b374 Postat Ianuarie 8, 2012 Share Postat Ianuarie 8, 2012 LMA si tot inainte. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Ianuarie 8, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 8, 2012 Pozitia GPS!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dexxter Postat Ianuarie 8, 2012 Share Postat Ianuarie 8, 2012 La multi ani si felicitari pentru ceea ce faceti, mai ales in 2! Va urmaresc cu sufletul la gura si iau notite. Insist sa scoateti o carte la intoarcere, te rog sa notezi prima comnda acum! Va tin pumnii! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ozzy Postat Ianuarie 8, 2012 Share Postat Ianuarie 8, 2012 Miliaone de felicitari. Inca doua zile in care v-am citit cu sufletul la gura. Imagini minunate si fascinante insotite de o descriere captivanta a unei alte lumi. Va multumim cu speranta sa va calcam pe urme candva. Mult noroc in continuare. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Marius R Postat Ianuarie 11, 2012 Share Postat Ianuarie 11, 2012 Toate gandurile bune si bafta in continuare va doresc! Ceea ce faceti este o inspiratie pentru noi toti cei care ne dorim sa plecam si inca nu am facut asta. Sincere felicitari. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petrica Postat Ianuarie 12, 2012 Share Postat Ianuarie 12, 2012 ... inspiratie pentru noi toti cei care ne dorim sa plecam si inca nu am facut asta. ... si poate nici nu o vom face vre'o data, dar ... ,,speranta moare ultima" ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
adris Postat Ianuarie 12, 2012 Share Postat Ianuarie 12, 2012 (editat) Marius s-a referit la plecare in general, nu neaparat la plecare in Africa. Si ai dreptate, speranta nu moare! Drum bun in continuare! Editat Ianuarie 12, 2012 de adris Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petrica Postat Ianuarie 13, 2012 Share Postat Ianuarie 13, 2012 Marius s-a referit la plecare in general, nu neaparat la plecare in Africa. Si ai dreptate, speranta nu moare! Drum bun in continuare! ... si eu tot la ,,plecare in general" m-am referit, ca de fugit pana la greci sa bem o bere se va tot intampla ! ... de ce nu ... Mongolia ?!?! Drum bun si tie ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
adris Postat Ianuarie 19, 2012 Share Postat Ianuarie 19, 2012 Nu, mongolia e "fumata" deja. Eu vreau Singapore! Da' mai am mult de prasit pana sa pot pleca incolo! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Dan Nastase Postat Ianuarie 20, 2012 Share Postat Ianuarie 20, 2012 (editat) Desi paradoxala, paralela cu mirajul “civilizatiei” noastre... se face volens-nolens! Plecati din anturajul nostru grobian si mercantil unde absolut totul, pana si kilometrii unei excursii de suflet se cumpara si se vand... Ionut si Ana au curajul sa ne faca sa ne gandim mai departe arhitecturalizand cu talent narativ si adaugand valentele inalte ale sufletului lor frumos dezvaluind o lume exotica si dura in care “sa ne aflam in afara timpului, dincolo de logica” smulgandu-ne pe noi motociclistii din Romania “din locul lipsit de speranta” in care ne aflam... oferindu-ne “o companie calda intr-o perioada dificila de asteptare si incertitudini”. La multi kilometri frumosi ! Editat Ianuarie 20, 2012 de Dan Nastase Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Dan Rosca Postat Ianuarie 21, 2012 Share Postat Ianuarie 21, 2012 Ionut, asteptam continuarea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
