Vlad S

Ziua 5: Grossglockner - 107 - 311 - 163 - 99 - 320 - Lienz - A9 - S6 - A2 - Viena Ne trezim devreme, având o zi destul de lungă în față. Plătim taxa, trecem de barieră și mă întreb curios dacă au meritat banii. Nu e nevoie de prea mult timp ca să îmi răspund tot singur că DA. Peisajul, drumul, ghețarul, muzeul, până și lipsa marmotelor(deși nu m-ar fi deranjat) toate mă conving că orice lucru bun e bine să și coste puțin câteodată, altfel nu mai are nimeni grijă de el. Și pe bune, aș prefera să plătesc o taxă de drum pentru Transfăgărășan sau Transalpina(pe lângă vienietă sau cea din benzină), dar să fie condițiile de aici. Adică asfalt perfect, marcaje, parapeturi, parcări amenajate, punct de belvedere, fară cai/vaci/oi/măgari/etc. plimbându-se pe carosabil sau cocălari opriți în mijlocul drumului că sa își facă un grătar. Foarte frumos... Alpinecenter Grossglockner este locul de panorama al ghețarului și un fel de muzeu la mare altitudine și în care accesul este gratuit(mă rog, intră în taxa de drum). De aici, restul drumului s-a îndreptat spre Viena. Edelweissspitze l-am sărit și rămâne de „sămânță” pentru data viitoare. Până la destinație nu a mai prea fost mare lucru de surprins în imagini sau cuvinte față de ce văzusem deja. ---- Din nou mai am nevoie de o postare intermediara. O sa incerc sa pun si o harta cu traseul la sfarsit(cum s-a schimbat Google Maps, hartile vechi nu le mai afiseaza corect, deci trebuie sa refac itinerariul).

Ziua 4: Wald-Balbach - Sölden - 186 - Timmelsjoch/Passo Rombo - Italia - SS44bis - SS44 - Jaufenpass(Passo Giolo) - A22 - SS242d - SS242 - SS243 - Passo Gardena - SP244 - Passo Valparosa - SR48 - Passo Falzarego - Cortina d'Ampezzo - SS51 - SS49 - Austria - 100 - Lienz - 107 - Rossbach(inainte de bariera de la Grossglockner) După o aversă ce ne face să îmbrăcăm costumele de ploaie până la Shellul din Sölden, începem ascensiunea pe Timmelsjoch, cel mai înalt pas din toată călătoria(2509m). Urcăm frumos pe un asfalt bun ce nu arată altitudinea la care suntem și înțelegem pentru ce se cere taxa. Peisajul sus e superb, dar cum coborâm în Italia devine și mai frumos. Urmează Jaufenpass... În continuare venea autostrada și coborând de pe Jaufenpass pe niște curbe superbe mă gândeam că o să ne plictisim până ajungem lângă Dolomiți. Greșit...A22 are niște peisaje greu de descris(păcat ca nu am surprins momentul). La căpatul nordic încă sunt prezente pădurile de conifere. Înaintând spre sud, o dată cu scăderea altitudinii apar pădurile de foioase și din loc în loc vii și conace/castele/biserici vechi sau în ruină ancorate în câte un vârf de deal. După ce tracem de Ortisei, se observă primele culmi ale Dolomiților. Superb! De aici încolo, chiar daca drumul era cât se putea de apetisant am lasat-o moale și ne-am lăsat încântați de ce vedeam. Pe rând trec Passo Gardena, Passo Valparosa și Passo Falzarego. Ce mă surprinde e faptul că pădurile italienilor sunt neatins comparativ cu cele ale austriecilor. Cum am ajuns în zona montană a Austriei am observat zone despădurite recent, în unele locuri chiar mari. În schimb, în Italia nu am văzut nicăieri pe unde am fost măcar o zonă. După Cortina d'Ampezzo avem parte de un accident live. Un SUV cu niște oameni mai în vârsta zboară de pe șosea într-o curbă. Traficul îngheață un minut, toată lumea iese ok din mașină și lucrurile se pun iarăși în mișcare. Pe mine mă trece un fior rece la vederea celor întâmplate. După o grămadă de kilometri în care nu m-au deranjat decât două femei care împărțeau condusul cu vorbitul la telefon, parcă mi-e groază de șoselele patriei pline de te miri ce... După Lienz începem să urcăm spre stația de taxare de pe Grossglockner. Înainte de ea, găsisem o cazare super la Gasthof Tauernalm și schimbasem ce rezervasem deja. Și a meritat pe deplin având în vedere ca am prins o camera de 4 persoane(am plătit doar una dublă) mare și curată, iar mâncarea atât la cină, cât si la micul dejun a fost foarte bună. Nici de priveliște nu ne-am putut plânge... ------ Ca sa pot posta integral si ziua a 5-a e nevoie de inca o postare intermediara

