Doctor X

Multam pentru aprecieri! Pentru poze nu prea merit laude: o vorba din batrani zice ca tot ce-ti trebuie e "F8 and be there!" Aveti dreptate cu plecatul de dimineata, dar se pare ca nu ma invat minte dupa ce m-a prins de cateva ori noaptea pe trasee nerecomandate. Si n-am nici mobra prea sprintena sa recuperez pe drumuri de viteza. Kollar stie. Baiului il lasam pentru vara, bre, si daca erai cu mine nu ne lasa paznicul sa intram pe drum. Cu siguranta!

Nu-mi explic cum de nu te-am felicitat pana acum. Bravo! La mai multe!

Multam! A fost probabil mai mult inconstienta decat curaj, dar a iesit bine pana la urma. Oricum, n-as mai pleca singur la un asemenea drum si fara o planificare cat de cat riguroasa. N-a fost prea placut sa merg noaptea 200 km. Am exclus din start o trecere de la Obarsie spre Ranca, in primul rand ca ar fi fost peste mana (planul era sa ajung seara la Campina) si in al doilea rand ca in pasul Urdele, la peste 2000m, sigur as fi gasit drumul troienit. Bine ca am avut vreme buna, ca drumul n-a fost niciodata acoperit total de zapada si ca nu m-am simtit obosit deloc. Mai fain a fost ieri, cand intre Campina si Bucuresti m-au prins doua torentiale din plin si sfarsitul unei a treia.

Teoretic in Parcul National Cozia n-ai voie sa intri cu mijloace motorizate (asa cum am vazut mai tarziu ca scrie si pe biletul de vizitare), dar probabil ca paznicul face o exceptie in cazul turistilor motorizati care cotizeaza. Eu nu m-am uitat deloc la bilet, ca daca as fi vazut ca nu-i voie m-as fi dus in treaba mea si as fi lasat cascada pentru alta data, cand as fi mers pe jos. PS: Cand am plecat de la cascada paznicul nu mai era acolo, asa ca oricine putea intra in voie.

Multam! Am uitat sa zic ceva: la cascada Lotrisor se intra pe aici, imediat dupa motelul cu acelasi nume. Indicatorul e pe stanga, dar e aproape sters. La intrarea pe forestier am dat de o bariera si de un paznic in uniforma de padurar, cu care am avut un dialog simpatic: "- Vreti sa vizitati? - Da, zic eu. - Pai stiti ca n-aveti voie cu asta? si arata spre motocicleta. - Pai am mai fost o data pe drumul asta cu masina si n-au fost probleme. S-au schimbat regulile de vizitare? - Cu masina e voie, cu asta nu! zice el si arata iar spre mobra. - Am inteles. Atunci ma intorc, daca nu-i voie. - Hai ca de data asta puteti sa intrati. Costa 5 lei biletul, dar sa nu stati mult! zice el si balbaie ceva legat de masinile care circula pe drumul spre cascada."

