Scurta si rapida balcanizare

[uzunu]

"Fuse-fuse si se duse" spune vorba 'ceea. E vorba de o tura pe care o planuisem de ceva vreme, dar pe care din start am intins-o destul de mult. S-a dovedit a fi o greseala pana la urma, iar povestea va lua o turnura destul de interesanta catre sfarsit.

 

 

Dar acum ne aflam pe 8 august. Trezirea dis-de-dimineata dupa o repriza foarte scurta de somn. Cu ochii cat pumnii imi iau la revedere de la ai mei, pun tankbagul pe mobra, ma inchin o data si-i dau bice... Pana la coltul blocului, that is, ca trebuie sa umplu rezervorul. E ora 7, Bucurestiul e gol, iar eu il traversez la pas. Cap-compas Turnu-Magurele si Portile de Fier. In Romania nu mai gasesc nimic special, merg cat mai repede in incercarea de a scapa de peisajul plat si drumul drept. Evident ca ma ratacesc putin, prima data in Caracal, apoi in Craiova, si asta deoarece primarii respectivelor comune n-au gasit ca-i de bun simt sa semnalizeze traseul ce trebuie urmat pentru a iesi de pe ulitele lor.

 

Opresc inainte de vama romaneasca. Telefoane de la revedere prietenei si mamei, dar si o confirmare de la Bogdan ca ne vom intalni in Grecia, la vreo 50km de Salonic. Bun, actele-n gura si ma pun la coada. Vamesa imi cere si permisul, sa se asigure ea ca nu fac vreo prostioara. Totul e-n regula, trec la pas barajul cu privirea fermecata de "lacul" Dunarii si ma asez frumusel la coada la vama sarba. Nu-i bai, am timp sa mai beau o cola, sa mai fumez o tigara, sa pun telefonul la incarcat... D'astea. Da' parca nu ne miscam de loc. Si nu vreau sa fiu taran sa ma bag in fata, una e o vama, alta un semafor.

 

 

Dupa vreo ora de asteptare, imi vine si mie randul.

- Hello!

- zdmgmgggmhgm

- Erm... Sorry? I didn't understood what you where saying...

- Zdravie! Means hello in Serbian.

- Oh... (moment in care imi vine sa ma fac mic, pitic si sa ma intorc cu coada intre picioare si sa incerc alta vama deoarece aici chiar m-am facut de... maro)

- So you tour on motorcycle?

- Yeah, I'm making a tour of the Balkan mountains in the next 9 days. All alone.

- You brave. Keep away from the mines. Here the papers.

- Will do. Goodbye.

 

Bineinteles, uit sa intreb daca si de unde iau vigneta pentru Serbia. Intreb alt vames, imi spune intr-o engleza aproximativa ca imi trebuie doar taxa de autostrada. Ocheeeeiiiiii... Bun, si da-i bice pe partea sarbeasca a Portilor de Fier. N-am mers decat pana la Orsova pe malul romanesc, dar ce-mi vad ochii...

 

 

 

 

 

Sunt un mare fan al tunelelor, iar pe drumul asta treceam dintr-unul in altul. Aproape de extaz ma aflam

 

 

 

 

PEACHED!

 

 

La una dintre opririle pentru poze apuc sa vorbesc limba romana. O gasca de ai nostri, opriti cu masinile. Concluzia desprinsa din discutie? Romania e tare misto, da' numai privita dinspre sarbi Altfel soferul uneia dintre masini care afirma ca acasa are si un Fazer spune ca mai devreme a trecut un tip cu motocicleta la cativa cm de oglinda lui. Probabil vorbea despre un Ducatist din grupul de vitezane pe care-l salutasem mai inainte. Ducatist care, totusi, parea sa se dea destul de safe, chiar daca tare.

 

In fine, de la iesirea din defileu, drumul si-a mai pierdut din farmec. Pur si simplu stiam ca trebuie sa ajung la Belgrad pana la ora 18 pentru a nu pierde rezervarea la hostel. Soseaua ma duce pana la autostrada. Nu as fi vrut sa ma sui pe ea, dar na, trebuie sa recuperez ceva timp. Iar la intrare un chiosc si nicio fereastra pe partea mea. Stau putin si ma scarpin in casca. Ma mai scarpin si cu cealalta mana. Nicio masina in spate. Ba da-o dracu', care-i smecheria aici, frate? Cum ma scarpinam eu mai vartos, un batranel de pe margine imi arata un buton. Ah, cat de prost pot fi, frate? Prin magie iese si un bilet, se ridica bariera, iar eu sunt pe autostrada la vreo 70km de Belgrad, mergand cu 120km/h, limita de viteza postata. Trebuie sa spun ca, in afara de vreo 3-4 tiruri, nu am apucat sa depasesc absolut nimic. Toti, dar absolut toti mergeau cu cel putin 140. Inclusiv un Golf II care m-a depasit parca zburand. Ma apropii de capitala, semn de statie de taxare. Eh, acum sa vezi asteptare si ambuteiaj, tata. Aaaa, sa nu. Pentru ca sunt doua linii de taxare, fiecare cu cate vreo 10 benzi, puse in cascada (ultima bariera pe dreapta la prima linie de taxare este deschisa si te duce la a doua linie). Ma si gandeam ce fac daca n-au plata cu cardul. N-a fost nevoie. Semn mare de MasterCard, dau cardul si tichetul luat de la intrare, bag PINul, la revedere. Berceanule, watch and learn