Am ramas dator cu restul povestii...dar a trecut numai un an, asa ca sper ca se iarta Ziua 3: Liezen - E651 - 145 - L701 - L547(Hallstatt) - 166 - 99(Bischofshofen) - 164 - L216 - 311(Zell am See) - 168(Mittersill) - 165(Gerloss Pass) - 169 - A12(E60) - Innsbruck - A12 - L13 - L237 - Wald-Balbach O nouă dimineață cu soare, un nou mic dejun. De data asta unul foarte bun față de mizeria de la Paprika Csarda. Ne strângem lucrurile, le aranjăm pe FJRică și plecăm devreme fiindcă ne așteaptă o zi lungă. O oprire la benzinărie, câteva curbe pe drumul 181, stânga spre Hallstat pe L701 și...offroad! La o porțiune de un kilometru de macadam în centrul Austriei într-o importantă zona turistică nu m-aș fi așteptat. Se pare că porțiunea aceea din drum era în plin proces de reabilitare. Așa de plin, că într-o zi de marți la ora 9:30 șantierul era gol și utilajele parcate. În fine, ajungem la Hallstatt. Lacul superb, orășelul superb, munții superbi. Parcă era scos dintr-o poveste tot peisajul. Din benzinărie Mijlocul lui august și zăpada rezistă pe versantul sud-estic... Hallstatt După Hallstatt am continuat pe drumul 161, un traseu total banal față de ce văzusem. Defapt zona e destul de renumită pentru ski, motiv pentru care mai bine de două treimi am mers doar prin localități. Trecem și de Bischoshofen și intrăm pe 164, un traseu interesant care trebuia să ne ducă pe lângă Zell am See de la nord la sud. Din păcate o porțiune era închisă și am trecut prin sudul lacului încercând să reducem din timpul pierdut. Pauză pe 164 Și cum tot mergem, ne apropiem de primul pas adevărat din tură: Gerlos. Acum, cât e de adevărat rămâne de văzut, mie nu mi s-a părut să merite banii comparativ nici cu ce va urma nici cu ce a fost deja. În fine, pe urcare observăm și cascadele de la Krimml(păcat că dura prea mult să le vedem de aproape). După Gerlos am coborât spre Zillertal și mai apoi spre valea Innului. Pauză înainte de Gerlos Cascadele de la Krimml Pe Gerlos Pass Căprițele aveau un adăpost tare drăguț lângă popasul de pe Gerlos Nici Innsbruckul nu pot să zic că mi s-a părut ieșit din comun. E foarte posibil să fi nimerit un moment prost pentru vizitat fiindcă era plin de turiști de toate națiile și abia aveai loc să respiri. Cu toată aglomerația și agitația preferăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm mai departe, cu promisiunea că o să mai revenim cândva să vizităm serios. Din Innsbruck o luăm pe L13 spre Kuhtai si L237 spre Wald-Balbach. Reușim să ajungem la timp și să fentăm o ploaie destul de serioasă ce „bântuia” prin zona. De data aceasta ne cazăm la o pensiune. În ciuda lipsei băii din cameră, condițiile sunt ca la un hotel de 3*, iar micul dejun cel mai bun din toată călătoria. După Kuhtai » Post actualizat in 28 Dec 2014 18:29 ---- Ca sa pot pune urmatoarea zi cred ca voi avea nevoie de un alt post inainte(se leaga posturile si se depaseste numarul maxim de imagini per postare).

Mersi la fel Si chiar daca nu e foarte importanta vremea pentru plimbarile cu genul acesta de motociclete, as prefera de departe ca toate zilele pentru plimbare sa fie cu vreme frumoasa si 20-24 de grade » Post actualizat in 24 Dec 2014 16:57 ------ O fotografie de azi(am avut parte de cer senin toata ziua si 12 grade la amiaz): IMG_0073 Dupa cum arata prognoza, asta a fost ultima tura de anul acesta, dar sezonul a fost unul destul de lung si frumos pentru mine asa ca nu am de ce sa ma plang. Sarbatori fericite si un an nou plin de bucurii si !!!

