Ramish Postat Iulie 29, 2015 Share Postat Iulie 29, 2015 18 Aprilie 2014 In nici un caz nu m-as fi gandit ca pamantul asta in care cu o seara inainte nu am putut infige cuiele ar putea fi cultivat in vreun fel. Nici nu pot sa imi imaginez ce anume cultivau oamenii, daca cultivau ceva..Cert e ca m-a trezit activitatea intensa ce se desfasura undeva in apropierea noastra, chichotelile si susotelile unor copii frumosi si curiosi. Ne-am bucurat impreuna de ultimii biscuiti si rezerve de apa, si am purces la impachetat sub privirile lor iscoditoare. In prima parte a zilei ne dam pe drumul ce taie Atlasul Inalt dinspre Ouarzazate spre Demnate. Desi e asfalt spart, peisajul e demential. Pete de verdeata si arbusti pitici se intind inspre creste. Marocului ii prieste clar primavara. In fiecare sat prin care trecem suntem primiti cu incantare de copii ce se arunca cu mana intinsa inspre noi. Vor doar sa bata palma. Suntem nevoiti sa reducem viteza de croaziera la minim pentru a evita vreun eveniment nefericit. Cam pe aici imi dau seama ca pamantul asta stancos si tare putin argilos , ca sa nu mai vorbim de secetos, poarta totusi grane. Deci se poate. Totul e o combinatie de sa vrei si sa nu ai incotro. De la Demnate facem o nefacuta de cativa kilometrii de asfalt de buna calitate cu niste creste frumoase si pline de zapada undeva in zare pana la Cascada Ouzoud langa Tanaghmeilt. Foarte ciudat e ca ajungi in oras si totul pare plat, bineinteles esti la 1000m altitudine. Odata motoarele parcate intr-o curte, contra cost cu negociere la venire si plecare si preturi mereu in schimbare, urmarim multimea migratoare si ne trezim in 200 de metrii tocmai in varful cascadei. Cascada are o cadere de 110 metrii si numele Ouzoud (macinatul cerealelor/boabelor) ii vine de la foarte frecventele mori de pe cursul apei. Canionul ce se deschide brusc sub cascada te ia complet pe nepregatite si e extrem de frumos. Am coborat si noi pana la baza cascadei si ne-am racorit printre maslini, curmali, picaturi de apa si nelipsitii cartofi prajiti, gratare si suveniruri Si cum de la atata apa si preturi piperate ni s-a facut foame am cautat ceva mai pentru buzunarele noastre. Asta si benzina. Si aproape le-am gasit la Ait Attab. Dupa lungi cautari. Cum e sa stai vreo 30 de minute in fum de gratare si animale intregi agatate in jurul tau si sa nu gasesti o carne prajita disponibila? E misto. Cererea era cam mare si comerciantii nu faceau fata cu prajitul. In cele din urma Alecu si Gabi se intorc triumfatori cu multe legume si portocale, iar Patri gaseste friganele. La plecare nimerim in mijlocul unui alt balci, de data asta nu turistic ci local. Doar noi mai lipseam. Trebuie sa recunosc ca ne-am incadrat cat se poate de bine in peisaj. Cu burtile pline am plecat in cautarea unui loc de cort. Nu oriunde, ci in Atlasul Inalt pe malul raului El Abid sau macar a barajului Bin el Ouidane. Dar nu a fost sa fie. Ba era prea populata, ba terasele erau plin de boscheti sau de piatra. Nici de fotografii nu am mai oprit. Inspre inserat am trecut podul peste Ouedul Laabid si ne-am continuat drumul spre Tilouguite. Primul loc mai plat al nostru a fost. Si ca ziua asta sa nu fi trecut degeaba, se incheie cu o provocare. Cui ii place sa doarma la munte ii place si hard enduro. Baietii au fost rasplatiti cu foc de tabara, cartofi copti in jar, alune si portocale. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cnairda Postat Iulie 30, 2015 Share Postat Iulie 30, 2015 Totul e o combinatie de sa vrei si sa nu ai incotro. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat August 3, 2015 Autor Share Postat August 3, 2015 (editat) Day 17 [18 aprilie] Ziua debutează bine, e soare, dar nu e caldura aia specifică desertului. De când am trecut muntii, s-a schimbat clima si radical as spune, deja verdele este la el acasă. Iar ziua de astăzi va sta sub semnul apei. Plecăm asadar spre o cascadă, care va fi punctul principal de actractie pe ruta de azi. Dar prima oprire, este la un pod de piatra natural, cu care constat că nu am nici o poză din păcate. Profit de oprire si fac o scurtă radiografie printre tovarăsii mei de călătorie, deh aveam 50-ul gata pus pe cameră. Ne revenim repede si sarim iar pe mobre. Lovim asfaltul in directia cascadei. Si mergem ce mergem si cascada nimic, adică nush' cum să va explic, dar eu când ma gândesc la o cascadă, imi inchipui un relief muntos, ori noi mergem printr-o câmpie, hai las de la mine, podis si desi GPS-ul meu se jură pe rosu, ca in 20 de km ajungem la cascadă, nu se vede nici o formă de relief mai mare ca o movilă la orizont. Povestea se repetă si la 10 km si la 5 si exact când butonam mai abitir la GPS, deja gândindu-mă sa-l claxonez pe Alecu să oprim, ajungem. A nu, nu se vede nici urmă de cascadă, dar imi dau seama după trafic, că e un obiectiv turistic pe aproape. Stiti voi Loganuri, grătare, manele ....in fine nu adliteram dar e senzatia aia....... Gasim un loc de parcare, lăsăm mobrele, cu tot cu bagaje pe ele si gecile grămadă, cred că deja nici cei mai paranoici dintre noi, nu mai au nici o tresărire la chestia asta si plecăm să vedem cascada, unde o fi ea. Destul de repede misterul se clarifică. Apa nu cade de sus, ci cade in jos, dacă imi e permisă exprimarea. Adică nu e un munte, de pe care curge apa formând respectiva cascadă, ci e un canion in care cade un râu. Gata cu vorbele : Frumoasă cascada, mai ales intr-un tinut arid ca acesta, apa este o resursă importantă râvnită in egală măsură de oameni si de animale. » Post actualizat in 03 Aug 2015 19:52 Tot preumblatul ăsta pe deasupra si pe dedesubtul cascadei, mi-a făcut o foame de lup. Teoretic lucrurile se miscă in această directie, dar stiu că, este posibil să mai dureze ceva până mâncăm. nu e usor să gasesti loc pt 10 persoane la o crâsmă si nici mâncare pt toti, de preferintă identică, asa ca filez un portocal pe care-l si pozez mai trag un curcubeu : si gata, .........a nu nu mâncăm, era prea simplu, plecăm. » Post actualizat in 03 Aug 2015 20:03Altfel pe parcursul zilei in curs nu s-a mai intâmplat nimic special, ah cu exceptia lui Gabi de Cluj. Plecăm de la cascadă pe un drum care se degradează rapid, exact genul de drum care ne place, serpentine asfalt mai putin si bice. Drumul ne va purta pe langa lacul Bin Elouidane, doar v-am spus ca ziua de azi stă sub smnul apei, lac pe care il inconjurăm pe jumătate : Ca o dovadă suplimentară ca ziua de azi are stânsă legătură cu apa ia uitati ce ne este dat să vedem : » Post actualizat in 03 Aug 2015 20:08După ce părăsim malul lacului, incepem să urcăm un pas in vârful căruia, ne vom si instala tabăra .... Dar ce era cu Gabi ar putea intreba un cititor atent, ei bine pt ziua de azi Gabi de Cluj a tras lozul câstigător la poze: » Post actualizat in 03 Aug 2015 20:11Si poza devenită deja standard cu traseul in GE: Editat August 3, 2015 de ERU Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cnairda Postat August 5, 2015 Share Postat August 5, 2015 Foarte misto pozele! Topicul de fata serveste printre altele