Ro-srb-mne-hr-bih-slo-it-de-a-h

[bizoo_n]

Dragii mosului, iaca sosi si vremea sa luam granitele cu asalt, sau asfalt. Subsemnatul bizoo_n, mandra lui - anume Daisy de forumul aici de fata si haiducul Samolapraga au speriat vestul, sper ca la propriu. In minunata zi de iulie cu numarul norocos 14 am plecat sa vedem care-i schema cu UE asta. Daca ne merita, daca ii meritam, daca-i buna benzina, daca e scump kilu' de capsuni. Revelatia trebuia sa tina 3 saptamani si doua zile, dar in urma unor chestii (nu, nu ne-am batut, desi am fi vrut) a trebuit sa ne intoarcem cu o saptamana mai repede. Intrucat eu abia azi am ajuns la Bucuresti de pe meleagurile legendarei asezari a Petrilei, si orele-s inaintate, nu fac decat sa rezerv locul aici in primul rand, pentru un foileton in episoade care am io o banuiala ca va cam dura. Deci, pana se face ordine in tona de fotografii, in idei si-n Parlament, fiti cuminti, ca vine.

 

 

 

 

[Thomas]

Prefata vad ca ai facut-o, hai cu CAP I

[bizoo_n]

 

Ziua 1

 

Plecarea de la 8 dimineata s-a transformat in 9 dupa care usor-usor pe la 11 ne-am miscat si noi. Cu directia Petrila. Intarzierile au fost opera rotii din fatza a lui Samo, roata care dimineata il astepta in garaj pe janta, fara niciun chef de UE si alte tampenii. A fost umflata la loc si parea ok. Ma rog, pentru mai multa siguranta am oprit in Cotroceni (salut Thomas! ) si-am luat o camera de rezerva. Am spus adio lu' Bucuresti, cu lacrimi in ochi si durere-n suflet si l-am asigurat ca ne intoarcem negresit, sa stea linistit. Petrila a fost atacata prin invaluire, pe traseul de-acum batatorit, adica pe la Voineasa. Minunata statiune, pe unde de altfel roata lui Samo s-a si desumflat. Am bagat pompa-n ea si am continuat forja, da. Ajunsi acasa am alimentat cu fasole, fasole care de altfel ne-a bantuit si haituit tot timpul. Fasole care ne-a facut sa apreciem la adevarata ei valoare ideea de a ne lua corturi separate. Am schimbat si peticit camera problema si-am bagat cornul in perna visand la multa UE. Si-asa s-a incheiat prima zi.

 

 

 

Ziua 2 ( sau B )

 

Trezit, cafea, fasole, ok- go! Tg-Jiu - Drobeta - Negotin - Zajecar - Krusevac - Vrnjacka Banja. Trebuie mentionat aici un aspect foarte important. Excursia fiind pregatita cam din iarna, si cetateni onesti fiind, am dat cate 40 de EUR de caciula plus un car de nervi eu pe viza pentru Serbia si Muntenegru. Viza care, cu o saptamana inainte de a pleca noi, binenteles, s-a scos. Am schimbat obiceiurile, vorba si portul trecand pe la Portile de Fier, porti dupa care se ascundea timida Serbia. Am trecut prin vama ca prin branza, ca de altfel prin orice vama, cu exceptia uneia, despre care vom vorbi mai tarziu. Vamesul roman, un super-baiat pasionat probabil de motoare a tinut neaparat sa pornesc motoreta sa dea si el cu acceleratia in blana. Am fost inspirat si l-am trimis in spate la Samo, motivand ca a lui "face mai mishto". Atat de mishto incat vamesul a bagat-o-n rosu instant. Placut excitat ne-a facut semn sa-i dam bice mai departe. Serbia, pe unde-am forjat-o noi era cam pustie, aceeasi romanie, dar cu alte tractoare. Un drum pe unde-am tinut-o in suta constant, fara mari dureri de cap. Singura problema cu care ne-am confruntat atunci si-n urmatoarele cateva zile a fost caldura excesiva. La mine cel putin ventilatorul cred ca mergea si in mers. Pentru ca vroiam sa opresc si-l auzeam deja cum munceste. Si daca storceam tricoul puteam pune de-un ceai instant. Am ajuns pe-nserat la Vrnjacka Banja - o statiune vag montana, dragutza si foarte aglomerata. Asta pentru ca probabil nimerisem in timpul unei chestii, ca se canta pe strada, cu scene & stuff, ma rog, plin. Am gasit cazare la o pensiune cu 10 eur de om, curatzel, cu motoretele parcate in fata. Am gasit apoi podul indragostitilor unde lumea care se iubeste pune un lacat, si zau daca nu se iubeste lumea. Si-o bicicleta eleganta. Prea inspirat la fotografii n-am fost, Samo mai mult, in el a fost baza. Samo, cuvanteaza!