Daca te referi la asa ceva am si mai mult ma incurca decat ajuta. NIci blocarea propriu-zisa a acceleratiei nu rezolva nimica decat pe o autostrada de campie foarte plata. Dar pana si in Ungaria M1 intre Budapesta si Viena tot urca si coboara. Daca urci cu 140, la coborare o sa ai 160 cu aceasi acceleratie, daca nu mai mult...

Profitand de timpul din perioada asta o sa va povestesc ce s-a mai intamplat de la postarea din aprilie anul trecut si pana la acest moment. In perioada aprilie - iulie am continuat cu turele si cu timpul ne-am inteles tot mai bine. Usor, usor m-am obisnuit cu treaba legata de feedback pe curbe si nu am mai bagat-o in seama. Si prietena mea s-a obisnuit cu locul comfortabil din spate, asa ca nu o data pe drumurile mai plictisitoare a dormit linistita(m-a amuzat de fiecare data cum simteam casca ei lovindu-se usor de spatele meu). (Ultima tura cu @herur de la sfarsitul lui mai 2013) Si asa am ajuns si la "highlightul" relatiei cu FJRul: tura in Alpi. Fiind primul concediu moto de pana atunci, am avut ceva emotii legate de motocicleta si toata experienta in sine, dar in final a fost o super tura. Pe autostrada a fost motocicleta perfecta, mentinand un ritm constant la 140km/h am scos un consum de 5.2-5.3%(metoda plin-plin). Singurul minus e ca la un moment dat a inceput sa imi amorteasca incheietura dreapta, asa ca daca ar fi ceva de reprosat ar fi lipsa tempomatului(din pacate o optiune valabila doar de la modelele 2013). Dupa Viena, o data cu urcatul spre munte si coborati de pe autostrada, s-a schimbat si tipul de drum, nu doar peisajul. Asa plina cu bagaje si pasager merge perfect perfect pe drumurile virajate mediu. In momentul in care apar acele de par incepe putin sa se simta ampatamentul mai lung si gabaritul(e totusi o motocicleta de aproape 300kg la plin). Pana la finalul vacantei nu ne-a facut nicio figura, a mers perfect si la peste 2000m altitudine si chiar m-am bucurat cand am vazut consumul mediu(5.1-5.2% - ritm de mers tot timpul la limita legalului sau putin peste). Din pacate dupa tura asta s-au schimbat cateva chestii legate de viata personala si a trebuit sa ma despart de ea din necesitatea unei masini(mare pacat). Cei mai frumosi 7000km din istoria mea motociclistica au fost cu acest FJR si am fost mai mult decat suparat cand cumparatorul a incercat sa negocieze legandu-se mizerabil de suruburile de la capacul alternatorului(el sustinea ca se vede ca au fost desfacute desi erau pur si simplu neatinse, cum au venit din fabrica). Starea ei era la fel de buna si la fata locului precum se vedea si in poze, asa ca a cedat el si a plecat acasa cu ea. A fost o despartire grea... Si asa a inceput o pauza moto, prima dupa 6 ani si prima in care n-am stiut cand va veni urmatoarea motocicleta. Ca tot citisem acum cateva zile citatul de la inceputul paginii principale legate de mersul cu bicicleta, am incercat sa ma refugiez in acel hobby mai vechi al meu. Din pacate nu mi-a suras niciodata sa-mi simt pulsul in urechi in urcarile lungi, ci am preferat tot timpul vajaitul vantului si adrenalina cauzata de coborarile rapide. Din pacate, cam greu sa cobori fara sa urci...dar e placut sa vezi cum pleaca kg in plus Pe la inceputul lui martie, pe neasteptate si plina de avant apare noua idila: Yamaha TDM 900. O motocicleta foarte serioasa, cu un pret mai mult decat simtit, perfecta pentru drumurile noastre si un consum demential(din ala de ii face concurenta GSului de 650). Desi nu e pe gustul tuturor din cauza aspectului, mie mi-a placut foarte mult. Pentru un incepator, pentru cineva care vrea sa treaca la o clasa mai mare dar nu chiar la 1000cc sau pentru cine cauta un all-rounder, e motocicleta perfecta. In 6 luni am acumulat doar din ture de o zi 5500km si nu au fost foarte multe iesiri. Cu ea am stabilit si recordurile personale pentru cei mai multi km intr-o zi. In prima faza vreo 640km cu o tura inceputa