mrwwwhite Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 (editat) Suntem cuplul Ionut - la ghidonul motocicletei si Ana, carcoting in spate. Inspirati de documentarele lui Sir David Attenborough, animati de o ruptura de tendon achilian si calatorii trecute in Sri Lanka, Hong Kong si Asia de sud-est, iata-ne traindu-ne un vis. Planuim calatoria asta de doi ani si ne pregatim pentru ea de unul, si, dupa un stupid accident, in urma caruia cu doar cateva zile inainte de plecare Ionut a fost bagat in spital de un sofer neatent, pe 11 iunie, cu 9 luni intarziere, am plecat in sfarsit in marea aventura. Inceputul a fost cu emotii: van-ul in care am urcat motorul ne-a lasat in drum la 300km de Livorno, de unde am luat ferry-ul cu destinatia Tanger Med, Maroc, tara in care am decis sa ne facem timp de o luna "mana" pentru Africa. Motociclist de peste 6 ani, in special pe motoare de strada (fost posesor Hornet '98 si '07), am ales pentru calatoria RTW in doi o Yamaha Tenere (stiind ca nu exista motocicleta perfecta, ci doar vointa de a face acest drum). Sufletul primei mele Tenere - distrusa in accident - ne poarta in calatorie intr-o alta Tenere, mai noua, dar initial cu mai multi km la bord, dupa ce am facut chiar eu un engine-swap. Prima Tenere, pe care am adus o din Germania pe roti. GPS mount + case impermeabil. Kev Mod - de pe xt660.com Prima Tenere in fata garajului cu tobele custom Leo Vince. Supersprox. Scottoiler. Pe noua moto am pus un touring Scottoiler cu dual-injector. Suport cutii Alu. Merci RADU (sudura-aluminiu.ro) Upgrade suspense: Hyperpro Combo kit. Manete scurte Alu (de pe ebay). Unifilter foam filter. ACCIDENTUL. A 2 a Tenere a ajuns. Motorul de pe prima Tenere (in fungal) urma sa fie mutat pe noua moto. Motocicleta are urmatoarele modificari/ upgrade-uri: - furtune de frana fata/spate cu insertie din otel - parbriz inalt Givi - mount GPS + incarcare directa la baterie si backup - protectie radiator custom - scut aluminiu G-IT + crashbar combo - pivot pegs MK3 - filtru de aer din spuma Unifilter - Kev mod (de pe xt660.com) - ghidon Renthal Dakar fatbar cu protectii KTM din plastic si gripuri din spuma rallyride - geanta de rezervor Hein Greike - evacuare dubla custom Leo Vince SBK (+ custom dB killer) - sprocket fata JT cu 14 dinti - Scottoiler touring - rack custom pentru cutii aluTech 41l - topcase Gobi, Hepko & Becker - invertor 150W pentru incarcare mobil/laptop - suspensie Hyperpro (arcuri progresive fata + ulei 15W si arc progresiv spate) Avem cu noi o multime de piese de schimb, camere de rezerva si instrumente pentru service, compresor si un schimb de cauciuri cu crampoane pentru mai tarziu. Pe langa pregatirea fitness, mai avem in bagaje urmatoarele esentiale si articole geeky: - cort 3 pers. 3 sezoane The North Face Roadrunner - sac de dormit 2 pers. The North Face Twin Peaks + liner MSR + saltele gonflabile Mammoth - aragaz MSR pe benzina, vas inox, briceag, 2 lanterne de cap Petzl + lanterna de rezerva, binoclu, maceta, busola, prosoape MSR, saci hidroizolanti si de compresie, filtru de apa si tablete de purificare - foto: 5DMKII + 20D bodies, lentile: 24 f/1.4, 70-200 f/2.8, Sigma 10-20 F/4-5.6; mini-printer Polaroid Pogo; Macbook 13"; GPS - kit prim ajutor (comprese sterile, leucoplast, foarfece, ace de sutura + anestezic, bethadina, Baneocin, antihistaminic Clartec, Malarone, pastile diaree, calciu, saruri de rehidratare, gel antibacterial, unguent ayurvedic Siddhaleppa pentru dureri/raceala/piscaturi insecte, termometru, spray tantari 50% DDET, crema solara 50+, colir ochi, antibiotice, aspirina, Ibuprofen, talc, manusi). Pentru Maroc nu sunt necesare vaccinuri, dar pentru restul Africii noi am facut urmatoarele (la clinica Raymong Poincare din Paris, de trei ori mai ieftin decat la Babes in Bucuresti): - febra galbena (Stamaril); se emite un certificat international, necesar ptr. vize si intrare in anumite tari - febra tifoida (Typherix) - hepatita A (Havrix) - polio (Repevax) - antitetanos Optional se poate face vaccin antirabic, noi nu am facut. Echipament moto: casti Arai Tour X3 + Shoei XR1100, jacheta Rev'It Offtrack + pantaloni Sand si combo Turbine ptr. dame, cu cizme Gaerne; ce mai avem la noi: 3 tricouri fiecare, costum de inot, sosete moto + manusi, pantalni Thai de panza, papuci, 1 pereche pantaloni scurti fiecare, esarfa, 1 cearsaf de bumbac (foarte folositor pentru picnicuri si protectie de soare/vant), ochelari de soare, vizor de rezerva pentru rider, harti GPS, carti si ghiduri PDF. In Mauritania am inceput sa caram o canistra de 5l cu benzina si un bidon din plastic imbracat in rafie cu 5l apa (am invatat trickul de la localnici). De cele mai multe ori campam sub cerul liber, uneori in campinguri sau ne oprim pentru o noapte-doua in auberge-uri cand nu avem unde campa sau vrem sa facem un dus cald si sa ne spalam hainele. Mancam ce mananca si localnicii, in piete, pe strada sau in restaurantele animate, si gatim atunci cand gasim produse proaspete. In 7000km am avut putine batai de cap cu intretinerea/service: un schimb de ulei (amanat din Bucuresti), lant schimbat (in mod bizar, lantulului aproape nou i-au sarit din o-ringuri, ceea ce l-a facut sa fie din ce in ce mai rigid), improvizat sigurante pentru lantul nou (dupa ce siguranta originala a cazut, poate de la solicitarile offroad). Bushcamping in Rabat. Bucataria noastra mobila. Schimb de ulei in camping. Calul nostru de povara. Povesti detaliate, poze si filme pe blog.intotheworld.eu Editat Iulie 27, 2011 de mrwwwhite Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Danutzzz Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 Felicitari pentru initiativa! Drum bun in continuare si sa va intoarceti cu bine