AlexAB

O alternativa ar fi Vârful Penteleu.

Salutare, Propun pentru mâine un traseu pe off in Buzău, o parte e off mai lejer, o parte e mai nașpa și apoi o parte e necunoscuta. Trebuie putina experienta și ceva dual sport de preferat. Plecam de la 8 jumătate din București, ne înțelegem unde ne întâlnim. Zona aproximativa: Pe aici ne-am oprit ultima data: Daca sunt doritori dar de ceva mai soft, putem ajusta.

https://maps.app.goo.gl/uKYoCN45KxR94Hii6 Iti încarcă traseul? Fix asta e, de la Petrom pana la Ciungetu, urcarea pe Strategica. Nu treci pe lângă lac, îl vezi de sus de pe creasta.

Si eu recomand urcarea din Ciungetu, e practic cum e cea de pe Cozia. Drumul e facil, am fost duminica trecuta cu iubita pasager. E greu sa te rătăcești pe Strategica, merge făcuta cu Google Maps. Sunt mai mereu mașini sau bicicliști pe sus, noi ne-am întâlnit și cu jandarmeria, se duceau să ajute un ciclist accidentat. Plimbare faina!

Nu ați făcut turul lacului? E trist cât s-a asfaltat, ala era un drum din pietriș acum un an lung și liber..

Foarte tare, de când aștept sa pui impresiile :)). Și eu îl urmăream pe nea Pavlin, mie îmi pare rău ca nu am avut moto atâția ani cât am stat în Bulgaria. Bine ca te-ai oprit la șapcă . Bravo ca ai fost de treaba și l-ai dat pe drumuri faine .

Prin bunătatea lui peu am tras și eu puțin de gaz pe macadam de 790, o fugă pe un deal. Fuge de rupe. Nu e atat de bicicleta ca un 690 dar nici foarte departe. Suspensia față e miraculoasa pe amândouă motorete și-ți permite să ajungi repede la niște viteze decente pentru off, fața ține direcția, spatele împinge. E mai grea decât un 690 la ridicat de pe jos. Pe șa n-am stat mult dar e la fel de comoda ca cea de xchallenge, se obișnuiește fundul. Oricum îți petreci timpul în scarite, mobra reacționează bine la apăsatul în ele. Ambreiajul ușor ca pana, vitezele se schimba lejer. Poziția "pe ea" nu "in ea" am remarcat-o și eu, e clar inspirata de enduro unde ți se rupe de vitezometru. Eu m-am obișnuit sa văd natura în față, ce urmează pe traseu, nu as mai putea reveni la rezervor, carene, bord, parbriz. Stai totuși puțin mai crăcănat decât pe un 690 mai ales când stai avansat pe ghidon, am înțeles ca se rezolva dacă ii ridici ghidonul. Rezervorul e mult mai îngust decât se vede in poze, nu depășește lățimea ghetelor pe scărițe, clar mult mai subțire decât cilindrii unui gs1200. Comparația și concluzia lui Ovi mi se pare cele mai pertinente. Multumesc @peu pentru încredere .

https://rudemachinery.com/2019/04/18/airoh-commander/ This is easily the lightest multi-sport helmet I have ever used, and also the noisiest. Admittedly, the *mildly altered* Husqvarna 701 is also the loudest motorcycle I’ve ever travelled long distances on, and after a full day on the road I am deafer than a roomful of grandmothers. The upside of it is that ventilation is top notch Ca a mea nu te coafează? Rezista bine de vreo 35000 km, ECE, luata cu 600 RON la reducere. LS2 MX 436. A, si are prindere micrometrica, foarte ușor de manevrat cu manusi comparat cu DD. 1450g dar se simte mult mai ușoară. Combinația de bot alungit, aerisiri, eye port mare pentru ochelari și lipsa de chin curtain nu va fi niciodată silențioasa. Oricum o dai tot ajungi sa porți dopuri pe porțiunea de asfalt, nu știu dacă merita 2000 RON pe o casca pe care o vei zgâria și umple de praf. Și eu am tot cautat unicornul ăsta, sunt zeci de pagini pe advrider, dar sincer secretul tot în dopuri îl găsești. Uite, cam așa ar arăta pe mobra ta casca mea :))

Un cablu usb de 2m pe direct la o priza din interior, unlimited powah. Sau o pui pe un selfie stick și rogi pasagerul sa îl tina pe geam în dreptul rotii . Sau prinzi pasagerul de portiera pe exterior :))

Pe prima varianta am urcat din greșeală, de fapt e cu bariera, se rupe rău de tot drumul mai ales dacă ploua, nu e întreținut, și am auzit și ursul prin pădure. Pe prima varianta am urcat din greșeală, de fapt e cu bariera, se rupe rău de tot drumul mai ales dacă ploua, nu e întreținut, și am auzit și ursul prin pădure. Sa fie o zi cu soare, altfel urci degeaba . Suna superb planul. Ar fi mișto să-ți montezi un gopro undeva in dreptul roților din față sa le vedem în acțiunie.

