September

Mi-au iesit, din filmuleț, 337 de participanți la paradă, cu tot cu motopolițiști. La prima numărare...

NU. tu n-ai inteles. acolo era o proba finala la bac. Corect! Proba practica la bacul tehnologic... Ala pentru sjmekeri.

Nț, n-ai înțeles. Asta-i așteaptă toată viața dacă nu iau bacu'.

M-a inspirat Vlad! Stii foarte bine ca o tura ca asta are de toate, prietenii, peripetii, incercari, lectii. Sigur ne scoate din rutina. De asta le si facem! Ce înseamnă sa nu înțelegi lucrurile, dar să fii convins că știi. La motocicleta asta suspensia se reglează la buton (evident), prin numitul sistem ESA II. De ani de zile am mers cu ele (diverse modele), (de lene) reglate pe 2 pasageri și bagaje, zicând, în capul meu, lasă că este mai bine să fie suspensia "tare"! Eram surprins totuși de ce atunci când o pun pe confort și intru mai tare într-un viraj, si sunt singur, motorul intra într-un fel de "galopaj" față-spate, fenomen care se estompa pe normal și dispărea aproape pe sport. A trecut vremea, m-am adaptat dar ceva mă sâcâia. Pâna într-o zi când, singur fiind, o mut pe confort și o singura persoana, bine dupa 10 minute în care m-am chinuit, cu motorul pornit, să găsesc meniul în computerul de bord. Evident ca nu exista, ai acces la el doar cu contactul pus. In fine, fac reglajul, plec. Este drept este mai lăsată de spate (printre altele ESA asta asigura și nivelul orizontal al motorului) dar a dispărut galopajul! Și abia atunci am înțeles că sistemul se ocupă și de frecvența proprie de oscilație a suspensiilor în funcție de încărcarea motorului, gen 80kg, 120, 200. » Post actualizat in 04 Jul 2014 11:18 Intrasem la idei în legătură cu consumul de ulei. Ce s-a întâmplat: Pe 700km, până in Thassos, trăgând de ea, a consumat 50ml. Totul ok. La întoarcere, mergând pe ploaie, mai încet, a consumat 150ml... Am făcut plinul, cu un rest de ulei pe care îl aveam in garaj de 2 ani, si am plecat spre Cappadocia. La exact 800km de la plecare, îmi apare indicația să verific uleiul! L-am verificat de 2 ori, nu-mi venea sa cred, era la minim! 500ml in 800km! Era vineri pe la 16, am pus jumătate de litru din litrul pe care îl aveam de rezervă, și am plecat 160km până la Izmir, să cumpăr ulei de la reprezentanța BMW cea mai apropiată. Am ajuns la 17.30 era deschis, aveau uleiul, dar la bidoane de 4l! Bune și alea! Măcar nu rămân fără. Dar evident că nu mai înțelegeam nimic... Cum s-o fi făcut praf motorul? Avea aproape 48000km. Și totusi. Așa brusc? In fine am ajuns in Bucuresti, se apropia schimbul de 50000, l-am făcut si am plecat intr-o tură prin Alpi de 3000km. Am luat la mine 2l de ulei, (piei satană) să am. Am tras de ea, cat a permis drumul, prin Slovenia am ținut-o în 200, pe pașii ăia nu am zăcut, am ajuns acasă mergând la fel și nu mi-a cerut să verific uleiul. 3100km... Consumase 300ml... Adică 1l la 10000km, ca atunci când am luat-o. Deci motorul este perfect! Înseamnă că uleiul vechi de completare a fost praf. Încerc sa-mi aduc aminte dacă măcar l-am agitat înainte să-l pun. Nu cred. Este de ținut minte. Oricum, am observat ca se aude mult mai bine, rotund si plin, să ai uleiul spre maxim. » Post actualizat in 04 Jul 2014 14:11

Asta cu mersul liniștit și Cristi, este istorie. De când are GS LC, a devenit cronometru elvețian. Așa că vor fi 2 categorii, fumători și ne.