pentru motivarea unui coleg de munca (mai exact sefu') sa-si ia dreacului odata carnetu ala, pentru ca apoi sa colinde jungle tropicale si deserturi cu mobra Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat August 25, 2015 Share Postat August 25, 2015 Zilele speciale se cunosc de dimineata si incep cu o plecare in mare stil, hard enduro. Nici nu au cascat bine ochii baietii astia ai nostrii si nici cafeaua de cea mai slaba calitate, indoita cu mult lapte nu si-a facut bine efectu si s-a dat startul. Nici alta cale nu e, decat cea de seara trecuta, printre bolovani. Hai ca sunt doar 50 de metrii si drumul o da in asfalt, insa pentru putina vreme. Suntem in regiunea Tadla-Azilal a Marocului si odata trecuti de Tilouguite ne felicitam pentru alegerea de camping facuta cu o noapte inainte. Drumul e cum ne place noua, fara asfalt, cu pereti abrupti ba pe stanga, ba pe dreapta si vai adanci cu apa albastra, putin circulat. Ah, ce frumos e Marocul asta! Tamga Amsfrane, Catedrala e masivul care domina cu ai sai 600 de metrii verticali Ouedul Ahansal. Suntem cu ochii tot pe dreapta. Gabi se foloseste chiar de un copac pentru o vedere mai de ansamblu asupra vaii, ce o-ntipareste pe retina. Urmarim ouedul pana ajungem in drept cu "catedrala", moment in care ne cocotam cu totii, cu tot cu motoare de data asta, pe masivul din stanga, poate poate reusim sa ne privim ochi in ochi. Nu merge chiar atat de la-naltime, insa merita. E frumos si inca cum. Bonus treceri prin apa si bai de praf pentru urmatorii cativa zeci de kilometrii. Da' astea fac aventura, aventura. Drum ingust taiat in stanca, pachete de roci asezate frumos la vedere pentru iubitoriul de pietre din noi, vai cu ape cristaline. Sus, sus, sus, la munte sus ne-am oprit de-o regrupare si-o scuturare a mustatilor de praf. Subiectii s-au prezentat intr-o stare avansata de acoperire cu praf, de nu mai recunosteai om de fumeia lui. Iar noi luam drumul spre Azilal, prin munti, ce inchide bucla noastra fermecata, dar nu curand. » Post actualizat in 25 Aug 2015 10:53 Daca pana acum nu mai conteneam cu datul polarelor jos, odata ajunsi la 2742m, cu ceva petece de zapada, doar piatra in jur (exagerez, mai erau cativa copaci loviti de fulgere) m-a lovit brusc pauza de imbracat, tras geaca peste manusi pana-n varful degetelor, bagat pantaloni in bocanci Desi pustii la prima vedere, versantii sunt plini de viata. In jurul fiecarui petec verde isi desfasoara viata cate o familie berbera cu cateva capre si multi copii. Bai, si e frig! Cand te astepti mai putin esti deja pe cealalta parte a muntelui si se mai incalzeste o leaca atmosfera. Drumul e ba asfalt, ba macadam, trecem prin cateva sate izolate si printre pereti rosii de piatra intr-o stare avansata de dezagregare. Pe cand totul pare a duce spre o normalitate, urcam din nou. In ceea ce pare ultimul sat ce-l vom traversa azi oprim de cumparaturi. Lumea misuna prin piata, trocul e in toi si cu de toate de nu vezi la noi. Mare pacat ca nu e vreme de cascat ochii. Cola, branza topita, paine si legume, aproape toate cumparate de la macelarie, si plecam! Prea multa imbulzeala in targ si pe cer. Se face negru. Si pamantul in jurul nostru e rosu rosu. Planul e ca punem cortul inainte sa vina peste noi. Dupa o alta urcare se face taaaare frig si atmosfera e apasatoare, la propiu, si drept de cort nu se vede in zare. Ne echipam cu ce avem legat de motoare, tragem o haina de ploaie si incercam sa i-o luam inainte, Dar e tot mai abrupt si mai salbatic, pana ce ne trezim in