Long Way to Chinguetti 2015 - Maroc si Mauritania

[Marcos]

Salutare !

Luna trecuta am fost intr-o calatorie : Ro-Serbia-Croatia-Slovenia-Italia-Maroc-Sahara de vest-Mauritania si retur.

Au fost aproximativ 11.500 km, 27 zile, am participat 2 persoane , eu si Lori cu o singura moto : Africanul .

Momentan lucram la poveste si la prelucrarea pozelor, insa filmuletul turei este gata si va invitam sa-l urmariti

Poate fi vizualizat pe Youtube, cat si pe situl nostru la adrsele de mai jos :

 

 

sau

 

http://www.motoafrica.ro/long-way-to-chinguetti-2015-video/

 

 

Cand vom termina si povestea, revenim cu dansa

[motanu']

YOU ROCK!Sa-mi fuck una, scuzati expresia!

Astept povestea, tinand cont ca am in plan tura asta.

[HondaRider]

Subscriu la ce zice colegul mai sus. Super!

[Psycho87]

Cel mai reusit ride movie care l-am vazut in ultima vreme. Felicitari !!

[kalator]

Felicitari pentru tura. Superba.

[RobertAmbrozie]

Felicitari pentru tura si pentru filmulet !!

[Toni Catrici]

Bravo vouă! Africană, super motocicletă. ...ați avut vreo problemă tehnică pe parcursul drumului?

[dexxter]

si eu vroiam sa va felicit pentru tura, dar mai ales pt film! Cu ce ati filmat?

[gogO.]

a specificat pe site:

Filmat cu GoPro Here 3 Black si Canon 70D cu 10-18 IS STM, 18-55 IS STM, 55-250 IS STM si 50 F1.8 STM ,diverse filtre plus steadicam HD2000 si trepied fluid.

 

felicitari pt tura si filmulet, cu siguranta si pozele vor fi grozave!

 

din ce am vazut in filmulet, suntem vecini de cartier

 

 

Editat Octombrie 23, 2015 de gogO.

[Marcos]

Hm, am avut ceva probleme cu Africanul. In primul rand in Craiova a trebuit sa-i umflu roata spate ca uitasem sa fac presiunea ... A, si a consumat benzina

Sincer se poate pleca in lume cu orice fel de vehicul, si cu hotarare sigur ajungi la destinatie, insa nu as schimba Africa Twin-ul cu absolut nici o alta moto, pur si simplu parca cu fiecare km facut intinereste. De altfel a si intinerit, acum saracuta are doar fo 7000 km la bord

 

Observ ca, colegul meu de cartier a fost mai rapid decat mine in a dezvalui echipamentul folosit . Pt. acest lucru nu m-ar deranja sa cunosc inca un tovaras pe 2 roti din zona

Editat Octombrie 23, 2015 de Marcos

[Ro_Land]

Foarte bine realizat filmul de calatorie. Coloana sonora si montajele mi-au placut mult.

L-am urmarit pe tv la calitate mare si pot sa zic ca au fost un deliciu cele 27 de minute.

Felicitari pentru tura realizata.

[the_mav]

Felicitari. Intr-adevar faina tura, bine realizat clipul si...asteptam povestea integral

[cristache]

Felicitari Marcos!...

 

Asteptam povestea sa ne lamurim care a fost ideea, de ce nu ai facut mai multi km prin Maroc...si de ce Chinguetti...?

 

 

 

 

 

