishkek!

 

Vremea in schimb se pare ca iar ne coace ceva:

 

Sau poate nu vremea, ci...China Petrol Company:

 

Deja picura si ne oprim sa ne echipam de scandal. Keep a stiff upper lip...dupa ploile din Georgia si Turcia de acum 2 ani, n-ar mai trebui sa ne impresioneze nimci de genul asta. Dar parca totusi, ploaie din prima zi, WTF?!?:

 

 

Si deja apare si prima problema, care o sa ma frece (mai mult sau mai putin) tot drumul: am facut prostia de a baga in camera acumulatori cu NiMh. Initial am crezut ca fac o economie buna de spatiu renuntand la incarcatorul pentru bateriile de camera, plus le pot incarca pe motor (am incarcatoare de baterii care merg pe USB). Si asa am aflat ca scaderea la frig a tensiunii pe bateriile astea nu e doar un mit si fizica teoretica - chiar se intampla. Noroc ca mi-am luat, de rezerva, un set de baterii cu litiu. Asta a fost o idee excelenta - am tras cateva mii bune de cadre cu ele si INCA MERG! Pe deasupra sunt si foarte usoare. Singura parte cu adevarat proasta e ca nu se pot reincarca. Mai e si pretul, dar...

 

Si uite asa cu ploaia si bateriile f*e n-am mai facut nicio poza pe urcare. Drumul a fost insa foarte fain. Un fel de mini-Transfagarasan, cu asfaltul in stare foarte buna. De partea cealalta a tunelului pare sa fie ceva mai bine, si pana si mizeriile de baterii mai scot o picatura de curent si mai putem trage cateva cadre:

 

 

Suntem, pentru prima data (OK, in afara de avion, dar asta nu se pune), la peste 3000m. E o senzatie putin ciudata, dar e mai mult senzatia data de cifre. In rest e ca si oriunde altundeva pe munte, imediat dupa precipitatii (care pe varf se pare ca au fost sub forma de zapada). E frig, insa ce mai conteaza? Cu asa peisaje in jur ori nu mai simti, ori nu-ti mai pasa.

 

 

 

E plin de 'branzari', mai ceva ca la Sibiu:

 

 

Plimbarea 'pe sus' nu tine insa foarte mult si se drumul se pravale serpuitor ba pe langa, ba peste un rau cu apa azurie.

 

 

Aici am si ramas peste noapte, si am dormit chiar bine dupa o cina cu pastrav kirghiz si bere ruseasca. Mujdeiul romanesc mai lipsea si era meniu complet, dar...n-am stiut cum ii zice pa-ruski...

 

Dupa putin soare prietenos de dimineata, nici a doua zi vremea nu se arata cu mult mai promitatoare. De data asta insa avem noroc si drumul ne duce pe langa ploaie.

 

 

 

 

Peisajul deja pare un pic desertic si satele se confunda cu micile oaze din jurul firelor de apa:

 

Zicea cineva de minerit pe langa Toktogul. N-am vazut nicio mina, in schimb ceva activitati industriale sunt. Par sa extraga sare sau piatra (?)

 

 

In partea opusa norilor:

 

Si chiar si muntii fumeaza, nu-i asa?

 

Asa ca ma duc sa bat si eu un cui...

» Post actualizat in 12 Sep 2014 08:54

Tb sa ma mobilizez si eu sa pun niste poze pe aici

 

Bob

» Post actualizat in 16 Sep 2014 13:16

Am revenit, cu tractorul spre furtuna. (tractor) Riders on the storm:

 

Albastrul e...albastru:

 

Sau chiar bate inspre gri:

Cum fac si eu rost de o casca dinasta?

» Post actualizat in 16 Sep 2014 13:22

Inca un erou kyrgyz:

 

 

Dar iata ca vine si ora mesei, si unde altundeva mai bine decat intr-o bodega de pe marginea drumului ?

» Post actualizat in 16 Sep 2014 13:23

Si cam atat, mai multe imagini nu mai pot posta

Editat Septembrie 12, 2014 de ADVRadu

[sebic]

amu mai poti

[bob66]

E o limita ilogica de 20 imagini per post.

 

Bob

[frigider]

ce moto e aia portocalie?

[Banzay]

Ninjac de 250cc cred.

[m4v3rick]

Frumos Radule, n-am stiut ca ti-ai achizitionat si o Portocala mecanica si cand am vazut titlu si initiatorul topicului am crezut ca ai bagat SVul in stepele si campiile Asiei

Frumoase si pozele, iar zona e minunata, dar cred ca spatele meu s-ar cam supara pe mine daca l-as ghida catre est... frumos. la mai mare!

