Apuseni - primul mototrip solo

[Pandy]

Cateva zile libere pentru o vacanta ce se doreste a fi facuta in compania motorului, cortului, a catorva portiuni offroad si a unor obiective pentru mine.

 

Prima experienta singur pe motor pentru mai multe zile se gandeste a fi o plimbare prin zona Apusenilor, plimbare care sa contina mult offroad pentru a vedea obiective greu accesibile sau pentru a merge pe urmele ghidului calatorilor pe doar roti offroad. Asa ca, impachetam totul si plecam direct dupa munca.

 

 

Destinatia Targu Jiu unde un camping primitor ma asteapta cu un dus meritat, o ora doar sa ies din Bucuresti, ca deh, cutii laterale. Padurea colorata de pe drumul spre Targu Jiu.

 

 

Prindem si putin din apus. Iar campingul romanesc, plin de oameni si oameni, se lasa cu 3 stiluri muzicale, o bataie, politie si galagie pana aproape de dimineata.

 

 

Ma asteptam la primele probleme ale mersului singur, dificultatea de a vizita ceva echipat. Casca o rezolv cu un antifurt de ghidon, dar hainele ioc.

 

 

Traseul planificat ar trebui sa dureze 4 zile pline. Sa vedem ce noroc am in conditiile in care se anunta ploaie mereu. Cheile Banitei.

 

 

Cheile Banitei ma intampina pustii, nici urma de om in zona.

 

 

Acest lucru ma ajuta sa imi abandonez geaca si geanta pentru a merge la pas, prin chei, atat cat imi permite peretele fara sa ajung in apa.

 

 

 

Urmatoarea pe lista, Fundatura Ponorului, pentru a ajunge acolo parasim drumul national si ne incantam privirea la viteza redusa pe macadam.

 

 

E frumoasa, merita drumul, dar nu e ca in poze - Fundătura Ponorului.

 

 

 

 

Nici macar un podet nu am reusit sa gasesc pentru a traversa apa si a merge in punctul clasic de pozat.

 

 

Pana la urma decid sa abordez deplasarea pe sus, peste deal, doar ca o amenintare permanenta de ploaie ma face sa renunt.

 

 

Eram dezechipat, ca nu am mai rezistat psihic sa merg cu toate dupa mine, acestea fiind lasate la motor, motor abandonat si el.

 

 

Speram doar ca la revenire sa mai gasesc ceva, si iata ca, am gasit totul la fel, geaca si pantalonii atarnati pe ghidon, precum i-am lasat. Nici urma de om, in continuare. Sa-i dam bice fugii de ploaie.

 

 

Ajung si la Cetatea Colt, 30 de minute de mers prin padure de la drum, oribil acest drum, a fost prea populata zona parcarii ca sa-mi abandonez hainele acolo, deci le-am carat.
Noroc cu privelistea care se deschide catre varful Retezat.

 

 

Foarte slab intretinuata, chiar deloc, abandonata in soarta vremii.

 

 

 

 

Merg mai departe  catre satul Alun, un sat in care totul este din marmura, pana si drumul pavat cu marmura. Continuam fuga din calea ploii si totusi am noroc. Cel mai mult ma tem de ploaie ce ar putea sa cada pe drumul de 3 km spre sat.

 

 

Parti ale Retezatului si Hategului.

 

 

Manastirea din Alun, tot din marmura. De ce e celebru locul? Pentru ca din cariera de marmura pe care o vedeti mai incolo s-a extras pentru Casa Poporului.

 

 

Cariera, abandonata.

 

 

Cariera este mare, eu si motorelul suntem doar pentru a intelege dimensiunea.

 

 

Nu stiu ce s-a folosit pentru crearea gaurilor acestea, probabil ceva gen burghie, dar erau de 2 dimensiuni, cat pumnul si cat 2 degete.

 

 

 

Drumul de care vorbeam. Pare piatra normala, dar nu e.

 

 

Drumul, desi mai simplu direct din Alun spre Govajdia, pe mine ma duce prin Hunedoara pentru alimentare. Teama ca nu imi ajunge benzina si raman pe coclauri ma determina sa fac un ocol de vreo 50 km.

 

Furnalul de la Govăjdia.

 

 

 

Furnalul, sau ce a mai ramas din el, este celebru pentru ca a contribuit la crearea unor piese din Turnul Eiffel.