jogoftp Postat Ianuarie 22, 2012 Share Postat Ianuarie 22, 2012 Tot ce ai postat tu aici, si pe blogul tau ar trebuii sa apara in revista National Geographic pe prima pagina. Una din cele mai frumos expuse excursii pe care le am vazut. Bravo !!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Ianuarie 26, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 26, 2012 (editat) Malaria REPUBLICA DEMOCRATA CONGO 19/12 - 23/12 Planul nostru de a traversa Africa prin inima Congo presupunea niste riscuri: in primul rand referitor la sanatate, pentru ca ne aflam in plin sezon ploios, cand probabilitatea de a fi infectati cu malarie e maxima. Iar noi eram in ultimele zile de tratament preventiv cu Doxiciclina (pentru ca Malarone era imposibil de scump), un antibiotic de spectru larg fata de care opiniile medicilor difera. Unii spun ca luat zilnic timp de maxim 4 luni (3 luni in zona de risc si 1 luna in afara zonei) asigura protectia la boala, altii spun ca medicamentul nu face decat sa sustina temporar organismul afectat, ba chiar mascheaza simptomele de malarie. Noi nu suntem fani pilule, acasa rareori racim si atunci ne tratam cu ceai, lamaie si sport si asta functioneaza de 6 ani. Nu am mai luat antibiotice din copilarie si am ezitat mult inainte de a demara tratamentul profilactic despre care stiam ca ne va afecta ficatul si intregul sistem imunitar. Alte efecte adverse ale Doxiciclinei mai putin cunoscute si extrem de neplacute sunt o hipersensibilitate cutanata la expunerea la soare si dereglarea pe termen mediu a menstrei. Deloc amuzant. Insa cantarind riscurile de o parte si de alta, am ales pastilele, stiind ca sa suferi de malarie la cort in mijlocul pustietatii ar fi putut fi dramatic. Am pariat, si am pierdut. In penultima zi de otravit ficatul cu Doxiciclina, Ana a inceput sa se simta slabita, noaptea temperatura urcand peste 38 de grade. Dupa doua zile de paranoia, testul "la domiciliu" a fost neconcludent, ceea ce a alimentat stresul si ne-a facut sa mergem a doua zi de dimineata la o clinica privata din Matadi. Aici Anei i s-a intocmit fisa, a fost consultata si palpata si i s-a prelevat o proba de sange. La pranz reveneam pentru implacabila certitudine: malarie! Faptul de a elimina banuielile paranoice si de a discuta cu oameni pentru care aceasta boala - care in Europa ne face parul maciuca - e o banalitate, ne-a calmat si ne-a ajutat sa acceptam mai usor situatia. Ana a inceput cuminte tratamentul cu Falcidox si s-a pregatit pentru 24 de ore de suferinta. Cele 4 luni de antibiotice fusesera in zadar. Au urmat o zi si o noapte de insomnie, cefalee, vomismente (chiar si dupa apa), durere in gat, ameteli, slabiciune extrema - cert e ca daca ai malarie, te vei confrunta cu senzatii complet noi, ne neconfundat. Din pacate asta a facut ca Ana sa rateze cele mai gourmet seri in Matadi: gasca a petrecut cu gratare picante de kafta de oaie si muschi de vita cu pantagruelice salate de rosii, ananas suculent si couscous aromat cu vinete. Am dat uitarii oferta congoleza: in poza de mai jos dejunam inainte de episodul cu malaria, intr-un local de piata, cu ubiciua tocana din foi de manioc, fasole si fufu (o mamaliga de manioc si porumb). Incet incet, ne preggateam si de drum: am indreptat cat am putut cadrul de fixare a lazilor, indoit in cazaturile din Congo; am schimbat pinioanele fata si spate, am curatat lantul deja destul de zacut, am spalat partile mecanice (frane, suspensie, motor). Alper a curatat KTM-ul si Toyota cu perita de dinti si a trecut, ca si Jacques, prin mana unor mecanici. Baza o aveam toti in curtea lui Bienvenu, un localnic care traieste in Limosges, dar care se afla temporar acasa si pe care Alper l-a "agatat" pe strada. Bienvenu ne-a primit sa campam cu 10 dolari pe zi in vila aflata inca in santier a unei surori si a fost timp de o saptamana ghidul nostru, ajutandu-ne cu informatii despre spital, telefon si mecanic. Dupa cateva zile Anei i-a revenit culoarea in obraji a inceput din nou sa manance. Medicul insa ne-a asigurat ca episodul de malarie nu va fi singular, asa ca bagajul nostru pentru Lubumbashi continea acum si un flacon de Falcidox. Malaria facea parte din viata noastra, deveneam "africani". P.S. Medicul i-a prescris Anei inca doua antibiotice, pentru ca numarul de globule albe a indicat o infectie a sangelui, insa stiind ca aveam amandoi mici rani superficiale care se infectasera pe pista din cauza umiditatii si igienei precare, nu am cumparat medicamentele respective, si am lasat organismul sa se refaca natural. Editat Ianuarie 26, 2012 