[ADVRadu]

ce moto e aia portocalie?

 

Mobrele tajicilor mi-au parut a fi chinezesti. Dar pe de alta parte nu-s expert.

» Post actualizat in 13 Oct 2014 17:29

Frumos Radule, n-am stiut ca ti-ai achizitionat si o Portocala mecanica si cand am vazut titlu si initiatorul topicului am crezut ca ai bagat SVul in stepele si campiile Asiei

Frumoase si pozele, iar zona e minunata, dar cred ca spatele meu s-ar cam supara pe mine daca l-as ghida catre est... frumos. la mai mare!

 

Portocalele le-am luat la kil, si am luat 200 de kile, ca asa era mai ieftin Am auzit ca daca iei 'numai' 150 'e mai scumpe'...SV-ul e totusi inca un motor de suflet pentru mine si acum l-am bagat la o revizie generala pe iarna. Si ca veni vorba, nu cred ca era imposibil de facut drumul si cu SV-ul. Daca puneam niste TKC-uri pe el cred ca singura problema mai era de confort si viteza. Dar cu Katoom-ul a fost mai fun! A, si mai ceva, de stepa si campie n-am prea avut parte. Am fost mai tot timpul 'la inaltime'

 

La problema cu spatele, nu sunt sigur daca te-am inteles bine sau nu, asa ca ma abtin de la comentarii

 

Mai multe poze in curand!

» Post actualizat in 14 Oct 2014 13:49

Dar iata ca vine si ora mesei, si unde altundeva mai bine decat intr-o bodega de pe marginea drumului ?

 

Yey...shashlyk! Dupa cateva zile de mancat mult orez si un peste,

ne pica bine ceva carne 'adevarata', plus rosii si ceapa ca la mama acasa.

 

Suntem la fel de bucurosi ca si copiii ce se joaca prin jur.

 

 

De acord, 'localul' nu arata tocmai bine, in sensul din asa-zisa lume civilizata. Carnea si alte cele sunt tinute in pungi atarnate 'la dezghetat',

apoi sunt spalate in paraul care vine de pe cine stie unde, trece prin fata dughenei si curge linistit mai departe spre urmatoarea dughena,

la care lucrurile se petreceau, probabil, la fel. Poarta bineinteles cu el toate darurile cu care bunavoiesc sa-l umple cei din amonte.

Mustele bazaie vesele in jur, dar cel putin nu sunt verzi. Nimic prea periculos, deci.

Am hotarat sa facem o incercare, la o adica mai mult de o toxinfectie alimentara nu prea aveam ce pati. Plus cu suficient alcool mor si cele mai

ale dracului bacterii.

Si daca pisica nu are nimic de comentat, de ce am avea noi?!?

 

 

Nu ma supar nici cand un kirghiz cu ceva mai mult alcool la bord decat mine vrea sa faca o tura cu KaTooM-ul. Il las doar pe cric, insa pentru

om pare sa fie suficient, oricum se clatina usor. Se da jos fericit, ne multumeste si apoi il in oglinda cum ne face cu mana pana disparem dupa

prima curba.

 

 

Caldura ne cam moleseste (deh, ne-am cam dezvatat de ea de cand ne-am mutat din Timisoara), dar incercam sa ne tinem de drum si sa mergem cu o

viteza cat de cat. Traficul nu permite asta insa intotdeauna, de multe ori fiind nevoit sa depasesc pe langa drum lungile coloane ce se desfasoara pe

ambele sensuri si se misca la viteza unei carute. In incercarea de ajunge la Osh, de cateva ori aproape ca intram in Uzbekistan. De fiecare data cand

am gresit drumul am avut insa noroc cu localnicii, care ne-au indrumat in directia buna. Asta a adaugat insa de fiecare data, invariabil, kilometri in

plus la distanta dintre noi si patul mult-visat.

Desi vroiam sa ajungem pana la Osh, ne gandim sa innoptam undeva pe langa drum. Dar asta nu-i asa de simplu, caci locuri de cazare nu par sa fie

tocmai pe toate gardurile. Nu-i bai, avem cortul. Dar peste tot misuna oameni si animale, terenul e camp deschis, si lenea de a pune cortul e mare.

Ceea ce s-a dovedit a fi un lucru bun pana la urma, pentru ca imediat ce a apus soarele a inceput furtuna de praf+nisip.