 

So, intru in oras pe autostrada de 4 benzi care-l strabate pe Est-Vest. Stiu doar ca trebuie sa ajung in Novi-Beograd si ca ala e intre Sava si Dunare, deci undeva in Vest. Ma impacientez si iau prima iesire pe care scrie Centrum. Si o iau aiurea pe stradute mici in panta. Mai am doar vreo 45 de minute sa ajung la hostel, deci ar trebui sa ma concentrez putin. Cand ajung la stadionul lui Partizan imi dau seama ca nu-s pe drumul cel bun. So, incep sa bajbai. Ajung cumva la gara si intreb de Novi-Beograd. Mi se arata catre dreapta. Tin drumul principal pana ajung... la dracu-n praznic. Nu-i bine. Inapoi si hai pe autostrada. Nimeresc de data asta, trec Sava si prima iesire e Novi-Beograd-Usce. Aha, fix ce caut. Dar ce vad aici ma da pe spate. Bulevarde de 4 benzi, blocuri inalte, dar foarte departate, foarte mult verde. Parca n-as fi intr-un oras. O mica capodopera de planning comunist. Am ramas impresionat.

 

Pana la urma gasesc barja de pe Dunare pe care aveam rezervarea, asta desi femeile care tineau hostelul se uitau la foaia mea ca la felul 14, despachetez mobra si o iau la pas prin Belgrad, nu inainte de a-mi anunta fetele ca nu m-a amenintat inca nimeni cu arma si ca-s teafar si nevatamat. Prima impresie: nu imi imaginam ca sunt distante asa mari prin orasul asta. Pana sa ajung in centru mi-a luat o buna bucata de ora. Ah, descopar ca am ceasul cu o ora inainte. Damn, am schimbat fusul orar. Si ca nu pot trimite SMS-uri. Asta e, o sa vina ditamai factura. Si cat descopeream asta, reusesc sa trec Sava din nou, cu gandul de a ajunge in centru. In zona lor pietonala, ma asez la o terasa si cer o bere locala. Mi se aduce "Berea Cerbului" pentru 150 de dinari (scumpeanu, de altfel).

 

 

Si apoi incep sa ma invart prin orasul asta care ajunge sa ma uimeasca. Desi a trecut printr-o serie de bombardamente, e infloritor si curat. Desi este aflat in Balcani, are un miros foarte frantuzesc. Desi pitzipongeala si cocalareala sunt duse la rangul de haute-couture, aud doar chitari si voci melodioase. Pun doar cateva cadre cu un oras in care mi-ar placea sa traiesc daca mi s-ar oferi ocazia.

 

 

 

 

 

M-am culcat cu o durere groaznica de picioare, cu un inceput de dor de casa si fata. Maine voi descoperi Bosnia. Singur.

Editat August 18, 2009 de uzunu

[bogdan!]

faine locurile astept scuza ta oficiala pentru care nu ne-am mai intalnit in grecia )

[melciu]

si s-a-ntors si Uzunu.... brava nenea, frumoase pozne, frumoase povesti, frumoase locuri. Mai vrem.

[uzunu]

Continuarea maine, dragilor. Si scuzati cele cateva greseli de ortografie care mi-au scapat, e seara si-s dupa o zi de munca.

[CHL]

misto !

[Serban.S]

Frumos.

Felicitari!

Asteptam continuarea...

[Lascarica.]

Superb! Si eu am fost anul asta in Serbia si Muntenegru si am vrut sa ma intorc in Romania prin Albania - Macedonia - Bulgaria, dar nu am reusit sa ii conving pe prietenii mei cu care plecasem la drum sa mergem pe acolo! Astept continuarea ca sa vad ce am /au pierdut.

[uzunu]

Planul pentru ziua de azi... practic nu era. In principiu ar fi trebuit sa ajung la vreo 10km de Mostar la un camping in satul Blagaj. Mai departe, gen pe unde o iau, n-aveam nicio idee.