acasa Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Jean_Taxi Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 Frate.., da' stiu ca nu esti deloc migalos! brava voua, vorba unui vecin de al meu, cocalar. Drum bun, si sa va intoarceti sanatosi ca pozele sunt frumoase iar comentariul vost, deasemenea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Iulie 27, 2011 Autor Share Postat Iulie 27, 2011 Dupa nopti nedormite si un talon distrus la spalat, apoi refacut in dimineata plecarii, am inceput aventura vietii noastre cu un bang. La doar 50000 km pe bord, duba VW Transporter in care ne-am urcat motorul si bagajele a cedat la 300km de Livorno. Am reusit totusi sa ne imbarcam pe ferry, si doua zile jumate mai tarziu coboram in noul port marocan Tanger Med. Formalitatile merg repede aici: intr-un singur loc ti se stampileaza pasaportul, se face verificarea de catre jandarmerie, apoi ofiterul vamal elibereaza gratuit Declaration d'admission temporaire de moyens de transport (permis de import temporar). Vei avea mai tarziu nevoie de numarul de politie din pasaport pentru a completa fisele de control in Sahara de Vest. Cetatenii romani nu au nevoie de viza pentru Maroc, fiind permis un sejur de 90 de zile. Aici. poti completa online formularul vamal pentru vehicul. RCA-ul romanesc poate sa acopere si Marocul, insa poti cumpara asigurare si la frontiera. Infrastructura marocana este bine dezvoltata, cu peste 1145km de autostrada si drumuri excelent asfaltate chiar si in zonele rurale. Maroc este un paradis offroad, cu piste care iti cresc adrenalina, serpuind intr-un peisaj mereu altul. Benzina (essence) costa aprox. 1 Euro/l si este disponibila peste tot in benzinarii sau direct la sateni. Bancomatele sunt usor accesibile, evident ca bacaniile si vanzatorii din piete accepta doar cash. Cursul aproximativ este 11 Dirhami la 1 Euro (mentionam in multe posturi preturile in dirhami). Marocul ofera un peisaj variat: de la coasta salbatica a Atlanticului la varfurile de peste 4000 m din High Atlas, de la desert steril la oaze fecunde, de la dunele cu care incepe Sahara la satele fortificate din chirpici camuflate in munti. Noi am inceput cu nordul (Tanger, Larache), unde sunt vizibile efectele balonului imobiliar: orase si cartiere fantoma construite - ca la noi - in camp, la preturi de neatins pentru localnici. Am stat o saptamana in Rabat, in asteptarea vizelor pentru Mali si Mauritania, campand pe faleza orasului si pe plaje si socializand cu localnicii. Capitala Rabat are aspect european, insa sururbiile sarace care bordeaza coasta si pietele animate sunt profund marocane, ca si simpaticul orasel Mahommedia. La est de Rabat ne-am facut baza langa Meknes, pentru a vizita timp de cateva zile regiunea dominata de orasele imperiale (Fez, Meknes), orasul sfant Moulay Idriss si ruinele fostei colonii romane de sec. I Volubilis. Medina (centrul medieval) din Fez este neschimbata de secole: un labirint de alei inguste in care se inghesuie sute de comercianti si artizani, tarabe cu fructe uscate si nuci, condimente, masline, peste, legume, articole diverse din cupru fabricate manual, covoare si instrumente muzicale. Un pol al culturii arabe, oras sacru si loc de pelerinaj (in perioadele cand drumul la Mecca era impasabil), Fez a fost pana recent un oras important pe traseul caravanelor care transportau marfuri din sudul si estul continentului african. In Fez nu trebuie ratat Souq-ul de marochinarie, cu cele mai vechi vopsitorii de piele din lume, Chouwara. Desi arhitectura medinei din Fez, sit protejat UNESCO World Heritage, este mai sofisticata si mai bine conservata, noua ne-a placut mai mult aerul provincial din Meknes, unde intr-o foarte autentica si functionala medina, oamenii chiar locuiesc si muncesc, mai putin interesati de showul turistic si unde ghizii de ocazie sunt mai putin stresanti. Moulay Idriss arata ca un oras de basm, cu stadute inguste de un brat si case albe, cocotat pe un munte, in mjlocul unei regiuni deluroase acoperite de maslini si smochini. Mai departe drumul ne-a dus in Casablanca, polul comercial al tarii, de unde ne-am indreptat catre muntii Atlas. Dupa o noapte linistita la marginea unui lan de cereale, intampinati de dimineata de un satean cu cobilita de lapte proaspat muls, ne-am avantat pe culmi pe un traseu spectaculos, format din Transfagarasanuri care taie abrupt in munte. La cascada Ouzoud, cu o cadere de 100m in plina forta in iunie, am facut o baie rece care ne-a incarcat bateriile. Cand ajungi aici ignora indicatiile disperate ale ghizilor si fa dreapta pe drumul de pamant de dinainte de pod, urmand albia raului 5-600m, unde poti parca motorul chiar langa apa. Dupa amiaza am facut un popas la masa in Azilal, apoi am continuat pe un drum care-ti taie respiratia, printre varfuri de doua pana la patru mii de metri. Cu fiecare ora trecuta peisajul era altul: vai aride urmate de intinderi acoperite de cactusi, zone cu pamant rosu si tufe de ciulini, apoi o padure crescuta direct din stanca, urmata de cedri parfumati si apoi canioane adanci pline cu vegetatie de un verde aprins si flori salbatice mov. Cand drumul a parut ca se sfarseste, a mai cotit o data in sus, si ne-am trezit la 2750m altitudine, de unde ultimii 50km de asfalt pe alocuri acoperit de urmele viiturilor din primavara ne-a condus in Imilchil. In satul alpin am tras la gazda: un incantator Gite d'etape al unei familii de Berberi. Barbatul, Aziz, a construit casa cu mana lui si este ghid montan. In sat are un mic magazin unde vinde covoare berbere tesute de sotia lui, Fatima. Dimineata am pupat copiii, am mancat paine calda de casa si am parasit locurile cu aer zen de Bhutan/ Tibet, cotind spre canionul Dades. Din Agoudal incepe aventura: asfaltul devine pietris, apoi drumul aproape dispare intr-o