Intr-un oarecare sat, cand deja eram plin de nisip intre dinti, imi zic ca nu mai merge asa si ma pun sa intreb un copil unde gasim un loc de dormt.

Imi explica unde, si ma duc. Si se pare ca nu era chiar loc de dormit, era loc de 'culcat', sa zic asa. Daca ar fi fost cat de cat decent, si daca fetele

nu ar fi aratat ca ultimele traseiste de la noi, nu cred ca am fi avut vreo problema sa ramanem acolo peste noapte. Dar cum nu a fost sa fie, mai cautam,

cu castile pe cap, infruntand aparatul de sablat al naturii de afara. Am ajuns apoi intr-un loc care parea sa fie o ceva 'chestie' militara abandonata

in care se aciuasera cativa oameni si pentru o suma deloc neglijabila ne-ar fi facut loc si noua. N-am nicio poza de aici, din pacate; bezna si nisipul

au zadarnicit orice incercare. Asta a fost momentul in care am zis ca bag p* in el nisip si, mergem pana la Osh si gata.

Si am mers. Am ajuns aproape de 12 noaptea, si nici n-am mai mancat nimic (decat vreo 2 beri) si alea beute pe bordura in fata hotelului, pentru ca de

pe terasa ne-a data afara o chinezoaica tare rau in clanta.

Privind retrospectiv, cred ca asta a fost cea mai de cacao zi din toata plimbarea. Mult efort si putina rasplata. Dar stai ca suntem inca abia la inceput

de drum, iar Tajikistanul si maretia Pamirilor sunt la o aruncatura de bat. Asa ca ne bucuram de berea rece, care spala cu spor nisipul din gatlej, si

de dusul fierbinte, care spala cu spor nisipul din (comuna) Trebuci.

Si apoi somn. Cred ca am dormit destul de bine, ca a doua zi ne-am trezit destul de devreme si cu chef de drum. Bagajele s-au vazut rapid pe motor, noi

ne-am mai fatait un pic prin zona si ne-am asigurat ca totul merge dupa plan cu extinderea permisului de GBAO, apoi am plecat sa vedem putin din oras,

inainte de a o lua spre munte. Orasele si obiectivele turistice nu se prea regasesc de obicei in planurile noastre, dar in cazuri speciale mai facem si

exceptii. Cum ar fi pentru tovarasul Lenin.

 

 

Sau chiar si daca e vorba de frumoasele mozaicuri ce impanzesc zidurile din oras:

 

 

Iesirea din oras decurge relativ usor, asa ca in curand ne trezim salutati de cel mai bun prieten al omului de aici...care se intampla sa fie gri si cu

urechile mari:

 

 

Pe masura ce ne indepartam de oras, masinile se raresc, pe masura ce peisajul devine tot mai variat, iar drumul tot mai bun. Ma gandesc din nou ca puteam sa

fi venit si cu SV-ul bine-merci. Faceam si economie chiar! Dar cu un pret la benzina sub 1$/litru...ce mai conteaza. Bineinteles ca de multe ori uit care e

scopul calatoriei si trag de gaz ca dementul pe curbe. Din cand in cand Lore mai zice :'mai incet daca vrei si poze...' ... 'da FOCA, cum zici tu, asa facem!'

 

 

Toata vitezomaneala merge pana la chestii de genul...blocaj in trafic:

 

 

Spre bucuria copiilor (pentru ca am oprit si am vorbit cu ei) si spre disperarea noastra (nu din nou!!!) bateriile de la camera ma lasa din nou. Culmea, doar

le pusesem la incarcat peste noapte. Decid sa fac schimbul cu cele cu litiu si gata. Dam cateva dulciuri copiilor si ne vedem mai departe de drum.

 

 

Alti copii par sa fie suparati pe noi. Probabil e din cauza ca la ei nu am oprit...

 

 

Iar unora pare sa nici nu le pese prea mult de prezenta noastra. Oricum ceea ce calaresc ei e mai cool:

 

 

Cu toate acestea, majoritatea celor care ne vad se bucura. Nu stiu daca e din cauza ca suntem straini sau pentru ca pur si simplu le plac motoarele. Eu prefer

sa cred ca le place de noi. Sau daca nu, macar de motorul nostru. E un sentiment tare placut sa ne zambeasca si ne faca oamenii cu mana pe unde trecem. Vedem

chiar si copii care la auzul motorului o zbughesc din spatele caselor, sar ca niste capre negre peste garduri si se arunca cu tot avantul in strada sa ne vada

si sa ne faca cu mana. Intr-un fel ma doare ca nu avem timp sa oprim in fiecare loc si sa-i dam fiecaruia macar cate o bomboana. Pe de alta parte, ma simt bine

cand vad ca nu sunt tristi, si pe deasupra se mai si bucura atunci cand ne vad. Ne bucuram asadar si noi, din mers, alaturi de ei.