E o singura varianta de urcare ok spre Cozia, din sat, e un semn ușor de ratat prins de marginea unei case. Restul de urcări au toate bariere. Daca nu postează altcineva curând iti trimit traseul exact. Iti mai dau un traseu pana pe o cariera de piatra tot din zona. Gata. Am verificat, e varianta 2, urcarea din Dangesti, cea din video.

Eu am descoperit recent aplicația asta, ai posibilitatea sa setezi planul 0 compensând pentru prinderea telefonului, iar apoi îți afișează real time si iti generează si un log cu gradele atinse pe cele doua axe.

Pe Tabla Butii daca ai un 4x4 sau ceva cu garda mai mare, merge. Acum 3 săptămâni un Logan era blocat într-o râpă pe urcare, încercau niște băieți cu suv să-l scoată dar ca traseu, din ce am văzut, e liber la circulație (aka fără amenzi). Se poate cu 4x4 si spre Lacul Vulturilor însă cu șanse foarte mari sa va întâlniți cu jandarmi puși pe treabă.

Ii si place mult pe off si stie si sa se echilibreze incat sa nu o simt deloc. Deja anul asta am facut creste de munti (Leaota, Tabla Butii, Baiului - aici nu am pus-o sa mearga deloc pe langa motor), vreo 8500 km cu ea din 14000 total. Mergem in scarite des - i-am pus scarite de enduro, isi tine bine echilibrul, o anunt daca urmeaza zone mai urate. Avem un sistem, si m-am obisnuit si eu cu schimbarea dinamicii motocicletei (mai multa inertie pe franari, spatele e mai incarcat pe urcari ceea ce imi da un plus de aderenta dar ridica mai mult fata, etc.). Mersul in doi contribuie la cresterea pasiunii as zice :D.

Salutare! Jur ca Buzaul e cel mai frumos si salbatic judet (la are se ajunge repede din Bucuresti). Si ca iubita mea e cel mai bun pasager pe off. Iar eu cel mai talentat creator de trasee prin salbaticie. Florin e cel mai intelegator si cel mai inhalator de praf coleg de tura :)). Povestea mai jos doar pe scurt cu poze, in video am reusit sa prindem aventurile zilei. Am plecat cu tinte clare, drumul pe dealuri spre Focurile vii, apoi spre cascada Bisoca si platoul Meledic. Urcarea prin sate a inceput cu multe urcari abrupte, lungi si destul de rupte. Blana. Bucurie de copil sa ajungi pe astfel de drumuri. Pana cand te intalnesti cu dulaii locali care iti reamintesc prieteneste ca poate ai gresit traseul. Corect, asa zicea si gps-ul. Am batut cale intoarsa si am incercat pe cealalta parte, tinand pe drumul judeteano-comunalo-singletrack pana i-am dat de capat intr-o poienita inconjurata de rape. Dupa ce am dat cu castile de niste crengi, iubita pasagera m-a ajutat sa realizez ca am ratat iar drumul. Intentionat oare? Hm. Reconfiguram traseul pe langa cursul Buzaului, si dupa o portiune scurta de asfalt trecem prrin niste vai de rally raid incredibil de frumoase. Si de prafuite. Trecem prin raul Slanic, evitand la limita o barna-n ochi de partea cealalta. O trec pe iubita in brate, rozul de pe ghete nu e waterproof. Era sa facem poc atunci cand ne-am oprit brusc in fata gardului (min 4:30) intr-un varf de deal fara vizibilitate. Popas la Focurile vii. Si calde. Continuam drumul spre Bisoca. Cascada n-am gasit-o iar localnicii dadeau indicatii in functie de cantitatea de palinca ingerata. Ne-am plimbat apoi spre dealuri pe drumuri de pietris interminabil de frumoase iesind spre Platoul Meledic si Ramnicu Sarat. Sincronizarea a fost perfecta la final pe drumul spre casa cu apusul pe E85.

Nu e normal după 5 purtări. Sugerez sa le returnezi dacă le-ai achiziționat online, pare defect de fabricație, mai ales ca nu e zona de uzura. Eu am avut Oxford RP-1 și abia după vreo 10000 km au început sa dea semne de oboseala, si au mai mers vreo 3000 după. Vârfurile degetelor arată intact.

