Pelerinajul nostru la Ierusalim

[calinmoto]

Cand vezi pozele clar ca ramai fara cuvinte Oricum felicitari si la cat mai multe ture de genul asta !!!!!

[Barbarossa]

Hai Samo scrie, ca ma simt ca la 10 ani cand asteptam toata saptamana pentru un episod din Toate panzele sus.

[uzunu]

Si tu?

[Jean_Taxi]

Mai vrem poze, povestiri mai vrem!

[samolapraga]

@Adi, pot sa-ti zic ca asta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata online? Multumesc!

 

Da, ai dreptate, povestea trebuie sa continue intr-un ritm mai rapid, pentru ca urmeaza ceea ce si pentru noi reprezinta cea mai spectaculoasa, neobisnuita si fotogenica parte a excursiei - Iordania. Dar asta nu inainte de a ne opri, cu povestea si din drumul nostru de iesire din Siria si inspre Amman, in putin cunoscutul oras Bosra. Putin cunoscut oarecum pe nedrept, pentru ca aici se afla, intr-o stare foarte buna de conservare, un imens amfiteatru roman, construit din bazalt negru. Cel mai misto, pe langa amfiteatru sunt si ruinele vechiului oras roman, imbinate armonios dar foarte neobisnuit pentru noi cu alte ruine locale, ale caselor oamenilor, care nu s-au sfiit sa-si faca dormitorul intre doua coloane sau sa-si puna sufrageria sub vreo arcada de doua mii de ani. Adauga la toate astea un cer perfect senin de octombrie, vizitatori cat sa-i numeri pe degetele de la o mana si un faliment general al magazinelor de suveniruri care nu a scutit decat vreo 2-3, restul transformandu-le in ruine moderne si ai un loc unde se gaseste un cadru bun oriunde indrepti aparatul.

Nu stam prea mult nici aici si plecam in graba pentru ca ne astepta o noua granita de trecut si ne asteptam la ore bune de birocratie. Dar nu e chiar asa, platim o "taxa de iesire din Siria", pusa probabil cea sa plecam cu o impresie cat mai "buna" si suntem in vama iordaniana. Peisajul e un pic schimbat, portretele de pe pereti se schimba in cele ale regelui Abdullah si Hussein, limba de comunicare cu oficialitatile devine engleza vorbita foarte bine, nu mai completam formulare scrise doar in araba, nu dam nici un ban un plus, ni se fac poze si suntem amprentati pentru ca 1 ora mai tarziu, 300m mai departe si 70$ mai usori, suntem in Iordania. Yaaay!

Conditiile de trafic deasemenea se schimba, mergem spre Amman pe un drum national ce mai degraba e autostrada, cu sensuri separate de scuar, iesiri si intrari doar pe un singur sens, fara scutere, biciclisti si camioane care merg cu 30km/h. Impresia asta se va pastra cam toata Iordania si pot sa spun ca astia au drumuri mai bune si infrastructura in general, mai bine pusa la punct ca noi. Asa de bine pusa la punct incat ne pierdem un pic pe centura Amman-ului, ne minunam de luminile orasului si de reclamele cu toate firmele mari, scapam de un alai de nunta care dintr-un obicei ciudat blocheaza mergand un intreg sens circulatie cu 7-8 masini in paralel si nu lasa pe nimeni sa depaseasca, dam de McDonald's, Orange, Pizza hut, Ernst&Young si Citibank, si reusim, destul de greu, sa nimerim centrul orasului si hotelul unde vroiam sa stam. Desi e foarte recomandat, nu e foarte bun, si nici foarte ieftin, asa ca alegem sa stam la "dorms" si impartim camera cu inca un chinez. Dar pe care oricum il dovedim repede cand ne descaltam, de pleaca saracul om sa viziteze orasul si se intoarce abia dupa miezul noptii. Suntem atat de tare entuziasmati de "civilizatie" incat alegem sa o imbratisam pe de-antregul si luam taxiul pana la o pizza hut unde mancam de seara.