urma pe pamant. Mersul offroad cu motocicleta incarcata la greu e solicitant, si abia facem 100km in circa 4 ore si cateva cazaturi usoare. In afara trecerilor anevoioase prin si peste albii secate sau nu de rau, pista este ce trebuie, cu zone alternante de pamant, pietris, nisip si bolovani, si urca abrupt la 2700m, ca sa coboare mai apoi in ace de par si curbe pe buza prapastiei, redevenind sosea de asfalt dupa o ultima trecere de rau cu adancimea de cca. 30cm. Drumul iese apoteotic pe partea cealalta a muntelui prin cheile Dades, de unde o noua serie de spaghetti de asfalt intra in orasul Boulmaine. Inspre oras ne re-intalnim cu manifestatiile publice care, ca si in Meknes unde le-am vazut intai, sarbatoresc noua constitutie prin care regele a evitat miscari civile de genul celor din Egipt si Tunisia, cedand din puterea executiva catre guvern. Ne-am instalat cortul la cativa km de oras, iar a doua zi am plecat catre Merzouga, unul dintre cele doua locuri din Maroc in care poti vedea dunele cu care incepe Sahara. La 160m inaltime, duna Erg Chebbi de un roz psihedelic in puternic contrast cu un cer albastru limpede, deseneaza un fundal ireal pentru satucul Hassi Labied. La apus si la rasarit nisipul in permanenta modelat de vant inghite urmele noastre, si ne plimbam intr-un peisaj straniu, cu forme netede parca acelasi, dar niciodata la fel. Grabiti sa rezolvam o problema tehnica la motocicleta, lasam in urma desertul cu nalucile lui de nisip, si ajungem, dupa 400km prin arida vale Draa, in Ouarzazate. Aici, cu sprijinul lui Peter de la BikersHome, reusim sa schimbam dupa cateva zile lantul defect. A urmat Marrakech - o explozie de energie, arome, sunete si experiente, pe care il iubesti sau urasti din prima clipa. Am lasat motorul in parcarea pazita din spatele moscheii Koutoubia si am intrat in "hora". Inima orasului este piata Djemma el-Fna, sit protejat UNESCO World Heritage, un spectacol non-stop in care povestitori, muzicanti, dansatori, artizani, comercianti diversi de produse autentice si chinezarii ieftine stau alaturi de zeci de tarabe cu tangia si creier de oaie, fructe de mare si harira demne de restaurante cu stele Michelin. In ziua urmatoare am vizitat superba Ali Ben Youssef medersa (scoala coranica), apoi am servit o noua portie de proteine in Mechoui Alley la o friptura de oaie coapta ore in sir cu spice-uri si ulei de masline intr-un cutor vertical de lut. Dupa pranz a venit la fix plimbarea in racoroasa Jardin Majorelle, unde specii de stepa si desert sunt inspirat alaturate plantelor tropicale. La 5pm paraseam orasul pe o caldura de 53 de grade Celsius, ca sa ne zgribulim la nici, 200 km spre vest, in Essaouira, orasul cel mai vantos al Africii. Desi venim din Romania, deci stim cate ceva despre hotia de buzunare in spatii aglomerate, si desi am calatorit destul prin locuri mai dificile, asta nu ne-a scapat de intalnirea de gradul I cu hotii de Essaouira. Noroc ca GPS-ul furat in timp ce targuiam sardine si calamar in piata de peste, ne-a fost vandut, cu tipica ingeniozitate, tot noua, cu numai 30 Euro "rascumpare". Pestele, deosebit de bun, a ajuns totusi pe gratar, alaturi de poate cea mai buna paine din Maroc, iar noi, deveniti prea celebri intr-un oras in care toata lumea cunoaste pe toata lumea, am ajuns mai pe seara 200km mai in sud, langa Agadir. Dupa niste zile in orasul modern, dar fara atmosfera tipica de localitate marocana, fiind dedicat turismului de masa organizat si celui business, a urmat un maraton de 3 zile prin Sahara de Vest, pana in peninsula si orasul Dakhla. Peisajul arid si monoton este taiat de un singur drum de asfalt aproape paralel cu o coasta neimblanzita, cu plaje pustii si valuri demene de surferi experimentati. Pe drum am campat pe o plaja cu epava langa Sidi Ifni, apoi intre dune, langa Tarfaya Sufletul tarii, cu imense resurse naturale de peste, fosfati si petrol, cu o populatie de pastori nomazi mituita sa se stabileasca in orase-fantoma care arata ca in M.A.S.H., pline de personal militar si lucratori UN, cu sate de refugiati Saharawi marcate ironic "village de peche", a ramas o necunoscuta. Am petrecut totusi un timp in Dakhla, a carui frumusete naturala este intrucatva umbrita de artificialitatea asezarii urbane, plantate intr-un peisaj selenar. Dupa o luna in Maroc in care am facut 6000 de km, moto este intr-o forma excelenta si nu a pus probleme deosebite, cu execeptia lantului defect. Pe pistele offroad am luat cateva trante la viteza mica, pe zone adanci cu nisip si portiuni stancoase, bateria s-a descarcat de doua ori (o data pe o plaja pustie, treaba care ne-a cam dat batai de cap) cand incarcam laptopul cu motorul oprit si a trebuit sa trimitem acasa cica 6,5 kg de piese suplimentare si obiecte personale pentru a mai usura din masa. Un prim sfat, nu ca ar fi original: carati cat mai putine bagaje, caci fiecare gram conteaza. Oamenii in Maroc sunt prietenosi, insa uneori agresivi in incercarea de a-ti vinde ceva sau de a-ti deveni ghid; pacat, caci la tara intalnesti sateni fermecator de placuti gata sa-ti ofere ce au in casa fara sa urmereasca un profit. De altfel in Islam un oaspete este un dar de la Dumnezeu. Marocanii intretin relatii de familie calde si apropiate: adesea am asistat la modul in care se saluta, cu minute bune de strangeri de mana urmate de atingerea inimii si un schimb vesel de replici. Barbatii ocupa o pozitie privilegiata, socializand in cafenele de dimineata pana seara tarziu. Este dificil sa interactionezi cu femeile, dar acestea sunt educate si amabile si majoritatea vorbesc fluent franceza. In afara zonelor mai turistice niste araba sau berbera (orice dialect) sunt de ajutor, in regiunea Merzouga se vorbeste destul de mult engleza. Pentru acces la Internet noi