 

 

Dormitul pe barja a fost ok. Ma asteptam sa se legene mai mult, dar nu s-a intamplat. Am dormit dus, fara vise, fara intoarceri. Dimineata insa cred ca am trezit toata populatia cand a fost sa-mi duc toate cele la mobra. Si n-au fost decat vreo 4 drumuri. Lipesc primul sticker, ma invart un pic pana gasesc autostrada, bag repejor benzina si o intind catre Bosnia. Autostrada, butonul de la statia de "luat-bilet-si-pastrat-pentru-a-ma-rupe-la-bani-mai-tarziu" nu prea mergea, plictiseala groaznica, iar sunt depasit de tot felul de gioarse in timp ce merg cu 120 la ora. Pana la urma ies si ajung pe un drum national si incep sa caut infrigurat de mancare. Primul restaurant nu accepta carduri. Fuck. Tin minte ca scosesem in Belgrad vreo 1000 de dinari (~10E), sunt convins ca n-as avea destui. Deci imi iau talpasita si intru in primul oras mai maricel. Unde nu gasesc nimic de mancare in centru, fireste, doar e 9 dimineata, idiot. Dintr-una intr-alta reusesc totusi sa dau de piata si, fiind pe sens unic, trebuie sa fac cateva "la dreapta" pentru un "la stanga". Si, din pura nimereala, dau de un restaurantel micut, ceva gen fast-food, cu terasa. Al meu esti. Cobor, intreb ospatarita daca stie engleza (stie cat de cat si mai e si draguta-foc) si-i cer meniul. O pufneste putin rasul si ma trage inauntru sa-mi arate ce are. De mancare, bineinteles. Un fel de Burek.

 

- This one cheese. You like?

- Yeah, but what does this other one has inside?

- ...

- Is it meat?

- ... Don't understand...

- Aaaaaa... pork? Chicken?

- ...

- Aaaa... carne?

- Yes, yes, carne! You like?

- Yes, perfect. Give me one big slice of each

- Oooook...

 

Cam cand il terminam pe ala cu carne mi-am dat seama de ce a facut ochii mari. In primul rand placinta asta era foarte satioasa, in al doilea, aia cu branza era nasoala. Am mancat jumate ca stiam ca pana la Mostar nu mai pup si m-am tirat.

 

Vezi tu, tirat e un fel a spune. Pentru ca din orasul ala (al carui nume l-am uitat, dar stiu ca-l asemanam cu Buzaul) pana la granita cu Bosnia drumul este perfect asfaltat, destul de liber si are cateva viraje, insa sufera de un defect major: tot ce vezi in stanga si-n dreapta sunt case! Da, copii, am mers 50km dintr-un sat in altul. Innebunisem la propriu. Bine, daca era sa merg si cu 50 la ora cat zicea legea sarbeasca, jur ca ma spanzuram cu fisa de la bujie, insa pare ca exista un acord tacit pe drumul ala, toata lumea merge cu 80 si politia n-are nimic impotriva. Partea mai nasoala e ca atunci cand ies din ultimul sat se termina si asfaltul bun. Partea buna e ca incep si o serie de curbe dragute si incep sa i-o dau. Deh, frustare, can't teach that. Ajung nevatamat la vama cu Bosnia, bag benzina de vreo 800 dinari (vroiam sa scap de ei) si trec in BIH fara cel mai mic stres. Drumul e mai bun si peisajele mai misto. Daca Serbia e o tara destul de plata, Bosnia e un munte brazdat de cateva vai. Ah, da, si limita de viteza e 80. Nu ca ar conta, ma rog

 

Un caption pe poza asta ar spune ca acele case de pe malul drept sunt in Serbia, iar muntele e in Bosnia si Hertegovina.

 

 

PEACHED!!!

 

 

 

 

 

Si da-i, si lupta, si ajung in Sarajevo. Care m-a lasat cu gura cascata. Prima data am luat ocolitoarea din greseal, insa s-a dovedit a fi o greseala inspirata. Gasesc intr-un final un loc in care sa opresc si sa fac poze. Din pacate nu cel mai bun, dar, sincer, nu cred ca exista vreun loc din care orasul asta sa nu fie fotogenic. Trag ceva poze si apoi caut un semn de "centrum". Wow, wow, wow. Dupa o coborare in cap, dau nas in nas cu un oras cu parfum, cu farmec si personalitate, cu un centru vechi frumos si refacut cu stil, cu stradute inguste si alei pietonale, cu tramvaie zgomotoase si trafic putin. Cea mai mare dezamagire a turei este ca n-am oprit deloc un oras, sa-i simt gustul, sa-i ating cladirile. Voi reveni.

 

 

 

 

Apoi o tai catre Mostar. Drumul pana la Jablanovita nu-i mai nimic special, insa dupa... Nu ma intrebati de poze, eram mult prea miscat de peisaj incat sa ma mai si opresc. Imaginati-va Cheile Sohodolului intinse pe 100km. Cred ca am spus tot Cadrele sunt trase cu 3km inainte de intrare fara sa-mi dau seama ca voi avea parte de unul dintre cele mai misto drumuri din tura.

