bursyllac

cand mai stric ceva care nu din seria consumabilelor ma uit aici: https://www.motorcyclespareparts.eu/en/suzuki-parts/1996-dr650se-off-road/rear-caliper si vad ca zice ca s-ar potrivi doar la DR 650 SE. acelasi lucru il gasesc si aici: https://www.cmsnl.com/products/bracket_6915032e00/

Salutare. Se incurca cineva de un suport de etrier pentru un DR 650 SE (modelul SP46B) ? Eventual tot etrierul… Part number 6915032E00 Din ce vad nu se potriveste de la alte modele. Multumesc

dacă difuzoarele actuale au conexiunea la restul sistemului prin mufă jack, poți lua de la Cardo doar difuzoarele JBL. https://www.cardosystems.com/shop/45mm-audio-set/ Cardo mai are și un set de difuzoare JBL de 40mm, dar nu știu dacă pe alea le vinde separat precum pe astea. Alea de 40mm vin standard pe unele modele de la Cardo. Văd că mai au și unele care nu sunt JBL, chipurile HD Speakers, la jumate de preț față de alea de sus: https://www.cardosystems.com/shop/40mm-hd-speakers-set/

Anul trecut, în Grecia am aplicat abordarea asta dar a fost o tură oarecum circulară. Cam așa a arătat tura de anul acesta: Având în vedere că planul era să începem în Albania și să terminăm în Bosnia - unde să fi lăsat remorca? În plus, am mers cu mobrele pe care le aveam - singura modificare posibilă ar fi fost DR-ul în loc de 990 Adventure, dar în rest ar fi fost aceleași mobre.

pentru oraș și poate navetă, mi se pare că da, poți pune pe listă mobilitatea ca motiv de a trece la motocicletă. la drum lung, nu aș considera asta un motiv valid, din experiența personală: chiar dacă merg mai repede decât aș merge cu mașina, fac pauze mai dese și mai lungi. Dacă adun și celelalte dezavantaje față de auto (riscuri, expunere la vreme, limite de bagaje), deja nu mai pot spune că aleg motocicleta pentru mobilitate. La drum lung, sunt cu totul altele motivele: e fun, te pasionează, etc.

noi am făcut o buclă prin Theth: https://goo.gl/maps/oBM32ZmKUUey3agt5 SH21 e acum asfaltat (asfalt nou, impecabil, marcat frumos, pe o bandă cu refugii ) până jos la podul de la intrarea în Theth. Video-ul cu zona neasfaltată e pe drumul de la sud de Theth. Pe zona aia mai sunt câteva trepte pe ici pe colo. Cred că e mai ușor de făcut în sensul în care l-am făcut noi (pornind din Shkodër și continuând în nord, spre Theth) no, să prezentăm și de ce a meritat să trecem prin secțiunea aia de am vorbit-o atâta de rău: vârful Brasina, în Bosnia. pentru cei care ați văzut deja filmulețele de mai sus puteți sări direct la 1:23.

păi în cazul ăsta, lasă Skopje că nu e cine știe ce și dă-i la deal pe TET Apreciez că i-ai făcut poza înainte de a o ridica. Așa e frumos, nu cu panica de "my precious"!

Have fun! No, dacă tot a reînviat un pic topicul și tocmai ce am apucat să centralizez materialul video, o să pun câteva clipuri pentru documentarea pasajelor care ni s-au părut nouă mai dificile. Să începem cu unul dintre cele mai amuzante clipuri pe care le avem: F43ED65F-F00D-4D2D-B3CD-864729506BC0.MP4 De-acuma: Lura National Park: cam jumătate de zi ne-am luptat cu genul acesta de teren: 1.mp4 Aici am avut și o trecere mai interesantă (pe grupul de facebook de TET am văzut pe un nene care era singur cu Africa Twin care a reușit cumva să ajungă în groapă): 2.mp4 Tot de prin zona aia, o coborâre faină în trepte: cât timp îi dai gaz și ai o urmă de suspensie, ești ok: 3.mp4 Coborârea spre Theth, Albania: 4.mp4 Zona care ne-a dat cele mai mari bătăi de cap a fost urcarea și coborârea pe vârful Brasina, de lângă Mostar. Probabil dacă era la începutul turei ne-ar fi fost mai ușor, dar eram la capătul puterilor, anvelopele erau deja terminate și chiar înainte de a urca a început să plouă: prin urmare nu suntem chiar mândri de modul în care ne-am târât pe zona asta. 5.mp4 Până să apucăm să ieșim din pădure s-a oprit ploaia, dar spre vârf urma să ne aștepte o urcare pe un strat gros de pietriș, iar câteva opriri neinspirate ne-au forțat ca apoi să continuăm urcarea la polizor, în loc să ne folosim de inerție. Probabil că ar fi fost mai înțelept să dăm înapoi și să luăm avânt, dar când ești obosit și te mai bate și soarele în cap... 6.mp4 Video-ul următor e doar pentru documentarea de teren și înclinație, că trecerile elegante le lăsăm pentru alte clipuri - (no, așa-i când te-așteaptă colegul după colț să te filmeze, iar tu în loc să treci elegant te chinui să oprești) 7.mp4 A mai fost fain și pe-aici - chiar la ieșirea din Muntenegru spre Bosnia, dar e o bucată relativ scurtă: dacă îți menții inerția în câteva minute ai scăpat: 8.mp4