am cumparat un modem Meditel, insa recomandam operatorul IAM, experienta noastra aratand ca acesta are o retea 3G mai larga decat Meditel. Un SIM pentru telefonia mobila e numai 20 de dirhami si raincarcarea se poate face prin SMS in orice teleboutique. Bucataria marocana este in sine un motiv pentru a vizita tara. Mancarea este predominant organica si foarte regionala: in Fez poti gusta din faimoasele creatii gastronimice fassi, cu delicatese de ca b'sara (o supa din fasole fava servita cu ulei de masline aromat cu usturoi), pastilla de porumbel (o placinta de carne condimentata cu scortisoara) si carnati iuti din carne si organe de oaie; in Meknes sunt cele mai bune smochine din tara, iar painea marocana, o lipe cu crusta subtire acoperita cu malai, e condimentata cu chimion; sus in muntii Atlas se produce miere bio de eucalipt, migdal, cactus; in Erfoud poti gusta cele mai bune curmale - in sezon in decembrie, cu varietatea-regina Medjool, cu textura si dulceata naturala divine; Marrakech este centrul regional al gastronomiei carnivore: tangia (carne de vita sau oaie cu lamai murate, masline, chimion, ras-el-hanout si ulei de masline gatite intr-un vas de lut sigilat cu aluat), limba, creier de oaie si mechoui (oaie intreaga coapta cu spice-uri in cuptor de lut vertical); in Essaouira si orasele de coasta se mananca mult peste proaspat - poti sa faci ca noi: iti cumperi pestele de la pescarii care vin la pranz in piete sau in port, apoi il savurezi preparat la gratarul public, pentru 5 dirhami/portie; in Banana Village, la periferia Agadir, sunt cultivate bananele, de aici si pana in Dakhla fructul de cactus domina tarabele. Peste tot gasesti pepenarii la marginea drumului cu munti de deliciosi pepeni rosii si galbeni. Legume gustoase, kafta de vita, oua organice, pui vii, fructe uscate, migdale si nuci se gasesc in toata tara, alaturi de condimente de cea mai buna calitate ca sofran, chimen, paprika si ras-el-hanout. Micul dejun consta uneori in paine cu cel mai bun ulei de masline local, sau lipie de malai cu leben (iaurt marocan) indulcit cu miere, sau couscous cu lapte acru rece. Brutariile traditionale coc toaza ziua paine si clatite marocane asemenatoare cu painea indiana naan (in Fez acestea au o textura spongioasa, super buna). De obicei la pranz se mananca tagine (tocana nationala gatita pe carbuni intr-un vas de lut tipic). La cina poti servi kafta la gratar cu salata marocana sau harira (supa de fasole sau linte cu ierburi aromatice, care in Agadir este servita cu un twist local - alaturi de curmale uscate, ou fiert si o bucata de caramel de casa). Freshul de portocale si ceaiul verde parfumat cu menta (supranumit whisky marocain) sunt alte doua delicii de savurat peste tot. Apa de la robinet este buna de baut, iar campatul este posibil in toate locurile nemarcate, chiar daca de multe ori vei avea de-a face cu localnici care vor incerca sa te convinga ca este interzis sau periculos. Ambasada Romaniei in Maroc Rabat, Quartier Hassan, 10 Rue de Ouezzane Tel: (+212)537 724694/ +(212)537 724694/ email: amb.roumanie@menaro.ma Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
kato_arad Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 Sublim! Iaca asa ne mai hranim si noi dorul de duca. Asteptam noi rezumate. Numai bine! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
rul Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 Bafta!!! super!!!mai multe cuvinte sunt de prisos!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ACHIMOTO Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 EXCEPTIONAL !!! ne-ati lasat fara cuvinte ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
TETEA. Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 Ce experienta! Ce descrieri! Aproape am simtit mirosurile si am trait agitatia pietelor si targurilor marocane in linistea camerei mele... Superb! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Iulie 27, 2011 Share Postat Iulie 27, 2011 Ionutz, vezi ca prin nisip, lantzul uns de scottoiler si nisipul fac un fel de pasta cu efect abraziv... nisipul singur e mai ok decat inchegat de ulei pentru ca pica, lasa ungerea mai moale sau deloc prin zone d-astea, parerea mea... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Iulie 28, 2011 Share Postat Iulie 28, 2011 Felicitari...si noi am fost in Maroc si aceleasi experiente le-am trait si noi, dar balbaiala mea de pe blog http://enduroinmaroc.blogspot.com/ nu se compara cu relatarile si poezia pe care ai scris-o aici si pe blogul tau... Si eu am fost cu Yamaha Tenere ca a ta si nu am avut nici o problema...s-a descurcat foarte bine, consider ca este o motocicleta facuta pentru Africa si pentru drumurile de acolo... Drum bun in continuare si sa ne tineti la curent cu aventurile voastre... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
asdfghjk Postat Iulie 28, 2011 Share Postat Iulie 28, 2011 mare fotograf mare povestitor. bravo ca ai rabdare sa ne mai luminezi si pe noi la cap! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Spirit Honda Postat Iulie 29, 2011 Share Postat Iulie 29, 2011 Din toate tarile in care am fost pana acum, Marocul este primul la care visez sa revin in saua motocicletei. Felicitari calatorilor si drumuri faine cu oameni buni in cale! Maroc - Atlas 2007 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat August 12, 2011 Autor Share Postat August 12, 2011 Multumim!!! Peter din Ouarzazate unde am schimbat lantul ne a invatat chestia cu scotoilerul (care e oprit de atunci) ms de info. O sa l pornim in locuri mai noroioase. Cristache vazusem aventurile tale prin Maroc inainte sa plecam. Foarte tare!!! Va tinem la curent dar mai des si mai detaliat gasiti info pe blog!!!! Numai bine din MOPTI, Mali. Ionut si Ana Pescarusi in Cap Blanc, Nuadibou Suntem in 13 iulie si ajungem la prima frontiera la ora 13. Vama si politia marocane - 4 filtre - nu pun probleme. Dincolo de bariera se termina brusc asfaltul si intram in "no man's land" - circa 3 kilometri de drum de nisip si pietris, pe care rulam cu 20 la ora, orientandu-ne dupa epavele de masini abandonate prin desert. Frontiera mauritaniana, cu imbulzeala de negri incarcati de bagaje care par formate din gunoaie, cu vanzatori dubiosi si insistenti de asigurari si cu un soare parca mai nemilos, anunta o alta lume. Insa baraca de politie e echipata cu tehnologie de top pentru scanarea pasapoartelor si in mai putin de o ora rulam spre Nouadibou. Drumul merge paralel cu traseul celui mai lung tren din lume, in care se transporta minereu de fier pana la portul mineralier din Nouadibou, iar ultimul vagon e de obicei ticsit de calatori. Desertul se intinde cat vezi cu ochii, cu dune care aici sunt alb-cenusii; am uitat de cate zile nu am mai vazut un copac sau un petec de iarba. Zona - minata in perioada de conflict teritorial dintre Maroc si Mauritania - nu a fost curatata complet, si din loc in loc mai vedem semne care avertizeaza sa nu iesim de pe asfalt. Intrarea in orasul asezat in Golful Levrier, pe o peninsula asemanatoare cu Dakhla, e cam panica: paranoizati de caldura si de lumina orbitoare reflectata de nisipul omniprezent, obositi dupa mai mullt de 1500 de km prin desert, traversam nauci o strada decupata printre magazine si ateliere de tot felul, mormane de gunoaie si inevitabilul magar mort. In mai putin de o ora insa, incepe sa se risipeasca "ceata": este infirmat primul zvon de pe net, gasim usor Societe Generale si un bancomat functional, apoi un telefon public de unde sunam la contactul nostru in Nouadibou si atacam tarabele salvatoare pline cu mango din Mali, la 2 lei kilul. Cu ajutorul unui prieten, am luat legatura aici cu o familie de romani. Stabiliti in Mauritania de 20 de ani, cu un copil care ne cucereste de prima clipa cu inepuizabila energie de spiridus al naturii si frumusetea chipului bronzat, romanii vor fi gazdele noastre in Noudibou. Urmeaza cateva zile pline, o introducere in Africa si noi absorbim cu nesat informatiile. Incet, ajutati de noii nostri prieteni, aflam istoria locurilor, logica aliantelor economice care modeleaza orasul si viata locuitorilor, mecanismele subtile si complicate care guverneaza relatiile dintre oameni si incepem sa zarim realitatea de dincolo de aparente. Actiunea in Nouadibou - un oras cu circa 80000 de locuitori - este legata de ocean: porturile de pescuit si cel mineralier in care companii chineze, olandeze si franceze fac legea, rafinaria, portul artizanal cu pirogile de lemn, peste pus la uscat si un aer colonial romantic, suburbia Cansado cu terenul de fotbal si cartierele dormitor construite in anii 60-70 pentru lucratorii din port, totul vorbeste despre legatura puternica dintre om si mare. Gazdele noastre au ajuns aici din aceeasi pasiune pentru viata pe apa. Vorbind cu naturalete franceza amestecata cu araba si dialectul local Hassanya, cuplul emana forta si o energie pe care doar Africa putea s-o incapa. El este lupul de mare cu aer de Hemingway, un naturalist pasionat, parte din echipa care a creat si intretine colonia de foci de la Cap Blanc in sud-vestul peninsulei, unde traiesc ultimele 180 de exemplare ale speciei (unul dintre cele mai amenintate mamifere din lume). Sotia, cu ochii schimbatori ca marea, este cum numai o femeie alba care traieste in Africa poate fi: determinata si multi-tasking, frumoasa si surprinzatoare, gateste fenomenal romaneste, frantuzeste, spanioleste, creol, mauritanian, senegalez... Suntem rasfatati cu mese delicioase prezentate rafinat: salate creole, langustine in unt la coptor, ceviche de pastrav oceanic pescuit chiar de grupul nostru dimineata, pastrav in crusta de sare, bisque de peste, gratar de camila (cocoasa e de fapt o grasime care pusa pe gratar e juicy si flavourful), salata de caracatita, peste ultra fresh cu mujdei si mamaliga, tchebu chien senegalez de peste (o tocana numita cu afectiune Tcheb, de fapt o mancare complicata din legume, o proteina, ierburi aromate specifice, o gramada de mirodenii necunoscute, tamarind si orez). Un fusion de influente si o explozie de arome noi, alaturi de care ne indopam cu mango din Mali si curmale proaspete din regiunea Atar care tocmai au intrat in sezon. In reservatia Cap Blanc nu avem norocul sa zarim focile, dar locul are o magie unica. O pista cu zone de nisip serpuita dincolo e muntii de minereu din port duce catre varful alb al peninsulei. Aici faleza inalta umbreste o plaja cu nisip fin si epava, iar de la minereul de fier totul luceste aramiu in soare, in contrast cu oceanul turcoaz din care valuri puternice musca pamantul fara oprire. Stoluri de pasari - pescarusi si pelicani - populeaza plaja, iar apele in care curentul din golf se intalneste cu cel al Canarelor sunt printre cele mai bogate in peste din lume, datorita densitatii in nutrienti. Aici compasul o ia razna, ciudatenia campului magnetic facand multe pasari sa se rataceasca. In a doua vizita la Cap Blanc avem privilegiul de a vedea de aproape un vultur RĂźppell care, ratacit, incerca sa gaseasca drumul. Plecam din Noudibou dupa un pitstop de milioane, in care ne-am odihnit si ne-am educat despre viata in Mauritania; luat la picior orasul e neintimidant si chill, si aici am gasit prieteni care ne vor lipsi. Urmeaza 480 de km pana in Nouakchott prin Sahara intr-o o arsita de peste 40 de grade, vom avea benzinarii la 45, 150 si 250 de km, in rest dune si panica, pe drumul asta au fost rapiti francezii si spaniolii din cauza carora guvernul mauritanian a instalat check point dupa check point de jandarmerie si politie. Dupa iesirea din Nouadibou mai gasim benzina la 45, 80 si in final la 250 km de oras, ultima benzinarie fiind si pit stop-ul principal pe drumul de aproape 500 de km prin desert. In intervalul dintre bornele de 125 si 225 km bate puternic harmattanul si simtim cum ne mumificam sub costume, dar nu ne oprim, pentru ca daca te opresti e panica. Acesta este si drumul cel mai pazit din tara, dupa rapirile unor spanioli si francezi in ultimii ani. Intrati in capitala traversam orasul de-a lungul si de-a latul si urmele ploilor de acum doua zile acopera inca drumurile neasfaltate care distribuie circulatia in cartiere. Orasul este organizat in lungul a doua strazi principale, Kennedy si de Gaulle, la intersectia carora este piata centrala, cu fructe si legume de import, curmale locale si un bazar imens cu haine, pantofi, jucarii si tot ce chinezul a imaginat. Bucataria locala este destul de limitata, predominand fast-food-urile care ofera pui la rotisor, cartofi prajiti si shaworma. Vanzatori ambulati ofera snack-uri de madelaine, fursecuri si biscuiti de casa (dulci), gogosi de dimensiunea unei nuci simple sau umplute cu peste si pliate in forma de triunghi si chiar un fel de minciunele pudrate cu zahar. Pe tot parcursul zilei functioneaza tarabe cu sandwichuri: bagheta cu maioneza, sosuri picante de casa, cartofi prajiti, salata si o tocana de vita cu sos. Unele dintre aceste tarabe la pranz ofera feluri senegalese ca tcheb (peste cu orez, tamarind si alte condimente locale), riz arachide (orez cu sos de alune) sau poulet riz (pui cu orez). Mango din Mali e 300 ouguiya/kg, cel din Guineea, cu miezul portocaliu , aspect asemanator cu varietatea din America de Sud si mult mai delicios, 400 ouguiya/kg. Confruntati cu penuria de restaurante cu mancare locala, am frecventat de mai multe ori in cele 4 zile petrecute in Nouakchott un local senegalez recomandat de prietenii din Nouadibou. Astou impreuna cu sora ei mai mica Hedi servesc in acest minuscul local cu o masa si circa 5 locuri pe bancheta o versiune picanta de tchebu chien: peste proaspat (noi am mancat macrou, dorada si inca ceva necunoscut) este prajit cu spice-uri apoi sotat cu legume si ierburi aromatice in timp de orezul spart se hidrateaza la aburi intr-o sita plasata deasupra oalei cu mancare; la final orezul este adaugat in oala cu tamarind si ardei iute si se scade pana atinge o consistenta asemanatoare cu biryani indian. Gustos si satios. Ca sa gasesti acest loc, faci stanga dupa spital la interstia strazilor principale, treci de un mare bazar pe dreapta afoi faci iar stanga si la 20 de m de coltul strazii pe stanga ai ajuns. Tcheb e de gasit insa numai intre 2 si 4 pm, seara Astou vinde bagheta cu vita si sosuri. Uneori tatal fetelor (care e senegalez casatorit cu o mauritaniana) e in local si prepara cu deosebita arta ceai; regula este ca primele 3 pahare nu pot fi refuzate, dar ceaiul e de nerefuzat de bun oricum. Ana cu Astou (in mijloc) si Hedi Babs, fratele fetelor (in centru) are un magazin cu articole de artizanat senegaleze si viseaza sa plece la lucru in Burkina sau Mali. In Nouakchott am stat la Auberge Menata, unde am pus cortul pe terasa, apoi am pornit sa cunoastem orasul. Seara la auberge turisti dar mai ales oameni de afaceri din China, Bangladesh, Rusia, Franta ne-au furnizat informatii interesante despre piata financiara din Mauritania. In ciuda aspectul decrepit al urbei, se invart sume importante si se deruleaza multe proiecte internationale. Complet rupt de realitatea urbana, portul de pescuit (port de peche) este de neratat in Nouakchott. Drumul care duce aici traverseaza nenumarate bidon-villes - cartiere sarace de tipul favelas braziliene - si se opreste miraculos pe plaja oceanului, unde barcile de lemn ale pescarilor care se intorc cu plasele pline intre 4 si 6 dupa amiaza anima o scena de film istoric. Valurile sunt scurte si dese, barcile colorate si suple, portul e animat de o atmosfera unica si multi localnici vin fie sa targuiasca peste proaspat, fie sa priveasca spectacolul. Pe laterale sunt hale in care pestele este expus sau curatat, tarabe cu snackuri dulci simormane de plase de pescuit. Plecam la 6.30 din capitala pe faimosul drum La Route de l'Espoir, pe care sunt circa 40 de checkpointuri de politie pana la granita cu Mali. Drumul de 600 de km e monoton si obositor, traversand aridul perisaj din sudul Mauritaniei, intrerupt doar de pasul Djouk. Satele din regiune sunt lipsite de viata in arsita zilei, oamenii dorm sau stau la un ceai in umbra casei sau sub corturile/ foisoarele traditionale. Cativa curmali sunt singurele semne ca s-ar practica ceva agricultura, si nu gasim mai nimic de mancare de cumparat, doar paine (bagheta a fost inlocuita de un fel de baton) si conserve. Noroc ca mai avem mancare la noi, asa ca ajunsi in Kiffa si cazati la auberge Phar du Desert nu intram in panica la vederea bucatariei extrem de murdare. Aubergeul insa are preturi de fite: 20 de euro pe noapte camera cu are conditionat si TV, si ni se propune gratar de camila. Planul era sa stam aici o noapte si sa plecam a doua zi la 6, dar Ionut mai are nevoie de o zi pentru a-si reveni dupa efortul depus. In Kiffa gasim benzina intr-un singur loc, apoi urmatoarea benzinarie o gasim circa 235 km mai departe in Ayoun el-Atrouss, unde ajungem doua zile mai tarziu. Drumul catre Ayoun este in lucru, 12 km din Kiffa sunt cu asfalt, apoi circa 150 km cu gropi si mai multe zone de ocolire din pamant cu nisip. Cu motocicleta avem clar un avantaj fata de camioanele care trec cu 20 la ora pe aici. Mai scotem 10 euro din buzunar pentru a plati vama la iesirea din tara unui politist care aproaspe ne-a furat pixul si trecem granita in glorie. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Banzay Postat August 12, 2011 Share Postat August 12, 2011 Genial! Multa bafta in continuare mrwwwhite! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat August 13, 2011 Autor Share Postat August 13, 2011 Genial! Multa bafta in continuare mrwwwhite! Multumesc mult Banzay!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
zodiacU Postat August 14, 2011 Share Postat August 14, 2011 super Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat August 15, 2011 Autor Share Postat August 15, 2011 Bamako - Rabdari prajite Uneori granitele dintre tari sunt doar o linie pe harta, intre Mauritania si Mali insa bariera separa doua lumi complet diferite. Sahelul in Mali e colorat in verde, vitele si iazurile inlocuiesc camilele si desertul, iar in locul tuaregilor si arabilor infasurati in bobo albastre, ne ies in cale grupuri de copii si oameni cu pielea ca abanosul, imbracati in tricouri de fotbalisti facute in China. Formalitatile de granita sunt rapide la fontiera Mauritania - Mali, dar vama o facem cu ceva "dureri" in primul oras malian, Nioro de Sahel. Dupa un dute-vino intre postul de politie si biroul vamal din aeroport suntem usurati de 22 de euro pentru Laissez passez-ul de o luna (pentru ca vamesii isi "amintesc" ca e weekend si dubleaza tariful formalitatilor). In schimb economisim costul cazarii si campam in curtea politiei. Bineinteles ca toaleta e chiar "gradina" comisariatului, in fundul curtii (solidox, pacat ca s-a terminat rezerva din Maroc;) Peste noapte vine prima furtuna, dupa saptamani de dormit in desert. In cateva minute aerul se umple de praf, vizibilitatea scade la cativa metri in fata, cerul e tulbure ca un pahar de ouzo si dupa cateva tunete de control, incepe o ploaie torentiala cu vant puternic. Cortul rezista bine, insa se umple de praf, si odata oprita furtuna, caldura lipicioasa revine. Un pic sifonati, dar odihniti ne indreptam a doua zi catre Bamako. Suntem rasplatiti cu un drum minunat, printr-un peisaj din ce in ce mai verde si fecund, cu dealuri arate cu plugul, sate de lut, iazuri cu vite si cai, o ultima turma de camile, oameni prietenosi care isi vad de treburile de duminica. Din cand in cand tragem pe dreapta si ne odihnim la umbra la o gustare, iarba e curata si aerul e placut parfumat de vegetatie, ce noroc ca am ajuns aici in sezonul ploios! Intalnim un grup de etnici Fulani (Fula Kita) pe magarusi: femeile au sanii goi si margele impletite in par; manunchiuri uriase de vreascuri sunt legate in semiluna pe cele doua laturi ale seilor. Teleenciclopedia in direct! Capitala e mare si agitata, intram in oras prin localitatea Kati, care e o mare piata insirata in lungul soselei, cu tarabe peste tarabe incarcate cu de toate. In Bamako roiuri de scutere traverseaza nebuneste bulevarde largi si podurile peste marele fluviu Niger, care imparte orasul in doua. Cartierele sarace cu bordeie de tabla sunt departe de zona administrativa unde cladiri din beton si sticla cu mai multe etaje sunt inconjurate de amenajari peisagere cu un aspect usor comunist. Fiecare intersectie importanta este marcata de cate un monument dedicat celebrarii in 2010 a 50 de ani de independenta. Aici ploua aproape zilnic si nu toate strazile sunt asfaltate, iar baltile sunt de un portocaliu tipator. Bamako e un pitstop binevenit: ne mai intindem oasele, ne spalam costumele jalnic de murdare, aplicam la vize, bagam Skype si ne refacem rezerva de cash. Bugetul strict ne e dat peste cap de viza pentru Burkina Faso (80 euro/pers!), care a fost dublata de curand din cauza propagandei franceze. Pietele sunt locurile in care vibreaza Bamako: langa Place de la Liberte si Cinema Vox, in Grande Marche, in piata de fetisuri si in multe alte locuri gasim tarabe cu mancare, fructe si legume si un infinit bazar cu obiecte de vestimentatie si croitorie. Daca majoritatea copiilor si barbatilor poarta haine made in China (adesea echipament de fotbal sau tricouri cu harta Africii in paiete), femeile poarta rochii de inspiratie traditionala. Remarcam pasiunea pentru coafor a localnicilor si cochetaria femeilor: desi predomina Islamul, femeile sunt toate atent imbracate, cu tocuri, bijuterii si accesorii colorate, au parul intins, impletit cu mese si vopsit in mii de stiluri, sunt parfumate si multe foarte frumoase. Oamenii in general sunt destul de prietenosi, dar sunt si foarte multi ghizi de ocazie si cersetori care ne asasineaza, pentru ca, asa cum spun ei, "les blanc donnent des cadeaux". O vanzatoare de mancare dintr-un "bistro" tipic malian: adica o banca de lemn si o masa cu oale pline Bamako este faimos pentru muzica live; pentru ca se apropie Ramadanul acum se sarbatoresc multe nunti, asa ca peste tot rasuna muzica si grupuri de femei si barbati petrec direct in strada. Un malian cu stil: moda aici are alte repere Nu avem probleme sa gasim mancare buna: orez cu sos, pui cu lamaie si ghimbir, peste prajit, frigarui de capra sau vita (brochetes), tocana de yam cu peste, ficat si inima de vita sotate cu ceapa intr-un sos iute, frufru (mini clatite de orez sau mei), mango, pepene galben local (meh, dar bun in salata cu ceapa, lime si ulei de masline), porumb copt pe carbuni. Multe snackuri favorite sunt prajeli pe baza de fasole: gogosi si chiar o pasta buretoasa din boabe pisate. Aproape in orice cartier exista o brutarie care coace inca de dimineata bagheta calda la cuptor de lemne. Street food se gaseste mai ales pe langa piete, dimineata sunt stall-uri cu sandwichuri si ceai, la pranz oale aburinde semnaleaza ca sunt gata tocane de carne sau peste si in ligheane de plastic sau metal cu capac e gata orez sau couscus sau cartofi/yam/plantain prajite. Peste tot vesela este din plastic Made in Nigeria. Orez cu sos de alune si frunze de baobab (riz arachide) Orez