Sambata m-a mancat undeva s-o tai singur la plimbare, contrar obiceiurilor mele si cu o umbra de teama ramasa de la prima tura solitara, nu prea reusita din motiv de rupere de lant. Din cateva optiuni incropite in graba m-am hotarat la traseul Pitesti-Brezoi-Voineasa-Obarsia Lotrului-Sugag-Jina-Sibiu-Brasov, urmand sa innoptez langa Campina, unde doi prieteni planuisera cateva ture pe drumuri neasfaltate. Din pacate am cam ignorat lungimea traseului asa ca veti vedea cat mi-a luat sa-l parcurg mai incolo. Ma asteptam sa nu pot trece de la Obarsie la Sugag, banuind ca la altitudinea aia zapada e inca mare si drumarii nu s-au apucat de deszapezit, asa ca aveam si solutia de rezerva cu intoarcere pe forestierul de pe valea Lotrului, in jos de barajul Vidra, pe care il stiam bun, iar apoi indarat in DN7. Deci, in concluzie, am luat-o din loc pe la 10 jumate (lene, stiu...) si prima pauza a venit mai repede decat anticipam: cum am intrat pe A1 a intrat si mobra pe rezerva, asa ca obligat-fortat am oprit la prima benzinarie iesita in cale. Pana la Dedulesti am mers intins, salivand cu gandul la mici... pe care i-am mancat: Dealul Negru n-a fost prea aglomerat, asa ca am ajuns relativ repede pe valea Oltului, unde am profitat de o fereastra intre copacii de pe marginea drumului pentru a-i trage Coziei o panorama: Dupa un ocol e drumul de camioane, pentru a evita zona Calimanesti-Caciulata-Manastirea Cozia, am alimentat preventiv la Brezoi, dupa ce m-am abatut pret de 2.5 km si cateva poze la cascada Lotrisor: Pana la Voineasa drumul e decent, insa localnicii se incapataneaza sa-si lase vacile libere pe marginea carosabilului, asa ca un pic de precautie nu strica: Ei, si dupa Voineasa incepe dezastrul: drumul e plin de gropi, iar nisipul si pietrisul sunt prezente nelipsite, asa ca scad viteza catodata si pana la 30 km/h, sa evit cat pot din gropi si sa-mi mai protejez amortizoarele. Dupa ce am fost avertizat de cateva petice de zapada itite pe marginea drumului din padure, cand ies la lumina constat ca e cam multa (si lumina, si zapada): Ma "felicit" in gand ca mi-am luat manusile de vara si continui, cu un ochi la norii cenusii care se strangeau amenintator spre vest. Pana la lacul Vidra cateva masini de teren ma umplu de praf pana sa le depasesc, iar la bifurcatia cu drumul spre statiune jandarmii montani nu pot sa ma lamureasca daca se poate trece de la Obarsie la Sugag, dar ma asigura ca pot sa trec la Petrosani. "Eh, vad io acolo" zic si ma avant pe drumul asfaltat de pe marginea lacului, unde constat ca, pe langa scurtele portiuni le la intersectiile cu vaile secundare lasate neterminate, apar si crapaturi de-a lungul drumului, probabil de la traficul de camioane cu lemne, pentru ca padurea se taie intr-o veselie. Trec si pe langa telefericul (in functiune) si monstrul de cladire in constructie de la baza noii partii de schi si trag o poza si-o tigara aproape de capul lacului: Ajuns la Obarsie deja se innorase zdravan si ma batea gandul sa beau o cafea calda, dar cand am vazut cat de pustie si de deprimanta era zona, am intrat vioi pe Transalpina, alergat de un dulau de la cabana. Prima avertizare: panou care ma anunta ca urmeaza un drum inchis pe doua tronsoane. Ma gandesc ca oricat de inchise ar fi, reusesc cumva sa ma strecor cu mobra, asa ca-i dau bataie. Dupa 200 de metri, a doua avertizare: apare zapada pe marginea drumului, insa o banda si jumatate e curatata. Din pacate, pe masura ce continui urcarea portiunea curatata se ingusteaza usor, asa ca la hotarul cu judetul Alba situatia arata cam asa: Apar si primele picaturi de ploaie asa ca o intind rapid, dar peste putin timp raman cu o fasie de asfalt de maxim o juma de metru, plus ca pe fasia asta mai sunt sariti si cativa bulgarasi aruncati probabil de masini. Concentrat la drum nici nu observ ca in spate a aparut un Subaru Forester, care, desi discret, tare si-ar mai fi dorit sa treaca de mine. N-am ce face si ma bag in malul de zapada tasata si-i fac loc sa se duca. Si se duce, multumindu-mi, dar nu prea mult pentru ca mai jos drumul e ocupat de un camion cu doua remorci cu lemne, care astepta rabdator ca o masina in urcare sa manevreze in marasarier pana la urmatoarea alveola de refugiu. Si-asa mergem noi trei (ca mai aparuse o masina in spatele camionului) o juma de ora intr-a-ntaia, pana cand camionul gaseste un locsor pe stanga si ne face loc. Drumul incepe se se degajeze iara aproape de coada lacului Oasa zapada dispare. Usurat, incerc sa ma tin dupa cei din fata si ii prind pe portiunile ramase neasfaltate, unde iar imi iau portia de praf. Bine, nu stau eu prea aproape de ei pentru ca soferul primei masini a avut surpriza sa vada de aproape o caprioara care trecuse alert soseaua in drumul ei catre lac. Mai iau o pauza de tigara si de poza pe un pod si apoi trec de baraj si continui pana in Sugag, unde ajung pe la 7 jumate. Din pacate drumul pana acolo e la fel ca anul trecut, adica decopertarile din suta in suta de metri facute in zona torentilor au ramas in acelasi stadiu, asa ca stilul de mers e blana-frana-blana-frana. Dupa Sugag asfaltul devine impecabil, dar merg tot cu grija pentru ca lipseste semnalizarea rutiera si mai gasesc cateva firicele de pietris in curbe. Varianta Jina a cazut, preferand sa ajung rapid la Sebes si apoi tzeava pana la Sibiu. Gasesc totusi timp sa trag in poza si barajul Capalna: De la Sebes nu mai sunt prea multe de povestit. Am ajuns in Sibiu pe la 9 seara, cand mai era o geana de lumina crepusculara, iar apoi pe noapte pana la Brasov si pe valea Prahovei, profitand de cativa "iepuri" cu masini, pentru ca farul de KLE a cam orb. Am tremurat de frig pe la Predeal si am ajuns in sfarsit la Campina la 1 jumate noaptea. Acolo prietenii ma asteptau cu berea rece, cuptorul cu microunde pregatit si povesti despre zapada de pe creasta Baiului. Cam asta a fost. Sper sa va placa pozele si sa va fie utile informatiile despre drum, daca aveti de gand sa va planificati un traseu pe unde am "balaurit" eu.

