bursyllac

cam asa imi consuma si mie in ultima parte cand l-am avut. am schimbat segmentii si simeringurile de supape, si in urmatorii 1000 de km nu a mai consumat absolut deloc. din pacate nu am schimbat si patinele si intinzatorul de lant de distributie desi erau prea uzate iar dupa 1000 de km a sarit lantul de distributie si au lasat 2 supape niste urme fine de unghii in piston. era prima data cand desfaceam un motor si abia invatam sa tin o cheie in mana. l-am facut bucati, am vazut ca nu au fost pagube ireversibile, dar l-am dat fara sa il mai asamblez. nu am mai vrut sa cheltui banii pe kit de distributie. a fost reasamblat de cine l-a luat de la mine si acu' doi ani inca zburda vesel pe langa Bucuresti.

vazusem asta si zilele astea am gasit farul de la NX650-ul meu prin garaj (l-am dat bucati) si ma gandeam ca gaseam o varianta de schimb cu farul ala de 990 , dar am vazut acuma ca e scoasa toata motocicleta la vanzare

250L și Husky 701 cred că sunt mobrele ideale pentru traseul ăsta. Băieții cu 690-uri s-au distrat teribil și când noi ăștia cu Adventure-uri ne cam înjuram alegerile din viață Ca nivel de dificultate, aș zice că e comparabil cu TET-ul grecesc. Vă pot sugera o tură faină de antrenament pe la noi, destul de relevantă pentru TET-ul ăsta. E tura pe care am testat bagajele și anvelopele chiar înainte de a pleca în tură. Pornire din Vaideeni, spre Curmătura Oltețului și apoi Strategica. Dacă merge tura asta, nu o să aveți probleme. Dacă vreți să evitați zonele mai dificile, porțiunea cu vârful Brasina, de pe lângă Mostar și Lura-Dejes Mt National Park ar fi zonele cele mai dificile. În rest, mai prinzi din când în când straturi de nisip sau straturi groase de pietre, dar nu e ceva de speriat, mai ales în doi.

Îmi pare rău că nu ți-a ieșit. E de păstrat pe listă, iar dacă cumva o amâni mai pentru toamnă o să fie chiar mai bine. Zilele astea e zăpușeală pe-acolo, iar dacă nu ai norocul să fii primul din formație, înghiți mult praf.