Vizitam Amman-ul, un oras civilizat, cu trafic calm, treceri de pietoni, semne in araba si engleza peste tot, cladiri moderne si populatie foarte occidentalizata, insa dupa ce venisem de la atata traditionalism, istorie si exotism, nu ne mai impresioneaza aproape deloc. Desi e foarte cosmopolit si probabil ar fi meritat o noapte in oras, ne retragem repede si hotaram sa comprimam cele 2 zile alocate aici intr-una singura. Dimineata o luam spre Kerak.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Editat Decembrie 8, 2008 de samolapraga

[vrajitoru_23]

am intrat intamplator....dar se pare ca a meritat...super poze(par poze de profesionist:)...ce aparat ai?)....trebuie sa imi fac timp sa citesc tot topicul:).....bravo!!!

Editat Decembrie 9, 2008 de vrajitoru_23

[shooty13cris]

Superb ! ai votul meu pt excursia anului ! de azi ma apuc sa strang ceva cascaval pentru o excursie la anul . RESPECT

[piti_biker]

ffffffffffffffff tare...

[Voltaire]

frumos topic, felicitari de calatorie. ce sticla e pe nikon?

[samolapraga]

@voltaire, oarecum cu riscul de a ma repeta, am fost cu un sigma 30/1.4, un tamron 17-50/2.8 si un nikon 80-200/2.8 . Majoritatea pozelor pe care le-am pus sunt cu tamronul facute.

 

Din Amman am plecat devreme, intr-un trafic de duminica, lejer. Citisem, inainte sa ajungem, ca traficul de aici este ceva de speriat, ca trecutul strazii este o aventura, ca sa mergi cu automobil prin el e si mai si, despre motocilete nici nu exista vreo vorba, iar noi in concluzie, eram mancati. Dar probabil ca am avut noroc si am prins vacanta pentru ca fata de ce infruntasem la Aleppo, mersul pe aici a fost ca o plimbare in parc. Cu motocicleta, bineinteles. Apropos de acest lucru, aici, ca in multe alte tari arabe, motocicletele mai mari de 200cc sunt interzise prin lege. Asta este motivul, mai degraba decat cel financiar pentru care toti umbla pe scutere si sunt atat de interesati cand ne vad pe noi pe asa "animale". Au o lege atat de aspra pentru ca se pare prin anii '70 se formasera niste bande de motociclisti care cu arma in mana faceau cam ce vroiau ei. Adica parti-uri pe la banci, magazine sau alte institutii ale statului. Acum, dintre iordanieni numai regele Abdullah se plimba pe motocicleta, si culmea, aidoma unui alt mare conducator cunoscut dar mai aproapiat noua, face asta pe un Harley.