 

 

 

Misto si nu prea. Cand ajung in Mostar (dupa ceva peripetii cu indicatoarele) imi dau seama si de ce. M-a apucat dorul de casa. Si e naspa. Iar orasul podului nu ma ajuta prea mult. Cladirile daramate de razboi sunt la tot pasul. Urmele gloantelor inca se mai vad. Si totusi, oamenii zambesc. Au puterea asta. Turismul aici se invarte in jurul podului "Stari Most/Podul vechi" sau, dupa numele vechi, "Semiluna pietrificata".

 

 

 

O scurta istorie a podului de peste Neretva in jurul caruia se invarte tot orasul ar spune ca in secolul 16 nu-stiu-ce sultan si-a dorit un pod care sa-l inlocuiasca pe unui adiacent, facut din lemn si subred. Arhitectului i s-a cerut un lucru extrem de greu in realizarea lui deoarece, la vremea aceea, era cel mai lung arc din lume, la 30m lungime. Se spune ca si-a programat inmormantarea la o zi dupa ce ar fi trebuit sa fie gata podul. Nu a murit atunci, iar podul lui a rezistat pana in toamna lui 1993 cand un tir de artilerie croata l-a doborat (pentru a inlatura orice dubiu, era vorba de un tir foarte precis, nu de un obuz ratacit). Prin eforturi europene, in 2004 a fost redeschis noul "Stari Most", construit ca o replica exacta a celui din secolul 16, inclusiv cu pietre din podul original recuperate din rau. Iar eu am avut cea mai misto posibil priveliste a podului timp de vreo 2 ore, contra a doua beri, fiecare costand 5KM (am impresia ca ospatarul m-a tras in piept, dar ce mai conteaza? )

 

 

 

 

 

Cu cazarea a fost destul de simplu. Dus la centrul de turism, intrebat, venit tipa pe scuter, urmat, culcat. Totul contra a 40KM. Adica 20E pentru o camera foarte curata de pensiune si garaj. Stiu ca am visat ca maine voi ajunge pe malul Adriaticii la "highlight"-ul calatoriei si voi mai trimite un grup de romanache sa-l vada. Dar asta in episodul urmator

[Semaca]

Ej dat dreq ! PEACHED !

Editat August 21, 2009 de Semaca

[uzunu]

Ziua a treia a inceput tarziu. Nu aveam decat vreo 140km de mers si aveam ceva pofta de explorare. Dupa mic dejun, pe la 10, imi pun toate cele pe motor si ma indrept spre Croatia.

 

 

Coada pe drum national. Am zis c-or fi ceva lucrari sau accident. De fapt era vama. Prin care am trecut vajaind, nu m-a intrebat nimeni de sanatate, desi aveam toate actele in gura. La 2km de vama, iar ambuteiaj. De data asta am zis sa stau in ambuteiaj, poate e altceva. Mnu... Am stat vreo ora blocat in trafic din cauza unor politisti idioti care numai sa dirijeze traficul nu erau in stare. Pe ultimii 200m, cand deja vedeam intersectia, m-am enervat si am luat-o pe contra-sens. Nu mai conta, eram fleasca. Spre norocul croatilor carora deja incepusem sa le spun cuvinte dulci, am ajuns repejor pe drumul de coasta si peisajul s-a schimbat. Da, e destul de mult trafic, dar macar sunt curbe si chestii de vazut si pozat. Iar motociclistii la tot pasul, fara stres.

 

 

Si dau de semn. "Duba" scria pe el, fix ce cautam. Un drumeag asfaltat cat pentru o singura masina. Vazusem niste poze pe ADVRider cu ceva mega-interesant care ar fi in zona asta. Ies in explorare. Prima la stanga catre un golfulet. Off-road. Piatra. Cam ca Transalpina, dar cu bolovani mai mari si o coborare foarte nasoala pentru o mobra ca a mea de 300kg cu bagaje. Nu ma imprastii, dar nici mult nu mai am de vreo 2 ori. Dar cand ajung am impresia ca am descoperit Paradisul. Un golfulet cu apa azurie, inconjurat de munte, unde nu pare sa fie nimeni.

 

 

 

 

 

 

Sun fata. E primul moment in care incep sa ma gandesc cat de singur si mizerabil sunt si ca as putea sa ma intorc acasa. Moralul e la pamant. Sunt in cel mai misto loc pe care l-am vazut vreodata si nu ma pot bucura de el.

 

Mai stau putin si ma pun iar pe cautat, de data asta dupa "tunel". Inapoi in drumul asfaltat. Vad o urcare pe pietris pe dreapta care mi-ar putea da o panorama asupra locatiei. Ajung in varf si... AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nimic altceva nu mai puteam racni. Si tipam din adancurile plamanilor. Am gasit. Adapostul de submarine e fix in fata mea, la capatul unui golf! Cred ca nu-i necesar sa mai mentionez ca am facut rally-raid pe coborare si apoi pe drum pana la el. Sunt in fata atractiei majore a turului astuia. Wow!

 

 

 

 

 

 

Pierd vreo doua ore numai invartindu-ma in locul ala genial. Nu pot descrie, imi pare rau. Duceti-va singuri sa vedeti si veti intelege si de ce. Asa cum a inteles si motoristul roman pe care am reusit sa-l opresc din drumul lui spre Split.

 

Pentru a ajunge la Dubrovnik multi dintre voi stiti ca trebuie sa treceti prin BIH pe la Neum. Da, si eu, nu-i nicio problema. Si, de asemenea, probabil vreti sa alimentati acolo datorita pretului mai mic al benzinei. Da, si eu. Bun, deci avem benzinarie, alimentam. Cand ajung la casa intind cardul si... "No card!". Of, Doamne... Bineinteles, nu aveam nici Kune, nici KM la mine, nici Euro. Iar ala nu intelegea o boaba de engleza. Grozav. Sa vezi ca ma si aresteaza astia acum. Din trei cuvinte reusesc insa sa ma inteleg cu omul (care, sincer, nu parea de incredere, dar era cea mai buna solutie la momentul ala), ii las pasaportul si cobor cu mobra sa caut bancomat. Scot vreo 50KM (sa fie...), ma intorc si-i platesc. Imi da pasaportul, dar am ramas cu foarte multe marci bosniece in portofel (echivalentul a vreo 10E), ma gandesc ca ar fi cazul sa-i cheltui ca nu stiu daca reusesc sa-i schimb in orice alta parte. Si na, iau un suc si vreo 3 pachete de turta dulce. Sa fie. Ah, si un burek cu carne inainte de granita. Pana la Dubrovnik insa tot ce pot face e sa injur. Fucking caravans! Drumul e dementa, insa Doamne-fereste sa ramai in spatele vreunei caravane care se taraste cu 40 la ora ca-ti blestemi zilele.

Mesaj completat

[am despartit in doua postul din cauza unei erori de forum]

 

In Dubrovnik campez. Si-mi iau ditamai teapa. La Solitudo costa 170 Kuna (~20E). Cu banii astia imi luam lejer camera in vreo pensiune. Draci. Si ma duc sa explorez orasul. Cred ca eram singura fata plouata in tot orasul vechi. Nu ma gandeam decat la "acasa". Pun playerul si nu ma mai intereseaza. Inclusiv pozele facute acolo nu-mi ies, desi exista un potential imens pentru fotografie. Si n-am chef nici de stat noaptea si baut. Decid ca, daca si maine voi avea acelasi sentiment, sa ma tirez catre casa si sa nu mai continui tura.

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre ziua de maine presimt ca voi avea mari probleme cu politia intr-una din tarile pe care le voi traversa. Brrrr...

[Cavaleru]

superb!!

[THC]

Frumoasa tura!

Felicitari!!

[Stefan GS]

Poza cu apusul de soare prin parbriz merge pentru un catalog BMW foarte tare poza aia... bravosss man

[remu1]

Interesant , dar parca toate tarile astea foste yugoslave sunt un fel de Romanii . Mai mari , mai mici dar nota e aceeasi .

Editat August 24, 2009 de remu1

[uzunu]

Romanii sau nu, am incercat sa fac o comparatie intre ele si tara noastra. Din punctul meu de vedere, Serbia e cu 10 ani inainte, BIH e aproape cu noi, Croatia, fara discutie e mai avansata cu cel putin 20 de ani, Muntenegru e un fel de Bulgaria cu peisaje si pe steroizi, doar Macedonia mi s-a parut ceva mai jos. Albania, care n-a facut parte din fosta YU, este mult in urma noastra.

[piccolino]

Om de isprava cu o motoreta de poveste! Brava Uzunule, si imi pare rau ca nu am putut venii cu tine (data viitoare nu mai scapi asa usor)

[remu1]

@uzunu-le fac si eu o intrebare referitor la Serbia : cum sunt cu ~ 10 ani inaintea noastra cind in Belgrad e o poluare de la automobile si se circula ca la noi de "bine" . Iar satele si micile orase sunt ca ale noastre de "frumoase" . No offence man !