Drumul e curatat de zapada de la Voineasa pana la Obarsie, insa e plin de gropi, iar asfaltul de pe langa lacul Vidra incepe sa crape sub rotile camioanelor cu lemne si a utilajelor grele care lucreaza la statiunea de schi.

Probabil ar fi fost mai bine sa fie clara toata poza, dar nu-s eu in masura sa judec. In alta ordine de idei, asa se vedea Cozia ieri:

Si Podul Dambovitei e cam praf.

Io cred ca Transfagarasanul n-o sa fuga de-acolo si ca vei putea sa-l parcurgi pe tot dupa ce se deschide.

Te contrazic un pic. Lumina nu gasesti chiar peste tot si chiar daca o gasesti s-ar putea sa nu fie suficienta sau sa nu te ajute. Marile avantaje la blitzuri sunt portabilitatea si independenta fata de priza. Mai pe scurt, iti cari singur lumina si nu-ti rupi spatele. Din cate stiu eu sunt patru metode de sincronizare a blitzurilor externe: prin cablu, prin sincronizare optica simpla (wireless/slave simplu), sincronizare optica codata (wireless dedicat, cum este CLS-ul de la Nikon) si radio. Alegerea metodei de sincronizare depinde de caracteristicile aparatului si de conditiile in care fotografiezi. Fiecare metoda are avantajele si dezavantajele ei: - cablul e beton, atata timp cat nu ti-l agata cineva - la wireless simplu e posibil sa-ti trebuiasca o celula optica, iar bliztul extern reactioneaza la orice scanteiere a altui blitz din apropiere, fie el de telefon sau de compacta, dar si la pre-flash-urile de comanda daca blitzul de pe aparat e in TTL - la wireless dedicat poti controla blitzurile externe direct din aparat, nu te mai influenteaza blitzurile altor fotografi, dar ai o mica intarziere la declansare din cauza pre-flash-urilor de comanda - radio e excelent pentru a comanda blitzuri aflate la distanta mare fata de aparat sau care nu se afla in linie directa cu aparatul; dezavantajele sunt pretul si faptul ca vei cara echipament suplimentar (plus baterii) Pana atunci incearca sa folosesti obiectivul de kit cateza zile blocat pe 50mm si vezi daca-ti convine focala. Daca nu, mai ai destule variante de obiective fixe luminoase de diverse focale. Daca vrei sa te axezi pe portret poti sa te gandesti si la un macro luminos cu focala intre 90mm si 105mm. Asa o sa ai trei obiective intr-unul singur (tele scurt, portret si macro). Insa, binenteles, achizitia depinde de utilizarea viitoare si de buget.

Cred ca trebuie sa te documentezi serios inainte sa dai o groaza de bani pe sticle, blitzuri si altele. Vei constata ca stau frumos in raft. Primul pas: manualul aparatului. Multi nici nu-l citesc si nu stiu ce le poate aparatul. Intrebare: de ce ai tras in Adobe RGB?

Solutia buget ar fi wireless simplu, nu CLS. Altfel iti trebuie blitz dedicat Nikon. Cu wireless simplu e mai ieftin, chiar daca vei renunta la TTL si va trebui sa fii atent sa nu ai alti fotografi pe langa tine. Binenteles ca un blitz extern dedicat e solutia optima, dar banu-i problema. Parerea mea...

Ia-ti un blitz slave pe care poti sa-l declansezi wireless cu blitzul integrat. Daca vrei sa folosesti blitzul integrat strict pentru control, exista pentru Nikon un accesoriu care se monteaza in patina si blocheaza lumina blitzului integrat.

Anul trecut au fortat poarta tunelului niste soferi nerabdatori.

Am un lant de distributie si niscaiva rulmenti, daca te ajuta.

Transfagarasanul va fi sigur inchis.

Una dintre panoramele mele mai vechi: Cinci cadre in format 16:9, trase cu bridge-ul (Panasonic FZ38).

Want!

Faine rau! Bravo!

Cinci, lipite in ArcSoft Panorama Maker. Multam pentru aprecieri! Iti maresc imaginea, dar iti scad lumina cu 1-3 trepte in functie de factorul de multiplicare (1,4x pana la 3x). Cele cu factor de multiplicare 3x iti diminueaza semnificativ calitatea optica. Later: Mai bag o panorama, de data asta din trei cadre.

N-a mers sa pun aici nici macar un resize de 5 mega. Se vede pe Flickr, nu se vede pe Picasa. PAN_1_Podul Dambovitei by Geologu 2009, on Flickr https://picasaweb.google.com/lh/photo/rdBHfstkAtHpwwxst377_6pH27wKotOf3CTDHfKbxOA?feat=directlink

Incercam.

Podul Dambovitei ieri: