moshulik

Tamburul ca tambur nu prea vad de ce s-ar bloca, daca este actionat hidraulic. Daca e cablu, da, pe ala il inteleg sa inghetze - cablul merge greu, camasa e plina de gheata. Cand apesi pe frana, cablul totusi reuseste sa actioneze, pentru ca forta e suficient de mare, insa nu mai poate descarca forta de franare, pentru ca arcurile care trag sabotii unul spre altul sunt mult mai slabe fata de forta activa care a produs franarea. Una peste alta, mie mi se par cele mai periculoase vehicule inventate vreodata ateveurile astea... S-a dus naibii folclorul cu "moarte pe doua rotzi"

Fir-ar a draq de balada cu Miorița, că tot de la aia ni se trag toate... În cazul ăsta ma gîndesc că undeva a avut loc o înțelegere, nu neapărat cumpărarea directă a judecătorului, ci a victimei care a supraviețuit. Adică plecînd de la fatidicul "pe morți nu îi mai aduce înapoi dacă intră madama în puÂşcărie, în schimb daca o lăsăm afară, o va ajuta, cu bani, pe fata care a supraviețuit, conform înțelegerii" Tragedia este însă ca acest precedent este cel mai grav care se putea înregistra vreodata în sistemul ăsta cu avocați si judecători (e penibil sa numeÂşti sistemul ăsta "justiție"). Ce s-a mai auzit de cel care l-a omorît pe Teo Peter ? Ar fi culmea culmilor ca ăla să facă puÂşcărie în State, iar madama P. , aici, să scape. Chiar nu îl înțeleg pe d-l P. cum de a renunțat la toată bruma de imagine pe care reuÂşise să Âşi-o adune în ultima vreme. Dar deh... famelia e famelie... Âşi țiriac la fel a comis-o, Âşi-a băgat piciorul în ea de imagine cînd a fost vorba să intre fi-su la întuneric pentru droguri Âşi a pus mîna pe telefonul "roÂşu".

Pai da, as putea face asta, chiar si separarea maselor, insa asta ar insemna sa folosesc bateria de 9V. In casa merge, dar pe termen lung ? Parca e aiurea sa am ditamai alternatorul de 300 de Watti (am un alternator extern de skoda pus pe simson), dar sa depind de o amarata de baterie de 9V. Parca ma vad umbland prin sate si batand pe la porti, sa ma rog de copii sa-mi dea bateria de la telecomanda de la masinuta de la mos craciun ))) . Oricum, solutia TCI este destul de fortzata, regimul de intrerupere brusca a circuitului din primar nu este deloc ortodox, asa cum nu e nici deschiderea unei platine. Ramane in suspensie cealalta problema - inchiderea circuitului de inalta tensiune de pe bobina de inductie. Ma mir cum de nu s-au strapuns deja iremediabil jonctiunile de pe tranzistori. Daca mut sarcina in emitor insa, iar nu rezolv mare lucru, din cate stiu, tensiunea pe emitor va fi tensiunea de pe baza +0.6, iar cum eu acum am 1.3 V pe baza tranzistorului mare, pe primarul bobinei vor pica maxim 2V, restul de 10 se vor disipa pe C-E ... Intreba binox mai devreme despre saturarea tranzistorului - ei bine, nu, tranzistorul nu se satureaza, asta e clar, legand direct baza la +5V, aici se stabilesc vreo 0.7V, in timp ce alimentat din BC, de-abia trece de 0.6V, deci sigur e in regim liniar, lucru care se vede si din aprinderea becului vizibil slaba fata de primul caz (alimentarea bazei direct la +5V). Montajul DCI pare un pic mai curat, pur si simplu am 160 de V, ii descarc pe primarul bobinei, care lucreaza practic ca un transformator ridicator de data asta, nu ca o bobina de inductie. In schema de mai sus apare chiar si dioda care "stinge" tensiunea de autoinductie ce ar lua nastere in primar si stinge "a doua scanteie". Oricum tensiunea aceasta si a doua scanteie este putin probabila, deoarece curentul slab si timpul scurt de descarcare a condensatorului nu permite acumularea unui camp magnetic suficient in primar. (Sincer sa fiu, mi-au placut filmele lui CZU cu scanteile alea care alergau pe bobina de inductie, alimentata cu CDI ).