Pe 22mai, dimineata m-a trezit muezinul la 4.15 in Goreme. Prima data cand am apreciat lucrul asta. Bagaje si la 5.15 eram la motor bând prima cafea a zilei, asteptand rasaritul. La 5.30 am plecat, lasand in spate 15 baloane cu aer cald ridicate printre varfuri, una din atractiile zonei. Aveam de facut pana in Bucuresti 1400km intr-o zi, pana la asfintit. Mergand spre apus castigam o ora, 15 ore de lumina. Se anunta ceva ploaie peste Ankara si in Bulgaria. Asta e! Nici Istanbulul nu se traverseaza usor la pranz. Noroc cu Gabi, care a citit niste sfaturi referitoare la ”fundul de 1000 de mile” in care aia ziceau ca trebuie facute opriri doar la 200 de km, altfel pierzi ritmul. Am pus-o pe croaziera la 149 si am plecat sa fac cei 1000 de km de Turcia. Noroc ca nu aveau nici un radar instalat dimineata. Am oprit la fiecare 250km, in Ankara, pe drumul spre Istanbul si dupa Istanbul, cand intram pe galben la rezervorul de benzina. Istanbulul l-am traversat, cand se blocau benzile, pe banda de avarie cu inca 6-7 scutere si motoare locale care pareau ca stiu ce fac, cu 80 la ora. N-am pierdut mult timp. Dupa Istanbul, i-am dat ”capat” sa recuperez. Ce sa mai zic, la 18.30 eram acasa. Dupa 11 ore de mers efectiv si 2 ore de opriri adunate. Ce ti-e si cu firea asta! Uneori simti nevoia de astfel de tacaneli. Cu de-astea ramanem...

Da. Sistemul HGS. Cumperi cardul (pentru motoare au o motocicleta stilizata pe verso) dintr-o cladire numita A1, pe stanga intre vama bulgara si turca, sau la iesirea de pe autostrada din sediile PTT si il incarci cu o suma, minim 35 TL Un drum Ankara-vama Kapikule, pentru motor, este 17€. Nu mai au bariere ca acum cativa ani, sunt carduri cu detectie in camp, treci cu 50km/h si automat iti iau banii de pe card. Acum sincer, habar n-am daca functioneaza corect, pe mine ma piuia, cu cardul incarcat in buzunar, aproape de fiecare data cand treceam prin bariere, cam repede este drept. Daca n-ai card, treci si in decurs de 7 zile cand iti faci cardul, iti ia de pe el ce ai consumat deja, fara penalitati. Un sistem inteligent, dar camerele alea de detectie sunt instalate din fata si acolo nu ai numar la motor. Daca nu consumi toata suma bagata, nu este problema, este valabila 5 ani!

Ieri dimineata m-a trezit muezinul la 4.15 in Goreme. Prima data cand am apreciat lucrul asta. Bagaje si la 5.15 eram la motor bând prima cafea a zilei, asteptand rasaritul. La 5.30 am plecat, lasand in spate 15 baloane cu aer cald ridicate printre varfuri, una din atractiile zonei. Aveam de facut pana in Bucuresti 1400km intr-o zi, pana la asfintit. Mergand spre apus castigam o ora, 15 ore de lumina. Se anunta ceva ploaie peste Ankara si in Bulgaria. Asta e! Nici Istanbulul nu se traverseaza usor la pranz. Noroc cu Gabi, care a citit niste sfaturi referitoare la ”fundul de 1000 de mile” in care aia ziceau ca trebuie facute opriri doar la 200 de km, altfel pierzi ritmul. Am pus-o pe croaziera la 149 si am plecat sa fac cei 1000 de km de Turcia. Noroc ca nu aveau nici un radar instalat dimineata. Am oprit la fiecare 250km, in Ankara, pe drumul spre Istanbul si dupa Istanbul, cand intram pe galben la rezervorul de benzina. Istanbulul l-am traversat, cand se blocau benzile, pe banda de avarie cu inca 6-7 scutere si motoare locale care pareau ca stiu ce fac, cu 80 la ora. N-am pierdut mult timp. Dupa Istanbul, i-am dat ”capat” sa recuperez. Ce sa mai zic, la 18.30 eram acasa. Dupa 11 ore de mers efectiv si 2 ore de opriri adunate. Ce ti-e si cu firea asta! Uneori simti nevoia de astfel de tacaneli. Cu de-astea ramanem...

Plecăm cu costumele de ploaie pe noi și până la Svilengrad le testăm. Și ne testăm. La Gelibolu sunt 33 de grade. Prin Turcia este secetă, de obicei. Altfel de abia pe luni se mai liniștește Bulgaria.

P-liția română, document oficial:declarațiile "holografe"...

Gelibolu-Eceabat, 42 de km superbi, pe malul mării printre tufe cu flori albe și mov înflorite și parfumate la vremea asta, este cel mai frumos drum pe care am mers cu motoru' în ultima sută de mii de km.

Mihai, pui și o harta, aproximativă, a drumului? Tentant...

Am trimis si noi. Probabil ca o sa ajungem cu o zi mai devreme sa testam Romerbad-ul. Cand vei stii detaliile cazarii, da un semn sa parcam direct acolo.

Sa traiesti Adi! Nu, varianta cea mai rapida, prin Calafat-Vidin si multa autostrada. Dar ideea nu este rea.

Prezenți și noi cu mare drag! 1267km din Bucuresti prin Belgrad.

Eram prima oara pe centura Parisului. 27km de blocaj de trafic. Cumintel mă asez in coloana de vehicule. Nu stiam obiceiurile casei. Din spate apare un arab pe un scuter, care butona telefonul cu stânga si se înfige intre sirurile de masini cu 60 la ora. Mai apar 2 motoare,... la fel. Evident ca m-am luat după ei si am mers constant cu 80-90 la ora, toata distanta. Am ajuns in timp record la Pont de L'Alma. Nimeni n-a deschis nici o usa de buna ziua, disciplinati, aliniati, culoar linistit de 1.5m, nicio emotie.

Nu mi s-a părut ca Rossi dă tot din el până acum. E în teste. Cu el, cu motorul, cu concurența. Clar Lorenzo nu mai este în cărți anul ăsta și asta este și va fi o problemă pentru Yamaha. Daca anul ăsta în echipă există un nr.1 si un nr.2, in ideea ca nr.1 ia titlul și nr.2 încă este iubit de fani și vinde, lucrurile în privința rolului nr.1 devin neclare. Cred că la anul Yamaha va susține în mod egal 2 nr.1, altfel și-o vor fura de acum înainte la nesfarsit de la Marcel+Honda. Vezi declarația lui Rossi de după 4-5 curse în care spunea aproximativ: Am făcut până acum cam tot ce știam noi să-i facem vechii mobre și lucrurile nu merg prea bine. Cerem sprijinul inginerilor de la Yamaha să ne explice modificările/îmbunătățirile pe care le-au făcut cât am lipsit noi. Părerea mea, deformată evident, este că Rossi pregătește ceva pentru la anul. Este anul când va încerca!

Pe ultimii 38650km media de 92km/h zice GPS-ul.

Am lămurit-o cu cotierele. Nu prea fac treabă așa cum mergem noi. Adică: Pe autostradă la viteză mare, mami stă lipită de mine pe post de paravan și om de încredere, altfel intră vântul între noi și senzația este neplăcută. In plus, pe la 120km/h se ridică bratul drept, iar pe la 180 și cel stâng. Le-am strâns, nu se mai ridică, decât greu. Nefolositoare. Pe drumuri virajate, iar suntem pachet și eu mă simt bine să știu unde este pasagera. Așa că rămâne doar mersul lent de plimbare prin oraș, când sunt ok. Bine, având în vedere noile "reguli" de circulație legate de viteză... nu știu ce o să facem. O sa ne dam la Bulgari, la mare pe autostradă, sau în alte țări..., unde nu-i chiar o crimă să depășești nițel viteza fără să te simți hăituit. Astia, cu ideile lor de prevenție, mâine poimâine or să bage în pușcărie toate femeile din lume sub 40 de ani și bărbații pentru complicitate, având în vedere ca orice copil pe care îl vor naste, prin firea lucrurilor va muri odată și odată de bătrânețe, astfel că vor fi condamnate la crima cu premeditare...