de mrwwwhite Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Ianuarie 26, 2012 Share Postat Ianuarie 26, 2012 Malaria REPUBLICA DEMOCRATA CONGO 19/12 - 23/12 Planul nostru de a traversa Africa prin inima Congo presupunea niste riscuri: in primul rand referitor la sanatate, pentru ca ne aflam in plin sezon ploios, cand probabilitatea de a fi infectati cu malarie e maxima. Iar noi eram in ultimele zile de tratament preventiv cu Doxiciclina (pentru ca Malarone era imposibil de scump), un antibiotic de spectru larg fata de care opiniile medicilor difera. Unii spun ca luat zilnic timp de maxim 4 luni (3 luni in zona de risc si 1 luna in afara zonei) asigura protectia la boala, altii spun ca medicamentul nu face decat sa sustina temporar organismul afectat, ba chiar mascheaza simptomele de malarie. Noi nu suntem fani pilule, acasa rareori racim si atunci ne tratam cu ceai, lamaie si sport si asta functioneaza de 6 ani. Nu am mai luat antibiotice din copilarie si am ezitat mult inainte de a demara tratamentul profilactic despre care stiam ca ne va afecta ficatul si intregul sistem imunitar. Alte efecte adverse ale Doxiciclinei mai putin cunoscute si extrem de neplacute sunt o hipersensibilitate cutanata la expunerea la soare si dereglarea pe termen mediu a menstrei. Deloc amuzant. Insa cantarind riscurile de o parte si de alta, am ales pastilele, stiind ca sa suferi de malarie la cort in mijlocul pustietatii ar fi putut fi dramatic. Am pariat, si am pierdut. In penultima zi de otravit ficatul cu Doxiciclina, Ana a inceput sa se simta slabita, noaptea temperatura urcand peste 38 de grade. Dupa doua zile de paranoia, testul "la domiciliu" a fost neconcludent, ceea ce a alimentat stresul si ne-a facut sa mergem a doua zi de dimineata la o clinica privata din Matadi. Aici Anei i s-a intocmit fisa, a fost consultata si palpata si i s-a prelevat o proba de sange. La pranz reveneam pentru implacabila certitudine: malarie! Faptul de a elimina banuielile paranoice si de a discuta cu oameni pentru care aceasta boala - care in Europa ne face parul maciuca - e o banalitate, ne-a calmat si ne-a ajutat sa acceptam mai usor situatia. Ana a inceput cuminte tratamentul cu Falcidox si s-a pregatit pentru 24 de ore de suferinta. Cele 4 luni de antibiotice fusesera in zadar. Au urmat o zi si o noapte de insomnie, cefalee, vomismente (chiar si dupa apa), durere in gat, ameteli, slabiciune extrema - cert e ca daca ai malarie, te vei confrunta cu senzatii complet noi, ne neconfundat. Din pacate asta a facut ca Ana sa rateze cele mai gourmet seri in Matadi: gasca a petrecut cu gratare picante de kafta de oaie si muschi de vita cu pantagruelice salate de rosii, ananas suculent si couscous aromat cu vinete. Am dat uitarii oferta congoleza: in poza de mai jos dejunam inainte de episodul cu malaria, intr-un local de piata, cu ubiciua tocana din foi de manioc, fasole si fufu (o mamaliga de manioc si porumb). Incet incet, ne preggateam si de drum: am indreptat cat am putut cadrul de fixare a lazilor, indoit in cazaturile din Congo; am schimbat pinioanele fata si spate, am curatat lantul deja destul de zacut, am spalat partile mecanice (frane, suspensie, motor). Alper a curatat KTM-ul si Toyota cu perita de dinti si a trecut, ca si Jacques, prin mana unor mecanici. Baza o aveam toti in curtea lui Bienvenu, un localnic care traieste in Limosges, dar care se afla temporar acasa si pe care Alper l-a "agatat" pe strada. Bienvenu ne-a primit sa campam cu 10 dolari pe zi in vila aflata inca in santier a unei surori si a fost timp de o saptamana ghidul nostru, ajutandu-ne cu informatii despre spital, telefon si mecanic. Dupa cateva zile Anei i-a revenit culoarea in obraji a inceput din nou sa manance. Medicul insa ne-a asigurat ca episodul de malarie nu va fi singular, asa ca bagajul nostru pentru Lubumbashi continea acum si un flacon de Falcidox. Malaria facea parte din viata noastra, deveneam "africani". P.S. Medicul i-a prescris Anei inca doua antibiotice, pentru ca numarul de globule albe a indicat o infectie a sangelui, insa stiind ca aveam amandoi mici rani superficiale care se infectasera pe pista din cauza umiditatii si igienei precare, nu am cumparat medicamentele respective, si am lasat organismul sa se refaca natural. Multa sanatate Anei si sa aveti puterea sa mergeti mai departe! Desi paradoxala, paralela cu mirajul “civilizatiei” noastre... se face volens-nolens! Plecati din anturajul nostru grobian si mercantil unde absolut totul, pana si kilometrii unei excursii de suflet se cumpara si se vand... Ionut si Ana au curajul sa ne faca sa ne gandim mai departe arhitecturalizand cu talent narativ si adaugand valentele inalte ale sufletului lor frumos dezvaluind o lume exotica si dura in care “sa ne aflam in afara timpului, dincolo de logica” smulgandu-ne pe noi motociclistii din Romania “din locul lipsit de speranta” in care ne aflam... oferindu-ne “o companie calda intr-o perioada dificila de asteptare si incertitudini”. La multi kilometri frumosi ! Domnu' Nastase, nu sunt neaparat un fan al dumitale, dar aici ai spus-o cum nu se putea mai bine. Respecte! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
The Mentalist Postat Ianuarie 26, 2012 Share Postat Ianuarie 26, 2012 Bai copii, voi cand va potoliti? E ok pentru noi sa privesti asa ca la televizor si sa auzi ce ati mai facut, dar acum si cu episodul malariei deja devenim ingrijorati. Sanatate Anei, aveti grija de voi! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petrica Postat Ianuarie 26, 2012 Share Postat Ianuarie 26, 2012 Multa sanatate si mult noroc in continuare ! Altfel, cred ca stiti voi cand trebuie sa va opriti ! Toti de aici suntem cu voi si ne imaginam, in aventura vietii voastre, ca niste insotitori virtuali ..... Bafta ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dans Postat Ianuarie 26, 2012 Share Postat Ianuarie 26, 2012 Tot ce ai postat tu aici, si pe blogul tau ar trebuii sa apara in revista National Geographic pe prima pagina. Una din cele mai frumos expuse excursii pe care le am vazut. Bravo !!! CEA MAI FRUMOASA! SI INTR-ADEVAR POZELE, LOCURILE SI SITUATIILE PETRECUTE SUNT DE NATIONAL GEOGRAPHIC. NICI UN FOTOGRAF PROFESIONIST DE LA NOI DIN TARA, NU CRED CA ARE ASEMENENA POZE SI POATE NU DIN LIPSA TALENTULUI DAR DIN LIPSA INTAMPLARILOR. POATE CA NU ASTA VOR, DAR CRED CA AR TREBUI PROMOVATI SI LA TV, IN DEFINITIV SUNT MESAGERI ROMANI SI MERG PRIN LOCURI UNDE OAMENII N-AU VAZUT ALBI DARMITE ROMANI. CA SI DESPRE DRUMUL PE JOS SI IN ZBOR CU PARAPANTA DE LA SALZBURG LA MONTE CARLO, AL ROMANULUI TOMA COCONEA 5 EDITII LA RAND, NIMENI LA NIVEL NATIONAL NU STIE NIMIC. POATE NE-AR MAI RIDICA MORALUL ROMANESC, CALATORIA ACESTOR CONCETATENI INCREDIBILI. MANDRI SI INGRIJORATI TREBUIE SA FIE PARINTII SI PRIETENII LOR APROPIATI! CEA MAI FRUMOASA! SI INTR-ADEVAR POZELE, LOCURILE SI SITUATIILE PETRECUTE SUNT DE NATIONAL GEOGRAPHIC. NICI UN FOTOGRAF PROFESIONIST DE LA NOI DIN TARA, NU CRED CA ARE ASEMENENA POZE SI POATE NU DIN LIPSA TALENTULUI DAR DIN LIPSA INTAMPLARILOR. POATE CA NU ASTA VOR, DAR CRED CA AR TREBUI PROMOVATI SI LA TV, IN DEFINITIV SUNT MESAGERI ROMANI SI MERG PRIN LOCURI UNDE OAMENII N-AU VAZUT ALBI DARMITE ROMANI. CA SI DESPRE DRUMUL PE JOS SI IN ZBOR CU PARAPANTA DE LA SALZBURG LA MONTE CARLO, AL ROMANULUI TOMA COCONEA 5 EDITII LA RAND, NIMENI LA NIVEL NATIONAL NU STIE NIMIC. POATE NE-AR MAI RIDICA MORALUL ROMANESC, CALATORIA ACESTOR CONCETATENI INCREDIBILI. MANDRI SI INGRIJORATI TREBUIE SA FIE PARINTII SI PRIETENII LOR APROPIATI! SANATATE ANEI SI AVETI TOTUSI GRIJA DE VOI. MAI RUDIMENTAR ASHA, AM AUZIT CA LA MALARIE SE FOLOSESTE CHININA IN LIPSA MEDICAMENTELOR SUPERSPECIALIZATE. SUNTEM CONVINSI CA O SA VA INTOARCETI SANATOSI, CU STIMA, Dan Stefan Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Ianuarie 26, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 26, 2012 Raliul Kinshasa - Lubumbashi/ DR Congo Rally - Kinshasa to Lubumbashi Etapa 1/ Stage 1: Kinshasa - Tchikapa