 

 

[G.Burlacu]

Fiecare exursie de-a voastra o depaseste pe cea din urma. Felicitari!

 

PS : Sper ca intr-adevar asta a fost doar primul capitol si ca e cu " va urma"...nu de alta da poze ca la voi...mai rar.

[Mr.Wattmaster]

Hai cu capitolul 2!

 

Asfalt uscat si un drum frumos, fara incidente, va doresc.

 

Mai multe pooozee!

[mau]

faina calatorie ... asteptam urmatoarele povestiri si poze

[Smokey]

[samolapraga]

Completari la ziua 1

Dormit linistit cu o noapte inainte, motoreta statea cu cauciucul spate proaspat schimbat si cu camera fata noua, si ma astepta linistita de vreo saptamana. Venit la garaj la 7.30, roata fata pe janta . Fiind sambata, problema se rezolva in vreo 3 ore. Plecat cu avant spre petrila. Avant care asa de puternic a fost, ca mi-a zburat o bucatica de plastic din cozoroc. Am trecut cu bine si cu o cola in pitesti peste eveniment, insa pot spune ca nu am simtit insa ca sunt in vacanta pana nu am cotit stanga din valea oltului spre Voineasa. Acolo traficul a disparut, altitudinea a crescut, aerul s-a rarefiat, temperatura a scazut, si spiritele (cel putin al meu) s-au mai inviorat. Si asa a ramas, poate de la racoare, pana am ajuns la petrila, unde domna Barbu ne astepta cu bratele deschise si cu fasolea legendara. Legenda care spune ca si acum ma ling pe degete cand imi aduc aminte, si care legenda m-a tinut pana in inaltele trecatori ale Alpilor. Mihai va va povesti mai tarziu de ce.

 

 

ziua 2

Nevrand sa reiau ceea ce Mihai a povestit deja, nu-mi mai ramane decat sa completez cu faptul ca am aflat cum se repara un drum european "serbian style". Se da jos TOT asfaltul, se pune pietris, se lasa masinile sa mearga pe acolo cateva zile ca sa se taseze bine, si apoi probabil se toarna asfaltul. Si se marcheaza lucrarea cu doua stopuri, care tin minim 20 minute. Ah, si ca sarbatoarea la care am nimerit noi in Vrnjaska Banja era asa de mare incat cu surprindere am constatat ca era transmisa direct la teve.

 

 

 

ziua 3

Petrecerea continua. Dimineata constatam cu placere ca nu am ramas fara motoretele parcate in fata pensiunii (cel putin eu am fost relativ speriat de acasa in legatura cu serbia) si plecam spre Muntenegru. Pe drum, am ocazia sa impresionez pe toata lumea cu cunostiintele mele de germana, franceza, engleza, spaniola, rusa, turca, latina si greaca veche, discutand prin locurile unde ne mai opream cu lumea care parea relativ interesata de motociclisti, motociclete si de provenienta lor si a noastra. Cei mai bronzati erau curiosi si de valoare. A motocicletelor, bineinteles, nu a noastra. In fine, ajungem si la granita aflata in munte, pe un drum foarte spectaculos printre stanci, unde vamesii muntenegreni se dovedesc la fel de entuziasmati de motoare ca si sarbii. Ne studiaza mai cu atentie actele, timp in care incearca sa lege o conversatie cu noi. In sarba, bineinteles. Zambim larg, "english please", ei continua in sarba. Renunta dupa catva timp cand vad ca raspunsurile noastre se concretizeaza doar in ranjete nedumerite, nu fara sa ne faca semn sa plecam in uili. Care spre dezamagirea lor, nu se intampla.