 

```

[Sly06]

foarte frumos.șocant haosul din orașul ala

 

practic aproape toate mașinile apărute în imagini erau îndoite.

[omgs]

felicitarii!!

[dj.marten]

Bravos! Hai si cu pozele!

[chif]

FFFFF misto! Merci pt efortul de a lucra la film, un deliciu.

[florinelu07]

[bcristian]

Felicitari.

[Marcos]

Am reusit in final sa asternem povestea, asa ca ...

 

Povestea primei zile : For those about to Africa , we salute You!

Poze si povestea integrala aici :

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-1-for-those-about-to-africa-we-salute-you/

 

Calatoria noastra incepe pe 03.09.2015 si timp de 25 de zile, Bogdan(va fi FT) Loredana(voi fi BT), si Honda Africa Twin XRV 750 RD07 ( il numim Africanu`) am strabatut tari europene, am plutit pe Mediterana , am admirat Marocul si Mauritania ,si tot nu ne-a pierit dorul de duca …spre Africa IMG_20150903_195234cu moto… ca si cum eschimosii s-ar duce de buna voie in tarile calde pentru a aduce nisipul si soarele pe meleagurile lor.Un entuziasm fara limite, ca o oaza in desertul imprevizibil schimbator si provocator.Noi asa vedem dorinta de a calatori , de fapt de a trai viata.

Ziua 1. For those about to Africa , we salute You! 03.09.2015

Plecam in jurul orei 14.00 cu bagajele cocotate pe African in lateral si in spate+bagaje intregi de dorinte si mult entuziasm in a ne depasi asteptarile.Este canicula in Bucuresti-

cca 36 de grade si pana la intrarea pe autostrada spre Pitesti, suntem nevoiti sa suportam, praful, mizeria , soarele care ne incomodeaza si mai ales drumurile “netede”ale capitalei, europene de altfel.

Africanu nu e impresionant doar ca e moto; e mare si puternic…se face simtita prezenta lui pe unde trece pentru ca toti intorc capul dupa el. Ne-am decis in prima zi sa ajungem cat mai departe, sa parcurgem cat mai mult km, si sa poposim abia dupa ce trecem granita pe la sarbi.Asa ca Africanu fuge ca un adevarat cal inaripat pe drumurile patriei, pana la Dunarea albastra, la granita cu Serbia.Drumul din Bucuresti pana la Drobeta nu exceleaza pentru ca exista craterele firesti care te condamna sa reduci viteza.Cum am ajuns in Craiova, FT verifica presiunea la roti desi facuse acest lucru si inainte de placare…si DA, cauciucul din spate era dezumflat, il simteam pe curbe, dar se rezolva treaba si pornim in regula mai departe, caci altfel ar fi trebuit sa alergam dupa vulcanizari, lucru pe care chiar nu ni-l doream. Am ajuns fara emotii la granita -dupa alte verificari ale pneului-insa cu alt suspans intrucat era sa lovim un cutu care ne-a taiat calea rapid.Vamesul roman ne ureaza drum bun- foarte amabil si glumet; in schimb vamesau sarb e doar grasut:)

Trecand pe malul sarbesc, pana la Golubac sunt cca 10-12 tuneluri.CCa 550 km ii parcurgem in 10 ore, cu pauza de hranit Africanul cu benzina si de prajit carnati picanti la teapa, pe malul sarbesc al Dunarii, la cazane .Mai departe, pana la Pozarevac, drumul are initial destule serpentine, uramand apoi sa fie destul de drept pentru a recupera viteza.

La ora 23.00 ajungem in Pozarevac(orasul natal a lui Slobodan Milosovic), unde ne cazam la motel Boem pentru 29 euro/camera si parcare sigura pentru African.

Povestea si pozele zilei 2 : Ziua autostrazilor

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-2-ziua-autostrazilor/

Povestea si pozele zilei 3 : Toate drumurile duc la ... Livorno

http://www.motoafrica.ro/ziua-3-toate-drumurile-duc-la-livorno/

Urmeaza si restul zilelor in urmatorul post.

» Post actualizat in 23 Dec 2015 13:03

Povestea si pozele zilei 4 : Pe marea cea mare in viata calatoare

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-4-pe-marea-cea-mare-in-viata-calatoare/

 

Povestea si pozele zilei 5 : Ziua stampilei

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-5-ziua-stampilei/

 

Ziua 5. Ziua stampilei.