Dacă ești cu Africa Twin de la profil nu mi-aș face griji. Pe de altă parte nici nu văd să ai alternative mai bune. Și da, aș evita mersul noaptea pe la ei. Nu-s toți familiari cu conceptele de lumini, reguli de circulație, etc. Eu am făcut prin 2018 porțiunea Vlore - Sarande și mi-a rămas în minte ca o porțiune foarte faină, cu peisaje spectaculoase, dar am prins-o la apus, cu lumină suficientă. Acolo sunt doua plaje faine: Aquarium Bay și Gjipe Beach - accesul e cu ceva offroad mai dificil, sau pe jos. (sau era, am înțeles de la prieteni că s-ar fi asfaltat la Aquarium Bay) O chestie la care aș fi atent e că mai găsești chestii dubioase pe asfalt: pietriș, nisip, ulei... Cea mai urâtă fază a fost când au scăpat unii de uleiul ars în niște tomberoane de la marginea drumului, pe niște serpentine prăpăstioase iar din tomberoane s-a scurs pe asfalt, acoperindu-l complet pe o secțiune de vreo 10-20 m. Cumva am scăpat reușind să păstrez motocicleta dreaptă, dar ieșind de pe carosabil, pe pietriș, chiar pe marginea prăpăstiei. Emoția aia rămâne vie muuult timp Bănuiesc că vrei să o iei spre Ohrid / Prespa?

@SenorPink, noi am intrat în Albania pe SH80 și am continuat pe SH75 până la Permet, după care am făcut dreapta pe TET: https://goo.gl/maps/EQDx1LamxuGwQ94f7 cât am mers noi pe SH75 e drum asfaltat ok, pe 2 benzi, un pic îngust, dar foarte fain. cel putin porțiunea asta a fost foarte distractivă: https://goo.gl/maps/DbAxG4XHhVFQi8tLA peisaje faine, asfalt nou pe porțiunile unde contează, în rest nu țin minte să fie gropi memorabile. A trebuit să fim atent că în unele curbe din alea strânse erau pietre pe carosabil și pe ici pe colo s-ar putea să mai întâlnești șoferi care aleg trasa cea mai scurtă, nu neapărat trasa de pe banda lor Plus asta:

cam asa imi consuma si mie in ultima parte cand l-am avut. am schimbat segmentii si simeringurile de supape, si in urmatorii 1000 de km nu a mai consumat absolut deloc. din pacate nu am schimbat si patinele si intinzatorul de lant de distributie desi erau prea uzate iar dupa 1000 de km a sarit lantul de distributie si au lasat 2 supape niste urme fine de unghii in piston. era prima data cand desfaceam un motor si abia invatam sa tin o cheie in mana. l-am facut bucati, am vazut ca nu au fost pagube ireversibile, dar l-am dat fara sa il mai asamblez. nu am mai vrut sa cheltui banii pe kit de distributie. a fost reasamblat de cine l-a luat de la mine si acu' doi ani inca zburda vesel pe langa Bucuresti.

vazusem asta si zilele astea am gasit farul de la NX650-ul meu prin garaj (l-am dat bucati) si ma gandeam ca gaseam o varianta de schimb cu farul ala de 990 , dar am vazut acuma ca e scoasa toata motocicleta la vanzare