Editat August 24, 2009 de remu1

[uzunu]

Poate a fost faptul ca am aterizat eu intr-o sambata, dar mi s-a parut destul de lejer traficul in Belgrad si mult mai respectuos. In plus, foarte multa lume era la plimbare, insa parcurile erau curate, iar gunoaie ioc pe strazi. Ma mai refeream si la terenurile de sport din interiorul cetatii, un lucru care a depasit puterea mea de intelegere, dar la modul pozitiv, la autostrada din mijlocul orasului, la cartierele ingrijite si la atitudinea europeana pe care am intalnit-o in orase mult mai vestice. Insa eu am trecut pentru prima data prin Serbia, doar ce am zgariat suprafata.

 

Pentru toti ceilalti, un mare multumesc! A fost o tura revelatorie pentru mine din mai multe puncte de vedere. Un ultim update pentru zilele 4 si 5 poate pe maine, dar am pastrat ce-i mai bun pentru final. E vorba de o poveste cu politisti, urmariri, tuneluri, Tirana, tovarasi de drum si dor de casa

 

Cat despre motoreta, sunt bucuros sa raportez ca "it didn't missed a beat", atat doar ca a necesitat o mica transfuzie de 300ml de ulei pe tot parcursul celor 3000km.

Editat August 24, 2009 de uzunu

[ftraian]

Interesante locuri, oameni, ma bucur ca le impartasesti cu noi.

 

 

 

PS Astept aventura cu politistii

[gaxel]

salutare

hai cu restul textului ca sunt sigur ca multi il astepta

[dezamagitoru]

uzunule, iar te-am ratat la mustatza. Eu am facut RO est-vest si BG vest-est, intre 13 si 24, cu popasuri lungi si dese, ca nu aveam o tinta anume. Mi-ar fi placut sa fac tot traseul tau dar m-am pomenit la vama cu Serbia fara pasaport *^@*.

Tura urmatoare, daca mai bagi grozavii de-astea si cauti partener da de veste. Eventual una mica prin tara.

[THC]

Asteptam continuarea

[uzunu]

Bun... Deci ziua a 4-a. De cu seara ma uitasem pe harta sa vad cum pot ajunge cat mai repede in Romanica. Ma apasa fantastic dorul de casa, de prietena, de vorbit limba romana si pur si simplu nu ma puteam concentra la drum si la chestiile pe care le vedeam. Iar frangleza pe care o vorbeam cam la fiecare oprire nu ma ajuta absolut deloc in a-mi ridica moralul. Stiam ca mi-e imposibil sa ma intorc intr-o zi acasa, chiar si pe drumul cel mai scurt. Ma desparteau aproape 1500km de Bucuresti. Am hotarat, in consecinta, sa merg catre golful Kotor si de acolo sa vad ce fac: ori cobor pana la Salonic unde ma asteapta Bogdan, ori o iau incetisor prin Kosovo catre Romanica.

 

Si iata-ma pe mine la 4 dimineata strangand cortul si punand toate bagajele pe motocicleta. Si cum motoretul era pe pamant si oarecum in panta, cricul central n-a mai rezistat. Si 300+kg nu sunt tocmai usor de ridicat, nici folosind mama tehnicilor de ridicare.

 

 

Cap-compas Muntenegru. Se vedea clar ca o sa fie o zi interesanta. Vama cu MNE e destul de ciudata, iar semnalizarea aberanta. Din greseala intru pe unde nu trebuie, intru din nou, iar pe unde nu trebuie. O mica altercatie cu vamesul, asta ma ameninta ca-mi da amenda 75E, ne tiganim noi putin, dar pana la urma ma lasa sa plec, dupa ce ma vede luptandu-ma cu monstrul sa dau cu spatele. Ceasul era cam 5 jumate, eu buimac, noroc ca era vama goala.

 

Nu trece mult si ajung in golful Kotor. Unde soarele tocmai rasarea. Ca-n povesti. Ca-n vise. Ca-n fiordurile norvegiene. Fara cuvinte.

 

 

 

 

Imi e cam foame. As baga un Burek, da'... shit, iar n-am bani schimbati. Sunt in Kotor, la portile cetatii vechi, da' mi-e lene. Unde mai pun ca la 7 dimineata e putin probabil sa gasesc o patiserie deschisa. Hai s-o iau din loc, opresc la o benzinarie mai incolo si iau ceva prostioare si merge. Aaaaa... da' pe harta asta parca e un tunel. Mda, hai lasa ca nu-l mai caut, continui pe malul golfului. Si drumul e foarte misto, o singura banda printre casute si mare si numai curbe.

 

Vad ferry-ul. Hai, baga-mi-as, s-a trezit si nenorocirea asta de Yugo sa mi se bage in fata tocmai acum. Pentru cei care nu stiu ce-i ala un Yugo, aflati ca e un fel de Lastun care nu cred ca in viata lui a prins 100km/h. Iar asta mi se taraia cu 50. Si tot n-am cum sa trec de el nici cand scap de pe soseaua cu o singura banda din cauza unor curbe fara vizibilitate, desi strada are 3 benzi pe sens. Gata, un strop de linie dreapta, ma uit in fata, nici urma de politie si-l trec, mi se rupe de linia continua. Curba la dreapta luata lejer si frumusel si da...