Ne anunta de dimineata Sebastian(neamtul junior)ca trebuie sa urcam pe puntea cu nr 7 sa ne stampilam pasapoartele si pentru African trebuie sa primim “La feuille verte”(foaia verde).Cu pasapoartele a mers relativ rapid.Un formular completat si…

– Marcu!

… a strigat domnul organizator si ne-a facut semn sa se asezam tacticos la coada ca sa primim stampila pe pasapoarte.

Pentru foaia verde- alta coada.Toti fii lui Allah stau asezati in “ordine”, adica de la 148 ajunsesera la 60- Eu stiu ca arabii citesc invers insa si numara invers?

Ne intalnim si cu nemtii si completam impreuna foaia verde dupa un model pus pe un perete, apoi dupa un model de pe net si ulterior ajutati de un bastinas. Cat timp asteptam stam de vorba cu ei.Parca presimt ei ca noi avem doar apa si salam in camera scotand tacticos o ditamai sticla de 2 l de Cola si jeleuri cu care ne servesc si sincer, nu reusesc sa nu refuz.

Monsieur-ul care semneaza si introduce in baza de date nr vehiculelor, era singurul capabil sa-mi ofere informatii in franceza.

“- Cand sa revin?

– Peste 3 ore”, imi raspundea el.

Asa ca a 3-a oara (respectand numarul incercarilor din povesti)cand ne-am dus, am nimerit fix pe usa din spatele lui.Ne-a zambit, ne-a luat formularul, l-a semnat si inregistrat.Uff, greu cu multi oameni binevoitor de vorbareti de araba intre ei .

Am luat cina(fara prajituri si suc)- 13 euro si am adormit visand la urmatorul pas, cel de maine, pe pamant african.

Povestea si pozele zilei 6 : Le soleil brille pour nous sur le ciel d’Afrique…

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-6-le-soleil-brille-pour-nous-sur-le-ciel-dafrique/

» Post actualizat in 30 Dec 2015 00:10

Revin cu completare

 

 

Povestea si pozele din ziua 7 : Cine se scoala de dimineata ( in Rabat) departe ajunge( in Agadir)

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-7-cine-se-scoala-de-dimineata-in-rabat-departe-ajunge-in-agadir/

 

 

 

 

Povestea si pozele din ziua 8 : Zi cu ghinioane, alors….”Bon courage!”

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-8zi-cu-ghinioane-alors-bon-courage/

 

 

 

Povestea si pozele din ziua 9 : Sahara de Vest

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-9-sahara-de-vest/

 

 

 

11.09.2015

Dune de nisip, primele camile, valurile inspumate ale oceanului, drumuri bune si multe controale de politie.

Plecam din Tan-Tan pe la 10 jumate, cand trezim Africanu din garajul hotelului. E mult spus garaj, de fapt e un fel de hambar cu acoperis spart, dar are lacat, e ok.Pana in Tarfaya, relieful e ars si stancos.Apoi incep pe ici pe colo sa apara dunele de nisip.La un moment dat simteam ca fugim de pe sosea atat din cauza vantului puternic , cat mai ales din cauza nisipului imprastiat . Iti dadeai greu seama daca se risipeste usor sau poate reprezenta un obstacol.Asa ca am mers incordati si cu mare grija.

IMG_1351 In Laayoune ne oprim sa cumparam apa si suntem surprinsi de faptul ca orasul este curat si ingrijit, cu palmieri de-o parte si de-alta a soselei.Ce-i drept, populatia este mult mai rara in partea aceasta sahariana.Tocmai din acest motiv,acestia sunt scutiti de taxe pentru a stimula migratia, drept dovada, pretul carburantului este la jumatate, circa 1/2 euro litru. Ne intelegem cu un nene in spaniola care ne arata unde gasim un butic si cu vanzatorul la fel, care nu a auzit de Romania, ci doar de Europa . Pornim mai departe.

Cu nisip in par ajungem la Boujdour, dupa mai multe controale de politie.Deja controalele sunt popasuri la care repetam acelasi lucru: unde mergem , de unde venim( oooo Romania, nu Allemagne?), ce profesii avem, pt FT spunem ca lucreaza in telecomunatii- e prea greu network administrator; pt BT e mai simplu- economist : termen universal ; ca Africanu e Honda si unde mergem ( ne invata ei cum sa pronuntam corect Chinguetti).La ultimul control,la 60 km de Boujdour suntem intrebati daca inoptam in oras, nu suntem hotarati insa ei ne recomanda Hotel Taiba.