nori, printre pietre si oi. Oare am adormit si visez oi? E ciudat, asta-i sigur. Cerul a coborat peste noi sau am ajuns in varful muntelui. Si iar mai urcam. Unde? O mica speranta imi licareste in suflet cand drumul termina de urcat si noi o luam incet, dar sigur, spre o alta vale verde pe un fundal rosu. Locul asta arata de parca a crapat pamantul in doua. E ingust si rosu si umed, dar cu multa verdeata. Nu ai unde sa te abati de la carare si e obligatoriu sa-l urmezi oriunde te-ar duce el. Sa nu mai spun ca GPS-ul ne arata ca ar fi pe alta parte decat e. Nu stiu daca e cu panicata in randurile noastre. Cel mai tare ma gandesc cum doamne iarta au ajuns oamenii sa-si duca traiul in zonele astea izolate si super greu accesibile. Mama! Si cum gandul mi-e furat de diverse ganduri intrebatoare, drumul se deschide si norii se imprastie pentru cateva minute pentru a ne dezvalui printr-un vizor natural si mai multa frumusete in partile astea uitate de lume. Deci, dealurile astea rosii si verzui in aceleasi timp stau la baza unor creste inalte cu zapada. Oare cu ce ne mai suprinzi azi si in fiecare zi, Marocule? Nu mica ne-a fost mirarea cand dupa inca un damb am dat peste o citadela rosie cocotata pe deal, cu un drum de acces demn de un concurs de enduro. De aici incotro? Drumul se ramifica in multe directii si nici una nu parea, da, un drum. In zare se vad doar coame rosii si vai adanci. Ratacim pe stradute de noroi, intortocheate, printre casele de unde ne privesc intrebatori ochi ascunsi dupa tocul ferestrelor. Suntem inconjurati si insotiti de o ceata de copii ce ne dau indicatii aratand cu mainile in toate directile, greu gasesti doua maini indreptate spre aceeasi directie. Veselia e una generala, pot spune. Pentru ei. Noi suntem nitel stresati de lasarea intunericului. Tot GPS-ul e cel care ne salveaza la o adica. Iesirea din sat printre stanci si printre copii exhaltati de prezenta noastra, e memorabila. Ne fac semne ca suntem pe drumul cel bun si o luam la vale peste pamantul presarat cu bolovanis, inspre un loc in care un perete de stanca si o coama deluroasa par a se fi pravalit una-n alta. Nu pare a fi locul potrivit pentru un drum. Si tot coborand noi asa noaptea ne prinde din urma. Nu mai e chip sa vezi nimic intre peretii de stanca. Se aude o apa, se vede un hau pe dreapta sau o fi fost pe stanga?! Tare rau imi pare ca urmatoarele doua ore le-am petrecut pe intuneric pe motor in cautarea unui loc de cort. Pe la 7, 7 jumate pm e intuneric in martie si e vreo 9pm. Cum drumul e tot taiat in stanca cu vai de-o parte si de alta nu e chip de oprit si pus capu jos. Hotaram sa incercam o iesire spre un sat ce se vede undeva jos in vale. Aici drumul se infunda de cateva ori intre case si o data aproape ne infigem intr-o broscarie. Mama, ce adventure! La milimetru trecem de saritoarea-n rau, lac, ce o fi fost. Turam motoarele de trezim tot satul si apoi incercam sa disparem la fel cum am aparut. Facem cale-ntoarsa sus pe drum si continuam sa cautam un loc numai pentru noi, de nu, dormim cu randul pe marginea drumului langa motoare. Pe la 10:30 sa tot fie, cand la margine de drum, farurile motoarelor noastre ne indica un delusor cu boscheti. Ce bucurie! Pe unii era sa-i prinda Invierea pe drum. Pus cort in mare viteza si cu fericire in suflet am fiert supe muulte, iar unii chiar au mai avut energie sa vopseasca oua. Ne-am echipat grozav de somn si-am dormit mai bine decat un prunc in bratele mamei lui. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