Am promis și povești, așa că revin cu ce a fost probabil aventura pe care o să ținem minte din tura asta. Între Podgorica și Savnik este o porțiune de aproape 200 de km destul de pustie, fără orașe sau sate mari direct în traseu. Când mai aveam vreo 70-90 de km, suspectam că e posibil să rămân fără benzină, așa că am zis că e un moment să căutăm o ieșire din traseu. Între timp, murise și electromotorul la unul din cele două 690 Enduro. Ieșim la drumul mare, oprim la primul restaurant din cale și cerem ceva de mâncare. Nu băgăm de seamă că era cam liber și că tot personalul era un singur moș, iar restaurantul arăta pe interior cam ca la bunica de 90 de ani, care se îngrijește și ea cum poate. După masă, daca tot ieșisem din traseu și era deja târziu, căutăm o cazare în ceva sat la vreo 20-30 de km distanță pe asfalt. Găsim cazarea, dar nu era clar dacă e totul ok, așa că cel cu electromotorul stricat se urcă pe o străduță mai înaltă să poată porni motocicleta în caz ca trebuie să plecăm și nimerește în curtea unui mecanic. Câteva ore mai târziu încheiem seara cu electromotorul reparat, niscaiva băutură și vorbă bună. Dimineața însă... Mă trezesc în zgomotele făcute de tentativele de vărsare ale colegului de cameră. De două ore avea crampe la stomac și acum încerca să scape de otravă. Îmi felicit corpul că nu dă niciun semn de neliniște și că e totul calm. O oră mai târziu îmi dau seama că am fost cam arogant și regret pripirea. 3/5 dăm semne că suntem cam loviți. Vărsături, grețuri, frisoane. Rămânem la cazare până la momentul în care trebuie să facem check out, după care ni se pare că o sa putem continua traseul. Ne oprim într-o benzinărie iar situația escalează: crește numărul de victime: 4/5, iar la cei confirmați situația se agravează. Eșuăm în primul parc semi-părăsit dintr-un sat și bolim până spre după-amiază, evacuând ce-a mai rămas în noi pe toate căile posibile. Singurul rămas cât de cât teafăr își pierde la un moment dat răbdarea și spune că se duce înainte să caute un loc de hamac. Cât timp eram leșinați pe-acolo, oprește un italian care făcea același traseu din sens opus și cumva înțelegem că undeva pe traseu ar fi un lac cu un hostel. (așa arată niște oameni care puteau alege mai bine restaurantul la care să mănânce) La un moment dat primim un mesaj de la tovarășul nostru că a făcut vreo 30 de km de asfalt și nu a găsit nimic, dar că se îndreaptă către lac pe un drum de offroad, dar pe care poate merge Golful, după care nu mai primim nimic. Realizăm că probabil a rămas fără semnal. Între timp, noi cei 4 rămași eram atât de leșinați încât a fost un efort fantastic doar să dăm motocicletele din drum. Mai lenevim câteva ore, după care ne dăm seama că ceva trebuie să facem. Ori să ne ducem înainte spre lac, ori să ne pregătim să dormim în parcul ăla - o opțiune nu prea bună, deoarece era cam în mijlocul satului. Situația nu prea se îmbunătățea și cumva nu am fost suficient de lucizi cât să alegem varianta în care să ne întoarcem la o cazare. Ne urnim într-un final și o luăm și noi spre lac, doi câte doi. Asfaltul s-a transformat în offroad, iar la drumul de golf s-a transformat curând în una dintre cele mai dificile trasee pe care le-am făcut vreodată. Nu neapărat că era foarte greu traseul în sine, ci pentru cât de epuizați eram. În puține ocazii am mai fost atât de motivat să nu pun motocicleta jos, știind că nu are cine să o ridice. La apus, ajungem în platoul alpin, înconjurați de peisaje frumoase și încercăm să găsim lacul, cu speranța că găsim locuri de cazare. Ajungem într-un final și la lac, îi găsim pe ceilalți doi bolnavi, dar nici urmă de colegul nostru teafăr. Cu toate acestea, aflăm că sunt așteptați niște oameni cu probleme la stomac și că li s-au pregătit niște ceaiuri medicinale și niște paturi confortabile într-un pod de coșmelie - un fel de cabană cu prici. Ne prezentăm ca fiind aceia. Ulterior aflăm că dragul nostru prieten ne prezentase ca oameni care "have the shits" iar oamenii de acolo au făcut tot posibilul să ne amelioreze situația, iar el plecase să colinde vârfurile din zonă în speranța că dă de semnal să ne anunțe că a găsit cazare și tot ce trebuie. . După câteva ceaiuri calde, am adormit cu toții buștean, iar dimineața ne-am trezit aproape refăcuți, cu poftă de viață. Brusc, începusem să vedem cât de frumoase sunt peisajele din jurul nostru. Mâncăm o omletă foarte bună, ceva brânza topită și cerem nota: dormit, ceaiuri, cafele, mic dejun pentru 5 persoane: 71 de euro. Ne uităm pe nota de plată și constatăm ca ceaiurile și cafelele au fost din partea casei. În plus, ne-au dat la pachet niște plante să ne mai facem ceai în caz că avem iar probleme. Prin comparație, masa unde ne-am procopsit cu aventura asta a fost 70 de euro, tot pentru 5 persoane. Oamenii ăștia faini, care au avut grijă de noi, cu care am stat la povești și care ne-au rămas în suflet pot fi găsiți la Kapetanovo Jezero, Muntenegru, la Hostel Jezero (link aici)

Un traseu care a încercat să reproduca TAT-ul, Trans American Trail - o rută care străbătea SUA, offroad. Spre deosebire de TAT pe care trebuie să îl cumperi, TET-ul își propune același lucru pentru Europa, dar gratis. În teorie, TET-ul are voie să fie doar pe drumuri publice, legale. În practică, ține de responsabilul de pe fiecare țară cât de mult a respectat asta și cât de actualizată e ruta. Vorbind de trasee offroad, e destul de volatilă povestea asta. Din acest motiv, se recomandă a nu se păstra aceste trasee pe alte medii, ci înainte de fiecare tură să îți downloadezi ultima versiune. site-ul oficial: https://transeurotrail.org/