Se poate comanda lejer și cu încredere prin colegul @Garcya.

Mai ai bbmoto.ro cu stoc măricel și branduri diverse, ultima data erau amețiți de cata marfa au primit.

Eu am unul de la Leatt de 2 litri plus apa din bagaj, am fost ok. Nu as mai ieși niciodată vara sau iarna fără el.

Multam. Am uitat sa menționez ca eu intenționam sa vin cu iubita pasager pe traseul ăsta :)). Un baț am băgat și noi. Apoi am pus discul, a intrat. Apoi s-a rupt bățul. Apoi chin sa scoatem partea rămasa. Apoi desfacut din nou :)). Glumeam ca acum înțelegem cei 300 lei pe ora pentru manopera din service-uri BMW. Doi țin roata in timp ce al 3 lea caută bețe în pădure. Geaca e Alpinestars Viper Air. Vremea a ținut cu noi si ne-a mai ferit de soare.

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Ziua super buna se cunoaste de la ora 10:00 din momentul in care faci o pana. Ziua perfecta se cunoaste dupa ce esti nevoit sa faci aceeasi pana de doua ori. Socoteala de acasa Planul era sa facem cam 130km pe off incepand de la cariera de piatra de la Patarlagele, apoi printre dealuri pana la raul Basca, in continuare spre varful Ivanetu, oprire la Flacarile vii apoi cascada Bisoca, pe dealuri de la Vintileasca pana la Nereju si cu iesire in Focsani. Am reusit sa ajungem la Varful Ivanetu :))). Pentru cei care nu au timp de citit, filmarea asta contine toate zonele interesante, dialog de posesori de BMW si culcaturile de mobre. Ucenicia in pene si schimb de placute de frana Inainte sa inceapa off-ul mai serios, dupa o portiune mica printr-o padure si vreo doua sate, Florin s-a ales cu un cui. Avand deja multa experienta in domeniu, eu eram entuziasmat, leviere aveam, compresor aveam, iar domnul Bebe dintr-o curte ne-a imprumutat o buturuga pe care sa sustinem mobra. Roata jos, dejantat sub cric, leviere, scoatem guma gaurita, o punem pe cea de rezerva, la 10:30 deja era cauciucul inapoi pe janta. Dam la compresor. Si dam. Si nu indica nimic. Verificam compresorul, incercam cu o pompa, manometru, schimbam ventilul, nimic. Constatam ca s-a ciupit cu unul din levierele groase. Dam jos iar cauciulul, scoatem camera, ii dau eu camera mea de rezerva pe care o si umflam sa vedem daca e in stare buna. O dezumflam si o bagam la loc. Ne chinuim mai mult cu guma a doua oara insa cu mare atentie si verificare de camera la fiecare prindere cu levierul. Guma se umfla. Superb level over 9000. Hai sa punem roata la loc si sa-i dam blana. Ne-am mai chinuit 30 de minute cu etrierul spate ale carui placute afurisite nu voiau sa stea unde trebuie si nu intra discul de frana. Oboseala level over 9000. La 12:30 am terminat de pus roata la loc, negri pe maini si cu mastile pe gura. Blana spre benzinarie sa ne continuam ziua. Offul a inceput undeva dupa ora 14:00, bifand primul obiectiv: Cariera de piatra de la Patarlagele. Google Maps pe modul Walking plus caca de urs Asta a devenit modul meu preferat de a face trasee, si e superb. Drumul ne-a dus pe asfalt pana la niste sate de unde incepe urcarea in salbaticie. Din Google maps parea drum forestier pe dealuri. In realitate sunt santuri rupte, dealuri abrupte care nu se vad nici pe poze nici in filmari si la un moment dat se pierde in salbaticie, dupa cum urma sa aflam. Cosmin cu rotile de supermoto si gume de circuit ma tot intreaba dupa fiecare urcare mai serioasa daca sigur asta e drumul. Asta era :)). Am ajuns pe un platou unde dupa niste noroaie, drumul urma se continua cu doua urcari abrupte, era mancat la mijloc de scurgeri de apa iar pamantul era nisipos cu pietre. Decizia a fost sa luam o pauza si sa o iau inainte sa vad cum e mai departe, daca merita sa ne chinuim cu acea urcare. Florin a identificat caca de urs aici in zona. Urcarea imi iese, dar chinuita. Nici o sansa pentru baieti cu gumele de pe mobrele lor. Iar drumul disparea in padure. Parcursesem jumatate din distanta pana la civilizatie. Evaluam situatia si decidem sa