Muntenegru ne-a cam lasat cu gura cascata. Nu prea e el negru, dar e foarte spectaculos, si ai senzatia ca drumurile de munte nu se mai termina. Mergi din defileu in defileu, dintr-un tunel dupa celalalt, unde doar casca stie cate "uau" am scapat iesind dupa vreo curba sau din vreun tunel si vazand peisajul. Altitudinea a crescut, pe sus caldura se mai domolise, drumurile se ingustasera - am avut inspiratia sa taiem o bucla a drumului principal pe un drum secundar care ne-a dus pe la altitudine. Dar asta nu fara emotii la fiecare curba unde latimea drumului atingea 2 metri - la fel ca si morcovul de stiti voi unde, ca ne intalnim cu vreo masina pe contrasens care se crede singura pe drum.

Din pacate "what goes up must go down", asa ca spre dupa-masa ne-am trezit iarasi in trafic, caldura si praf, in apropiere de Podgorica, de care am trecut relativ usor cu ajutorul unor podgoreni (?!) care ne-au condus spre iesire. Oprirea finala a zilei, pe care a hotarat-o mai mult Doyle decat noi, cand s-a decis sa se culce pe marginea drumului in niste nisip, a fost la Virpazar, pe malul lacului Skadar. Oprire care s-a dovedit a fi inspirata, nimerind intr-un loc simpatic si deloc aglomerat. (Instinct. Can't teach that.)

 

 

 

 

 

 

Andreea, ai legatura.

Editat August 6, 2007 de samolapraga

[sybo]

Mai baieti sunteti fantastici ! Ati reusit sa faceti poze superbe !

 

Sunt cu ochii pe voi (thread).

[Reea666]

Superi tare pozele mai aveti ?

Editat August 6, 2007 de Reea666

[monsteristu']

doamne, ce fotografii bune.

[bizoo_n]

Ziua 3 (Capitolu' II)

 

Bai, deci ca sa ne putem trezi dimineata si sa constatam ca motoretele sunt la locul lor am avut grija sa dormim cu geamul deschis si cu ciorapii si pantalonii atarnati in geam. Va spuneam mai devreme de caldura datatoare de mirosuri imbatatoare. Ei, cel putin in ceea ce ma priveste - fetelor, nu cititi - a avut efecte devastatoare. Asta-i viata, amprenta personala sau cum ii spune. Ok, acestea fiind zise, mai completez ca inante sa trecem in Muntenegru am vazut inainte de vama cu vreo 1km vreo 2-3 baieti negri si mascati cu arme, la umbra unui copac, baieti care ne-au dat un mic fior placut in sfinctere. BMW-ul e sensibil la chestii d-astea, nu stiu daca stiti, a accelerat asa, pe sest, finescu. Bun, Muntenegru asta e o chestie, intr-adevar. Ma gandeam, in timp ce Samo isi zicea "uau"-uri in casca si-si facea cruci cu limba-n ceru' gurii, cum ca daca Dumnezeu a uitat o farama de Paradis pa planeta noastra, ei bine, bucata asta se cheama Muntenegru. Nu stiu mai mult. Fiecare metru are povestea lui si te conduce spre un altul mai minunat, scuzati pauza de publicitate. Prin canioane, serpentine, tuneluri drumuri late de 2 metri, iata-ne ajunsi pe malul lacului Skadar. Moment in care intr-adevar Doyle a hotarat ca pauza. In stanga lac pescaresc desprins din tablouri. Noi navala peste el. Tragem pe dreapta si pana sa-mi dau seama ce se intampla bivolul se inclina pe dreapta, nu mai pot sa-l tin si se sprijina obosit intr-una din gentile de aluminiu. Eu raman cracanat deasupra lui asteptand ajutorul lui Samo. Ajutor care n-a venit, pentru ca Samo era ocupat cu dileme existentiale, cum ar fi: de ce oare constructorii LC4 Adventure n-au prevazut motoreta asta cu un cric lateral sa ma pot si eu da jos mai repede cand un amarat de posesor de BMW cu defieciente de pilotaj e la ananghie?!? Pana si-a rezolvat el dilemele au sarit doi pescari care m-au repus pe linie. Doi pescari care au inceput sa strige dup-aia "OK?!?!? OOOK?!?!? OK?!?!". Eu - "YES!YES!YES!". Ni s-a spus de-acolo ca nu gasim cazare la ei, ci doar la mai-sus-amintitul Virpazar. Si-acolo am pus punct zilei.