Ziua/ Day 1 - 23/12 Km: 530 Traseu/ Route: Kinshasa - Kikwit Starea drumului/ Road: asfalt/ good tarmac Vremea/ Weather: 36°C, insorit/ sunny & hot Ultima zi in Kinshasa a fost dedicata politicii si prietenilor: Joseph Kabila a fost reinstituit in functia de presedinte in cadrul unei ceremonii cu iz comunist, insa cool, care a impus inghetarea intregii capitale sub privirea atenta a armatei care impanzea strazile. Seara insa am aflat ce inseamna Congo Kiese, adica sa traiesti si sa te bucuri de viata, la un gratar si o bere cu oameni calzi si in ritmuri dansante, indiferenti la intreruperi de curent, coruptie si saracie. Apoi ne-am strans corturile din curtea procurii situate vizavi de Ambasada SUA si am pornit spre Zambia. Primii 530 de km speram sa fie mai usor de parcurs, insa, ca la noi, macadamul trece prin localitati, ceea ce ne-a oblogat sa rulam incet, atenti la congolezi si animalele lor domestice lasate de izbeliste. Nu stim bilantul victimelor lui Alper si Esther, plecati cu doua zile avans, insa Jacques & co. au trimis in oala de supa un cocos, doi pui, o rata si un liliac. In Congo daca exista un petec de asfalt, e sigur ca dai de politisti iesiti la pomana. La fiecare bariera ridica aiurea un mijlocul unui sat obosit, sau chiar in camp, o luam de la capat. Noroc ca fiind un convoi format dintr-o masina si o motocicleta si datorita faptului ca noi mergeam in fata, am reusit sa scapam mai repede decat in mod normal de anchetele demoralizante ale gaborilor. E mai usor de inteles ca noi pe moto nu suntem "in misiune sponsorizata de guvern" si Tenere starneste entuziasm in aproape orice barbat, asa ca in loc de spaga si pasapoarte, am oferit strangeri de mana, zambete si detalii despre aventura noastra africana. Eram familiarizati cu tabieturile familiei Vidal inca din Camerun, ritmul grupului urma sa tina cont de necesitatile copiilor: ore de masa, joaca si siesta cat de cat regulate. Pranzul - de regula un picnic cu legume de sezon: avocado, rosii, porumb si, atunci cand gaseam, conserve de sardine pentru aport de proteine. Subestimasem insa total in Kinhasa durata tripului si dificultatile in a gasi alte provizii pe parcurs, asa ca in curand aveam sa suferim cu adevarat de foame si sete, rezervele noastre dovedindu-se insuficiente. La 50 de km de Kikwit, unde se termina si asfaltul, pana de cauciuc la anvelopa fata. Ma asteptam. Prin gaurile in guma puteam baga cu usurinta degetul, asa ca, la lumina frontalelor si a farurilor camioanelor care mai traversau sinucigas prin bezna noptii, m-am apucat de treaba. Cumparasem in Matadi un Pirelli MT21 de la Alper, care avea o rezerva, o bafta deosebita, caci poate abia in Luanda sau Lusaka as mai fi gasit ceva potrivit. Multumesc, prietene! Intr-o ora eram gata, lasand in urma cauciucul ros suvenir pentru pustii congolezi. Speram in acel moment sa-mi fie mai usor pe pista cu gume noi. Dar Congo era de alta parere… Aproape de miezul noptii ajungeam epuizati in Kikwit, un orasel prafuit in care stiam ca se poate din nou apela pentru gazduire la misiunea catolica. La capatul puterilor am intins cortul si am instalat masa, cu gandul de a incropi o cina pentru copii si pentru noi, in timp ce Jacques a fost condus de un preot pentru a ne inregistra prezenta la politia din localitate. Nu am apucat insa sa pornim resoul, ca Jacques revine cu vesti proaste. Aflam ca primarul ne-a oferit un ultimatum: fie strangem tot si mergem sa ne instalam in curtea sa ca "oaspeti", fie parasim de urgenta localitatea. Nu era vorba de o vizita amicala, ci de un ordin care nu putuse fi influentat de faptul ca fetitele erau flamande si obosite, ca deja ne luase o ora sa ne punem tabara, ca eram cu totii extenuati dupa o zi de condus. Asa ca am strans din dinti si am impachetat totul in plansetele copiilor, increduli la prima dovada de neospitalitate in Africa. Sa fie acesta semnul ca nici cu oamenii nu avea sa ne fie usor pe drumul catre Zambia? Orbecaind, am gasit la periferie un teren de fotbal unde fetele si copii au adormit cu stomacul gol, iar noi ne-am amagit foamea cu o fiertura de taitei instant si ganduri negre. La 5.30 dimineata ne-am trezit in urletele multimii. Ne-a luat minute bune sa ne dezmeticim din somnul greu si scurt, cu oasele frante de terenul accidentat. Ne-am imbracat in pripa, din cortul inchis avand impresia ca trecatorii care ne-au observat si care probabil vor sa ne observe se apropiau. Urletele s-au intetit: " Monsieur, sortez! On veut vous voir! Sortez!" Se facuse ora 6. La un moment dat cineva a calcat pe cort, fiind la un pas de a se prabusi peste noi. Am strans in viteza saltele, sac de dormit si haine si am deschis fermoarul. Cel putin 100 de oameni stateau intre noi, motocicleta si masina, la nici un centimetru de cort. A trebuit sa ii impingem pentru a putea iesi. In busculada cineva a tras-o de doua ori de par pe Ana, oamenii urland "meche, meche". Parul femeilor este o obsesie in Africa, cel natural e ras sau tuns pentru a atasa in loc mese si peruci. Era pentru prima data insa cand ne confruntam cu un astfel de gest, si trebuie sa recunosc ca in scurt timp ne-am pierdut cumpatul. Dormisem nici 4 ore si, agasati de isteria localnicilor, am strans tabara si am plecat in tromba din cel mai violent bivuac posibil. Era pentru prima data in sase luni de Africa cand aveam resentimente fata de africani. Ce cautam aici? Oare vom face fata drumului mai departe, prin unele dintre cele mai izolate comunitati ale continentului? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dans Postat Ianuarie 26, 2012 Share Postat Ianuarie 26, 2012 M-am bagat putin pe forumul Adventure Rider si dau copy paste la cateva aprecieri internationale la adresa lor: "Thanks for sharing..!! actually the whole trip is astonishing !! I think i`m watching a documentary on t.v. !!!! Well Done... ''real photos you can even taste" "It's hard to put into words how in awe I am of you two. Huge props for persevering (the tow out should go down as a thing of legend in this forum). So cool to hear from Margus - so appropriate! You're my heroes" "Hi Ionut+Ana! Looks like the real Africa has began for you with all sorts of challanges and you're doing good - just fantastic pictures from the apes" "Thanks for sharing..!! actually the whole trip is astonishing !! I think i`m watching a documentary on t.v. !!!! Well Done... ''real photos you can even taste" "Thank you. Please know that your efforts are greatly appreciated. Godspeed" Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Ianuarie 27, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 27, 2012 M-am bagat putin pe forumul Adventure Rider si dau copy paste la cateva aprecieri internationale la adresa lor: "Thanks for sharing..!! actually the whole trip is astonishing !! I think i`m watching a documentary on t.v. !!!! Well Done... ''real photos you can even taste" "It's hard to put into words how in awe I am of you two. Huge props for persevering (the tow out should go down as a thing of legend in this forum). So cool to hear from Margus - so appropriate! You're my heroes" "Hi Ionut+Ana! Looks like the real Africa has began for you with all sorts of challanges and you're doing good - just fantastic pictures from the apes" "Thanks for sharing..!! actually the whole trip is astonishing !! I think i`m watching a documentary on t.v. !!!! Well Done... ''real photos you can even taste" "Thank you. Please know that your efforts are greatly appreciated. Godspeed" Multumim pentru aprecierile "locale" Ca tot a venit vorba de Adventure Rider cititi povestea calatoriei in jurul lumii timp de 3 ani a doi estonieni pe care din nefericire i-am ratat cu cateva zile in Lome, Togo. Probabil ca drumurile noastre se vor intersecta candva in viitor mai ales ca le datorez recuperarea mea mentala de dupa accidentul din OCT 2010. Posturile lor m-au ajutat sa trec peste perioada neagra si sa gasesc forta de incepe de la zero. From Estonia with Love Ziua/ Day 2 - 24/12 Ajunul Craciunului/ Christmas Eve Km: 94 Traseu/ Route: Kikwit towards Idiofa Starea drumului/ Road: nisip umed, adanc/ deep wet sand Vremea/ Weather: 37°C, insorit/ sunny & hot Camionagii din Kinshasa ne-au indicat ruta Kikwit - Idiofa - Ilebo - Kananga ca fiind mai buna decat N1 prin Tchikapa, asa ca la 40 de km dupa Kikwit am facut stanga, iesind de pe asflat pe o pista de nisip umed, pe alocuri cu portiuni mai uscate si tasate. Am incercat sa gasesc trasa ideala ruland pe lateralele pistei, iar masina a taiat-o de-a dreptul pe urmele camioanelor. Un peisaj fiebinte, punctat de vegetaie de savana si doar cateva sate marunte. la un urcus ne intalnim cu primul camion: din cauza pantei accentuate masinile incarcate la refuz sunt obligate sa se opreasca, sa descarce marfa, sa urce dealul, sa care cu spatele sacii cu manioc, biscuiti si bidoane cu ulei de palmier, apoi sa incarce totul la loc si sa reia drumul. Pe o portiune de drum mai dificil Ana a urcat pe acoperisul masinii: in prim-plan cizemele ei Pentru ca era Ajunul, ne-am grabit sa gasim un bivuac din timp: intre doua coline am instalat tabara si pe seara am facut focul, pentru ca Mos Craciun sa ne gaseasca si sa umple pungutele copiilor. La cina: varza calita si zambete complice de anticipatie. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dexxter Postat Ianuarie 27, 2012 Share Postat Ianuarie 27, 2012 mai copii, aveam presimtiri sunbre...ati disparut cam mult. bine ca nu a fost mai rau! Sa inteleg ca ce a fost mai rau a trecut sau va mai puteti astepta la episoade de malarie? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Ianuarie 30, 2012 Autor Share Postat Ianuarie 30, 2012 Ziua/ Day 3 - 25/12 Craciunul/ Christmas Day Km: 82 Starea drumului/ Road: nisip negru adanc/ deep wet black sand Vremea/ Weather: 37°C, insorit/ sunny & hot Dimineata copiii au descoperit ca Mosul nu le-a uitat, iar noi am oferit mici cadouri pregatite in Kinshasa: branza Brie pentru Jacques si Camembert pentru Delphine, caramele si acadele de ciocolata Cadbury pentru fetite si marzipan pentru noi. Francezii purtau in bagaje o gramada de surprize de la familie si prieteni, oferite in Toulouse pentru a fi desfacute de Craciun. Elisa si noua ei Barbie In timp ce ne strangeam bivuacul vine un SMS nelinistitor de la Alper: dupa Idiofa urmeaza doua treceri de bac: primul costa 15000 de franci, plus 10 de litri de motorina si o baterie de 24V pentru a opera bacul. Citisem inainte de plecare blogul unor belgieni care au facut cu masina drumul dinspre Lubumbashi spre Kinshasa acum doi ani, si inca in sezon uscat, si ne aminteam de bacul care a ramas blocat in mijlocul raului, obligandu-i sa impinga masina pe bac pentru a reincarca bateria si pentru a reusi finalmente sa redemareze si bacul. O poveste tulburatoare si iata ca ne aflam, fara sa stim, pe acelasi drum! Nimeni nu ne prevenise ca acesta era drumul cu bacurile… aveam o problema! Dupa o sedinta de grup hotaram sa facem cale intoarsa pana la sosea si sa ne incercam norocul pe N1, prin Tchikapa. Macar asa chiar daca vom avea o problema, nu ne vom afla in mijlocul apei. Faptul ca Alper a plecat singur ne parea acum o greseala: cu doua masini am fi avut sanse mai mari sa demaram bacul, chiar daca bateriile s-ar fi descarcat. Reintorsi la intersectia cu asfaltul regasim drumul national, care in 20 de km se stinge intr-o poteca de pamant care face stanga prin curtea unei case. Ne trece un fior: acesta e inceputul pistei, si avem 2000 de km pana la final! Ziua/ Day 4 - 26/12 Km: 113 Starea drumului/ Road: nisip negru adanc/ deep wet black sand Vremea/ Weather: 38°C, furtuna matinala urmata de soare/ morning storm followed by sun Suntem in plin sezon ploios, dar furtuna trece pe langa noi! Imi e mai usor sa conduc pe nisipul umed, dar in cateva ore de soare pista se usuca si imi aminteste de chinul din Mali. Nisipul cald este insa o incantare mai ales pentru mezina Elisa, care abia astepta sa mearga in picioarele goale. La pranz sarbatorim ziua fetitei mai