Mda... s-a cam dus teoria cu "simplu si rapid" . Am refacut ieri experimentele. Am pus dioda invers pe bobina si intr-adevar - se sting scanteile... Apo. Mai intai am decuplat pinul de iesire de la microcontroler la baza tranzistorului, defectul s-a manifestat ieri. Cand am trecut pe alta sursa de tensiune pentru alimentarea uC-ului, adica o baterie de 9V, a mers cat de cat, adica nu s-a mai produs fenomenul acela de supraincalzire a lui 7805. Chiar au iesit cateva scantei exact ca la carte - roteam de magnetou, senzorul hall dadea semnal, era preluat pe pinul de intrerupere externa al uC-ului, se comanda bobina, totul ca la carte. Intr-un final insa, se pare ca s-a strapuns ceva de pe pinul de intrare al uC-ului (cel de intrerupere externa), pentru ca s-a "lipit" definitiv la masa, nu se mai lasa sub nici o forma miscat de pe starea "0" logic. Cauza de data asta cred ca este inalta tensiune de pe bobina de inductie (scanteia se producea cumva intre borna centrala si carcasa bobinei, care nu stiu cum isi gaseste drumul catre masa...). Asta ar fi o alta problema... inchiderea circuitului de inalta tensiune (nu doar tensiunea de autoinductie de pe primar) - in montajul cu sarcina in colector, inalta tensiune se inchide fie prin jonctiunea C-E a tranzistorului de putere, fie chiar prin sursa de alimentare, fie prin C-B... cert e ca a murit pinul respectiv de detectare a intreruperii externe pe uC. Deocamdata nu e o tragedie, o sa folosesc un alt pin de intrare si o sa renunt la modul intrerupere de detectare a frontului scazator, o sa simulez din software. In orice caz, uC-ul este cam la limita "decesului" , memoria flash de-abia se mai poate scrie, dar e bine ca-i ieftin, dupa ce gasesc o schema valabila de utilizare il inlocuiesc cu unul nou. Asadar... ce ar fi de facut... cred ca singura solutie viabila este renuntarea la modul TCI si implementarea unei aprinderi cu descarcare capacitiva, cdi propriu-zis. Chiar si aici insa, nu pot folosi microcontrolerul pentru rolul de generare a oscilatiilor pentru primarul transformatorului ridicator de tensiune, deoarece as avea aceleasi probleme ca pana acum - tensiune inversa de autoinductie pe primarul transformatorului respectiv. Va trebui deci un etaj total separat, un oscilator de tip multivibrator cu doua tranzistoare, etaj de putere pentru primar, redresare pentru secundar, condensator montat in serie cu primarul bobinei de inductie, si cu terminalul plus pe un tiristor comandat prin optocuplor de uC. Sau si mai bine.. implementez exact cum este schema originala de aici : http://www.transmic.net/fichiers/atmel/schema89C.png