Destinatia planificata pentru ziua asta era rezervatia naturala Wadi Mujib, undeva la jumatatea drumului pe langa Marea Moarta, unde speram sa plantam cortul. In drum, trecem pe langa varful muntelui Nebo, locul unde lui Moise i-a fost aratat Taramul Fagaduintei. Urcam pe micul varf unde se afla o manastire franciscana de unde vedem si noi Ierihonul si raul Iordan la o distanta ce nu pare a fi nici macar cat o aruncatura de bat. Desi pana aici am venit pe drum drept, fiind pe un platou la mica altitudine, mai departe drumul coboara abrupt pana pe malurile Iordanului unde speram noi sa vedem locul unde Isus a fost botezat. Dar nu reusim sa intram. Nu se poate pentru ca ora 15:45 este prea tarzie pentru vizitatorii ca noi care trebuie transportati cu niste microbuze speciale, 2 km, locul fiind intr-o zona "sensibila". Nu e chiar asa departe de wadi asa ca cu ideea in minte ca ne vom intoarce a doua zi , plecam. Asfaltul este foarte bun, soarele asfinteste, drumul este liber si serpuieste frumos pe toata lungimea Marii Moarte. Suntem complesiti de spectaculozitate, pe cat de arid si de pe alta lume pare totul, pe atat de frumos este, mai ales vazut de la inaltimea unei belvederi care solicita cam 2 eur/vehicul parcat. Desi o tinem numai in pauze de fotografiat, reusim sa ajungem la Wadi Mujib fix cand soarele disparuse sub orizont. Odata cu el dispare si entuziasmul nostru cand ni se spune ca nu se poate campa in zona, ca e rezervatie si in plus zona de granita, si deci nici nu putem dormi sub cerul liber, de capul nostru. Alternativa este sa platim 80 euro cazare in niste bungalow-uri de loveri, destul de faine, cu prispa, hamac si perete de sticla cu vedere spre mare, asta daca se poate concepe vedere spre mare de la 400m sub nivelul ei, conform indicatiilor gps-ului (nu, nu era stricat). Cum dupa 4 saptamani de stat impreuna nu ne simteam foarte loveri, am ales o alta alternativa, care era sa mergem mai departe. Decizie din urma care ne poarta noaptea vreo 50km pe un drum destul de dificil, pana la Kerak. Aici, la portile castelului spunem da primei pensiuni recomandate de LP, si la nici 2 ore de la sosire suntem spalati, tunsi, schimbati, rasi, mancati si cu narghileaua sub nas.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Editat Decembrie 10, 2008 de samolapraga

[calinbac]

impresionant..

[raducu.]

...cand eram copil,il aveam vecin de palier pe consulul roman in iordania...albume si arta de acolo la el in casa,garla...eram fascinat...

...acum sunt si mai si...o tara pe care mi-ar place sa o vizitez..

..aaa...si cele mai tari poze..multumesc!

[termita]

Nu stiu, dom'le, ce-ti ia atat de mult sa scrii, nu poti sa te grabesti un pic?

 

Felicitari! foarte fain concediu.

[B.B.]

Poze mai faine ca pe thread-ul asta nu am vazut demult.. Intru o data pe zi si le vad de la un capat la altul.

Felicitari pentru calatorie, impresionanta..

 

Tre sa-mi iau un aparat foto neaparat... Ce fac eu pe unde umblu nu se numesc fotografii...

[Vlad S]

Ca abonat al topicului astept continuarea

[samolapraga]

@razvane imi ia mult ca asa sunt eu, nu ma grabesc. Altfel, de ce crezi ca mi-a luat 35 zile sa fac 6731km?!

 