 

 

Continuam cu zilele 3-4 intr-un alt post.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[AlexAB]

Suuperb, Pandy, up ca să vedem și restul plimbării.

[robert23mg]

Asa da, tot inainte.

[mihai c]

un pic mai sus sunt niste sate foarte faine,comuna Lelese de pilda,cocotate in virful muntelui;e si o fosta mina de talc,cumparata de cineva si apoi inchisa.

[Vizitator AdrianB1]

De cand ai trecut de la bicicleta la motocicleta ai luat ceva kilograme la bord

[florinelu07]

Bravo

 

[frigider]

ce-i aia trip? nu understand.

ca la odometru? trip?

[Doctor X]

Spre Fundătură până unde ai ajuns cu motoreta?

[Pandy]

Acum 11 ore, AdrianB1 a spus:

De cand ai trecut de la bicicleta la motocicleta ai luat ceva kilograme la bord

 

Ai dreptate, dar nu foarte multe  vreo 5. 

 

Acum 3 ore, Doctor X a spus:

Spre Fundătură până unde ai ajuns cu motoreta?

 

Pana la capat, in sat, se putea ajunge, dar am renuntat pe ultima portiune de 200 metri. Gasisem locul acela mult prea bun de odihna. 

 

https://www.bikemap.net/en/r/5039746/

 

Am incercat sa fac traseul, dar am abandonat dupa putin timp. Bikemap e ok, dar nu intra pe autrostrazi si incearca sa evite DN-urile. Trebuie clickuit permanent. 

Sa continuam.

 

Cazarea o am intr-un camping in comuna Aurel Vlaicu, destul de scump pentru un camping, 40 lei, dar am doar vecini straini. Nu tu muzica, nu tu certuri.

 

Dimineata cu vedere.

 

 

Dupa o scurta incalzire pe autostrada catre Deva, obiectivul este Brad pentrua intra pe coclauri.

 

 

De acolo tin tot mai sus prin dealuri spre cateva mici obiective care sunt in drumul spre obiectivul principal al excursiei, satul Geamana.

 

 

Vazand foarte multe cascade in alte tari, unele de-a dreptul impresionante, acum sunt greu de uimit, dar o imortalizez.Cascada Pisoaia - Vidra.

 

 

Mai interesant a fost vis-a-vis unde avem un deal de melci. Chiar asa se numea.

 

Fosile ale cochiliilor melcilor.

 

 

Dupa o noua aventura offroad intampin primele semne ale satului scufundat Geamana. Care e povestea lui, pai e simplu. Avem o exploatare (Rosia Poieni) iar sterilul (deseurile) trebuiau deversate undeva. S-a gasit locul. Aceea este o conducta din care curge fara oprire steril.

 

 

Lacul are 3 culori, gri, rosiatic si turcoaz. Nu am descoperit turcoazul, dar pe celelalte da. Celebra turla a bisericii pe care o mai puteti vedea pentru cativa ani. Nivelul lacului creste cu 90-100 cm pe an, prin urmare in curand nu va mai fi vizibila.

 

 

 

La capatul drumului descopar acest pod facut pentru o conducta. Sunt singur si, iar, imi abandonez hainele. E clar ce urmeaza sa fac.

 

 

Initial tind cu gandul de a ajunge pe partea cealalta unde se aud masini.

 

 

Pana la urma descopar ca e mai sigur sa merg cu teava intre picioare, daca se rupe ceva, macar sa nu cad direct. Desi pare ca este un fel de mal, aruncarea unei pietre imi arata ca s-a dus la fund foarte rapid. Daca cad, nici dracu nu stie de mine.

 

 

Ajung pana aproape de jumatate cand vad o zona instabila si decid ca e mai indicat sa revin.

 

 

Ultima poza din lac.

 

 

Merg mai departe, ideea e sa ajung la impresionanta cariera de la Rosia Poieni, pana la urma ma amestec de nu descopar drumul, in schimb descopar acest rau 3 in 1. Vine apa rosiatica.

 

 

Dupa 2 metri avem o deversare de ceva.

 

 

Si in aval obtinem asta.

 

 

De la Geamana directia este catre o alta biserica scufundata, pe care voi ajunge sa nu o mai descopar pentru ca, daca nu citesti cand trebuie, bati drumul aproape degeaba. E vizibila doar cand sunt veri secetoase si nivelul lacului scade cu peste 20 metri. Ei bine, nu e cazul anul asta, sau cel putin nu acum.