Ok... am ce testa deocamdata pana acum. mai intai sa vad pe ce cale se propaga socul respectiv, pe alimentare sau pe pinul de comanda. Nu cred ca e vorba de paraziti pe quartz. Problema apare chiar si cand nu am scanteie - tranzistorul e deschis doar putin, in regim liniar, si conectez/deconectez bobina. De asemenea, cand aveam facut montajul de test, cu leduri, daca puneam mana pe condensatori sau pe terminalele quartzului, uC-ul o lua razna, intr-adevar, dar doar in sensul ca clipeau ciudat becurile, nu se inchidea vreun circuit ciudat prin uC care sa puna tensiunea de alimentare la masa (chiar ma intreb cum naiba se intampla asa ceva... daca era vreo protectie, inteleg sa fi decuplat alimentarea, nu sa o puna la pamant). In general, prin alte aparate cu quartz, am vazut ca aveau carcasa legata la masa sistemului, poate de-asta au fost probleme cu neoanele atunci. Asa... decuplare galvanica inseamna ca circuitele pot partaja cel mult 1 fir, adica masa, corect ? Daca alimentez uC-ul dintr-o baterie de 9V si partajez doar masa, ar trebui sa fie ok. La un moment dat insa, fara optocuplor, pinul uC-ului vine legat pe baza tranzistorului mic, deci daca vrea, tensiunea aia de 200V tot se baga pe acolo... Apoi ma intreb ce rol poate avea bateria, de ce ar fi mai buna decat un condensator ?

Am folosit drept sursa o sursa in comutatie ATX de calculator (care stiu ca ar trebui sa se opreasca la scurt circuit sau la sarcina inductiva - tensiune inversa) - cu toate astea, sursa nu se opreste. Deci cum se propaga atunci tensiunea aceea de 200 de volti din primarul bobinei ? Pe circuitul de alimentare sau inapoi prin colector-baza-colector pana la pinul uC-ului ? (ma rog, asta o sa o testez usor, decupland baza tranzistorului mic de pe pinul uC si aducand curent pe baza direct de la +5V. Daca iar intra uC-ul in starea aia ciudata, atunci inseamna ca pe alimentare se intampla ceva si degeaba pun optocuplor). Daca pun un condensator de filtrare mai mare pe tensiunea de alimentare rezolv ceva ? Acum am un 1000uF / 16V, dar asta inseamna ca se strapunge fara drept de replica la 200 de V. As putea sa pun ceva de 330uF/400V, recuperati dintr-o sursa atx stricata. Asta ar trebui sa preia socul de tensiune respectiv - care inca nu mi-e clar in ce directie se propaga, unde-i plus 200V si unde-i -200V. Acelasi lucru ar trebui sa-l faca si condensatorul de aprindere, care in loc sa "stinga scanteile de pe platina", acum "ar trebui sa stinga supratensiunea de pe C-E". Ar fi o solutie sa fac montajul CDI clasic cu condensator de 1uF/1000V descarcat prin tiristor direct in primarul bobinei ? Toata investitia ar fi intr-un transformator ridicator de tensiune 12V/220V, as folosi un pin de la uC pentru a genera o frecventza pentru primar, redresare pe secundar cu punte de diode si gata descarcarea capacitiva. O sa mai apara problemele de genul tensiunii de autoinductie in bobina ?

Nu mă supăr cînd primesc sfaturi, ba acum chiar am mare nevoie. Am ajuns într-un impas de tip "Star Trek", adică un comportament absolut aberant al circuitului pe care l-am realizat. Pun Âşi schema, că face mai mult decît descrierea din vorbe. Acum apare fenomenul ciudat. Mai întai am facut probe punînd ca sarcină un bec de far, de 45 de Watti/12Volți. Ei bine, totul mergea perfect, aÂşa cum gîndisem de la început schema. La început becul era aprins, apoi, rotind de magnetou, senzorul Hall incepea sa dea semnal - acesta era prelucrat de uC Âşi dădea comanda la far, stingîndu-l pentru o fracțiune de secundă. Apoi am zis sa simulez Âşi cu bobină de inducție, ca tot aveam una prin casă. Ca să nu forțez tranzistorul, am înseriat becul de far cu bobina. Becul se aprinde, dau de magnetu - bobina da scînteie, insă becul se stinge de tot, apoi - surpriză - LM7805 se incinge ca draq, uC-ul la fel !!! Deconectez totul, refac procedura si aceleaÂşi rezultate - de cîte ori bobina dădea tensiune inversa de autoinducție, uC-ul intra in starea aia ciudată de consum mare de curent. Destul de robust, totuÂşi, la un moment dat a pierdut memoria flash, dar l-am reprogramat Âşi continuă să meargă. AÂşadar... CE SE ÎNTÎMPLĂ ? . Pe joncțiunea CE am avut si un condensator de 0.3uF-1000V si o dioda pusă in antiparalel, le-am scos dar tot degeaba se pare. Singurul lucru pe care incă nu l-am incercat este să mut sarcina in emitor, în felul ăsta poate e mai izolata tensiunea de autoinducție care dă peste cap uC-ul. O să pun si optocuplor, sa separ pinul de ieÂşire al uC-lui de circuitul inductiv, însă daca Âşocul respectiv se propagă pe alimentare si nu pe pinul acela nu prea mai am soluții.... Ce ziceți ? Cumva de la prima scînteie s-a închis circuitul de inaltă tensiune pe altundeva decît direct la masă si s-au străpuns parțial joncțiunile de la tranzistori, care permit acum accesul a 12V pe pinul de ieÂşire al uC-ului....