Satele se raresc si drumul incepe sa urce din nou, serpuind in susul unei vai. Ajungem din nou intr-un peisaj deja familiar: trecatoarea montana impanzita de

yurte si branzari. Si aici incercam sa evitam localurile 'in voga' si sa vedem ce se ascunde in spate. Si descoperim o familie de kirghizi, aproape de-o varsta

cu bunicile noastre:

 

 

 

Ne-au servit cu paine si lapte fermentat, cu niste bobite negre prin el - surpriza, ghiciti ce erau! (noi n-am incercat sa ghicim, dar am banuit....).

Nu ne-am lasat mai prejos si am scos si noi o napolitana nemteasca din genti. Sper ca le-a placut si ca nu or sa le cada dintii din vina mea!

Aici am realizat cat e de bine ca am invatat macar ciut-ciut rusa - si cat e de rau ca n-am invatat mai multa! Pe viitor mi-am propus sa invat cat de bine

posibil limba asta, si nu pentru ca m-as teme de o invazie dinspre rasarit. Mai degraba doar pentru motivul ca, in partile lumii unde se pare ca imi (si 'ne')

place, limba asta e 'engleza lor'. Si e pacat sa mergi pana acolo, sa intalnesti oameni si sa 'vorbesti' cu ei ca mutu', pana te dor mainile. E clar, te poti

descurca si fara rusa, dar o mare parte din farmecul calatoriei se pierde in felul asta (just my 2 bani).

Gata cu paranteza despre limbi straine...in apropierea yurtei aveau o scula dinasta:

 

 

Stiu ca arata asa, cam dubios, dar imprastia in jur un miros extraordinar. Un fel de tamaie. N-as putea spune daca era in scop religios sau doar ca sa alunge

mustele, in schimb ne-a asigurat o atmosfera foarte placuta cat timp am vizitat statuia lui (nu-mai-stiu-cum) Baatyr.

 

 

Tare ne-ar placea sa mai stam cu batraneii astia doi simpatici, dar se cam apropia ziua din care ne intra in vigoare permisul de GBAO (valabil doar o saptamana)

si cum nu stim ce va fi cu prelungirea, incercam sa ne grabim (oarecum) si sa ajungem chiar in prima zi de valabilitate la granita.

Foarte bine, caci mai departe, desi nu umbla cainii cu colaci in coada, macar stau curcubetele gramada pe marginea drumului:

 

 

Ca fapt divers, fata asta e de aceeasi varsta cu noi, si are deja 3 puradei:

 

 

Si parca zona incepe sa semene cu ce am mai vazut pe advrider:

 

 

Pamir, here we come:

 

 

PS: In caz ca va intrebati daca am avut greturi de la mancarea sus-mentionata...raspunsul e: NU (de data asta).

[sebic]

Cu exceptia faptului ca as sta mai mult pe acolo, ma gandesc in ce masura m-ar coafa un comun si batran transalp la un traseu de asta. Ca si anduranta nu cred ca ar avea probleme, au inaltimile si aerul rarefiat eventual...

[bob66]

Poti merge cu orice motocicleta vrei. De exemplu, unu a fost cu un Ural pe valea Bartang si mai departe pana la Kabul, vezi aici : http://advrider.com/forums/showthread.php?t=923656

 

Diferenta intre o motoreta cu suspensii bune si una cu suspensii praf este viteza de deplasare si indicele de satisfactie la "gaz". Am strabatut anul trecut Mongolia dintr-o parte in alta pe o motoreta chinezeasca. A fost naspa feelingul, dar am vizitat ce am vrut.

 

Bob

[guy_ana]

Radu, m-am prins cum e cu pozele. Daca le pui direct pe motociclism, nu mai ai limita de numar.

[ADVRadu]

Cu exceptia faptului ca as sta mai mult pe acolo, ma gandesc in ce masura m-ar coafa un comun si batran transalp la un traseu de asta. Ca si anduranta nu cred ca ar avea probleme, au inaltimile si aerul rarefiat eventual...