La intrarea in oras, ne decidem totusi sa inpotam la acest hotel-250 dihami camera si avem si unde lasa Africanu- in fata hotelului.Seara, dupa 21.00, iesim prin oras.E invazie de controale ale politiei- ii gasim si noaptea in intersectii.Orasul e mult mai civilizat decat TanTan si bulevardul principal e mult mai lat, iar terasele sunt pline ochi de marocani dornici de o vorba buna si comentatori sportivi, care privesc insetati meciurile de football la plasmele din localurile respective.Vrem si noi sa mancam papa bun, asa ca mergem sa cautam si gasim in cele din urma carnita de vitica sub forma de hamburger si cartofi. Poate si din cauza ca ne-a fost foarte foame, dar pot declara ca a fost unul dintre cei mai buni hamburgeri mancati, si asta pt. numai 90 dirhami.

Povestea si pozele din ziua 10 : Desert Rose

http://www.motoafrica.ro/chinguetti-ziua-10-desert-rose/

[Lorelay]

Revenim asa cum am promis cu povestea integrala :

 

 

 

Călătoria noastră începe pe 03.09.2015 timp de 25 de zile. Bogdan va fi FT , Loredana va fi BT şi Honda Africa Twin XRV 750 îl vom numi Africanu.Am străbătut tări europene, am plutit pe Mediterana, am admirat Marocul si Mauritania,şi tot nu ne-a pierit dorul de ducă..

...spre Africa cu moto... ca şi cum eschimoşii s-ar duce de bună voie în tările calde pentru a aduce nisipul si soarele pe meleagurile lor.Un entuziasm fără limite, ca o oază în deşertul imprevizibil schimbător si provocator.Noi aşa vedem dorinţa de a călători, de fapt de a trai viaţa.

Plecăm în jurul orei 14.00 cu bagajele cocoţate pe African, în lateral şi in spate plus bagaje întregi de dorinţe şi mult entuziasm în a ne depăşi aşteptările.

Trecem prin Serbia în Croaţia, apoi Slovenia. În Slovenia, credem că tocmai trecuseră refugiaţii şi unii chiar au fost uitaţi pe-acolo întrucât dormeau mulţi pe jos, pe unde apucau.Îndurăm căldura şi cozi interminabile de maşini,pe lângă care ne strecurăm ca să trecem de punctele de taxare pentru autostradă. Din Logatec ne plouă torenţial până la intrarea pe centură cătreVeneţia. Apoi prindem vreme bună, iar drumul de la Florenţa către Livorno este destul de lin şi pitoresc cu multe tuneluri.

…..Încărcaţi de genţi, cutii, căşti, urcăm pe ferry-boat, spre cabină. Chinese-man-ul din staff ne vede şi sare în ajutorul nostru luându-ne din bagaje;mă simt ca o ţestoasă eliberată de o grea carapace.

…..Mare vapor mare; cu baruri, discotecă, casino, restaurante dar mai ales cameră de rugăciune. Sunt 8 punţi,e un vapor de 220 m,iar majoritatea pasagerilor sunt africani care mai de care mai galagioşi şi întinşi peste tot pentru a-şi găsi locuri cât mai bune de dormit. Oameni cu bagaje, saltele, paturi,femei cu copii mici îşi făceau culcuş prin cotloanele culoarelor, prin sălile de aşteptare, pregătindu-se de culcare.

Le soleilbrillepour nous sur le cield'Afrique...Maroc

(Soarele străluceşte pentru noi pe pământ african)

 

Pornim spre Rabat iar la vreo 10 kmgăsim o pădurice care ne face cu ochiul să rămânem.

……Strângem bagajele a doua zi şi la 7.30 suntem în fata Ambasadei Mauritaniei, care încă are porţile închise.Pe stradă suntem noi doi,Africanu şi un nene african care mătură strada.

……. Facem copii la acte, şi la 09.00 când se deschide ambasada, predăm actele completate(80 euro viza/persoană)urmând să revenim după ele la ora 14.00, prilej de a vizita oraşul.Ajungem lângă Palatul Regal însă nu ne este permis să intram în curtea interioară să facem un tur.Oprim în parculețul din fața Moscheei Badr și a Muzeului De Istorie, facem poze și nervoși din cauza traficului, ne întoarcem la ambasadă. Primim viza cu o oră mai devreme așa că pornim spre Casablanca pentru a admira Moscheea Hassan al II-lea.