Mda... nu m-am gandit la problema asta pana acum, dar e destul de probabil sa se manifeste... mai ales ca am de gand sa pun modulul chiar in cutia cu bobina de inductie. Chiar daca l-as pune altundeva, fisa pana la bujie nu este ecranata in nici un fel si e o veritabila antena. Cu selectarea oscilatorului RC intern, de 1MHz, este o problema - pentru selectarea acestuia, trebuie facuta programare in "mod paralel", ceea ce nu se poate cu programatorul pe care l-am facut eu. Nasol moment... o sa incerc intai vreo ecranare mai jmechera, cu punerea la masa si a carcasei metalice a quartz-ului, dar daca zici ca nu i-ai dat de cap in felul asta, slabe sanse. In ce mediu ai incercat sa folosesti uC-ul ? Oricum, un mediu mai nociv decat descarcarea de inalta tensiune nu cred ca se poate. Alte solutii ? Daca fac decuplare galvanica intre modulul de aprindere si sistemul electric al motocicletei ? (Adica un oscilator de 50Hz - transformator 1:1, redresare, filtrare, pentru alimentarea uC-ului si a senzorului, cu masa separata si comunicare prin optocuplori cu etajul de putere de pe bobina) sunt sanse sa mearga ?

Ei... aproape gata . Am terminat de asamblat modulul de aprindere, de asemenea modificarea la magnetou, eliminarea platinei. Pentru adaptarea senzorului, am facut placuta aceea care se vede in poza, din textolit, pe care vine lipit senzorul hall propriu-zis, impreuna cu doi condensatori de 4.7nF de pe firul de semnal catre alimentare, respectiv masa. Modulul captor are in total doua fire, pe unul vine tensiunea de alimentare (5V), pe celalalt se intoarce semnalul de tip "open colector". Masa este masa comuna sistemului. De asemenea, trebuie preparata cama si avansul centrifugal. Am legat cu sarma zdravana plumbii avansului centrifugal si am atasat un magnet mic, de neodymium (rupt dintr-un magnet de pe sistemul de pozitionare a capului de citire la hard-disk-uri), lipit bine cu poxipol (care formeaza un inel in jurul camei, inel care inglobeaza si magnetul). Asta a fost munca de inlocuire a platinii cu senzor hall. Modulul de aprindere contine microcontrolerul propriu-zis, cu oscilatorul cu quartz de 4MHz si doi condensatori de 22pF, etajul de resetare, o rez. de 10k si un cond. de 10uF, apoi intrarea directa care vine de la senzor - aici am adaugat o rezistenta de pull-up de 1.2k. Partea de iesire - pinul de iesire de la microcontroler merge direct la un tranzistor npn darlington, compus dintr-un npn mic si un npn de putere si tensiune (2sc4242), cel care se vede pe radiator. Sarcina tranzistorului mare este chiar bobina de inductie (primarul) si este "vazuta" in colector. De asemenea, tranzistorul are montata o dioda in anti-paralel cu jonctiunea C-E, pentru a asigura protectie la tensiune inversa. De asemenea, tot intre C-E (practic intre C si masa, ca emitorul e legat la masa) - vine si condensatorul de aprindere - 0.22uF/1000V. Mai e un integrat in schema, care decat stabilizeaza 5V pentru tensiune de alimentare a microcontrolerului si a senzorului Hall. Deocamdata am facut teste doar acasa, de-asta inca nu pun schema, trebuie testata si pe motor, in conditii reale. Cert este ca senzorul da semnal, semnalul e prelucrat de uC, care comanda apoi bobina de inductie si da scanteie. Ramane de vazut cat de usor pot regla avansul static (50 de grade inainte de PMS) fara stroboscop si de asemenea cat de buna este curba liniara de avans variabil generata de uC. Pentru cine vrea sa scape de platina, recomand artificiul cu senzorul Hall, legat direct intr-un montaj de tip "aprindere tranzistorizata". Dispar problemele de impuscare a platinii, de dereglare din vibratzii, dereglare din uzura piciorului actionat de cama, problemele de "zbor" al platinii la turatii mari. Deocamdata softul din uC este gandit pentru motor in 4 timpi cu distributie (rotatia la magnetou este jumatate din rotatia arborelui), trebuie facuta o modificare in soft pentru a fi compatibil cu motoare fara captor pe distributie (indiferent daca e 2t sau 4t).