 

 

 

 

 

 

 

In penultima imagine se poate vizualiza, in stanga unde-i beculetul aprins, locul unde-am dormit la Virpazar, fir-ar mama ei de viata...

 

Pauza, revin imediat cu Ziua 4.

 

 

 

 

 

 

--- Mesaj completat în 06 Aug 2007 23:44 -------------
Ziua 4

 

Initial, avand in vedere anotimpul mai mult impus si mai putin ales de a ne petrece concediile, cu caldurile lui infernale cu tot, ne-am gandit noi c-ar fi bine sa punem in aplicare urmatorul sfant plan: in fiece zi sa ne trezim pe la 6-7 a.m. si sa ne punem pe in miscare, astfel incat la momentul caldurilor din miezul zilei sa fim deja ajunsi la destinatie, cu burtile in sus. Nu s-a intamplat asa in nici macar una dintre zile. Cred ca intr-o singura singura am reusit performanta de a pleca pe la 10. In ziua precedenta cu numarul trei, pe cand beam a nu-mai-stiu-cata cola si explicam unor localnici cu figuri nu tocmai preitenoase a nu-mai-stiu-cata oara cat costa motoretele alea, am remarcat cum pe roata mea din fatza e un lichid care picura din aripa. In prima instanta n-am reusit sa-mi aduc aminte ce lichide inmagazineaza aripa fatza la modelul asta de BMW. Nici n-aveam cum, pentru ca era vorba de geaca mea aruncata pe bord, din care se scurgea pe carena, aripa si mai apoi roata nimic altceva decat transpiratie (fetelor, daca ati citit, incercati sa uitati si ganditi-va la ceva frumos). In fine, vorba multa saracia neamului Romanesc. Din Virpazar am pornit de-alungul lacului Skadar pe un drum cum rar ii ie dat unei motociclete sa vaza. In tarile astea, la fel ca-n vecina Bulgarie am observat ca notiunea de drum secundar pe harta nu se refera la un drum neasfaltat, plin de gropi, adica varza ca la noi, ci mai degraba la un drum super-ok, numa’ ca mai ingust, mult mai ingust, cam cat sa aiba loc o masina si cam atat. Ne-a serpuit drumeagul asta printre munti, paduri, sate uitate de lume, lacuri, biserici solitare, pana a dat de civilizatie adunata la un loc sub denumirea de Ulcinj, un orasel port la Marea Adriatica, la granita estica a Muntenegrului, fosta ascunzatoare de pirati. In alte cuvinte un fel de Mamaie de-a noastra. Aici era planul sa oprim sa ne odihnim bucile. Cetatea, orasul vechi era absolut pustiu. De ce, aveam sa aflam la prima gaura in zid. Pe 500 de m de plaja se-ngramadise cam cata frunza si cata iarba in padurea Letea. Si se simtea baietii astia bine acolo calcandu-se pe cearsaf unii pe altii, atat de bine incat am decis ca nu-i de noi si c-ar cam trebui s-o stergem, iar daca asta e Marea Adriatica in general, ar cam trebui sa intoarcem catre Siberia. N-a fost asa. Am lungit-o-n ziua 4 pan’ la golful Kotor. Dar despre asta si altele, in episodul viitor. Dau legatura in studio.

