Jump to content

Recommended Posts

De actualitate pentru mine..😆

Screenshot_20200118-102730_Samsung Internet.jpg

Screenshot_20200117-171956_Samsung Internet.jpg

Semnele de punctuație..

Screenshot_20200118-101951_Gallery.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din pacate, am inteles doar partial din ele. Nu prea le am cu limbile straine.

 

657.thumb.jpg.d2584f3f59335d4d6ea52dab7eee3e8d.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 5 ore, pitesti2010 a spus:

.

 

657.thumb.jpg.d2584f3f59335d4d6ea52dab7eee3e8d.jpg

😂😂

IMG-20200118-WA0011.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 2 minute, P T R a spus:

😂😂

IMG-20200118-WA0011.jpg

Tulai,daa' multe variatii pe tema bembeului ala si a tranvaiului!

Buna asta! :lol:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nou model de poartă🤣🤣🤣

IMG-20200117-WA0011.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Do not lose me

Screenshot_20200118-183416_Gallery.jpg

Screenshot_20200118-183724_Gallery.jpg

Screenshot_20200118-183512_Gallery.jpg

20200114_090424.jpg

Screenshot_20200118-183436_Gallery.jpg

Screenshot_20200118-185147_Gallery.jpg

Screenshot_20200118-183607_Gallery.jpg

Acum 8 ore, pitesti2010 a spus:

Din pacate, am inteles doar partial din ele. Nu prea le am cu limbile straine.

 

 

Nu pot să cred că nu te pricepi tu la limbi străine.

Screenshot_20200114-135021_Samsung Internet.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Trebuie sa ma crezi pe cuvant, ca nu stiu cum si daca sa-ti demonstrez. :)

 

 

"Sex,sex, sex, visul tuturor bărbaților!
Ok, dar ce facem în restul de 23 de ore și 57 de minute...?"
 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Îți trebuie profesoară bună..😆 curs intensiv, meditații..

Screenshot_20200109-093854_Samsung Internet.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu cred ca se mai ocupa cineva de varstnici. Acum tineretul e la putere. Macar sa ii invete pe ei ceva. :)

 

Si acum, inca o soție boțogașă:

 

998.thumb.jpg.0ba8eb6c04fd5df50670ba13e5edc5eb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu vezi că depinde foarte mult de profesoară? Dacă ai o profă ca asta ,din prinț ajungi ..

Screenshot_20200119-133846_Gallery.jpg

Edited by Flower-Power

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca ma norocesc cu o profa din aia, macar sa tremure bine.

 

09418.thumb.jpg.50298e9648e81f42a3afaaecbc8c9254.jpg

 

 


M-am însurat cu nebuna. Am fost în stare s-o fac și p-asta. După cununie, mi-am luat concediu două săptămâni. Îmi era groază să mă duc la muncă, ar fi râs colegii și cu picioarele de mine. Dar tot n-am scăpat când m-am reîntors…

Ah, dar ce supărați au fost cei care n-au putut să vină la nuntă! Mureau de oftică. Ăia care participaseră le-au povestit totul, cu lux de amănunte, fără să uite nimic. Ba au început să facă trafic între ei cu DVD-urile de la restaurant și de la casa căsătoriilor unde apăream noi, firește, în felurite poziții, care mai de care mai cretine. Râdeau angajații firmei până le pocneau nasturii de la cămăși. Ai dracu`, nu mai făceau absolut nimic la muncă, stăteau pe messenger și comentau. Unii, mai nemernici, imitau dansul Rebecăi, atunci când s-a îmbătat ea, și zbierau: cucuriguuu, boieri maaari. Daaați punguța cu doooi baaaani!

Vă dați seama cum mă simțeam eu? I-am invitat la nunta mea, le-am dat să mănânce, apoi… Căcănari!

Dar Rebeca era fericită. Se vedea pe fața ei când pleca la școală, la cursuri. După ce mai dărâma și p-acolo câte ceva, se mai zgâria, se lovea, spărgea, etc. se întorcea acasă mulțumită. Elevii o iubeau foarte mult, chiar dacă era așa zăpăcită, câștiga cu ei concursuri de poezie și proză, mergeau la olimpiade, v-am zis că nu era proastă. Era doar împiedicată și zurlie.

Își dorea foarte mult un copil, dar pur și simplu eram îngrozit.

-Să mai așteptăm, îi ziceam privind vinovat într-un colț al camerei.

-De ce?, miorlăia ea făcând fața aia pe care n-o puteam suporta pentru că-și mărea ochii și clipea din gene repede-repede.