Am întâlnit mai mulți oameni în tura asta singuri. Unul era cu un Africa Twin (CRF1000L) și era destul de slăbuț. A zis că a pus-o jos o singură dată. Cred ca avea Michelin Tracker. Respectele mele pentru nenea ăla. Am mai întâlnit oameni singuri pe CRF250/300 L/Rally și un tip cu un AJP PR7. Cu multă grijă ar merge. Nu știu dacă m-aș băga singur cu 990 Adventure. Cu DR-ul cred că mi-ar fi mai simplu. Sunt câteva zone mai dificile: - Lura-Dejes Mt National Park, în Albania - pietre mari și e ușor de pus jos, dar noi nu am avut incidente. - în Muntenegru pe ici pe colo mai ai câte-o urcare lungă cu pietre mari și neancorate în nimic. Nimic de speriat, dar poți să o pui jos ușor și te chinui. - cea mai grea parte: urcarea de la Brasina, înainte de Mostar din Bosnia. Acolo am pus-o jos și m-am chinuit destul de mult pe urcarea aia. Pietre mari, panta destul de mare și tocmai ce începuse ploaia. N-a ținut mult, dar suficient cât să ude tot pe-acolo și să nu mai facă față nenorocirea aia de Karoo 3. 90% din traseu e cam la fel de dificil sau ușor cum sunt Strategica sau Tabla Buții. Mai sunt ceva secțiuni cam cum e Baiului. În afara de Parcul Lura și zona Theth, TET-ul albanez e cam plictisitor. Mult mers prin pădure, fără cine știe ce peisaje. Nu e rău, dar nu e de bătut 2000 de km ca să il faci. Dar de la Lura și până în Bosnia, pot recomanda cu toată inima. Având în vedere ce ture băgai tu singur cu V-Strom-ul, cred că poți băga lejer cu X-Challenge-ul.

Te joci din unghiuri și tensiunea sforilor până găsești varianta în care poți să dormi un pic în diagonala lui și așa ajungi să stai aproape orizontal. Dacă e mai mare hamacul (eu cel mai confortabil dorm într-un hamac dublu Ticket to the moon) e mai ușor de găsit combinația. De asemenea, folosesc o saltea gonflabilă în el (oricum îți trebuie măcar izopren că altfel te bate vântul la spate și îngheți) care rigidizează și mai mult. Următorul pas va fi să găsesc o variantă anti-țânțari, pentru că am avut căteva seri mai triste, în timp ce colegii cu plasă sforăiau liniștiți.

ne-am întânit într-un sat cu ceva GS-uri care păreau să aibă același traseu ca noi, judecând după praful de pe ele. dar pe traseu am mai găsit Triumph Tiger, Africa Twin, Tenere 700, Tenere mai vechi, 790 Adventure. Așa arată MC23-ul de pe Tenere 700 (stare similară pe unul din 690 Enduro), la final de tură: Pe 990 Adventure a trebuit să pun alt cauciuc înainte de a intra în Albania și nu am găsit altceva în afară de Metzeler Karoo 3. Cea mai proastă anvelopă din experiența mea. Slabă pe off, slabă pe asfalt. Aluneca pe asfalt mai tare decat E09-ul. Așa arată la final de tură: Și e prima anvelopă la care marginea arată așa după dat pe curbe (uzură in diagonală):

[Am dat enter prea devreme și s-a postat încomplet: nu am apucat să termin povestea și nici să pun poze. Scuze ] Salutare. Tocmai ce ne-am întors din tura anuală de TET și am zis să facem trocul uzual: eu mă laud și poate voi găsiți ceva informații valoroase în povestea asta. Dacă nu, ne mai clătim ochii cu ceva poze și locuri noi. O să încep cu niște informații mai tehnice, niște poze mai de rezumat, după care voi adăuga 2-3 din poveștile care au marcat tura. Unde, cât, cum? Am urmat traseul TET începând din sudul Albaniei și hotărând că o să il urmăm atât cât ne țin genunchii, motoarele și ne încadrăm în cele 2 săptămâni de concediu planificate. Ținta era să facem partea de Albania și Muntenegru. În cele din urmă, am reușit să ajungem să facem și o parte din Bosnia. Am intrat în traseu în Permet, Albania și am ieșit din traseu în Rumboci, Bosnia. Pe scurt, partea de Muntenegru a fost cea mai faină, urmată de Bosnia, Albania fiind nevoită să se mulțumească cu un cinstit loc 3. Trupa: 5 băieți cu: - 1 Honda Transalp PD10 - 1 Yamaha Tenere 700 - 2 KTM 690 Enduro R - 1 KTM 990 Adventure Tehnicalități: acte, acces la net, bani, etc În toate țările din Balcani se poate intra acum doar cu buletinul, și exceptând Kosovo, sunt acoperite de mai toate RCA-urile de la noi. Din ce am observat, la unele puncte de trecere, cei din trupă cu pașapoarte au terminat cu vreo 3-4 minute mai rapid procedurile, dar nu a fost vreo problemă pentru cei care au dat buletinul. Internet: Pe scurt, cel mai simplu e să cumperi SIM-uri locale. Nefăcând parte din SEE, prețurile la roaming sunt destul de piperate. Pentru Albania și Serbia totuși, am avut posibilitatea activării unei extraopțiuni pe abonamentul de Vodafone cu 6 euro pentru 2.5 GB. Altfel: În Albania, echivalentul a 80 de lei îți asigura mai mulți GB de net decât puteai consuma în 2 săptămâni. În Muntenegru se găsesc SIMuri Tourist Pack cu 15 euro, 500 de GB. În Bosnia, pentru fabuloasa sumă de 2 euro aveai 15 GB 5 zile. Cum am mai optimizat noi: cumpăram 2/3 SIM-uri și făceam hotspot. Bani: În Muntenegru este cel mai simplu: se folosesc euro, poți plăti cu cardul în foarte multe locuri. În Albania mai greu cu cardul, și ATM-urile taxeaza cam 20-30 de lei per extragere, taxă fixă. Moneda locală: LEK. Am mai optimizat și aici scoțând unul pentru mai multe persoane. În Bosnia, cam ca în Albania, moneda locală fiind convertible mark: BAM Cazări: Una din particularitățile turelor de genul ăsta este că încercăm să dormim cât mai mult în hamace. Nu neapărat din motive de costuri, cât e mai convenabil (practic ai mobra lângă pat) și e mișto de stat la o poveste înainte de somn cu o băutură lângă tine și stelele deasupra. În rest, am găsit cazări pentru 5 persoane undeva între 50 și 80 de euro. Mic dejun undeva la 10 euro de persoană, iar un prânz era undeva la 70 de euro pentru toată trupa. Evident, varia în funcție de zonă. Recomandări pe care am fi vrut să le primim înainte de a începe tura: - e de făcut tura asta cât mai înspre toamnă, chiar înainte de a începe ploile. În felul ăsta nu prindeți nici zăpadă pe vârf de munte, nici nu vă omoară căldura. Să tragem de motoare încărcate pe offroad, pe la 41 de grade, a fost un deliciu - cauciucuri pentru piatră: au ăștia niște pietre ascuțite de macină la cauciucuri cum nu am văzut. Eu, pe 990 Adventure, am fost nevoit să schimb cauciucul la final de Albania, că nu mai aveam cu ce continua. Aveam Mitas E09, cauciuc distrus până la sfârșitul turei și pe Transalp. Pirelli MT21 a fost și el destul de abuzat. Anvelopa câștigătoare pare să fi fost Mitas MC23 Rockrider. Luați ceva care să vă permită și datul pe curbe pe asfalt, că sunt o grămadă și din alea Navigație: Cam toată lumea a avut un telefon Android de sacrificiu, cu hărți offline. GPXViewer Pro pare câștigătorul detașat pentru tură. Bine de salvat și offline maps pe Google Maps. Pe iOS, era aplicația Viewranger, dar a fost cumpărată de Outdoor Active și s-a cam stricat. E în continuare o opțiune de folosit, dar trebuie downloadată aplicația actuală Outdoor Active. Imediat revin și cu POZE! Câteva video-uri scurte: 20220726_190147.MP4 1.mp4 2.mp4 3.mp4 4.mp4 5.mp4 Dintre cele mai frumoase peisaje: . . . . . . . . . . . Poze din dormitor: . . . . . Umor de oameni bătuți prea mult de soare-n cască: Bar topoare-free: Particularitatea a Bosniei este faptul că o parte din suprafața ei (sub 2%) este încă minată, iar traseul trece prin astfel de zone. Prin urmare: . Anvelopă de 2400 de km:

da, am zis greșit. mă refeream la pistonașe, și într-adevar nu le-am scos complet. le-am scos cât de mult am putut și le-am curățat așa. de fapt, erau f curate, nu prea am avut ce curăța, dar într-adevăr nu am verificat garniturile. o să fac asta - mulțumesc frumos de pont. mersi fain - am pus pe listă. mulțam mult pentru răspunsuri.

la 1 mm sub minim, ca să fim exacți . cum ziceam mai sus, sunt date jos și am montat unele noi. ce nu înțelegeam eu era de ce alea de la Ferodo pornesc de la 3.5 mm în timp ce Brembo și EBC se termină la 4.5 mm. teoretic, astea vechi rectificate ar arăta la fel ca alea Ferodo noi. de-aici a pornit nedumerirea mea. dar ca să fie clar, am pus unele noi deja sa înțeleg că Ferodo folosește Martensitic Stainless Steel și de-aia sunt mai subțiri?

Pai asta cred ca e al 4-lea sau al 5-lea borcan mie mi-a placut suficient incat sa tot iau. La genul asta de lupta parca altfel te-ai inrola La genul asta de lupta parca altfel te-ai inrola

cam asta am eu acum prin casă pentru momentele în care consider ca merit sau m-ar ajuta o pauză: - Diplomatico Reserva Exclusiva (despre ăsta s-a tot vorbit pe aici) - în mod normal aș alege romul oricând altei băuturi și ăsta e pentru mine ăla bun din alea care nu-s prea scumpe pentru mine. Aș prefera Zacapa 23, dar se întâmplă la ocazii rare. - Ole Smoky Charred Moonshine (până acum un an se găsea ca Ole Smoky Harley Davidson Charred Moonshine, dar pare că s-a retras HD din povestea asta.) - pentru un alcool de 51.5% e destul de aromat. Majoritatea celor cu care l-am împărțit l-au apreciat. (pănă la urmă cică și orice bere gratis e o licoare bună) - Redbreast 12 - am primit cadou un tur și o degustare la distileria Jameson și am avut ocazia să mă bucur de 4 whiskey-uri bune. mi-au plăcut 3 din ele, cel mai din dreapta e prea scump pentru mine (undeva la 200 de euro), așa că am luat next best thing: Redbreast 12. Mi-a plăcut și Black Barrel, dar nu l-am găsit pe stock atunci când am făcut comanda.

Salutare. Pe sistemul că dacă nu întreb rămân la fel de prost și cu naiva speranță că o să mă deștept, am câteva întrebări legate de discurile de frână, pornind de la studiu de caz, motocicleta personală echipată original cu discuri flotante, Brembo. Întrebările: - limita de service la discurile originale este de 4.5 mm, pornind de la 5 mm. Constatând că discurile mele au doar 3.5 mm, le-am schimbat cu unele EBC și am pus plăcuțe de frână noi, în ideea că s-or înțelege mai bine. Am schimbat discurile, am schimbat plăcuțele, am curățat cilindrii etrierului și curățat și gresat pinii suportului de etrier. M-am asigurat că nivelul lichidului este la nivelul corect, după care am montat roata după manual (cu rotit roata in aer și frânat brusc plus apăsări pe furcă - și abia apoi am strâns șuruburile de fixare ale axului, pentru mă asigura că nu strâng strâmb jambele). Având in vedere că atât discurile și plăcuțele sunt noi, este de așteptat ca la început roata să nu se miște perfect liber ci să opună ceva rezistență? Dacă nu, care ar putea fi cauzele? Dacă da, în cât timp ar trebui să dispară acea rezistență? - discurile noi de la Brembo și EBC vin cu limită de service de 4.5 mm (grosime inițială de 5 mm), în timp ce discurile Ferodo vin cu grosime inițială de 3.5 mm (practic grosimea actuală pentru discurile mele uzate). Possibly stupid question here: Care ar putea fi motivul pentru care discurile Ferodo sunt numai bune de montat la 3.5 mm, în timp ce discurile Brembo sunt de mult uzate la grosimea aia? Diferență de material? Faptul că discurile mele uzate au umeri și ar putea interfera cu plăcuțele / etrierul? Dacă ar fi rectificate ar putea fi refolosite? Mersi fain!

salut. cand am dat comanda de kit pentru DR 650 SE 1996, costurile erau asa - kit de la AllBalls, sau ceva firma detinuta tot de ei: - kitul de rulmenti de bascula (doar cei doi rulmenti de la prinderea basculei de cadru, simeringuri si bucsi) - 250 lei - kitul de linkage (rulmenti din tripoda + rulmenti din bascula, bucsi si simeringur) - 330 de lei. din fericire, rulmentii de bascula erau impecabili ( @raducod pare ca explicatia ai dat-o mai sus, au fost mult mai feriti de apa si noroi ) asa ca i-am curatat bine si i-am umplut de vaselina si nu am mai mai dat comanda. in schimb la cei cei de linkage, 4 sau 5 din 6 erau terminati. toti rulmentii pe care i-am gasit montati erau KOYO, cel mai probabil cei originali montati in '96. au tinut bine.

prin tutorialele de la americani se gaseste o expresie: "feather the clutch". fac asta destul de des pe offroad, pe urcari mai abrupte la schimbari de directie, la trecerea peste ceva treapta, radacini, etc. - nu genul ala de patinare in care nu reusesti sa pleci de pe loc si freci la ambreiaj pana iese fum. deocamdata rezista ambreiajul original (vreo 66k km, la mine de la 54k - mobra de ture off sau soft off). ce am observat sa ma deranjeze la partea de ulei cu legatura cu ambreiajul: la ultimul schimb de ulei am pus un pic mai mult decat trebuia si schimba vitezele mai greu - nu decupla corespunzator. am mai scos un pic de ulei si mergea perfect dupa. daca te apuci sa verifici rulmentii de bascula, e un moment foarte bun sa verifici si rulmentii din legatura dintre bascula, amortizor si cadru. aia se uzeaza / gripeaza mult mai repede decat cei din bascula - sunt mult mai expusi apei si noroiului. acum o luna am umblat la toti - cei de bascula aratau foarte bine, nu a fost nevoie sa ii schimb. pe cei din linkage i-am schimbat pe toti. daca schimbi rulmentii astia, trebuie sa schimbi si bucsile din ei si simeringurile. aici ajuta partea cu AllBalls ca sunt cei mai usor de gasit la kit. nu sunt cei mai grozavi rulmenti, dar sunt cei mai usor de gasit cu tot ce ai nevoie.

Disclaimer: nu sunt afiliat în niciun fel cu niciuna din părțile implicate: nici cu motoroute, nici cu Yamaha, nici cu Zărneștii. Am aflat de evenimentul ăsta printr-un mesaj pe Messenger și cum m-am ofticat că am tot ratat evenimente de-astea (tot felul de track days) și nici nu l-am văzut anunțat pe aici, am zis că o fi careva care ar putea fi interesat. Eu am reușit să prind loc pe duminică și văd că mai sunt ceva locuri: Detaliile aici: https://www.motoroute.ro/motostirihai-sa-testezi-gama-tenere-700-la-yamaha-tenere-on-off-weekend-event-pe-circuitul-de-motocross-de-la-zarnesti/ Chiar sunt curios cum se comportă mobrele astea, mai ales că e destul de multă vâlvă în jurul lor. Am apucat doar să mă dau cu una vreo 300 de metri și nu aș zice că a fost foarte concludent.

ok, mersi fain. da, as vrea ceva de genul pentru bagaje soft (astia de le faceau nu mai au pe stoc de foarte multa vreme)

salut. care e procedura cu materialul si schita? vii cu ele de-acasa sau poti sa te duci doar cu ideea si te rezolva si cu restul? mersi

Salut. ai putea incepe cu un VStrom 650 din 2007-2011, preferabil cu ABS. confortabil, pretabil pentru touring si daca il gasesti si cu ABS o sa ai si ceva extra siguranta.