luccyus Postat August 25, 2015 Share Postat August 25, 2015 "imi place" Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
shrek1974 Postat Octombrie 25, 2015 Share Postat Octombrie 25, 2015 He, he! Cam fain! Sper ca mai e pana la 'Sh-am incalecat pe-o sha...' Se dadu dezlegare la likeuri, dar cica "You have reached your quota of positive votes for the day" desi nu am votat vreodata pe motociclism.ro Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
shrek1974 Postat Decembrie 13, 2015 Share Postat Decembrie 13, 2015 se intreba cineva ce inseamna fesh fesh va urma? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
RobertAmbrozie Postat Decembrie 17, 2015 Share Postat Decembrie 17, 2015 Va urma ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Decembrie 18, 2015 Share Postat Decembrie 18, 2015 Va urma ? Neaparat, zilele viitoare. Multumim pentru interes Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Decembrie 23, 2015 Autor Share Postat Decembrie 23, 2015 Day 18 [19 aprilie] Cum zpune Ramo, zilele speciale se conosc de dimineata, acum e discutabil ce inseamna speciale, adr de dimineata fiind printre primii la trezire, am fost confruntat la un moment dat cu problema budei si fiindca aveam tabara cocotata intr-un loc foarte expus, va rog sa ma credeti ca a fost o problema de macar juma' de km. Sau cum a spus cineva mai târziu : "-What a buda with a view!!" Revenind la poveste, startul zilei a fost interesant pt ca aveam de coborât bucata interesanta pe care o urcasem cu o zi inainte, apoi a urmat niste asfalt neinteresant, dar probabil foarte util in economia zilei, asa cum o vad acum. In scurta vreme insa parasim asfaltul si intram intr-o rezervatie care are ca punct central "Catedrale de Tamga" Apoi drumul ne duca catre o alta zona a rezervatiei strajuita de Vârful M'Goun, zona aceasta este mai inalta [ca si varful de altfel, peste 4000m] si ca atare ne intalnim cu ceata frig si o cunostiinta mai veche, zapada: Ce imi amintesc cu foarte viu din aceasta etapa este praful, drumul fiind destul de rapid, cam toti eram albi. De altfel cam aici se incheie prima parte a zilei, deoarece pt mine acesta zi a fost clar impartita in doua etape, cea de zi si cea de noapte. Din cea de noapte nu prea avem poze cu exeptia catorva facute la momentul in care ziua se ingâna cu noptea, cand deja oboseala inceapea sa-si faca simtita prezenta. A urmat apoi o etapa de noapte facuta "la GPS" cu care sa fiu sincer nu ar reusit sa ma inteleg nici eu si nici Alecu, ca dovada sta faptul ca am avut cea mai tarzie ora de campare, [nu as vrea sa o contrazic pe Ramo dar eu imi amintesc ca era sa ne prinda invierea pe drum la cel mai propriu mod, adica eu imi amintesc ca era aproape de miezul noptii cand am campat] si nu in ultimul rand unul din cele mai triste locuri de campare din toata tura. Si nu stiu altii cum sunt, dar pe mine m-a sleit rau de tot etapa de noapte in special, nemaivorbind ca seara eram asa de jogos[alb de praf] ca nu imi venea sa ma bag in sacul de dormit ca sa nu-l murdaresc. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