În sfârșit au venit cotierele și le-au montat. Am transformat locul din spate într-un fotoliu confortabil. Mi-era teamă că-i crește lățimea mult și voi avea probleme în traficul din oraș. Nț! Nu se simte nici o diferenta cu ele jos, adică in pozitia de mers. Fiind rabatabile, le ridici ca să poată urca ușor (pasagerul). Daca le lași așa se duc în lateral exact pe lățimea și înălțimea oglinzilor. Cu alte cuvinte dacă trece fața "neinodata" trec și ele ridicate. Spre sfârșitul lunii dăm o tură prin Grecia. Ultima vacanță la căldură pe anul ăsta. Abia aștept.

Când mergi pe motor si vrei sa ramai sănătos, ai 2 reguli esentiale: 1. Când apare o situatie neclara in fata, franezi. Automat. Astfel castigi timp sa analizezi lucrurile si iei decizia sănătoasă. (Nu corecta. Poti sa ai dreptate, dar in trafic aplici legea junglei, daca este mai mare lasa-l sa treacă!) 2. Încerci să anticipezi ce ar putea sa facă ceilalti participanti la trafic. Poate fi obositor, de aceea nu stai in coloana de masini când mergi afara. Depasesti repede si mergi singur. Asculta-l pe @Tsunami. Stie ce spune. Simplu, trebuia sa franezi din timp si sa mergi pe dreapta, lasandu-l sa treacă.

Marius Smada. Era o rutina pentru el. Mergea acasă. http://bowlingromanesc.blogspot.ro/2013/08/a-murit-marius-smada.html?m=1 Odihnească-se în pace...

Bagă până-ți arată bordul ok. Ex. daca bagi 2.9 și îți arată 2.7, mai bagi 0.2 în plus până la 3.1. Pe bord o să arate 2.9 și te liniștești. Acum o săptămână am avut pană pe spate, abia sub 2.1 a intrat avertizarea. Din 2.9. Față, nu știu, probabil 1.7 din 2.5. La mine-i mai simplu, indiferent de încărcare presiunea-i fixă. 2.5 cu 2.9. Să trăiești Adi. Ah, când crește presiunea cu 0.1 față de cea de la plecare, știi că s-au încălzit cauciucurile și poți să tragi de ele.

Puterea obișnuinței. Acum 2 ani când a venit motoru', era răcoare, așa că nu am folosit aripioarele de ventilație de pe modelul ăsta. Au trecut câteva săptămâni s-a încălzit si dau sa le desfac sa vad cum este. Erau blocate. Am tras de ele cu simț de răspundere, văzusem una rupta la Köln la modelul prezentat, n-au vrut să se deschidă. Atâta pagubă, nu mai avusesem pe nici un motor așa ceva, mi-am găsit eu o justificare si am uitat de ele. Anul ăsta, la ieșirea din garanție am vrut să rezolvăm problema. Spre surprinderea mea, nu aveau nimic, doar se blocaseră din cauza prafului și a faptului că nu fuseseră gresate din fabrica... Acum merg perfect. Ei, și vine căldura. O zăpușeala de transpiram în tricou. Zic: ia să văd băi ce or fi cu clapetele alea. Le desfac, pornesc. Între 20 și 80km/h, adică oraș, am aer condiționat! Superb! A mai rămas o singură problema. Aerul îmi cam presează tricoul... de non-pătrățele, așa că acum am de lucru. Trăiască sala! Edit: Tot este locul din spate de la motorul ăsta atât de confortabil încât pare fotoliu, așa că am comandat cotiere! De alea rabatabile ca la canapelele traditionale. Am venit de la Sachsenring în 2 zile. Desi am făcut doar 15 ore cu totul, mami a reușit să ațipească de câteva ori pe autostradă. Mă gândeam să nu o pierd!

In cartierul roșu, în stânga bisericii, sunt "vitrinele" bune, în dreapta alea bătrâne. Seara intra tura care trebuie... Să trăiești!