mari, Lea, care sufla in cele 5 lumanari infipte in prajitura creata cu imaginatie de Delphine: bulgari de cereale si ciocolata. Lea primeste un grozav joc "1000 Bornes" de la parinti si ciocolata Cadbury de la noi. La multi ani! Ruta N1, cumplet nesigilata, este intens circulata de camioane supra-incarcate, care lasa in pista santuri enorme. La fiecare plantaj echipa indispensabila de muncitori sapa alte transee pentru a elibera camionul. Ploile torentiale erodeaza suplimentar, ceea ce rezulta fiind mai curand o sculptura, un exemplu de land art, decat ceva destinat vehiculelor. Cicatricile colcaind de ape statute alterneaza cu zone tasate, kilometru dupa kilometru de cosmar. Pe acest drum sisific transportul de combustibil este asigurat de oameni care imping biciclete modificate cu furci de lemn pentru a care peste 100 de kilograme de marfa. este incredibila truda acestor oameni care parcurg pe jos printr-o arsita naucitoare si prin noroios de nisip alunecos distante enorme. Doar localnicii si rutierii cunosc deviatiile pentru vehicule mici si pentru biciclete, asa ca in fiecare sat trebuie sa intrebam oamenii aiuriti de aparitie incotro e drumul. De multe ori deviatia e ceva mai mult de o poteca prin vegetatia care depaseste pe alocuri 1.5 m. Asa ca plantajul este cvasi-inevitabil in cautarea unui loc de innoptat! Ziua/ Day 5 - 27/12 Km: 30 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 38°C, soare/ hot In lanul de dovleci in care am tras peste noapte si-au facut aparitia circa 50 de sateni care au auzit de strainii sositi cu catel si purcel. Venisera in cautare de lucru si am incercat sa le explicam politicos ca nu eram aflati in misiune si nici slujbe nu aveam de oferit. Dupa sedinta de white watching a urmat o sedinta entuziasta de pozat. Ziua a fost marcata de doua 3 plantaje cu Defenderul - incepeam sa intram in rutina: cric, troliu, dat la sapa. Revelatia zilei insa au fost nisipurile miscatoare: in transeele de nisip, sub zone aparent tasate si uscate, sunt ascunse uneori pungi de apa. La trecerea prin astfel de zone rotile se infig ca intr-un mal lipicios, si orice incercare de a iesi prin demaraj duce la infundarea si mai adanca in nisip. Chiar si la plantajele in aparenta pustietate in cateva minute eram inconjurati de sateni, iar in sate multimea devenea insuportabila, cu zeci de persoane care ne cereau sa le dam bani pentru a sapa sau pentru a ne impinge. Am incercat sa le explicam ca noi ne ajutam reciproc fara a astepta ceva in schimb, dar oamenii sositi la spectacol sfarseau prin a solicita bani si atat. Am descoperit cat de dificila e comunicarea: desi vorbesc franceza mai bine decat noi romanii, satenii nu pareau sa inteleaga sensul unor fraze simple si chiar si intrebari care necesitau un da sau nu generau confuzie. A urmat faza zilei si cel mai spactaculos plantaj al moto in toti cei 2000 de kilometri! (vezi si postul anterior referitor la Cyril Despres la Dakar 2012). Reintrati pe N1, am incercat sa ocolesc prin dreapta o mlastina imposbil de traversat pe doua roti si, dupa ce nu m-am riscat pe poteca de bicicleta de teama sa nu ma dezechilibrez, m-am avantat cu gaz intr-o "balta". Balta insa era plina cu noroi si m-am trezit cimentat in glodul gros. Doi camionagii pe care Jacques ii cara agatati de jeep pana in urmatorul sat cu telefon fix au dat de data asta la sapa. Seara am decis sa dam jos si lazile de pe moto. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dexxter Postat Ianuarie 30, 2012 Share Postat Ianuarie 30, 2012 sunt cu ochii pe voi! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Ianuarie 30, 2012 Share Postat Ianuarie 30, 2012 Cea mai tare aventura a unor motocilisti romani. EVER! Hai mai departe! Curaj, prieteni! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
shooty13cris Postat Ianuarie 30, 2012 Share Postat Ianuarie 30, 2012 Cea mai tare aventura a unor motocilisti romani. EVER! Hai mai departe! Curaj, prieteni! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.