KTM 690, cel puțin unele versiuni de KTM 990 (poate toate, nu știu)

ar mai fi de făcut o mențiune aici: vedeți că la multe modele, catalizatorul este în toba finală, iar finala aftermarket vine fără, dar producătorul de tobă are undeva un fineprint care spune că toba e omologată doar cu catalizator - vândut separat. Nu știu dacă verifică cineva vreodată asta, dar e de știut înainte de a vă lua cu cineva în gură la mine faptul era deja consumat. nu era topicul meu, era unul foarte similar cu acesta, și am zis să împărtășesc cu alții să știe ce pot găsi pe teren. Culmea că mie nu cei de la RAR mi-au făcut probleme ci un gigel la ITP. Dacă era atent, se putea lua că nu am anvelope cu indice de viteză corect (dau bere cui găsește anvelope dual-sport cu indice de viteză V ) Ce m-a surprins ulterior a fost eterogenitatea răspunsurilor de la aceeași instituție.

uite AICI povestea mea cu tobe omologate și răspunsurile de la RAR. pare că e mai aproape de ce zice @Speedy.K, decât normalitatea din ce povestește @Adrian M.

250L și Husky 701 cred că sunt mobrele ideale pentru traseul ăsta. Băieții cu 690-uri s-au distrat teribil și când noi ăștia cu Adventure-uri ne cam înjuram alegerile din viață Ca nivel de dificultate, aș zice că e comparabil cu TET-ul grecesc. Vă pot sugera o tură faină de antrenament pe la noi, destul de relevantă pentru TET-ul ăsta. E tura pe care am testat bagajele și anvelopele chiar înainte de a pleca în tură. Pornire din Vaideeni, spre Curmătura Oltețului și apoi Strategica. Dacă merge tura asta, nu o să aveți probleme. Dacă vreți să evitați zonele mai dificile, porțiunea cu vârful Brasina, de pe lângă Mostar și Lura-Dejes Mt National Park ar fi zonele cele mai dificile. În rest, mai prinzi din când în când straturi de nisip sau straturi groase de pietre, dar nu e ceva de speriat, mai ales în doi.

Îmi pare rău că nu ți-a ieșit. E de păstrat pe listă, iar dacă cumva o amâni mai pentru toamnă o să fie chiar mai bine. Zilele astea e zăpușeală pe-acolo, iar dacă nu ai norocul să fii primul din formație, înghiți mult praf.