 

 

 

 

 

 

[plescoi rulz]

extraordinare fotografii, n-am mai vazut demult asa, felicitari!

[nick28]

Cred ca sunt cele mai frumoase poze vazute pe aici (daca le puneati mai mari imi puneam una pe desktop). BRAVO!!!!

Editat August 7, 2007 de nick28

[Enduristul]

Foarte frumoase poze.Ati folosit timp de expunere mai mare dar focalizare automata.Oricum, se cunoaste ca a fost o mâna priceputa.

[Vizitator alexman]

Sunteti dati dracu'

[mikke]

Superbe poze! Daca mai aveti mai puneti.

[ravenshield]

Felicitari!

 

Mor de invidie!

[FZ6S]

Defileul dinainte de Podgorica (nu stiu daca ati remarcat la ce inaltime a construit Tito calea ferata in stanga drumului...) si dupa aia coasta la deal catre Dubrovnik - Split = una din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata. Din pacate doar cu masina Dar vine ea si vremea mobrei...

 

N-am sa mai zic de poze, v-au laudat altii destul.

 

Bless you si la mai mare!

[Thomas]

Lasati vrajeala si bagati mai departe. Hai Samoooooooooooooooo ca bizoo_n zice ca are gata materialul

[Spirit Honda]

Felicitari!

 

Si ma bucur cand vad ca si altii se opresc in drum pentru fotografii si nu merg in goana mae.

 

La mai mare!

[samolapraga]

ziua 4

Pentru ca inspiratia la scris vine mai greu dupa o zi de recuperat concediu la serviciu, o sa fiu foarte scurt si nu o sa va spun decat ceea ce vad ca domnu Mihai nu vrea sa zica, ca eu, om normal, la fiecare oprire ma hotaram sa dau jos geaca de pe mine si sa merg la tricou, cum vedeam ca se face prin zona. Cred ca se putea incerca si la fara casca, localnicii neparand a fi foarte sinchisisti de treaba asta. Dar de fiecare data intervenea "constiinta" care ma ameninta cu telefoane de reclamatie la mama, la sora, la bunica si mai ales la prietena care ma astepta cu facaletul in mana acasa. Asa ca a trebuit sa fiu baiat cuminte si am suferit si eu de cald...

 

 

Simtind ca se apropie de locuri misto unde atentia aparatului se va fi concentrat numai asupra peisajelor spectaculoase si a fetelor la plaja, a mea motoreta s-a hotarat sa impresioneze cu precizia de inginer austriac aflat in concediu de buget in muntenegru, si imi prinde o musca cu ciocul, asigurandu-si un loc in galeria de azi, pe langa clasicele cadre cu Sveti Stefan. Care Sveti Stefan, in demna traditie balcanica, ne-a asteptat cu bratele deschise si cu portile inchise. Pentru renovari. Cum vine treaba sa renovezi un hotel inchizand o insula intreaga inca n-am aflat, dar probabil ca atunci cand voi reveni - si sunt foarte hotarat sa fac asta intr-un mod sau altul - imi voi da seama de rezultate.

 

 

 

 

 

Fiindca al meu coleg de suferinta vad ca a lasat ziua in pom pe la jumatate, o sa continui eu spunandu-va ca acest Kotor unde noi am avut buna inspiratie sa innoptam si sa petrecem si ziua urmatoare, s-a dovedit a fi un loc nu numai foarte placut si linistit, spre deosebire de litoral, ci si foarte fotogenic. Asta pentru Mihai, nu pentru mine. Am intrat in rutina deja stabilita, centru, umblat, vazut 2-3 camere, incercat discutii in engleza, franceza, germana, inteles in semne, cedat, ales cazarea cea mai la indemana, dus, iesit la plimbare, mancare, somn. Urma prima zi de pauza, asteptata mai ales de f*****l meu cu deosebit interes.

 

 

 

 

[cristibmw]

poveste de vis domnilor

 

poze de poveste

 

felicitari!