In fisa tehnica sunt date valorile astea, adica pana la 150 de grade pe jonctiune totul este ok la 170 de grade - merge 1000 de ore. La 210 grade merge 40 de ore. In orice caz, e cam greu zic eu sa se atinga si 100 de grade pe jonctiune. Senzorul are pinii destul de lungi si va fi montat cat mai departe de placa, folosind cat mai mult din lungimea pinilor, tocmai pentru ca jonctiunea sa nu aiba contact decat cu aerul incalzit din vecinatate. Junction temperature Tj – 40 150 °C – Junction temperature Tj – 170 °C 1000 h Junction temperature Tj – 210 °C 40 h Am facut ieri ceva probe cu senzorul si microcontrolerul. Sensibilitatea senzorului este destul de mare, detecta prezenta unui magnet de neodimium de la vreo 3cm asa. Sunt obligatorii condensatorii dintre iesire si masa si dintre iesire si Vcc, condensatori de 4.7n, prezenti in schema de aplicatie tipica din fisa tehnica. Fara acestia, apare un fenomen de reactie ciudat, intra in oscilatie comparatorul. Chiar si cu condensatori insa, etajul de intrare tot nu functioneaza cum trebuie. Se vede clar ca este detectata apropierea magnetului de senzor, insa din pacate se detecteaza si departarea acestuia, ceea ce inseamna semnal parazit. Masurand direct iesirea senzorului nu apar salturi neasteptate de tensiune, dar comparatorul din atmel detecteaza ceva aiurea. Trebuie sa regandesc programul, sa compensez din software, nu are sens sa ma chinui cu condensatori si rezistente din moment ce senzorul hall da un semnal curat si calibrat. Probabil o sa renunt la modul de intrare - comparator analogic si o sa folosesc un pin de pe portul de intrare (are rezistenta interna de pull-up), analizand apoi in bucla principala a programului starea pinului si simuland efectul intreruperii prin detectarea primei tranzitii a pinului din 1 in 0 .

Mi-am cumparat senzori Hall, de la conexelectronic, cum zicea draku, cu 30.000. Din schema interna se pare ca iesirea este de tip "colector in gol", deci trebuie o rezistenta de pull-up, eventual un inversor, sa vad cum mi se adapteaza mie in schema ca intrare pe comparator. http://www.alldatasheet.com/view.jsp - site-ul asta stie cam de toate componentele electronice - configuratia pinilor si toate detaliile despre piese, schema de aplicatie tipica. Am luat si un tranzistor de putere pentru etajul final - 2sc4242 - folosit in sursele de calculator AT. Am mai luat si un microcontroler ceva mai evoluat - AtMega8 - 110.000 lei, are insa de toate, inclusiv memorie SRAM de 1k, convertor analog-digital, 4 canale PWM parca, interfata seriala (asta inca nu stiu la ce ajuta, nu e aia de programare, e altceva). Are 28 de picioare si nu aveau soclu pentru el, deci o sa stea in "pending" o vreme... Sa vedem cum se comporta senzorii hall, sa nu fie prea sensibili, ca iar nu e bine...