Până la urmă a învins. Atâta m-a cicălit, atâta mi-a tocat nervii, că n-am mai rezistat. Spuneți și voi e corect? Nu e. Seara mă întorceam acasă obosit, iar dumneaei îmi punea melodii cu glăscioare de copii, orăcăieli: uaa, uaaa, uaa, vedeam la TV doar filme cu bebeluși roz, veverițe tâmpite, rățișoare fermecate, Singur acasă, Peter Pan, Clopoțica, Veronica se întoarce și Lizuca în provincie…Turbam. Simțeam și eu nevoia de-un film serios cu bombe, fetițe, țâțe, cuțite și sânge, războaie și crime, cadavre în putrefacție și pitpalaci cu șapcă. N-aveam acces.

-Trebuie să fim liniștiți, Paule. E vorba de o igienă psihică. A sufletului. Fără porcării!

Am ascultat-o. Dar nu știu cum se întâmpla că nu rămânea gravidă. După ce ne iubeam, Rebeca făcea Yoga (o inițiase ipochimena de vară-sa, Estera). Stătea cu cracii-n sus un sfert de ceas și cânta cât o ținea gura: „Vine, vine primăvaraaaaa, înflorește toaaaatăăă țaraaaa, floriceele pe cââmpiiiiiiii, hai să le-adunăăăm copiiiii”.

-Taci naibii din gură, e unu noaptea!

Băteau vecinii în țevi, dar ei nu-i păsa. Lupta pentru un țel nobil.

De rămas însărcinată, nici gând.

-Aoleu. Nu cumva sunt bolnavă?

-Hai la doctor!, i-am zis.

Ne-am programat și ne-am dus, undeva prin centru. Într-o joi. Pe hol era foarte cald și transpirasem leoarcă, mai ales de emoție. Doamne, sunt un păcătos, am mâncat carne în post, am înjurat, am trecut pe roșu și n-am semnalizat că o iau la stânga, ajută-mă acum și ține-o pe nebună să nu mai facă vreo boacănă!

Dumnezeu nu m-a auzit, avea căștile pe sfintele-i urechi, asculta Mozart la ora aia…

Așa că Rebeca nu m-a iertat nici la policlinică. În primul rând a dărâmat un ghiveci cu o Dracenă mare: buuum! Praf l-a făcut, că era din ceramică. Apoi și-a scăpat absolut tot conținutul poșetei pe jos, pe sub picioarele femeilor (vreo 12 persoane!) care așteptau să intre la medic.

Îmi venea să fug dracului încotro oi vedea cu ochii. Dar cum o zăream tot pe ea, n-aveam cum să plec. Se pusese în genunchi, cu poponeata în sus, și, dând la o parte pulpele pacientelor care o priveau uluite, își strângea liniștită următoarele: pixulețul norocos, (fără el nu mergea nici la pipi) șervețelele, ciunga, cardurile, tampoanele, notițele, cheile casei, un șurub, o cheie de 14 (mi-a furat cheia!) trei agrafe, o gumă de șters, un spray paralizant, cu piper, fardurile, rujulețul, parfumelul, oglinda și alte zeci de căcățișuri muierești. M-am trezit lăcrimând fără să vreau. Îmi ziceam în gând, ironic și isteric: „Lume. Iată, ea e soția mea! Stimate gravide, remarcabili ginecologi, impecabile asistente ce mă priviți cu ură sinceră. Da. Rebeca e nevastă-mea și vreau să am un copil cu ea. Iar eu sunt cel mai mare imbecil. Priviți-o! Ea e! Ah. Dacă sfinții din cer ar vedea-o acum, ar râde în bărbi…Ei, și nu ziceți că taman atunci suntem strigați ca să intrăm la medic? Era prea mișto să nu fie așa! Am împins-o de la spate, lăsând ce-a mai rămas pe sub scaune pentru când ieșim.

Am intrat. „Vezi să nu spargi ceva!”, am mai apucat să-i susur, în timp ce-și dădea ștrampii și chiloții jos și și-i arunca pe sus, zbrrr, ca la streaptease.

A controlat-o doctorul, a pipăit-o, a ciocănit-o, a întors-o cu capul în jos, a gâdilat-o la talpă. Era în regulă. I-a dat să facă niște analize. Alți bani, altă distracție. Am ieșit. Pe hol, gravidele mustăceau.
Cineva strânsese lucrurile Rebecăi și le pusese morman pe un scaun. Le-a luat și am plecat. Asistentele bombăneau. Am auzit vorbe ca „dilie” și „tembelă”, dar n-aveam chef să mă mai enervez. Am luat-o pe jos, mașina era parcată în fața Ateneului Român. Pe la Universitate, însă, o văd pe nevastă-mea că se albăstrește la față și scoate un țipăt cumplit.