Lasa ca iti explic maine la Timi cand ajung, ce si cum

Poti merge cu orice motocicleta vrei. De exemplu, unu a fost cu un Ural pe valea Bartang si mai departe pana la Kabul, vezi aici : http://advrider.com/forums/showthread.php?t=923656

 

Diferenta intre o motoreta cu suspensii bune si una cu suspensii praf este viteza de deplasare si indicele de satisfactie la "gaz". Am strabatut anul trecut Mongolia dintr-o parte in alta pe o motoreta chinezeasca. A fost naspa feelingul, dar am vizitat ce am vrut.

 

Bob

De vehicul cred ar trebui sa depinda doar CUM, nu si DACA mergi undeva. Eu n-am nimic nici impotriva motoareor chinezesti, bicletelor, si de ce nu, mersului pe jos. In multe locuri interesante oricum nu poti ajunge decat pe picioare (sau in 4 labe, catarandu-te).

Pentru tura asta chiar m-am gandit de multe ori daca sa aduc o mobra de acasa sau sa cumpar ceva local (Ural/IJ/Chinezeasca). Daca mergeam singur probabil asta as fi si facut. Cand e doar un singur om pe motor, alegerea e mult mai variata. Cand mergi in doi, nu te poti urca pe un Xchallenge sau un 690 ca lesina si se cam rupe sub tine. Stiu ca unii au facut si asta (gen Noah cu mandra pe 690) dar nu imi pare o treaba prea inspirata.

Radu, m-am prins cum e cu pozele. Daca le pui direct pe motociclism, nu mai ai limita de numar.

OK, de acord. Dar pentru asta trebuie sa le micsorez, salvez, si sa le fac upload pe forum, si: 1. stau prost cu timpul, n-am cand sa mai fac si asta; 2. am un proxy (cuvant urat) prin care orice upload incerc, imi da 'fail'; deci ramane cum am stabilit...

 

===============================================================================================================================================================================================

 

Drumul continua sa fie perfect si gol. Nicio masina cat vezi cu ochii. Si se pare ca si vremea tine cu noi. Sunt doar cativa nori, care totusi nu ne deranjeaza, mai si altereaza lumina soarelui astfel ca fac toate culorile sa arate din alta lume. nu e nici cald,

nici frig, doar vreme perfecta de motociclit:

 

 

Ici-colo vedem cate un sat ingramadi pe langa putinul verde crescut in jurul vremelnicelor fire de apa. La cum arata vaile, imi pot imagina cu usurinta ca aceeasi apa e sursa vietii acestor sate, dar si sursa nenorocirilor,

atunci cand vine cu prea multa furie de pe munte. Sate care sunt, in mare masura, la mila a ceea ce cade din cer.

 

 

N-avem timp sa ne gandim prea mult la soarta satului in caz de topire rapida a zapezii, caci suntem imediat impresionati de felul in care drumul asta minunat se muleaza pe formele muntelui, iar eu nu ma sfiesc sa mai 'mulez' din cand cate o margine de

cizma sau de geanta laterala pe asfalt in curbe. In caz ca nu imi iese, ma opresc si fac poza:

 

 

Cu ocazia opririi observ si o parte din vegetatia din zona. Ai zice ca, la cat de uscat pare, nu creste nimic. Pe de alta parte, multe bucati sunt inverzite si de la

distanta ai zice ca e iarba. Uneori, da, este si iarba, dar in majoritatea locurilor sunt de fapt doar plante suculente si flori de piatra:

 

 

 

Prezenta norilor ne ajuta din nou sa surprindem muntii in ipostaze interesante. Se vede foarte bine ca in putina zona 'verde' caprele si-au facut autostrada cu 'n'

benzi; caprostrada, ce mai!

 

 

Dupa o 'mica' trecatoare ajungem in alta vale, oarecum diferita de ce am vazut pana acum. Bine ca se raresc norii, incepuse sa devina racoare.

 

 

Vedem si Luna noua: mica, stralucitoare, aruncata parca la intamplare pe azuriul de deasupra stancilor:

 

 

Arcul de triumf?

 

 

Acum chiar devine mai frig. Aici am vazut cei mai amarati copii din tot drumul asta. Stateau acolo, mici, colorati si ascunsi langa piciorul monumentului din varful trecatoarei. Mai sareau din cand in cand la marginea soselei, in asteptarea vreunui automobil auzit din departare. Mi-e greu sa descriu in cuvinte cat de zgribuliti de frig, arsi de soare si batuti de vant erau. In comparatie cu cei cativa km pe care ii faceam eu la varsta lor in drum spre scoala prin noroi, zapada 'neinceputa', polei,

si cine mai stie ce aveam noroc sa prind, ceea ce au ei de suportat e clar mai greu. Macar eu aveam haine cat-de-cat, dar ei saracii abia aveau niste bluzite jerpelite. Probabil parintii ii pusesera acolo sa vanda lapte si sa mai ia cate un

ban de la trecatori. Nu am vrea sa-i sustinem pe parinti sa faca asta, asa ca incercam sa ii ajutam pe copii cu ceva ce in mod sigur vor consuma inainte ca parintii sa le poata lua: le dam dulciuri :-) ...