Sunt de ceva vreme pe grupul asta de discutii, despre motorul asta experimental. Se pare ca a ajuns pe la 15.000 de rpm, folosind arcuri de supape cu conicitate la ambele capete (cu burta), care se pare ca nu mai intra in rezonanta. Pentru actionarea supapelor, foloseste doi solenoizi in loc de unul (se stie ca forta electromagnetica scade cu patratul distantei) - primul solenoid deschide supapa pe primii 3mm sa zicem, iar al doilea pe urmatorii 3, deoarece in urma deplasarii initiale se apropie miezurile celui de-al doilea electromagnet. Ce-i drept, motorul este unul destul de mic, forta cu care se actioneaza supapele este insa de 30kgf, destul de mult zic eu, suficient pentru turatia de 15.000 de rpm. http://groups.yahoo.com/group/EVIC-111/ Actionarea electro-hidraulica nu cred ca are sanse de a deveni comerciala, ideea de la care s-a plecat este oarecum simplificarea mecanismului de actionare a supapelor, iar hidraulica electromagneti mai mici, doar de comanda a circuitului de forta nu pare deloc o solutie simpla, ma gandesc ca sunt inertii destul de mari ale pieselor in miscare, nu mai vorbesc de dinamica lichidului de actionare... Introducerea camerei solenoizilor in circuitul de racire al motorului ar rezolva si problema incalzirii acestora, desi, in site-ul EVIC-111 nici macar nu se pune problema asta a supraincalzirii solenoizilor - se vede ca au mici radiatoare de aluminiu, atata tot. Aici tine si de modul de comanda - se da intai un impuls de tensiune mare, apoi tensiunea se scade, la tensiunea de mentzinere, o data "lipit" solenoidul, e suficient un curent mult mai mic - modul asta de comanda se aplica si la injectoarele de benzina foarte rapide (deschidere cu curent mare - pentru a invinge arcul puternic - , mentinere cu curent mic, inchidere pe arc puternic). Nu cred ca e ceva foarte avansat de pus pe simson chestia asta, ma ingrijoreaza doar faptul ca supapele fac unghiu cu pistonul si la prima greseala sau contact imperfect, s-a ales praful cum se zice... Revenind la senzorul Hall - Daca poate cuantifica in mod direct valoarea fluxului magnetic si decide schimbarea valorii semnalului, atunci este intr-adevar altceva decat o bobina + trigger schmitd (care detecteaza doar variatzia campului magnetic, nu valoarea sa absoluta). Oricum, din cate stiu eu, pe motociclete senzorii, captorii sunt simple bobine, cu doua fire, care dau o tensiune pulsatorie - un varf pe plus, apoi imediat unul pe minus la fiecare tura. In cazul asta insa bobina ar da semnal mai devreme pe masura ce ar creste turatia motorului, deci s-ar simula oarecum avansul variabil, deoarece s-ar atinge mai repede tensiunea de declansare a scanteii (vorbesc de aprinderea la voshod, unde nu avem un modul de gestionare a avansului). Senzorul hall in schimb ar da semnalul mereu identif si fix in aceeasi pozitie, daca este declansat strict de intensitatea campului magnetic si nu de variatia lui. Eu faceam confuzia cu senzorul de la vitezometrul de bicicleta, unde se aude un "clic" mecanic la trecerea magnetului prin dreptul senzorului. Ieri am testat un pic modulul de avans variabil si se pare ca e mai complicat sa folosesc platina decat sa adaptez un senzor hall. Inchiderea platinei avea "zgomot", adica oscilatii de inchis/deschis. Daca pun pe motocicleta montajul asa cum e acum, risc sa am deschideri false de platina la inchiderea acesteia, de unde ar rezulta nu numai o scanteie falsa pe evacuare (asta nu-i o tragedie), dar s-ar duce draq algoritmul de calcul al turatiei. Un etaj de buffer-are pentru toleranta inchiderii imperfecte a platinii ar consta dintr-un condensator si o rezistenta, care ar valida o deschidere de platina doar daca dureaza o anumita constanta de timp. Insa si in cazul asta, tot apare o intarziere parazita, din cauza circuitului buffer, care nu ar fi constanta. Senzorul hall sper sa dea un semnal curat, fara zgomot.