The Witcher Postat Ianuarie 19, 2016 Share Postat Ianuarie 19, 2016 Super Tura .... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Mai 20, 2016 Share Postat Mai 20, 2016 Povestea asta are doi ani...oare cum (cand) se termina? `` Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Mai 20, 2016 Share Postat Mai 20, 2016 (editat) Povestea asta are doi ani...oare cum (cand) se termina? `` Tura s-a terminat; adven-tura continua (pe forum) Scuze, am chef de glume proaste azi! Editat Mai 20, 2016 de ADVRadu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Mai 25, 2016 Share Postat Mai 25, 2016 Povestea asta are doi ani...oare cum (cand) se termina? `` Da, asa e. Spre marea mea rușine, am lăsat topicul in uitare. Mi-am pierdut i amintirile cu toate aventurile ce le-am trait de acum doi ani încoace. M-as mai apuca de câteva topicuri, dar mi-e teama ca tot in suspans am sa va tin. Pe 20 aprilie 2014 ne-am trezit intre boschetii de pe Tizi-n-Amarskine si tare as vrea sa ma mai trezesc acolo, macar o data. Si nu singuri, ci in compania acestui cioban marocan rastafari rock metal. Si cum ziua precedenta fusese bucla de dragul aventurii si pentru satisfacerea poftelor de cercetasi exploratori ce se ocupa cu zapacirea gps-urilor, jumatatea zilei de 20 aprilie e de intoarcere la origini, adica la iesirea de est din Ouarzazate sau undeva acolo. Mai precis, sau ceva mai precis, directia e Oued Dades (valea raului Dades), dar nu pe orice fel de drumuri. Valea raului Dades e spectaculoasa. Spre seara ne-am retras intr-un platou destul de inalt, cred eu, il las pe Eru sa confirme. In cautarea unui loc simpatic de cort am dat peste un tanar austriac plecat de acasa pentru un an de aventuri, de unul singur, si l-am invitat sa dorma la noi la cort. La lasarea intunericului am reusit de am aprins un foc intr-o groapa in care ne-am inghesuit cu totii, caci sufla vantul foarte tare si temperatura se indrepta vertiginos spre 0 grade. De la austriac abia am reusit sa scoatem doua cuvinte. » Post actualizat in 25 May 2016 20:57 Pe 21 aprilie dimineata aveam apa inghetata in sticle. Simtisem ceva degeraturi la picioare si-n timpul noptii, dar aveam deja ultimele 3 perechi de sosete ramase in picioare. In cele din urma am adormit intre doua clantaneli de dinti. Dimineata am fost cu totii mult mai activi decat de obicei, abia asteptam sa ne punem sangele in miscare. Zi de obiective turistice. Aveam sa ajungem mai intai la faimosul pas din Gorge de Dades. Am popsit in varful curbelor pentru 10 minute de cafea si am urmat valea mai departe. Tinghir si Gorge du Todra e al doilea obiectiv de interes turistic. Mult prea populat si aglomerat pentru gusturile noastre, insa frumos. Nici nu am terminat bine cu gorge-urile ca cerurile s-au impartit in doua jumatati, oarecum egale din perspectiva noastra, doar ca noi s-a nimerit sa fim in jumatatea gresita. Si a dat o ploaie cu gheata si un frig peste noi de intr-o jumatete de ora ne tremurau piulitele pe motocicleta. Nu am vrut sa ne dam batuti nici in urmatoarea ora, hotarati sa punem cortul, pana nu s-a mai putut. Ne-am incalzit pe la esapamente o vreme si in cele din urma am pornit in cautarea unei cazari ieftine ca braga si cu priveliste spre lac daca se poate. Si tot intrand din casa-n casa, am ajuns sa impartim o sticla de pastis la gura sobei cu doi prieteni francezi (de-ai lui Alecu) intalniti intr-un varf de munte, in conditii dificile de iarna si dintr-o foarte mare coincidenta, si sa privim cum ninge peste africana in Maroc. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Gabi M Postat Mai 28, 2016 Share Postat Mai 28, 2016 and then ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
asilindean Postat Noiembrie 4, 2016 Share Postat Noiembrie 4, 2016 Foarte faine povesti si poze Multumim! Dar, a venit din nou toamna, mobrele sunt in garaj, oamenii is fac planuri pentru la anul, asa ca hai cu finalul aventurii Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.