cu sos de peste si vinete africane Racoritoarele favorite, la punga: limonada de lime, suc de hibiscus (rosu) si limonada de ghimbir (portocalie, ultra spicy). Micul dejun: paine cu crema de branza de vaci si miere bio din flori de savana, cu o aroma intensa usor afumata, de soare incins; alaturi de ceai din frunze de arbore de ceai Remarcam pasiunea pentru mobile a africanilor Salutul malian este foarte elaborat: se intreaba de sanatate, familie, mersul zilei etc Flori in curtea Misiunii catolice unde ne-am refugiat cateva zile de vremea capricioasa De cealalta parte a fluviului cartierele somnoleaza intr-o atmosfera semi-rurala, cu strazi de pamant si gradini care se deschid in curti inguste, unde copiii inventeaza jocuri din obiecte gasite si isi impletesc parul in codite complicate. Pe aici iesim din Bamako catre o zona putin vizitata: Sikasso, granarul si gradina de legume a tarii. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ozzy Postat August 15, 2011 Share Postat August 15, 2011 Felicitari si multumiri. Aveti grija de voi pe acolo. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
SorinSenior Postat August 16, 2011 Share Postat August 16, 2011 Felicitari pentru curaj, in primul rand si pentru informatiile pe care le-ati dat. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat August 16, 2011 Autor Share Postat August 16, 2011 Multumim!!! Suntem cu ochii cat cepele pentru ca daca vezi cum circula soferii de autocare ... te iei cu mainile de cap!!! Rulam linistit cu 120km/h cand in spatele meu apare nervos un autocar plin mergand un pic stramb de poponeata (ITP aici probabil nu exista...). Dupa cateva momente l am lasat sa ma depaseasa si i am urat sa nu l vad rasurnat in sant mai incolo. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat August 16, 2011 Share Postat August 16, 2011 Suntem cu ochii cat cepele pentru ca daca vezi cum circula soferii de autocare ... te iei cu mainile de cap!!! Rulam linistit cu 120km/h cand in spatele meu apare nervos un autocar plin mergand un pic stramb de poponeata (ITP aici probabil nu exista...). Dupa cateva momente l am lasat sa ma depaseasa si i am urat sa nu l vad rasurnat in sant mai incolo. Adica-i ca acasa! Drum bun in continuare. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat August 16, 2011 Autor Share Postat August 16, 2011 In avampremiera inainte de a fi postat pe blog!!! Enjoy!!! Sikasso - Mali rural Cand in Tineretului e iarna, te poti retrage la caldurica in satul omagial. (Maica-mi i se spune Mana) Pe drum oprim pentru pranz intr-un restaurant african Carne de vita cu ceapa si fasole fiarta cu ardei iute O pirogue tipica, vaslele insa sunt originale Dragrace - 2 donkeypower vs. lots of diesel horses Prima noapte in zona Sikasso ne punem cortul in fundul curtii unei familii. Fericiti sa ne aiba oaspeti, oamenii sunt vizitati toata seara de sateni care vin sa vada minunea; monstrul de metal si strainii imbracati in armuri de plastic care in cateva minute instaleaza o casa din bete si panza. Fiecare detaliu ne este analizat si pipait cu exclamatii de surpriza si interes. Dupa ce se lasa noaptea, ramanem la cina doar cu familia (sotia, sotul, trei baieti mai mari si un bebe de circa 1 an care abia a inceput sa mearga) si un unchi. Mancam yam fiert cu sare si ulei. Toata lumea se serveste cu mana din acelasi castron. Oferim migdale din Maroc si parca ar fi apreciate. Bineinteles ca nu se vorbeste o boaba de franceza. Sub un cer imens cu puzderie de stele, in satul fara electricitate rasuna o petrecere indepartata si muzica africana dintr-un radio pus in batatura de barbat. Femeia prepara cu gesturi demne de o ceremonie a ceaiului o licoare intens aromata si eu sunt primul servit cu singurul pahar pe care il au. Servim pe rand cele 3 pahare ritualice, apoi mergem la culcare. Dimineata suntem invitati sa servim un mic dejun tipic: congee de mei cu gogosi de mei si fasole Suntem atractia satului, toti copiii vor sa ii sui in saua motorului. Ii invatam sotron, apoi ne luam ramas bun si iesim din curte cu tot alaiul. Orasul Sikasso este centrul celei de-a treia regiuni maliene, aici se cultiva si de aici se trimit in toata tara si la export mango, banane, caju, grau, orez, mei, rosii, castraveti, ceapa, ananas, avocado. Piata e bogata si orasul animat, asa ca facem un picnic fabulos de fructe si ceai undeva spre granita cu Burkina. Cauciucul spate este deja pres si am luat candva un cui, insa ne mai tine pana in Burkina. Drumul din Bamako a fost asfalt bun, insa se pare ca de aici incepe pista de pamant sau pietris, si ma gandesc sa pun gumele de teren, mai ales pe vremea asta. Seara campam intr-un luminis, iar noaptea peste mica noastra gospodarie cade o ploaie care se prelungeste in zori intr-o mocaneasca cenusie. Dimineata ma felicit ca nu m-am grabit sa schimb anvelopele: drumul catre Koutiala este gudronat pana in Djenne. Micul dejun in cort, feriti de ploaia de afara: salata de avocado si rosii In acest baobab era o colonie de pasari Roua diminetii pe campul in care am campat a doua zi Si pe cortul nostru Un alt mic dejun reusit Gaze Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
blackd1rt Postat August 17, 2011 Share Postat August 17, 2011 Wow. Doar wow. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ali baba Postat August 17, 2011 Share Postat August 17, 2011 Foarte frumos dragi colegi! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat August 17, 2011 Autor Share Postat August 17, 2011 Adica-i ca acasa! Drum bun in continuare. MS E adevarat ca antrenamentul din Bucuresti ajuta enorm... mai ales prin orasele haotice si pline de scutere chinezesti sau mobylette Peugeot. Salutam din Ouaga. Ana + Ionut Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.