Care este exact diferenta intre un senzor hall si o simpla bobina prin fata careia trece la un moment dat un magnet ??? Vad ca sunt 3 fire care merg la senzorul ala, ce face fiecare fir ? @Baiazid, m-ar cam interesa 1-2 senzori de-aia, daca ai mai multi prin casa. Daca e mic cat un tranzistor de semnal, l-as putea folosi la motorul de aeromodel, vreau sa-i pun bujie cu scanteie, ca pe baza auto-aprinderii nu are deloc o functionare previzibila si controlabila... Capul de citire de casetofon l-am probat un pic cu multimetrul, in timp ce plimbam magneti de hard-disk prin fata lui si nu prea e asa sensibil cum ma asteptam, trebuie etaj de amplificare separat, curentul care il da se confunda prea usor cu zgomotul de pe fire si nu pot sa-l leg direct la comparatorul analogic de pe cip. Eh... urmatoarea etapa, dupa aprindere, la simson, as vrea sa fie controlul digital al supapelor. Asta deja e tehnologie "NASA", dar cred ca e facubila, macar cu titlu experimental. As vrea sa pastrez arcurile care inchid supapele, insa sa deschid supapele cu niste electromagneti foarte puternici (cam 50kgf cred ca am nevoie), cu o cursa de 6-7 mm (valve-lift-ul pe cama este de 10mm, dar cred ca 5-6-7mm ar ajunge), optimizand apoi din microcontroler distributia optima pentru orice turatie. In felul asta se optimizeaza curba de cuplu, nu creste puterea motorului, insa dezvolta cuplu maxim pe toata plaja de turatii, nu numai intr-un punct. Sa vezi atunci ce ma bag la liniute cu japoneze )) . Realizarea solenoizilor nu e deloc usoara, alimentarea lor cu curent (etajul de putere) e la fel de complicata, problemele de racire a lor sunt destul de serioase, riscurile unei erori in programul de comanda se traduc in ruperea supapei de catre piston (supapele fac unghi cu directia pistonului, daca o prinde deschisa, o rupe/indoaie, nu o impinge "safe" la loc), dar merita incercat ....