 

Il vad. Ii vad bastonasul. Si ochii sticlind. Intra pe banda mea si-mi face semn sa opresc. Am stiut. This will not end up well. Iau mainile de pe ghidon si mi le pun in cap. I'm screwed. Opresc. Balmajeste ceva pe limba lui. "Hai sa-mi bag piciorul, astia n-or sti nici engleza..." Vine colegul care ma vede cu numere de RO si isi incearca engleza cerandu-mi actele. E suficienta cat sa ne intelegem. Da, stiu ca-s intr-un "maro" destul de mare, stiu ce-i aia linie continua, stiu ca nu e voie, dar eu trebuie sa ajung la Salonic in seara asta. Dupa care mi-o da pe aia tare. "Va trebui sa-ti luam permisul. Amenda e intre 150 si 300E si va trebui sa mai stai o zi in Kotor pentru ca maine dimineata esti asteptat la tribunal sa ti-l recuperezi".

 

...

...

...

...

...

...

...

...

 

Am ramas blocat in timp ce el imi scria datele pe un caiet. Nu mai simteam nimic. Tin minte doar ca m-am dus la mobra sa-mi iau o tigara. Si ca-l intrebam din cand in cand "can we, please, settle this some other way???". Deja in faceam calcule. Stiam cam cat cheltuisem pana acolo, cam cat ar insemna benzina pe drumul cel mai scurt + o noapte de cazare in Kotor + amenda si-mi cam dadeam seama ca nu prea as avea cum sa ma mai intorc in Romanica. Eram intr-o situatie foarte naspa. Dar foarte-foarte naspa.

 

Il aud ca prin vis cum discuta cu colegul lui intr-o limba pe care doar ei o cunosteau. Si se intoarce la mine care ma tineam cat puteam de tare pe pozitie, desi imi tremurau rau de tot genunchii si aproape incepusem sa plang de frustrare. "Hey, you're a tourist, right? We want tourists in our country, we don't want to scare them. If you'd like, we could write a smaller fine for you, at 50 Euros...". Huh? Aaaa... AAAAAAAAAHH, DA, IDIOTILOR, EU CE PISICI ZICEAM PANA ACUM?! SHIIIIIIIIT! "But I don't have ANY cash... Only some Romanian money and about 150 Kunas and my credit card..." Se uita la mine cu o fata de "tu glumesti?!" si se intoarce la coleg. "But I can go to the nearest Bankomat (ca idee, nimeni in fosta YU nu stie de cuvantul ATM) and come back with the cash".

 

Stiam despre ce-i vorba. Mita. Si chiar sunt impotriva ei, dar asta e singura mea scapare din situatie. Imi da toate actele si-mi spune sa ma duc la ferry, stie el sigur ca-i bancomat acolo. Si fug, cu casca desfacuta si inca cu tigara-n gura. Il caut putin. La dracu'. Singurul bancomat pe o raza de 20km nu merge. Inapoi sa ma intorc sa le zic n-o s-o fac. Mai bine fug repede in Kotor, scot bani, caut tunelul si ies pe partea cealalta catre ei. Zis si facut. Hailwood era mic copil la TT. Sa ma fi vazut pe mine zburand cu 120 pe una dintre cele mai periculoase sosele pe care am mers vreodata. In Kotor gasesc bancomat, gasesc si sticker pentru mobra, gasesc si tunelul (baga-mi-as!) si o iau catre ferry. Dar nu merg mult si ii vad venind din sensul opus. Frana, intoarcere.

 

Nu ma intelegeti gresit. Eu aveam toate actele la mine si puteam sa ma duc direct in vama fara sa ma mai uit inapoi. Dar daca imi fac astia vreo surpriza? Sincer nu prea as vrea sa vad cum arata arestul politiei, cu atat mai putin al celei din Muntenegru. Bun, ma pun in spatele lor si-i urmaresc. Nu dupa mult timp, masina face stanga catre un cartier pe versantul muntelui. Cand opreste si coboara tipul din spate, incep sa dau flash-uri. "Hey, it's me. I've got your money!" Se uita la mine cu neincredere. Ceva de gen "Are you for real?!". Se uita si la coleg. Nici el nu mai stie ce sa faca. Pana la un moment dat... "Oh fuck, it's OK, you can go!" "Wait, what?!" "Yeah, get out of here"

 

S-au tirat ei. Trag o poza, trag o tigara si-l sun pe Bogdan. Asta era la plaja, n-avea niciun stres.