 

 

Si ca veni vorba de frig si haine, pe undeva pe la jumatea drumului asta am oprit ca sa pun membrana la geaca. Nu e frig rau, dar in niciun caz nici cald nu mai e:

 

 

Vantul si frigul din nori ne urnesc destul de repede din varf, iar de partea cealalta nu putem decat sa ne bucuram cand vedem ca e soare:

 

 

Si odata cu soarele, avem parte si de prima vedere asupra muntilor Pamir, cu varful Lenin si celelalte varfuri din juru-i. Cuvintele...sunt de prisos (IMHO):

 

 

Aproape ca am uitat sa zic, am ajuns in civilizatie, la Sary Tash. De aici planuiam sa ajungem la tabara de baza Lenin si sa campam acolo. Eventual a doua zi sa

facem si niste trekking, dupa cum ne-am facut deja obiceiul in Retezat, Parang, Fagaras, Caucaz... Am ajuns insa cam zgribuliti de frig, respirand greu din cauza

aerului rarefiat, si cu arici in stomac (de foame).

Dupa un pic de shopping dupa necesitati primare(a benzina, dulciuri, apa si baterii) ne-am pus la masa in cel mai select restaurant din localitate (ultimul pe

dreapta, cum iesi spre Osh). Servirea pare cam gen 'da' tu ce mai vrei?!?' :

 

(Nu ma luati in serios, vorba se potrivea doar la poza, servirea a fost ireprosabila!!!)

 

Inauntru, cald si bine, mirosuri imbietoare, mancare buna si BERE. Care bere s-a facut mai multe beri si uite asa ne-a prins si amurgul. Asa ca, de voie-de nevoie, am ramas in Sary Tash.

 

In fata magazinului dam iarasi de o gramada de puradei, de data asta mai curati si intr-o stare mult mai buna decat cei de pe munte. Astia aveau si sosete in

picioare. Dayana, sa nu o iei in nume de rau (pentru ca nu asta e intentia, mi s-a parut doar amuzant), dar mi se pare ca 'aia mica' seamana cu tine :-P.

Se mai si uita smecheros la noi de sub sapca, CLAR e SUDISTA

 

 

In spatele magazinului am gasit si cazare la, daca bine imi amintesc, Tatiana. Cazarea a fost OK (cu sacii de dormit pe jos prin casa), am avut si dus fierbinte (!) insa nu l-as recomanda, deoarece CURENTEAZA!

 

 

Eniuei, am poze si cu ea, daca mai ajunge cineva pe acolo, poate sa-i transmita salutari si din partea noastra:

 

 

N-am rezistat mult in seara asta si am cazut rapid prada unui somn agitat provocat de altitudine. Am visat insa cu muntii ce urma sa-i vedem, in timp ce puricii ne piscau cu spor de picioare. Se pare ca sacii de dormit nu au putut sa le stea in cale atunci cand au vrut sa intre, in schimb la iesire se pare ca le-au fost o beriera de netrecut: am ajuns sa-i purtam cu noi tot timpul calatoriei.

 

 

A doua zi, dupa un dus 'electrizant' de dimineata, normal ca nu ne mai poate sta nimic in cale... Sunt asa de 'unstoppable' ca ma urc pe motor cu cizmele desfacute, ma agat in sacii de dormit, si ma intind gratios in batatura, gramada cu tot calabalacul. Poate am uitat sa zic ca nu-s mare de inaltime si KaTooM-ul nu e tocmai un motor jos. Avem uneori o relatie 'mai cu nabadai' asa, dar suficient presarata cu orgasme incat astfel de episoade sa nu mai conteze

 

Ca sa fie treaba - treaba, o luam spre granita cu China (da, stiu, nu e conform planului dar am zis ca daca tot e aproape, de ce nu?)

 

 

Dar in cele din urma o luam pe 'drumul cel bun' si intrevedem cam cum va fi asfaltul Tajik:

 

 

Si iar am ajuns la limita pozelor!

Editat Noiembrie 4, 2014 de ADVRadu