cam tarziu spre Brasov prin secuime si terminata aproape de miezul noptii(putin rece pentru mai si farul pe motocicleta asta e foarte slab - FJRul are unul dintre cele mai bune faruri stock) si la scurta vreme o Cluj - Clisura Dunarii intr-o zi(700 si ceva de km, dar a meritat de departe). Totusi kilometri au inceput sa sublinieze minusurile, iar iesirea pe Transfagarasan cu prietena in spate sa puna capat. Cu partea de ergonomie sta bine, in ciuda seii mai inguste, dar protectia la vant e slaba orice i-ai face, chestie destul de enervanta cand vi de pe un "crucisator:. In schimb, in doi ergonomia scade, prietena mea plangandu-se de spatiul mai restrans dintre mine si topcase(o cred dupa "fotoliul" de pe FJR). In plus, facand calculul cu investitia necesara in cutiile laterale si inca ceva accesori pentru cresterea confortului pentru niste calatorii mai lungi, o facea neprofitabila. Am inceput sa ma uit la niste variante inlocuitoare, dar parca nimica nu ma convingea suficient, mai ales ca vroiam sa aleg ceva mai nou si preturile erau prohibitive. Pana intr-o zi la jumatatea lui septembrie cand imi trimite Ovidiu(@herur) un mesaj. Ma intreaba, parca citindu-mi gandurile, daca nu vreau FJRul lui. Proaspat tatic si plecat majoritatea timpului pe alte meleaguri la munca, a apucat sa faca anul acesta o tura pana la Zalau si parca s-ar simti rau sa o tina degeaba in garaj. Stiind cum a intretinut motocicleta, cum a folosit-o, istoria ei si facandu-mi un pret foarte bun, atata a trebuit. Urmatoarea zi TDMul era spalat, cu poze si un anunt proaspat de vanzare. Peste doua saptamani Ramirez(salutare ) pleca spre Bucuresti intr-o dupamiaza nu prea calda, dar incantat de achizitie. Pentru mine a urmat o lunga asteptare pana sa se intoarca Ovidiu in tara ca sa putem face tranzactia. Multe zile superbe de toamna(din acelea cu peisaje multicolore numai bune de digerat pe motocicleta) au trecut, dar la tura de proba dinaintea achizitiei, parca s-a sters tot cu buretele. Incepand de la sunet si terminand cu butonul de ridicare a parbrizului, tot mi-a lipsit incredibil de mult si chiar daca e o versiune putin modernizata fata de ce am avut, m-am simtit reintregit. In prima tura, vremea a tinut cu noi fix 20km din Cluj spre Zalau. Prietena zice sa ne intoarcem fiindca arata ca si cum va veni ploaia, dar ii explic ca nu conteaza, fiindca suntem iarasi cu genul acela de motocicleta cu care pana si pe ploaie e frumos sa te dai. Si asa si a fost, ne-a plouat inca vreo 100 si ceva de kilometri pana sa ajungem acasa si cu tot asfaltul plin de balegi si pamant de aratura nu a contat, chiar daca motocicleta arata ca un porc albastru(asta imi aduce aminte ca ar trebui sa o spal cu urmatoarea ocazie). In schimb, urmatoarea zi a fost superb pentru o zi de noiembrie, asa ca am apucat sa-i fac si primele poze. Si asa s-a stricat vremea.. Fix un weekend, dupa ce a devenit a mea, a mai durat toamna aia frumoasa, cu vreme placuta si cer albastru. A plouat, a fost innorat si frig, a mai si fulguit, dar ieri...11 grade si: (20 decembrie 2014) (31 octombrie 2012) Anul acesta am reusit sa facem doar 650km impreuna. Dar cine stie, poate ne mai lasa vremea sa mai crestem putin numarul. In schimb, primul moment important impreuna: Pana sa vina primavara o sa ma apuc de pregatiri, in cateva etape: -prima data motorul: ulei, filtru de ulei, filtru de aer, bujii, verificat supape si verificat/reglat throttle body, ulei cardan, ulei/semeringuri furca, schimbat lichid de frana/ambreaj, alte verificari si schimburi daca e necesar -faza doi: un parbriz de la MRA din doua bucati(ca cel de pe fostul FJR - momentan cu Yamaha Touring Screen si saua pe reglajul superior imi suiera varful castii) Dupa, in functie de necesitati si posibilitati, o pereche de anvelope noi cand va fi cazul si sa repar daunele estetice facute de primul proprietar(a aflat de ce trebuie avut grija pe sinele ude).