Mai am tendinta sa ma uit atunci cand mai vad cate-un proiect de lege care sa interzica folosirea vehiculelor mai vechi de x ani sau norme euro, dupa care imi amintesc ca e suficient de batrana incat sa fie sub orice prag, asa ca stau linistit. Se vede in video-ul din semnatura cat de preocupat sunt de batranetea ei.

Salut. Nu stiam acest aspect. Am tot folosit semisintetic 10w40 recunosc ca nu am cautat foarte mult, dar pana acum gasisem doar ceva senzor care e facut sa mearga cu un bord de la trailtech (nu sunt dispus sa pun din ala - si din motive de buget si pentru ca imi place bordul analog original) sau ceva termometru de-ala de pus in loc de capacul de la ulei, care probabil nu are nicio relevanta. O sa mai caut sa vad daca gasesc o varianta in care sa am un mic lcd cu temperatura la ulei pe care sa o conectez la un astfel de senzor. Folosesc destul de mult DR-ul pe offroad. de cele mai multe ori enduro-peisagistic, alteori enduro mai solicitant. la un moment dat am ramas blocat singur in padure si pana am iesit am incalzit motorul destul de mult incat sa imi dea senzatia ca e mai mult decat ii place. mi-ar fi placut sa am un mod de a sti cam cat pot sa ii mai dau, cat sa il mai astept sa se raceasca el si sa ma odihnesc eu.

cum aș putea monitoriza temperatura de funcționare? eu am un DR 650 SE și bordul are doar vitezometru plus martori de neutru, fază lungă și semnalizare. eventual o variantă care să nu mă oblige să folosesc un bord digital. am avut un fel de termometru pe jojă la altă motocicletă dar nu era deloc de încredere...

N-am spus nimic de buget pentru că aici depinde enorm de mult de stilul fiecăruia. De la câte chestii vrei să vezi, cât de fancy vrei să fie cazările, cât de mult vrei să bei, să vizitezi, etc. Ca stil general al turei: relativ la buget, destul de pe fugă, am vrut să vedem peisajele faine, așa că nu prea ne-am oprit în orașe, cu mâncarea era fie ceva în drum, fie prin benzinării (au în destul de multe benzinării chestii gătite, sau îți poți face niște sandvișuri bune - nu doar cu mezeluri ci și cu tot felul de salate). Cea mai fancy masă a fost pe la 20 de euro, un singur fel de mâncare (un miel fantastic), cafea și cola. (poza e nașpa pentru că am făcut-o cât mai discret, pentru documentare - nu instagram style). Nu prea beau bere de fel așa că nu știu cât era berea :D, dar am dat 5 euro pe un whiskey în ceva bar local. Am închiriat motocicleta cu tot cu echipament, și asta a fost 150 de euro pe zi, la care s-au adăugat 100 de euro taxă pentru kilometrii suplimentari. Benzina a fost scumpă: cred că am alimentat și cu 2.2 euro / litru Cea mai ieftină cazare a fost 80 de euro, cea mai scumpă a fost 150. Luate prin booking, fără programare în prealabil. Căutate cele mai ieftine. Cea mai ieftină s-a dovedit a fi și cea mai faină, cu o super vedere la un lac. Planul era să plecăm din Cork, sa facem drumul de coastă până în Galway și de-acolo să ne întoarcem. Doar că în ziua în care trebuia să căutam cazare în zona Galway ne-am suprapus cu un festival și era totul plin. Mai găseam vreo 5 cazări pe o arie de vreo 300 de km: 270, 350, 500, 1000 si 2000 de euro pe noapte Inițial am zis că mergem să mai vedem cât putem din coastă și apoi îi dăm blană să ne întoarcem în Cork, unde urma să dormim la sora mea. Pe la prânz însă am găsit o cazare în Donegal (vreo 300 de km de unde eram noi) și am hotărât că e aceeași distanță până în Cork, dar măcar mai vedem chestii. Așa am ajuns să dau turul insulei, pentru că apoi am decis că merg în Irlanda de Nord. Asta vine ca răspuns la următoarea chestie: A fost pe fugă tura. Ne-a ajutat mult faptul că suntem aproape de solstițiu și destul de în nord. La 11 seara încă mai vedeai rămășite de lumină de la apus. Ajungeam la cazare între 10 și 11 seara. Destul de obositor, dar am vrut să cuprind cât mai multe chestii.