În Casablanca traficul este infernal.Mergând pe bulevardul principal, putem spune ca este un oraș murdar, clădirile sunt fără fațade, unele foarte moderne si altele care stau să cadă, cu străzi extrem de aglomerate și forfotă continuă.Am pierdut în Casablanca circa doua ore din drumul nostru către Agadir.

……Relieful devine din ce in ce mai arid și orasele sunt din ce in ce mai sărăcăcioase, iar amestecul de apus de soare cu pământul din ce in ce mai roșiatic conturează chipul Africii.

Dormim în Agadir, apoi pornim spre Tiznit, un oraș cu multe hoteluri, magazine, "Boutique"unde salam sau chestii obișnuite nouă a fi feliate nu există, iar femeile sunt acoperite în cerceafuri.De fapt moda chipurilor acoperite începe să defileze de-acum prin fața ochilor noștri.

Sahara de Vest

Dune de nisip, primele cămile, valurile înspumate ale oceanului, drumuri bune și multe controale de politie.

Plecăm din Tan-Tan pe la 10 jumate, când trezim Africanu din garajul hotelului.Până în Tarfaya, relieful e ars si stâncos.Apoi încep pe ici pe colo să apară dunele de nisip. La un moment dat simțim că fugim de pe șosea atât din cauza vântului puternic, cât mai ales din cauza nisipului imprăștiat și îți dădeai cu greu seama dacă se risipește ușor sau poate reprezenta un obstacol.

În Laayoune ne oprim să cumpărăm apă surprinși fiind de faptul că orașul este curat și îngrijit, cu palmieri de-o parte și de-alta a șoselei.Ce-i drept, populatia este mult mai rară în partea aceasta sahariană.Tocmai din acest motiv,acestia sunt scutiți de taxe pentru a stimula migrația, drept dovadă, prețul carburantului este la jumatate,circa 1/2 euro litru.

Sahara de Vest este aridăși nisipoasă; are gust sărat și pentru că sunt foarte multe sate pescărești și simți des acest miros.

Oamenii negrii

La intrarea in vamă: „Welcome!”ne primesc marocanii și ne ghidează către ghișeul de unde trebuie să luăm niște fișe ca să le completăm.Așa facem, FT le completează pentru amandoi, apoi ne așezăm la coadă la ghișeu . Dar nu numai noi stăm la coadă, ci ne punem și pasapoartele la coadăcu o piatră pe ele să nu le zboare vântul.Trecem linia de front și intrăm pe tarâmul nimănui, pe câmpul cu mine cum ne place să-l alintăm.Pornim printre mașini explodate și resturi părăsite unde ne trezim cu un negru gata-gata sa-și vândă servicile vamale pentru 10 euro, adica să ne rezolve rapid în vamă cu traseul actelor.

FT îl ia drept calauză, vrând , nevrând, alergând amandoi de colo-colo cu actele la verificat și ștampilat.

Mauritania este pustie în cea mai mare parte a drumului.Este foarte cald. La peste 40 grade soarele ne lipește hainele pe noi, însă avansăm.Mai facem popasuri la controalele de politie-fiecare ne cere”la fishe”și noi cum nu avem, pierdem de fiecare dată vreo 10 min. stând în soare până completează ei datele noastre și ale Africanului.

Până la Nouakchott mergem sub un cer mai puțin senin, puțină ploaie, însă nu cad decât 2-3 stropi, exact la intrarea în oraș.

Ne oprim în față la Big Market. Eu intru dupa provizii, iar FT rămâne afară cu Africanu înconjurat de doritori insistenți de „Money, money”.Big market-ul este ca un mall la noi, numai ca diferă cumpărătorii.Aici sunt înfășurați în cerceafuri însă, îmi atrage atenția o doamnă care are brațări de aur de la încheiertura mâinii până la cot.

Soare, nisip, caniculă = Mauritania

Pornim din Nouakchott, asudați si amețiți de la caldură.Ne oprim ca să facem copii pentru controalele vamale la un xerox, comunist și vai de capul lui, însă merge, iar dupa vreo 40 de minute reușim să avem copiile la noi.

După ce alimentam, pornim spre pustietate.La câțiva km dăm de primul control, dar avem fișa și trecem repede.Ne informăm că până în Atar vom găsi benzinării (cca. 500 km) însă găsim doar gasoil și nu pentru essence(benzină).

La unul dintre controale aflăm că vom găsi benzină de-abia în Akjout, adică peste 115 km.Trebuie să rezistăm.Ne închidem aerisirile de la echipament, e mai bine așa, vântul care vine spre noi e fierbinte, ca și cum ai sta in fața unui feon clocotitor.