 

 

Am pierdut o ora jumate cu povestea asta din jurul Kotorului. Acum n-ar mai fi decat un singur drum pe care as vrea sa fac, intre Virpazar si Sukobin, pe malul lacului Skadarska. Dar inainte trebuie sa opresc pentru ceva de mancare si ceva cu cofeina. Benzinarie. Fac eu repede treaba si o iau spre Virpazar. In drum, un tunel de 4.2km care nu era pe harta. WOW! Daca pana acum cel mai lung a fost de vreo 600m, asta e aproape orgasmic.

 

 

Si ajung pe drumul pe care-l vreau. Lat cat pentru o masina si asfaltat. Cu peisaje dementiale si curbe la fiecare 20 de metri. O adevarata lectie de luat viraje. That is, cu atentie, ca nu o data era sa ma pup cu o masina care venea din sens invers.

 

 

 

 

 

 

Drumul ajunge greu pana la 961 de metri, insa coboara foarte brusc. Atat de brusc chiar incat reusesc sa prajesc lichidul pe spate fara sa ma dau sportiv. Dar nu-i bai, ma bag in Sukobin sa alimentez, se mai raceste si frana, totul e-n regula. Doar ca intru in Albania. Ma pregatesc sufleteste, iar ghidul LP nu ma ajuta la moral. Cu majuscule scrie "DO NOT DRIVE IN ALBANIA". Urma sa aflu si de ce.

 

Vama intre MNE si AL insa e una dintre cele mai moderne de pana acum. Au inclusiv banda speciala pentru motociclete. Boierie. Si, daca as putea face abstractie de pustiul care tot trage de ghidonul meu, as putea sa spun ca ma simt chiar bine. O tai repede cu directia Tirana - Macedonia. Nu vreau sa stau in Albania mai mult decat necesar. Doar ca vine ploaia aproape imediat. Inca n-am apucat sa gust din traficul albanez. Ma bag la o benzinarie sa-mi var chestiile din buzunare in cutii si o iau din loc. Ma rog, un fel a spune. Incep sa inteleg. Toata tara e un ambuteiaj complet. Daca as fi cu masina m-as impusca. Cu motoreta si tot am facut 40km in 2 ore in conditiile in care am luat-o destul de mult pe off-road. Ah, da, pentru ca e vorba de un drum care ar vrea sa fie transformat in autostrada cu trafic cu tot.

 

Pana ajung in Tirana. Cred ca sunt sinucigas. Inca din suburbii am impresia ca traiesc intr-un film din India. Pietoni care sar in fata mea, masini care nu dau prioritate, scutere la tot pasul si cocioabe din tabla. N-as vrea sa ma opresc aici... Intru si pe autostrada care pare sa se termine in mijlocul orasului. Sunt stresat la culme. Se circula aiurea. Sunt presat din laterale si impins de la spate. La semafoare, atunci cand se face rosu, mai trec cel putin 4 masini. Nu pe galben, PE ROSU! La un moment dat chiar eu vad un galben care tinde spre rosu, dar imi e frica sa opresc. Bine gandit. Peste o secunda ala din spatele meu tasneste prin dreapta si-mi taie fata.

 

Ca sa nu mai vorbim de giratorii, unde toata lumea are prioritate. Doar ca n-am inteles de ce e. Cred ca-i prioritate pentru ala care o are mai mare. Si nu masina. Si se pare ca a mea e mica rau de tot daca am fost depasit pe interior ca apoi acelasi sofer sa taie 3 benzi de trafic si sa iasa pe prima strada. Priviti video-ul asta. E doar un fel de degustare deoarece mi se pare ca e filmat intr-o zi de concediu pentru toti albanezii. In mod normal piata aia ar fi trebuit sa fie full de masini.

 

 

Voi continua maine sau poimaine povestea, sunt prea obosit acum.

Editat August 27, 2009 de uzunu

[Vizitator _Raul_]

Ai avut mare bulan cu spaga.

Printre punctele negative in Muntenegru si Serbia sunt politistii spagari si foamea de bani de pe acolo. Mie imi aduc aminte de Romania anilor `90.

Politistii cu radar-pistol iesiti la spaga noaptea ar trebui inclusi in ghidurile turistice. Cate ore am pierdut cu ei...

Revad prin pozele tale locuri in care am fost si eu acum un an.

Arata parca mai bine decat cum le-am vazut eu live .

Imi pare rau ca ai fost tot pe fuga si nu ai zabovit mai mult in fiecare loc.

Si se pare ca am cam ajuns amandoi la aceeasi concluzie - singur/i nu e asa de fun.

Mesaj completat

Noapte buna si tie, mane !

[Baiazid]

Din cat stiu este ilegal sa retii un permis de conducere care nu este eliberat de tara respectiva.