-Aaaaaaaaaaaaa. Paule!

-Ce e? Ce dracu`ai mai pățit?

-Chiloții mei!!!

-Ce e cu ei?

-I-am uitat în cabinet…

-Erau ăia cu ursuleți sau ăia cu rățuște?

-Nu. Ăia cu locomotive…

(Vă spun un secret, nevastă-mea își cumpără numai chiloți pentru fetițe, cu ursuleți, ponei, ciupercuțe, căsuțe și pisicuțe. Are o colecție întreagă.)

-Și cum? Ți-ai tras ștrampii direct pe poponeata gol? Nu ți-ai dat seama?

-Nu. M-am grăbit, ce vrei? Și cred că mi-am uitat și-o șosetă. Mă simt cam lejeră la gheata stângă…

-Pffuai! În cazul ăsta nu e nicio tragedie. Dacă ar fi fost chiloții cu fluturași mov, de ți i-am cumpărat din Milano, m-aș fi întors paișpe kilometri pe jos, aș fi ciocănit la ușă, m-aș fi scuzat dacă în cabinet era vreuna crăcită și i-aș fi spus medicului:

-Domnule doctor, vedeți-vă de treabă liniștit, eu caut chiloții tâmpitei mele de neveste, și-o șosetă. Îmi permiteți?

-Îți bați joc de mine? urla Rebeca în plină stradă. Chiloți din ăștia cu locomotive n-am decât o pereche!

Să vă mai povestesc ce fețe făceau cei care treceau pe lângă noi și auzeau dialogul ăsta (cuvant urat)? Nu, că n-are rost.

-Băi, eu nu mă întorc să-ți recuperez chiloții, e clar? Du-te singură, te aștept în mașină.

A lăsat botul și a început să bâzâie. Întâi tăcut, numai lacrimi, aaah, boabe mari de struguri, ziceai că a murit mă-sa în lagăr, în frig, fără fular. Apoi lacrimile s-au transformat în bocete. Făcea fata ca o trompețică enervantă și plină de muci. Dar am rezistat eroic. Niet! Atunci s-a dus și și i-a luat singură. Când s-a întors, era veselă. Înduioșat, i-am cumpărat o ciocolată cu mentă, ca bonus. Evident că și-a întins-o pe haine și mi-a mânjit și canepelele. (Sunt din piele, bej!) `tuți idioata mă-tii! Cine m-o fi pus?

A mai trecut ceva timp, în care parcă făceam numai culcat, salt înainte, culcat, salt înainte… Eram terminat. Au ieșit analizele și ne-am reîntors la medic. Îmi era o rușine de nu mai puteam, îmi crăpa obrazul. Prin fața ochilor îmi jucau obraznici chiloții Rebecăi, ăia cu locomotivă. Când am intrat, ginecologul vorbea la telefon și tocmai ducea la gură o ceașcă de cafea. A dat cu privirea de Rebeca (ea zâmbea ca o păpușă nevinovată, făcea chestia aia cu genele!) și doctorul, cât e el de doctor, a izbucnit într-un râs dement. Nevropat. Ziceai că-l gâdilă Sarsailă la părțile sensibile. M-am speriat.

-Hă, hă, hă, ha, ha, ha, ha, ha, hi, hi, hi! hoooooo!

S-a opărit săracul, s-a înecat, i-am tras doi pumni în spate, să-l salvez, iar Rebeca se pregătea să-și scoată cizma. Noroc c-am oprit-o la țanc, că cine știe ce naiba mai făcea.

După ce a tușit zece minute, (asistentele veniseră toate să vadă de ce e gălăgie în cabinet) ginecologul a încercat s-o tușeze vaginal pe Rebeca. Dar nu mai putea, bietul. Din când în când, pufnea în râs, râdeam și noi cu el, ca proștii, era molipsitor, ce mai! Rebecuța chițăia și ea, inconștientă, cu piciorușele în vânt, unul la vest, altul la est.

-Doamnă, vă rog eu, ha, ha, ha. Nu mai râdeți, ha,ha, ha, vă încordați și… și… și..mua ha hahahaha, nu pot să vă…vă… simt uterul aahahahahahah!

A fost ca la circ.