Ajungem în Akjout. La prima pompă pe care o găsim e doar gasoil. Reușim până la urmă să găsim benzină de la un nene care vorbește spaniolă și ne spune ”ocho mil”(8000 ) pentru 20 l de benzină.Nu avem de ales așa că plecăm cu el și ne toarnă cu pâlnia dintr-o canistra cei 20 l, o țeapă de 3-5 l însa e ok și-așa.

Wild wild west de jur imprejurul nostru.Ajunși în Atar încăutarea unui loc de cazare, întâlnim un băiat care ne sfătiuiește să ne oprim și să dormim la punctul de control.Exact așa se intamplă, cei de-acolo nu ne lasă să mergem mai departe.Deja s-a întunecat, iar drumul spre Chinguetti este neasfaltat și trece prin munți.Așa că cei 2 vameși insistă că mai bine înoptăm lângă postul lor de control. Așa căpunem cortul …în mare siguranță.

Final destination-Atarși Chinguetti

15 km de drum neasfaltat.Urcăm apoi mulții pe asfalt, însă apoi începe calvarul.Tot drumul până la Chinguetti este practicabil cu cca 15-20 km/h.Din cauza mașinilor, a furtunilor de nisip și a caniculei este acum cu model pe care ne-am zgâlțâit aproape 3 ore, parcurgând 60 km.

Ajunși în Chinguetti, FT vorbește cu un patron de Auberge- proprietarul hotelului Zarga.Intram în cămăruța de chirpici cu un singur patdotat cu lenjerieși rogojină pe jos.

Pornim la plimbare în orașul vechi și ne acostează niște copii cerând„des cadeaux” și Fanta pe care tocmai o cumpărasem.Noi nu le răspundem, mergem la pas, însă ei devin mai zgomotoși și roiesc în jurul nostru cu mâinile întinse.Pentru că îi ignorăm,micii răzbunători de Fanta și cadouri încep să arunce cu pietre după noi; noi mergem tot la pas fără să reacționăm.Nimeni nu sare să-i oprească, deși sigur erau oameni prin casele din jurul drumului.Neîntoarcem la Auberge nemulțumiți, iar FT hotârăște să plecăm. ”Cum să arunce cu pietre? Te-a lovit?” „ Nu.Probabil din joacă, sunt copii”.Însa FT nu vrea să mai stăm, îmi spune să strâng din bagaje până când el vorbește cu proprietarul, să-l anunțe că plecam.

Încărcăm"Africanu" din nou cu bagaje și inainte de a pleca, la sfatul proprietarului de Auberge, ne ducem la poliție să facem plângere.

...Pe arșită, la ora 14.00 drumul ondulat pare o cursă de rezistență.

"Africanu" se târăște pe drum, noi ne păcălim cu câteva guri de apă clocotită.Nu avem destulă apă, așa că simțim nu doar că ne crapă buzele ci și că ne ard gândurile, ne concentram greu.

Suntem in Atar-soareleîncepe să apună.

….Burdușiți cu benzină,pornim spre Nouakchott-450 km. Este 19.00 și începe să se lase întunericul.

...In tot acest drum, cerul plin de stele ne-a vegheat.Un cer nesfârșit și aglomerat de stele, exact ca în poveștile „O mie și una de nopți”.Ne oprim la un moment dat și ne întindem pe nisip, privind coronița de stele deasupra capetelor noastre.

Cum gasim controlul de poliție, rămânem la ei, de-abia la cca 130km până la Nouakchott.

…Pornim către Nouadhibou dar nu reușim să ajungem către ocean să vedem expozitia de vapoare părăsite pentru că drumul este în construcție și e blocată șoseaua principală.Așa că plecăm spre vama.Însa surpriză: nu putem trece.Vama este închisă până a doua zi.

...Ne întoarcem pe drumul către Nouakchott cu gândul că la primul punct de control vom putea înopta.

Punem cortul și pregătim cina:biscuiți cu brânză topităși o cutiuță de bulion.Avem de băut si Cola și apă.Ne ospătăm în voie și pentru că nu avem deloc semnal la telefon, adormim pe la 22.00.Frigul se face simțit pe timpul nopțiiașa că scoatem sacii de dormit.

Trecem vama în 2-3 ore.După toate controalele, părăsim vama și ne oprim la o masă regească în Barbas.Drumul este foarte bun, iar caniculă nu mai este,din contră Sahara ne mângâie cu aerul sărat al oceanului și ne încântă cu un apus de soare de aramă.Zburam cu "Africanu"în beatitudinea de nisip, aer sărat și soare mângâietor spre câte un loc ca să facem popas.

...Trecem din nou prin Boujdour, Laayoune, Tan-tan până în Guelmin unde ne prinde noaptea.

…Plecăm liniștiți spre Tiznit prin munți, pe serpentine, apoi Agadir și seara ajungem în Marrakech.

Este deja un aer mistic în acest oraș.Un oraș modern, dar și autentic.Dăm ocol medinei pentru a ajunge la destinație.Străduțe strâmte cu agitație continuă și mult zgomot.Ajungem la hotel:un adevarat palat.

Medina este mai mult decât plină de viață; se vând atât papuci de casă cât și bijuterii.Pe străzi trec motorete și troșcolete. Traversăm toata medina până în cea mai mare piață, Djemaa el Fna, unde vuietul este și mai accentuat.Negustori peste tot, cu tarabe de fructe sau cu marfă pe pături, expusă pe jos.

….Ieșim cu chin cu vai din Marrakech.Peporțile medinei, o turma întreagă de oameni gălăgioși și certăreți.Era, credem noi, ziua târgului de antichități pentru că se vindeau lucruri de mâna a 10-a.

….Prima și ultima zi fără să ne plimbe Africanu pe teritoriul african- în Fes.

Pornim spre medică cu un Petit Taxi care ne lasă la Poarta Albastră la intrarea în medină.Poarta acaparează privirea deşi de jur imprejur sunt restaurante dornice a fi băgate în seamă.Ei vând piele, articole din piele, în mod special, voaluri, haine şi diverse obiecte decorative.Medina din Fes este mai civilizată decât cea din Marrakech şi nu este permis accesul cu motorete. Marfa este mult mai calitativă şi mult mai ordonată pe tarabele de pe străduţele înguste cu ziduri roşiatice care creează senzaţia de labirint. Folosind GPS-ul , încercam să ajungem la tanneries – vopsitoria de piei. După vreo jumătate de oră de mici urcuşuri şi coborâşuri, de cotiri în lateral şi reîntoarceri pe anumite porţiuni datorită direcţiei greşite, ne apropiem de locul căutat.Un bărbat ne spune că nu putem să vedem partea veche tanneries pentru că e închisă, e în renovare, aşa că ne conduce pe scări strâmte şi înguste până în magazinul altui negustor care ne preia, oferindu-ne mai întâi mentă ca bun venit şi ne urcă sus de unde putem vedea vopsitoriile de piele.

Plecăm spre piaţa Rcif care este mult mai mica decât cea din Marackesh. În modeste localuri poţi lua un ceai tradiţional, o cafea sau sucuri naturale stoarse pe loc.Nu putem vizita moscheea, aşa că ieşim din medină pe o altă poartă bine întreţinută.

La revedere Africa!

Ne trezim foarte devreme, în jur de ora 05.00 ca să pornim la drum spre Tanger apoi ne imbărcăm pe ferry-boat.Nu o luăm pe autostradăci pe un drum naţional care e cam peticit dar ajungem în timp util la porţiunea de autostradă cătreTanger- 12 dirhami taxa de autostradă.

……Un ceai bun, un croissant cu ciocolată şi un poco l’italiana.Cca 550 km reuşim să parcurgem până în Ljublijana. Ne oprim să hrănim Africanu şi să cumpărăm vigneta- 7 euro.Înafară de îndurat frig şi putină ploaie, deja începea să se întunece,iar la un popas ne uităm dupa hoteluri, căci pentru cort era mult prea frig şi erau semne clare de ploaie.

Trecem prin Ljubljana Zagreb, Belgrad, Pozareva, Drobeta Turnu Severin.

......Până în Craiova ne ploua mărunt, apoi începe torenţial.Eu nu-mi mai simt mâinile-îmi scot mănuşile şi îmi trag geaca peste mâini.Nu pot să văd stânga, dreapta pentru că din cauza vântului, sacul de gunoi pe de FT se umflăşi îmiacoperă fata.Nu doar ca plouă, dar craterele pline cu apă de pe soselele mioritice ne ţin în suspans.

Ultimul popas îl facem înainte de intrarea pe autostradă de la Piteşti.Mai avem înca 100 km, motiv de sărbătoare cu aspirină pentru când vom ajunge acasă.

De la deşert cu temperaturi de 50 grade la ploaie cu găleata pe la 5 grade, de la oameni săritori la cei care vor cadouri, de la munţi roşiatici la cei împăduriţi, de la vise la realitate...nu trebuie decât dorinţă şi curaj să le vezi, să le faci.

 

Mai multe poze pot fi vazute si pe motoafrica.ro