Desi este destul de cunoscut si apare pe mai toate pliantele despre Iordania, Kerak nu e nici atat de mare precum Crac des Chevaliers, nici atat de bine conservat, si nici macar nu are importanta istorica a Qal'at Sallah Al'din. In firul epic al excursiei noastre, a capatat o importanta majora. Ziua am inceput-o devreme, vrand sa vizitam castelul cat nu era foarte cald si nici aglomerat dar si pentru ca vroiam sa fim cat mai devreme la Petra, unde stiam ca ne asteapta ceva ce nu mai vazusem nicaieri. Cand abia pe la ora 12 am reusit sa plecam de la hotel si eu mai apoi mi-am pierdut manusile care au zburat de pe motocicleta cand cautam cartela pentru telefon, era clar ca nu este o zi tocmai buna. Ratam iesirea din oras, mergem vreo 2km intr-o directie gresita si ne intoarcem, dar nu ratam o vulcanizare unde, prevazatori, facem presiunea in roti. Bagam 2, ca ne asteptam la asfalt bun si ii dam mai departe. Soare, cald, nici o urma de nor pe cer, un drum foarte putin circulat si care ne poarta printr-un peisaj selenar serpuind inspre sud printre dealuri si vai. King's Highway se numeste drumul si curba dupa curba parca e mai fain. Katy insa nu este de aceeasi parere si intr-o curba usoara la dreapta, abordata la vreo 60, eu ma las pe o parte, ea se lasa cu mine si continua miscarea pana se pune pe ea pe-o parte, pe mine ma pune in fund, si mi-o ia inainte intr-un scrasnet ingrozitor de fiare si plastic. In timp ce eu admir cerul alunecand pe fund si coate, o cutie mi-o ia si ea inainte rostogolindu-se pentru a se opri, 20 metri mai incolo, chiar in mijlocul drumului. Am pus-o de oaie in modul cel mai simplu si stupid cu putinta si toate astea la 5000km de casa. Primul lucru dupa ce ma ridic eu de jos este sa fug la motocicleta, o ridic si o trag pe marginea drumului. Ma duc apoi in urma, pipaindu-mi mainile si coastele si sarind pe calcaie ca sa ma asigur ca sunt intreg, si caut sa vad daca nu am mai pierdut ceva de pe motocicleta. Dar ea e ok, a luat bine cazatura, are cateva zgarieturi superficiale pe rezervor, o prindere de oglinda rupta, nimic altceva indoit, nimic iremediabil. Eu la fel, in afara de un orgoliu facut ferfenita, pana si pantalonii pe care am alunecat doar au protectia de la fund un pic descusuta. N-am mai cazut din mers niciodata pe asfalt pana acum, de asta sunt bulversat si nu imi dau seama cum de s-a intamplat, si intr-o curba usoara, luata, e drept nu foarte precaut, dar la o viteza modica si pe un asfalt fara pete de ulei, nisip sau alte minuni. Dupa nici 2 minute se strang in jurul nostru 20 copii, pentru ei asa ceva e mare prilej de distractie, stat de vorba si vazut de aproape motoarele. Sunt foarte draguti, ne aduc cateva scule ca sa incercam sa prindem cutia la loc, apoi ne aduc si cate un pepsi la fiecare, pentru care nu vor sa primeasca nimic in schimb. Parca mai trece din suparare cand ii vezi cum sunt, plus ca reusim sa prindem ok cutia cu chingi si plecam mai departe. Desi pana la Petra mai avem nici 100km, ne pierdem printre devierile pentru ca drumul era in lucru, iesim fara sa ne dam seama de pe King's Highway si ajungem pe Desert Highway. Pe portiunea asta apare o noua problema. Frana fata a Dakar-ului se blocheaza la orice actionare, si isi mai da drumul cand i se nazare ei. Problema este grava si suntem nevoiti sa mergem cu mare grija si fara frane pe cat posibil, mai departe. Autostrada implica si viteze mai mari, nu mai putem sa o tinem cu 70 ca pana acum ca ne f00t camioanele din spate, dar este mai sigura, si ajungem intr-un final la Petra. Aici nu facem decat sa ne cazam si sa desfacem frana bmw-ului pentru a constata ca este 50%rugina, functioneaza cand vrea ea, si desi schimbam lichidul cu totul, nu se poate aerisi. Telefoane peste telefoane la Bucuresti, e groasa, ce e de facut? Stam pana la 12 noaptea, nu reusim nimic, asa ca hotaram ca macar a doua zi sa nu o compromitem si sa mergem sa vedem si situl de aici, urmand ca mai tarziu sa facem o tentativa de reparatie la un service auto.

 

 

 

 

 

[raducu.]

ce era la petra,ce nu ati mai vazut nicaieri?...si ce e in ultima poza??

 

PS..poti pune pozele o idee mai mari,te rog?

Editat Decembrie 13, 2008 de raducu 77

[samolapraga]

@raducu_77, in ultima poza este stanca uriasa de bazalt negru intr-un munte de gresie.. cred.