Rebeca nu era bolnavă grav, avea ovare polichistice, o anexită mai veche și se pare că din cauza asta nu rămânea gravidă. Medicul i-a dat un tratament. Râdea și scria rețeta.

Și, surprizăăăă. După o lună, a rămas gravidă. În ziua în care pe testul barză au apărut cele mai frumoase și scumpe două linuțe din viața noastră, Rebeca a sărit în pat până l-a rupt. De bucurie. „Uraaaa!!!”, făcea ea. „O să fiu mamăăăăă! Nu sunt defectăăă! Pooot. Yes! Pot! Pot! Pot!” Dar odată și-a adus aminte de chiloții ăia…

-Paule, cum o să nasc eu cu doctorul  care râde mereu?

-Habar n-am, iubito! Probabil că în ziua aia se vor aduna curioșii din maternitate, ca să te vadă, și vor veni și de la televiziune, să te filmeze. Vom râde cu toții, iar tu vei naște.

-Chiar așa de anormală sunt?

-Fix!

-Mă urăști, așa-i?

-Nuuu.

O luam în brațe și-o strângeam tare de tot. Al dracu să fiu dacă n-o iubeam! Era mama viitorului meu copil.'

Share this post


Link to post
Share on other sites

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Mama soacra , zice tipul , pune-mi si mie o tuica ..... 
- Ba bine ca nu ! zice acritura 
- Hai pune tuica , ca-ti dau 50 de lei 
Batrana isi schimba abordarea , se inmoaie si ii toarna tuica
- Auzi , mai pune una si fa-mi si-o cafea !
- Sti ceva , te-ntreci cu gluma ....... raspunde zgripturoaica 
- Sezi blanda , ca-ti dau 100 de lei 
Soacra se executa radioasa .
- Uite care-i treaba , mai pune una si pune-ti si tie una !
- Asta n-o s-o vezi ....
- Ba da , ca-ti dau 200 
Soacra l-a prins pe Dumnezeu de-un picior si nu mai comenteaza .
Dupa trei tuici , si cine stie cate altele baute mai 'nainte ginerele zice :
- Sti la ce ma gandesc , daca ma lasi sa-ti trag o smetie peste ochi iti dau 300 de lei 
Soacra isi face socoteala , se codeste putintel dar lacomia invinge si se pregateste sa-si ia o bucata peste mecla ......
Tipul isi ia avant si-i frige una din toata inima . Apoi soarbe din cafea si-si aprinde o tigara ,in timp ce soacra-sa se aduna de pe jos. Intre timp suna mobilul :
- Buna draga , zice nevasta-sa , i-ai dat pensia lu' mama ?
- Nu chiar , dar sunt in plin proces ......

Share this post


Link to post
Share on other sites

Share this post


Link to post
Share on other sites

6.thumb.jpg.871abf8c942b8a1a3186b952a8c49f4a.jpg

 

5.thumb.jpg.0edebd14c33a12bcce51a8bc45d0315e.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Share this post


Link to post
Share on other sites

Zilele trecute bate cineva la ușă. Deschid; în fața mea erau doi băieți simpatici care îmi spun cu un accent ciudat că sunt Martori ai lui Iehova și că ar vrea să stăm de vorbă. Mă gândesc două clipe și îi poftesc în casă. Îi conduc în sufragerie și îi invit să ia loc. Apoi tăcere. Ca să sparg gheața, zic:
- Buun… vă ascult!
Momente lungi de tăcere. Apoi unul mai curajos:
- Sincer, nu mai știm ce voiam să spunem… n-am ajuns niciodată atât de departe!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
                Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
                A zis: Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
                Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
                Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
                Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
                Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
                Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
                Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
                Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
                Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării ?
                Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii ?
                văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
                Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
                Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
                E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
                Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
                Păduri, câmpii şi ape, şi zările-azurii . . .
                N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
                Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi !
                Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
                Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
                Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie ?
                În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
                Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
                Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă . . .
   
                Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
                În obştea maimuţească vreun cocotier privat.
                Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
                Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
                În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
                Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
                Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
                De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .
                Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
                Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
                Pe când, priviţi ! La oameni, ferească Domnul sfânt,
               Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
                Corupţi, vicleni, jigodii,cu gura cât mai mare,
                Nebuni după putere şi după bunăstare !
                De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
                Contează doar averea şi înmulţirea ei.
                Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
                O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
                La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
                Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
                Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
                N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator. . .
 

                Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
                La noi nu se întâmplă război religios,
                Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
                Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
                Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
                Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .

                E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST BIPED, GUNOI ,
                ARATĂ CA MAIMUŢA, DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.


  • Recently Browsing   1 member

×
×
  • Create New...