[Mr.Wattmaster]

Parerea mea e ca nu sunteti sanatosi la mecla sa faceti o asemenea tura si trecand prin asemenea locuri

 

Bizoo_n, frate, cat de des opreai sa faci o poza noua? Ca acolo nu duci lipsa de cadre si peisaje deloc. Pana la urma tot trebuie sa iei o hotarare gen "nu opresc aici, hai ca gasesc mai incolo un unghi mai bun"

 

 

Deci, pana la urma, intre ce date calendaristice s-a petrecut motoaventura?

[bizoo_n]

In primul rand multumim tuturor celor care-au vazut fotografiile noastre si sper sa le fie izvor de inspiratie pentru viitoarele lor idei de calatorii.

 

@Mr.Watt: am plecat pe 14 iulie. Samo a ajuns in Bucuresti pe 31 iulie, cred. Iar eu am mai frecat-o (la fasole ma refer) pe la Petrila pana pe 4 august. De oprit am oprit de fiecare data cand unul din noi simtea ca-l gadela fiorul artistic. Iar textul de obicei era "de ce mama ma-sii am orpit in locul ala dinainte cand aste e mult mai bun"

 

Ziua 5

 

Nu luati de buna precizarea aia cu ziua buna de foto pentru Mihai, venita din partea d-lui Samo, pe care modestia-l da afara din casa exact cum scuipa KTM-ul ulei. Si inca o chestie. Eu pastram faza cu musca taiata-n doua pentru concluziile de la sfarsit, la capitolul "maiestria pilotajului", dar daca tot a deschis rana, o sa va spun cum nici eu nu m-am lasat mai prejos. Pentru ca in locurile astea pe unde ne-am umblat era totusi prea curat, la un moment dat am luat decizia sa leg niste ciorapi obositi de motocicleta, in spate. Nu mare mi-a fost mirarea cand am constatat intr-una din zile ca o musca zacea decedata pe dansii. Ciorapii fiind in spate, cu siguranta s-a lovit cand mergeam eu in forja in marsarier, ca alte motive olfactive nu gasesc.

 

Deci in ziua precedenta ajungeam, pentru a nu stiu cata oara sfarsiti, la Kotor. Si-asa incepea odiseea vechilor cetati locuite de la malul marii. Si cam de pe-aici parca fotografiile incep a zice mai mult decat o sa pot eu spune vreodata in cuvinte. Am ajuns, ne-am cazat, tot 10 iepuroi de cap, motoretele-n curte, si dus cu apa rece. Eu, ca Samo a gasit unul in curte cu apa ceva mai calaie si astfel a fericit vecinii cu o priveliste de basm. Am plecat sa cautam mancarea si-am gasit o pizza, vreo doua ferrari, si parca si-un lamborghini, ceva deosebit. Am dormit si ajung in sfarsit la ziua al carei titlu il poarta capitolul asta. Aaa... nu prea mai stiu ce-am facut in ziua asta, ca-s toate invalmasite in capu’ meu, cert e ca a fost ceva trezit, mancat, vizitat cetatea Kotor, frecat menta, scaldat, culcat. De fapt cetatile, sau nu stiu cum sa zic, ca e una jos, si-una sus. Ei, asta de jos e o minunatie, dar aia de sus mi-a solicitat muschiuletele si plamanii cum demult nimeni n-o mai facuse. Nu mai stiu cat a fost biletul, dar pontul e ca daca urcati noaptea si vreti sa va rupeti gatul pe-acolo, o puteti face moka, pt. ca de la o ora incolo ala de-ti ia bani pe bilet se duce. Sa bea probabil. Asa, la Kotor sunt foarte multe pisici, cam cati maidanezi la noi in vremurile bune. Toate sunt in prealabil executate de motanii potenti, dar in numar mult mai mic. Si peste toate astea, tre’ sa marturisesc ca sunt si putin uratzele, violentate parca. Cotoii aia cred ca pun mult sentiment cand iubesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua 6 e pe vine. Sper sa reusesc azi.