 

Aici la Petra, orice poza am vazut sau orice poza pe care eu am facut-o aici, nu ar putea sa cuprinda nici 1% din cat de impresionant este locul. Vechea capitala a regatului nabatean s-a pastrat aproape intacta printre nisipuri timp de aproape 2000 de ani. Ce a mai ramas aici sunt de fapt monumentele funerare care sapate in stanca, sunt aproape nealterate de timp, de vreme, de cutremure sau de oameni. Se pare ca asta a fost si rationamentul nabateenilor atunci cand, neavand experienta arhitecturala a romanilor sau a grecilor, au construit sapand in stanca, lucru care s-a dovedit mai durabil. Situl in sine este imens, peste 400km patrati presarati cu aceste monumente impresionante. De aceea orice plimbare acolo presupune cateva ore bune, si de obicei, ca si in cazul nostru, o zi intreaga. Ma rog, noi am trisat un pic si am fugit la pranz sa mancam afara si sa bem, dar altfel poti sta acolo non-stop cateva zile, si tot vezi ceva nou. Fiind intr-o zona stancoasa, plimbarile aici sunt mai putin asemanatoare unora in muzee cat mai degraba niste hike-uri cultural-istoric-arhitecturale. Noi ne-am limitat la cateva trasee clasice si am urcat pana la marele loc de sacrificiu si pana la manastire. Intrarea se face prin siq, care este un fel de canion format prin despartirea tectonica a unui bloc masiv de stanca si care prin unele locuri are doar 2 metri latime. Siq-ul, dupa ce te serpuieste vreo 5km, incepe sa-ti arate, treptat, treptat, cate un coltisor pe masura ce inaintezi, cea mai frumoasa, faimoasa si fotografiata dintre monumentele de aici, Trezoreria. Faimos datorita si unuia dintre filmele cu Indiana Jones, filmat aici, locul atrage un numar urias de turisti anual, si de aceea e bine sa incerci sa prinzi dimineata devreme, sau sa te pierzi si sa ramai sa te plimbi dupa ce se inchide intrarea, la ora 6, cand nu mai e absolut nimeni, lucru pe care l-am facut noi cand am urcat la Manastire. De aici de sus, am admirat ultimele raze de soare, luminile orasului si stelele care rasareau, alaturi de prietenul nostru, magarul cu cinci picioare. O experienta deplina, cu care voi ramane multa vreme in minte. La fel cum voi ramane in minte cu ideea ca atunci cand ai mai mare nevoie de ceva, fie este imprumutat, fie este acasa sau in camera de hotel, cum a fost cazul frontalei, lucru care a sporit misticismul experientei noastre aici, cand am fost nevoiti sa coboram pe o poteca peste stanci in ceea ce devenise un intuneric aproape complet.

Desi eram speriati ca ni se va cere socoteala la un moment dat de ce cautam noi la ore din astea sa umblam prin situri arheologice, nu ne-a zis nimeni nimeni nimic cand am trecut la ora 21 pe langa paznicii de la poarta. Ca in Orient.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Editat Decembrie 13, 2008 de samolapraga

[mas oyama]

splendid!

[gaxel]

impresionante imaginile.. pur si simplu impresionante.

 

de unde ati facut documentarea despre traseu ?

Editat Decembrie 13, 2008 de gaxel

[Spirit Honda]

E un secret daca te intreb cat ai expus sa iasa stelutele in foto?

[Vlad S]

E un secret daca te intreb cat ai expus sa iasa stelutele in foto?

 

Asta ii si curiozitatea mea

[DimmU]

ma abonez si eu ca fan al acestui topic!!!SUPER iesire!!!Poate odata ajung si eu pe acolo.Respect!!!!!

 

FELICITARI

[Jean_Taxi]

Nu vreau sa par a fi idiot.., dar , unde au disparut pozele?!!! Dupa comentariu apare un imens spatiu gol, ce sa fie?

[samolapraga]

@SpiritHonda & Schumy: expunerea era de 30s la 2.8 cu iso 800 . La dimensiunea postata din fericire nu se vede noise-ul. Zilele urmatoare am prins stele si mai multe si mai bine, si m-am mi-a parut foarte rau ca am uitat sa iau cablul declansator cu mine.

 

@Jean: din pacate vad ca serverul meu unde imi tin pozele / blog / samd a fost ingenuncheat. maine dimineata va fi in picioare abia.