Foarte frumose pozele, peisajele, traseul, vremea, motocicleta...aproape ca sunt invidios Inca mai am multe de vazut pana la Norvegia, dar la cat s-a tot expus in ultima vreme incepe sa ma tenteze.

Ca tot n-am mai postat de mult...

Vand DSLR Nikon D60 cu obiectiv 18-55 VR, stare foarte buna, card 4GB, toate accesorile si cutia originala. Mai multe detalii si imagini: http://forum.nikonisti.ro/viewtopic.php?f=45&t=42632 Pret: 850 lei usor negociabil Tel: 0741 296 965

Dupa o pauza de un an am revenit in gasca posesorilor de FJR, lasandu-l pe Herur fara frumosul lui model albastru din 2008. Fata de 2003-ul pe care l-am avut anterior nu sunt foarte mari schimbarile, dar exista: saua reglabila pe inaltime(in schimb materialul cu care e acoperita se usuca mai greu chiar si daca o stergi - e nasol cand ploua), ghidonul reglabil, manerele incalzite din fabrica(un "deliciu" zilele acestea...), frana spate legata de cea fata, ABS standard, priza 12V din cutia din bord), bordul cu mai multe informatii si aspectul mai modern(si agresiv as adauga). In mers se simte aproape la fel, dar parca e mai manevrabila. Pacat ca e gata sezonul. Nu ca ar fi o problema atata timp cat nu sunt sub 5 grade si strazile sunt curate, dar zilele sunt prea scurte.

Nu insinuez nimica, dar pe mine m-a dezamagit calitatea Castrol in ultima vreme si am trecut pe Motul.

Hmm...sunt curios cum de divorteaza de Castrol )

Manere incalzite am si eu. ESA n-am, dar nici n-am simtit lipsa vreodata avand suspensile reglate cum trebuie. Tempomat? La noi, pe cel din masina mai am ocazia sa il folosesc pe autostrada si destul de rar avand in vedere abundenta retelei. Pe motocicleta nu i-am simtit lipsa decat dincolo pe autostrada, dar in rest mi se pare ca m-ar deconecta si m-ar face mai neatent.

Mersi Avand in vedere ce ai achizitionat nu esti departe de FJR. Oricum, am vazut ca ai inceput in forta cu ea deci cati sa o stapanesti sanatos si fara evenimente. PS: ce ii lipseste FJRului e saua incalzita

Vin si eu

Dupa o pauza de un an am redevenit fejerist In stanga noua achizitie si in dreapta fosta dragoste:

Ce frumos l-au renovat. Au schimbat si peisajul pe langa din cate vad...

Imi pare rau sa aud asa ceva...

Recomand si eu cele 3 trasee.

Vandut!

Multumesc! A fost destul de spontan scosul la vanzare, in sensul in care prima data m-a lovit ideea acum 2 saptamani si eram nesigur daca sa o dau sau nu. Dar vineri am primit o oferta de nerefuzat pentru un FJR si a fost factorul decisiv.

Vand Yamaha TDM 900 - 2003 - 52750 km - stare foarte buna - topcase Givi Maxia - Scottoiler Mai multe detalii aici: /index.php?/topic/718361-yamaha-tdm-900-2003/ Pret: 2800 euro negociabil Telefon: 0741 296 965(Vlad)

Vand Yamaha TDM 900 - 2003 - 52750 km - stare foarte buna - topcase Givi Maxia - Scottoiler Mai multe detalii aici: /index.php?/topic/718361-yamaha-tdm-900-2003/ Pret: 2800 euro negociabil Telefon: 0741 296 965(Vlad)

Multi km frumosi si fara probleme alaturi de ea! Pana la primavara am de gand sa imi iau iara un FJR...

Din pacate e timp pierdut orice alta actiune decat reclamatul prin intermediul presei. Fie ca trimiti reclamatie catre DRDP Cluj(in intretinerea caruia e drumul) sau CNADNR o sa primesti acelasi raspuns cu „vom cerceta sa vedem ce se poate face”, iar reclamatia ta va fi inca o alta alta hartie intr-un teanc mare. Cam asa functioneaza interesul autoritatilor pentru cetateanul de rand.