 

Dar am descoperit un drum foarte frumos, DN1R sau Trans Ursoaica.

 

 

 

Tot invartindu-ma pe variante de offroad descopar anumite drumuri frumoase, putin circulate si care candva vor fi asfaltate.

 

Cam cum au lipit asfaltul asta in semipustiul catre Marisel, cea mai mare comuna a Europei.

 

 

Dorm la o verisoara care insista sa raman peste noapte, in Marisel, iar de dimineata imi continui aventura. Fiind atins punctul cel mai de sus, inseamna ca voi incepe coborarea, mai sunt ceva portiuni ce trebuie atinse.

 

Dimineata se face ca iar fug de ploaie, dar nu sunt prea decis ce sa fac. Prima destinatie este Sibiul dupa ce cobor din apropiere de Cluj. De acolo mai vedem.

 

Incepem tot cu drumuri de tara, initial nedorit, dar iata ca se intampla :).

 

 

Cetatea Trascaului, am mai fost in urma cu 5-6 ani, nu urc pentru a o vedea.

 

 

Ajung in Sibiu, alimentez si ma decid. Voi face cea mai dificila portiune planificata. Sunt 160 km din care 110 km neasfaltati. Mai exact, Sibiu - Paltinis - Transcindrel, Transalpina, Strategica - Ciungetu - Cheile Oltetului - Polovragi - Horezu.

 

Cristian, Sibiu.

 

 

Portiune defrisata si chiar sunt curios daca acei puieti se vor dezvolta.

 

 

Strategica.

 

 

Pe drum ma intalnesc cu 4 cehi. Il opresc pe ultimul si il intreb daca e ok sa continui. Da, da, un petec de zapada, dar sa tin dreapta. Peste 2 km. Trec cei 2 kilometri, dau de un cioban. Unde e zapada aceea? Peste 1 km. Ok. Trece si acel km, poate astia zic ca e pe drumul de coborare. Mergem inainte. Dupa ceva metri, ha, na zapada. 180 de grade si hai sa cautam drumul in dreapta.

 

 

Superb ce poate oferi natura pentru putinul efort. Fulgera in departare, dar nu am avut ghinion nici azi.

 

 

Coborarea este solicitanta, mai ales la partea de mal pe care il descopar in exploatarea forestiera. In rest mergem inainte. Ajung aproape de seara la baza de unde incepe etapa a doua.

 

 

Aceea de a ajunge la Polovragi prin traversarea muntelui. Nu stiu ce utilitati zac in acest baraj, dar ceva propaga o unde de vibratie si facea ca multe pietre sa transmita acea vibratie.

 

Barajul Petrimanu.

 

 

In curmatura ma intalnesc cu 2 masini, una de Bucuresti, una de Timisoara. Opreste tipa cu B, o intreb daca e ok. Totul bine.

- Stii, te asteapta o portiune dificila de masina.

- Da, dar daca tot am ajuns aici...

- Ok, sa ai grija pe intuneric.

 

Prin Cheile Oltetului.

 

 

Portiunile de offroad sunt solicitante cand nu ai experienta suficienta, dar asa se invata.

 

 

Prima ploaie, noaptea, in campingul de la Horezu. Putina apa descoperita sub salteaua din cort, dar se usuca repede. Un melc incearca sa patrunda in cutie.

 

 

Nu am planuri pentru ziua asta si urmatoarea, mi-am terminat traseul cu 2 zile mai devreme. Asa ca desi zic ca stau, o iau inapoi pe Transalpina pentru a face ce nu mi-a fost permis anul trecut cand Transalpul s-a stricat la Voineasa.

 

 

 

 

Ador motocicleta asta. Cand ma duce unde vreau. Pur si simplu se termina asfaltul? Ok, mergem mai departe.

 

 

Astfel am parte de a vedea ce nu multi vad.

 

 

Si ajung unde anul trecut nu am putut. La Vidra. Statiunea gandita pentru a putea organiza Jocuri Olimpice de iarna, doar ca atunci cand Sarajevo a organizat, tot planul a picat. Acum, paragina.

 

 

Dar se pare ca cineva a incercat sa reconstruiasca, mai exact sunt termopane, si alea distruse.