ne intoarcem sa gasim alta cale de a ne continua traseul, ca nu stim sigur de ce ne mai lovim mai departe, si eram deja istoviti dupa cele doua pene. Insa e de revenit aici cu siguranta. Am coborat inapoi pe acelasi drum superb. Spre varful Ivanetu - orice mobra culcata se pozeaza, asta e regula. Urmam calea unor forestiere superbe pe dealuri rasfirate, semi-circulate. Din oboseala, gresind drumul si incercand sa intorc, mobra decide sa ia o mica si bine meritata pauza. Sarbatoresc evenimentul printr-o poza, asta fiind regula in iesirile mele. Ajungem si penultima urcare. Destul de abrupta, cateva zone cu bolovani prinsi in pamant care iti arunca mobra de pe o parte pe alta. Cosmin rezista si urca nevatamat. Nu stiu cum. Varful Ivanetu Ajungem sub creasta, pe un platou dechis unde ne scoatem gecile in apropierea unor baieti veniti cu cortul, mancam si ne bucuram putin de faptul ca incepuse sa picure. Pana sus in varf, mai era un singur drum, si era abrupt ca dracu, pietre care curgeau siroi si in principiu zero aderenta. Intr-un moment de luciditate maxima am zis f*ck it, I can do this. Iau mobra, ii dau in sus, nu prea aveai de unde sa iti iei avant. Cand mai aveam doi metri pana sus, aderenta a zis pa, guma spate s-a dat batuta si eu nu aveam cum sa pun piciorul jos in panta. Am fost bucuros ca nu m-am dus rostogol impreuna cu motocicleta. Daca vedeam cum arata urcarea n-o mai incercam. Ma oftic ca nu se vede nici pe filmare nici in poze caaat de abrupta era de fapt de abia urcai. "Bai Alex, cat mai tine drumul asta? Dupa 200m e mai bine" Ne pornim la vale, punem GPS-ul, de data asta ii zicem sa ne duca pe drumuri de masina, cumva spre o iesire din judetul Buzau. Toate bune si frumoase pana cand drumul incepe sa devina din ce in ce mai stricat si mai departe de civilizatie. Dar asa zice GPS-ul. Cosmin ma injura la fiecare oprire mai dificila cand ii ziceam ca asta este drumul si ca mai e putin pana iesim. Inghetau apele. Noi obositi si deshidratati deja, incepea sa se faca tarziu si nu parea ca mai iesim de acolo. Cosmin e legendar. Aici am realizat statutul de legenda al lui Cosmin. Nimeni in mintile lui nu s-ar baga pe aici cu supermoto. Cu roti de strada. Si fara nici o culcatura sau cazatura. Pauza voluntara de regrupare. N-aveam unde sa pun cricul. "Mai e mult pana la asfalt?" Un baiatel localnic: "Nu e asfalt!". Ajungem la o rascruce de drumuri, rupti in gura de obositi. Fara semnal la telefon. In spate de unde am venit nu mai puteam sa ne intoarcem. La dreapta erau sleauri adanci. La stanga o urcare abrupta pe bolovani. Baietii il iau la interviu pe un baietel care ne explica unde e scoala lui si ca nu e asfalt in zona. Eram toti cu zambetul pana la urechi. Fiecare din motive diferite :)). Facem si urcarea asta si iesim la drum tasat. Niste localnici ne confirma ca asta e drumul bun. Un forestier infinit, dar superb. La stanga arata indicatorul spre Focurile vii... dar zicem hai, sa nu impingem azi coarda. Cu cel mai mare drag asteptam la semafor, bucurosi ca ne apropiem de civilizatie. O ultima oprire la Buzau, istoviti dar cu sufletele in rai. Imi anunt iubita ca am supravietuit si ajung tarziu acasa. Fix pe centura Buzau, cum faci stanga sa urci pe pod spre Bucuresti, unde vii cu prioritate, am decis sa incetinesc ca poate vine vreun bou. Bai si fix atunci zboara unul la 10 m prin fata mea, o dubita cu remorca, nici urma sa cedeze trecerea. Daca nu incetineam putin atunci, nu se termina frumos tura. 408 km incheiati la ora 22:00. E de revenit.

Ceva gen codul rutier, sau mai ai pe drum niște cercuri roșii cu numere în ele :)). Limita e cât ai in bord.

Așa arata echipamentul meu in Grecia. Nu știam ca o sa închiriez moto ca imi luam poate mănuși și genunchiere.

Am remarcat o pată de ulei ieri pe carosabil in zona Nicolae Grigorescu.

Sau poți monta la loc Vapor-ul digital, care ținea minte și viteza maxima atinsa :)). Glumesc.