Am promis și povești, așa că revin cu ce a fost probabil aventura pe care o să ținem minte din tura asta. Între Podgorica și Savnik este o porțiune de aproape 200 de km destul de pustie, fără orașe sau sate mari direct în traseu. Când mai aveam vreo 70-90 de km, suspectam că e posibil să rămân fără benzină, așa că am zis că e un moment să căutăm o ieșire din traseu. Între timp, murise și electromotorul la unul din cele două 690 Enduro. Ieșim la drumul mare, oprim la primul restaurant din cale și cerem ceva de mâncare. Nu băgăm de seamă că era cam liber și că tot personalul era un singur moș, iar restaurantul arăta pe interior cam ca la bunica de 90 de ani, care se îngrijește și ea cum poate. După masă, daca tot ieșisem din traseu și era deja târziu, căutăm o cazare în ceva sat la vreo 20-30 de km distanță pe asfalt. Găsim cazarea, dar nu era clar dacă e totul ok, așa că cel cu electromotorul stricat se urcă pe o străduță mai înaltă să poată porni motocicleta în caz ca trebuie să plecăm și nimerește în curtea unui mecanic. Câteva ore mai târziu încheiem seara cu electromotorul reparat, niscaiva băutură și vorbă bună. Dimineața însă... Mă trezesc în zgomotele făcute de tentativele de vărsare ale colegului de cameră. De două ore avea crampe la stomac și acum încerca să scape de otravă. Îmi felicit corpul că nu dă niciun semn de neliniște și că e totul calm. O oră mai târziu îmi dau seama că am fost cam arogant și regret pripirea. 3/5 dăm semne că suntem cam loviți. Vărsături, grețuri, frisoane. Rămânem la cazare până la momentul în care trebuie să facem check out, după care ni se pare că o sa putem continua traseul. Ne oprim într-o benzinărie iar situația escalează: crește numărul de victime: 4/5, iar la cei confirmați situația se agravează. Eșuăm în primul parc semi-părăsit dintr-un sat și bolim până spre după-amiază, evacuând ce-a mai rămas în noi pe toate căile posibile. Singurul rămas cât de cât teafăr își pierde la un moment dat răbdarea și spune că se duce înainte să caute un loc de hamac. Cât timp eram leșinați pe-acolo, oprește un italian care făcea același traseu din sens opus și cumva înțelegem că undeva pe traseu ar fi un lac cu un hostel. (așa arată niște oameni care puteau alege mai bine restaurantul la care să mănânce) La un moment dat primim un mesaj de la tovarășul nostru că a făcut vreo 30 de km de asfalt și nu a găsit nimic, dar că se îndreaptă către lac pe un drum de offroad, dar pe care poate merge Golful, după care nu mai primim nimic. Realizăm că probabil a rămas fără semnal. Între timp, noi cei 4 rămași eram atât de leșinați încât a fost un efort fantastic doar să dăm motocicletele din drum. Mai lenevim câteva ore, după care ne dăm seama că ceva trebuie să facem. Ori să ne ducem înainte spre lac, ori să ne pregătim să dormim în parcul ăla - o opțiune nu prea bună, deoarece era cam în mijlocul satului. Situația nu prea se îmbunătățea și cumva nu am fost suficient de lucizi cât să alegem varianta în care să ne întoarcem la o cazare. Ne urnim într-un final și o luăm și noi spre lac, doi câte doi. Asfaltul s-a transformat în offroad, iar la drumul de golf s-a transformat curând în una dintre cele mai dificile trasee pe care le-am făcut vreodată. Nu neapărat că era foarte greu traseul în sine, ci pentru cât de epuizați eram. În puține ocazii am mai fost atât de motivat să nu pun motocicleta jos, știind că nu are cine să o ridice. La apus, ajungem în platoul alpin, înconjurați de peisaje frumoase și încercăm să găsim lacul, cu speranța că găsim locuri de cazare. Ajungem într-un final și la lac, îi găsim pe ceilalți doi bolnavi, dar nici urmă de colegul nostru teafăr. Cu toate acestea, aflăm că sunt așteptați niște oameni cu probleme la stomac și că li s-au pregătit niște ceaiuri medicinale și niște paturi confortabile într-un pod de coșmelie - un fel de cabană cu prici. Ne prezentăm ca fiind aceia. Ulterior aflăm că dragul nostru prieten ne prezentase ca oameni care "have the shits" iar oamenii de acolo au făcut tot posibilul să ne amelioreze situația, iar el plecase să colinde vârfurile din zonă în speranța că dă de semnal să ne anunțe că a găsit cazare și tot ce trebuie. . După câteva ceaiuri calde, am adormit cu toții buștean, iar dimineața ne-am trezit aproape refăcuți, cu poftă de viață. Brusc, începusem să vedem cât de frumoase sunt peisajele din jurul nostru. Mâncăm o omletă foarte bună, ceva brânza topită și cerem nota: dormit, ceaiuri, cafele, mic dejun pentru 5 persoane: 71 de euro. Ne uităm pe nota de plată și constatăm ca ceaiurile și cafelele au fost din partea casei. În plus, ne-au dat la pachet niște plante să ne mai facem ceai în caz că avem iar probleme. Prin comparație, masa unde ne-am procopsit cu aventura asta a fost 70 de euro, tot pentru 5 persoane. Oamenii ăștia faini, care au avut grijă de noi, cu care am stat la povești și care ne-au rămas în suflet pot fi găsiți la Kapetanovo Jezero, Muntenegru, la Hostel Jezero (link aici)

Un traseu care a încercat să reproduca TAT-ul, Trans American Trail - o rută care străbătea SUA, offroad. Spre deosebire de TAT pe care trebuie să îl cumperi, TET-ul își propune același lucru pentru Europa, dar gratis. În teorie, TET-ul are voie să fie doar pe drumuri publice, legale. În practică, ține de responsabilul de pe fiecare țară cât de mult a respectat asta și cât de actualizată e ruta. Vorbind de trasee offroad, e destul de volatilă povestea asta. Din acest motiv, se recomandă a nu se păstra aceste trasee pe alte medii, ci înainte de fiecare tură să îți downloadezi ultima versiune. site-ul oficial: https://transeurotrail.org/

Am întâlnit mai mulți oameni în tura asta singuri. Unul era cu un Africa Twin (CRF1000L) și era destul de slăbuț. A zis că a pus-o jos o singură dată. Cred ca avea Michelin Tracker. Respectele mele pentru nenea ăla. Am mai întâlnit oameni singuri pe CRF250/300 L/Rally și un tip cu un AJP PR7. Cu multă grijă ar merge. Nu știu dacă m-aș băga singur cu 990 Adventure. Cu DR-ul cred că mi-ar fi mai simplu. Sunt câteva zone mai dificile: - Lura-Dejes Mt National Park, în Albania - pietre mari și e ușor de pus jos, dar noi nu am avut incidente. - în Muntenegru pe ici pe colo mai ai câte-o urcare lungă cu pietre mari și neancorate în nimic. Nimic de speriat, dar poți să o pui jos ușor și te chinui. - cea mai grea parte: urcarea de la Brasina, înainte de Mostar din Bosnia. Acolo am pus-o jos și m-am chinuit destul de mult pe urcarea aia. Pietre mari, panta destul de mare și tocmai ce începuse ploaia. N-a ținut mult, dar suficient cât să ude tot pe-acolo și să nu mai facă față nenorocirea aia de Karoo 3. 90% din traseu e cam la fel de dificil sau ușor cum sunt Strategica sau Tabla Buții. Mai sunt ceva secțiuni cam cum e Baiului. În afara de Parcul Lura și zona Theth, TET-ul albanez e cam plictisitor. Mult mers prin pădure, fără cine știe ce peisaje. Nu e rău, dar nu e de bătut 2000 de km ca să il faci. Dar de la Lura și până în Bosnia, pot recomanda cu toată inima. Având în vedere ce ture băgai tu singur cu V-Strom-ul, cred că poți băga lejer cu X-Challenge-ul.

Te joci din unghiuri și tensiunea sforilor până găsești varianta în care poți să dormi un pic în diagonala lui și așa ajungi să stai aproape orizontal. Dacă e mai mare hamacul (eu cel mai confortabil dorm într-un hamac dublu Ticket to the moon) e mai ușor de găsit combinația. De asemenea, folosesc o saltea gonflabilă în el (oricum îți trebuie măcar izopren că altfel te bate vântul la spate și îngheți) care rigidizează și mai mult. Următorul pas va fi să găsesc o variantă anti-țânțari, pentru că am avut căteva seri mai triste, în timp ce colegii cu plasă sforăiau liniștiți.

ne-am întânit într-un sat cu ceva GS-uri care păreau să aibă același traseu ca noi, judecând după praful de pe ele. dar pe traseu am mai găsit Triumph Tiger, Africa Twin, Tenere 700, Tenere mai vechi, 790 Adventure. Așa arată MC23-ul de pe Tenere 700 (stare similară pe unul din 690 Enduro), la final de tură: Pe 990 Adventure a trebuit să pun alt cauciuc înainte de a intra în Albania și nu am găsit altceva în afară de Metzeler Karoo 3. Cea mai proastă anvelopă din experiența mea. Slabă pe off, slabă pe asfalt. Aluneca pe asfalt mai tare decat E09-ul. Așa arată la final de tură: Și e prima anvelopă la care marginea arată așa după dat pe curbe (uzură in diagonală):

[Am dat enter prea devreme și s-a postat încomplet: nu am apucat să termin povestea și nici să pun poze. Scuze ] Salutare. Tocmai ce ne-am întors din tura anuală de TET și am zis să facem trocul uzual: eu mă laud și poate voi găsiți ceva informații valoroase în povestea asta. Dacă nu, ne mai clătim ochii cu ceva poze și locuri noi. O să încep cu niște informații mai tehnice, niște poze mai de rezumat, după care voi adăuga 2-3 din poveștile care au marcat tura. Unde, cât, cum? Am urmat traseul TET începând din sudul Albaniei și hotărând că o să il urmăm atât cât ne țin genunchii, motoarele și ne încadrăm în cele 2 săptămâni de concediu planificate. Ținta era să facem partea de Albania și Muntenegru. În cele din urmă, am reușit să ajungem să facem și o parte din Bosnia. Am intrat în traseu în Permet, Albania și am ieșit din traseu în Rumboci, Bosnia. Pe scurt, partea de Muntenegru a fost cea mai faină, urmată de Bosnia, Albania fiind nevoită să se mulțumească cu un cinstit loc 3. Trupa: 5 băieți cu: - 1 Honda Transalp PD10 - 1 Yamaha Tenere 700 - 2 KTM 690 Enduro R - 1 KTM 990 Adventure Tehnicalități: acte, acces la net, bani, etc În toate țările din Balcani se poate intra acum doar cu buletinul, și exceptând Kosovo, sunt acoperite de mai toate RCA-urile de la noi. Din ce am observat, la unele puncte de trecere, cei din trupă cu pașapoarte au terminat cu vreo 3-4 minute mai rapid procedurile, dar nu a fost vreo problemă pentru cei care au dat buletinul. Internet: Pe scurt, cel mai simplu e să cumperi SIM-uri locale. Nefăcând parte din SEE, prețurile la roaming sunt destul de piperate. Pentru Albania și Serbia totuși, am avut posibilitatea activării unei extraopțiuni pe abonamentul de Vodafone cu 6 euro pentru 2.5 GB. Altfel: În Albania, echivalentul a 80 de lei îți asigura mai mulți GB de net decât puteai consuma în 2 săptămâni. În Muntenegru se găsesc SIMuri Tourist Pack cu 15 euro, 500 de GB. În Bosnia, pentru fabuloasa sumă de 2 euro aveai 15 GB 5 zile. Cum am mai optimizat noi: cumpăram 2/3 SIM-uri și făceam hotspot. Bani: În Muntenegru este cel mai simplu: se folosesc euro, poți plăti cu cardul în foarte multe locuri. În Albania mai greu cu cardul, și ATM-urile taxeaza cam 20-30 de lei per extragere, taxă fixă. Moneda locală: LEK. Am mai optimizat și aici scoțând unul pentru mai multe persoane. În Bosnia, cam ca în Albania, moneda locală fiind convertible mark: BAM Cazări: Una din particularitățile turelor de genul ăsta este că încercăm să dormim cât mai mult în hamace. Nu neapărat din motive de costuri, cât e mai convenabil (practic ai mobra lângă pat) și e mișto de stat la o poveste înainte de somn cu o băutură lângă tine și stelele deasupra. În rest, am găsit cazări pentru 5 persoane undeva între 50 și 80 de euro. Mic dejun undeva la 10 euro de persoană, iar un prânz era undeva la 70 de euro pentru toată trupa. Evident, varia în funcție de zonă. Recomandări pe care am fi vrut să le primim înainte de a începe tura: - e de făcut tura asta cât mai înspre toamnă, chiar înainte de a începe ploile. În felul ăsta nu prindeți nici zăpadă pe vârf de munte, nici nu vă omoară căldura. Să tragem de motoare încărcate pe offroad, pe la 41 de grade, a fost un deliciu - cauciucuri pentru piatră: au ăștia niște pietre ascuțite de macină la cauciucuri cum nu am văzut. Eu, pe 990 Adventure, am fost nevoit să schimb cauciucul la final de Albania, că nu mai aveam cu ce continua. Aveam Mitas E09, cauciuc distrus până la sfârșitul turei și pe Transalp. Pirelli MT21 a fost și el destul de abuzat. Anvelopa câștigătoare pare să fi fost Mitas MC23 Rockrider. Luați ceva care să vă permită și datul pe curbe pe asfalt, că sunt o grămadă și din alea Navigație: Cam toată lumea a avut un telefon Android de sacrificiu, cu hărți offline. GPXViewer Pro pare câștigătorul detașat pentru tură. Bine de salvat și offline maps pe Google Maps. Pe iOS, era aplicația Viewranger, dar a fost cumpărată de Outdoor Active și s-a cam stricat. E în continuare o opțiune de folosit, dar trebuie downloadată aplicația actuală Outdoor Active. Imediat revin și cu POZE! Câteva video-uri scurte: 20220726_190147.MP4 1.mp4 2.mp4 3.mp4 4.mp4 5.mp4 Dintre cele mai frumoase peisaje: . . . . . . . . . . . Poze din dormitor: . . . . . Umor de oameni bătuți prea mult de soare-n cască: Bar topoare-free: Particularitatea a Bosniei este faptul că o parte din suprafața ei (sub 2%) este încă minată, iar traseul trece prin astfel de zone. Prin urmare: . Anvelopă de 2400 de km:

da, am zis greșit. mă refeream la pistonașe, și într-adevar nu le-am scos complet. le-am scos cât de mult am putut și le-am curățat așa. de fapt, erau f curate, nu prea am avut ce curăța, dar într-adevăr nu am verificat garniturile. o să fac asta - mulțumesc frumos de pont. mersi fain - am pus pe listă. mulțam mult pentru răspunsuri.

la 1 mm sub minim, ca să fim exacți . cum ziceam mai sus, sunt date jos și am montat unele noi. ce nu înțelegeam eu era de ce alea de la Ferodo pornesc de la 3.5 mm în timp ce Brembo și EBC se termină la 4.5 mm. teoretic, astea vechi rectificate ar arăta la fel ca alea Ferodo noi. de-aici a pornit nedumerirea mea. dar ca să fie clar, am pus unele noi deja sa înțeleg că Ferodo folosește Martensitic Stainless Steel și de-aia sunt mai subțiri?