 

 

Intru in hotel, nu ma abtin. Imi place sa vizitez astfel de locuri abandonate, dar as prefera sa nu fiu singur. Acum nu am avut norocul asta. Dintre toate intrarile disponibile, ferecate, cateva geamuri lipsesc in intregime, clar ca pe acolo se acceseaza zona.

 

 

In camere, perne depozitate si articole de mobilier.

 

 

 

 

Vad ca am totusi acces si mai sus, Urc un etaj, imi place ca e decalat, pe stanga ai o parte, pe dreapta putin mai sus. Totusi, curajul ma opreste rapid, vad un etaj (doar pe stanga), vad al doilea, al treilea. Nu are sens sa merg mai sus. De ce doar pe stanga?

 

 

Pentru ca pe dreapta aveam un culoar foarte lung care era intunecat. Pur si simplu nu. Iar cand din cauza curentului usile au inceput sa scartaie, eram un maro. Mintea intotdeauna regleaza totul.

 

 

Sunt 3 de cate 4 etaje si unul de 7. Toate abandonate.

 

 

In sala de mese care mie imi pare de sport.

 

 

Cum sa abandonezi o astfel de zona?

 

 

Drumul in continuare m-a purtat prin prima ploaie reala. O torentiala care m-a tinut 2 ore si prin care am inaintat cu dificultate. Fie ca stateam, fie ca mergeam, erau mai multe furtuni care stateau pe loc si nu se deplasau. Iar prin pelerina impermeabila (ulterior descopar ca e permeabila) legendarul telefon si-a spus ultimele cuvinte. Apa a patruns in maruntaiele lui, iar resuscitatea cu orez timp de 24 ore nu a functionat. A devenit un ipod. Nu pot comunica pe el prin intermediul retelei mobile. In schimb, mai merge sa faca poze, muzica, wifi si aplicatiile lui, dar nu mai functioneaza gps-ul, si ce tine de antena. Plus ce tine de rotatie.

Greu sa te intorci in neolitic mai ales cand astepti pe cineva si nu stie unde te-ai cazat, etc. Apelezi la cei de pe strada/cazare.

 

 

Si cam asta a fost. Ultima zi am incercat Transfagarasanul cu un prieten venit in seara aceea, nu am reusit ca inca este inchis. Am revenit timpuriu pentru ca ploile ne amenintau din toate directiile.

 

Am ras la revenirea acasa, kilometrajul indica 2019.2 km In cateva zile. Plus offroadul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[trasan]

Foarte tare! Felicitari!

Ceva probleme tehnice? Si mai ales cum ai intors harabaia in fata zapezii, pe zona aia ingusta de Strategica?

Ah, si una mai de finete: nimeni nu povesteste cum se descurca atunci cand transpira continuu cateva zile la rand si mai ia si apa de la ploaie ... Te poti obisnui cu umezeala costumului sau exista vreo metoda de uscare?!

[ridersowg]

Privitor la echipament : geaca o poti asigura foarte usor cu antifurtul tip cablu,  pur si simplu il treci printr-o maneca, sau prin ambele. Cu un antifurt de 1 m lungime , am legat 2 geci si 2 casti...

[Pandy]

La 29.06.2019 la 14:46, trasan a spus:

Foarte tare! Felicitari!

Ceva probleme tehnice? Si mai ales cum ai intors harabaia in fata zapezii, pe zona aia ingusta de Strategica?

Ah, si una mai de finete: nimeni nu povesteste cum se descurca atunci cand transpira continuu cateva zile la rand si mai ia si apa de la ploaie ... Te poti obisnui cu umezeala costumului sau exista vreo metoda de uscare?!

 

Probleme tehnice, spre final. Ceva semne de oboseala in zona amortizorului spate. Scart scart la pe offroad, mai mult pe inclinarea stanga. Apoi scart scart permanent si pe sosea. Ziua urmatoare, in oras, nimic. Si de atunci nimic. 

 

De intors pe Strategica, cu grija si cu concentrare. Spre deal :). 

 

Costumul nu a luat multa apa, pelerina a tinut in mare parte, iar pantalonii de ploaie sunt dedicati moto. 

Mai greu e cam iei geaca transpirata sau esti transpirat si o tragi pe tine. Prima reactie e de refuz. 

Am trasat si sectiunea a 2-a, macar ca idee in caz ca cineva vrea sa urmeze drumul. Prima se gaseste mai sus. Nu am trasat drumurile de la si spre Bucuresti.

 

https://www.bikemap.net/en/r/5066540/