Eu am cam terminat de facut programul, l-am testat deocamdata doar virtual, in simulator. Intre timp l-am si descarcat in cip, dar testarea "hardware" cred ca trebuie facuta cel mai bine pe motocicleta. Comentariile din sursa sunt destul de primitive, de la procesul de "proiectare" . Atasez fisierul cu codul assembler pentru microcontrolerul at90s1200. Dupa ce am citit mai bine fisa tehnica a acestuia, se pare ca nu are mod de adresare date din flash, asa ca am schimbat total algoritmul. Initial algoritmul prevedea citirea timpilor de intarziere dintr-o tabela stocata in flash, insa cum nu o puteam citi de acolo, trebuia fie sa folosesc alt microcontroler, fie sa citesc datele din eeprom, fie sa calculez la run-time intarzierea. Am ales ultima varianta. Programul functioneaza cam asa : intreruperea de timer este setata sa se activeze la fiecare 200us (microsecunde). In cadrul intreruperii calculez turatia curenta, numarand intr-o variabila (r0) cate 4*200us = 0.8 ms. Citesc semnalul de la platina (in prima varianta voi folosi platina, sa nu am surprize mecanice cu senzori magnetici) la 50 de grade motor inainte de PMS, dupa care urmeaza intarzierea pana la permiterea scanteii. Aceasta intarziere am calculat-o ca pe o functie liniara dependenda de variabila de turatie r0 si este r2 = r0/2 - 9 (in 200us). Declansez asteptarea dupa r2, iar la final declansez scanteia. Cu cat turatia e mai mica, r0 numara mai multe cicluri de 0.8ms, r2 (intarzierea) va fi mai mare, deci avansul mai mic. Ramura din program cu scanteia este declansata de intreruperea data de comparatorul analog. La iesirea de pe bucla aceasta, r0 trebuie initializat cu valoarea de timp consumata pentru scanteie, adica cu r0 initzial (la intrarea in bucla) / 4 . In mare, la 6000 de rpm motor (3000 la magnetou, simsonul are distributie cu injumatatirea turatiei), am avans de 40 de grade motor inainte de pms, iar la 600 rpm - ralanti am avans de 10 grade, restul sunt pe graficul liniar intre aceste doua puncte. Schema mai departe va contine un etaj de citire a platinii si un tranzistor de putere inseriat cu primarul bobinei de inductie. La sfarsit va rezulta avans automat digital, cu de forma liniara. E ceva destul de primitiv, care nu aduce nici un avantaj practic, decat inlocuieste avansul centrifugal (care la mine este defect si nu il pot repara), insa e un punct de plecare. Varianta doi presupune utilizarea unui senzor magnetic ( o bobina pe stator si un magnet mic atasat rotorului) si stocarea datelor de intarziere in eeprom sau in flash-ul altui microcontroler din familia at90s... cdi_simson.txt

Nu e ciudatel sistemul, cam la fel este si la voshod. Este vorba de un umar prevazut in cilindru care protejeaza garnitura de contactul direct cu camera de ardere. Garnitura are expusa la "flacara" doar o singura parte, anume grosimea sa, cele doua fete (superioara si inferioara) fiind in contact direct cu suprafetele de etansare. Asadar, garnitura ideala de chiulasa este exact ca la masina - din clingherit, insa inelul de etansare la gaze de ardere este ranforsat cu tabla, depusa sub forma aia de "guler" pe interiorul gaurii din garnitura de clingherit. La simson, rolul acestui guler metalic este luat cilindrul insusi. Suplimentar, eu am adaugat un inel din tabla de cutie de bere peste garnitura de clingherit, pentru a o proteja in eventualitatea scaparii gazelor pe undeva. Oricum, eventualitatea asta este deja "patologica", adica undeva este o defectiune - ori strangere insuficienta, ori abateri de la planeitatea suprafetelor. Din toate experientele mele nefericite cu garnitura de chiulasa de la simson o singura concluzie reiese. Daca suprafetele de etansare sunt OK (iar asta inseamna abateri de la planeitate de ordinul sutimilor), atunci merge orice garnitura. Daca suprafetele nu sunt perfecte, atunci orice garnitura va fi, mai devreme sai mai tarziu, strapunsa, arsa sau, in orice caz, va scapa presiune (daca are guler de-ala metalic nu se va arde). De asemenea, in urma operatiunilor de rectificare a suprafetelor, se pierde material, se pierde din inaltimea relativa la care urca pistonul in cilindru, deci trebuie compensata neaparat aceasta problema - la monocilindrice nu este o tragedie daca raportul de compresie urca sau coboara putin, dar la bicilindrice apare dezechilibru. - compensarea se poate face prin adaugarea de garnituri subtiri de carton (tratat cu silicon eventual) intre cilindru si carter, unde nu apar presiuni mai mari de 1-2 atm. Revenind la subiect. Eu am facut garnituri din clingherit grafitat - este depus pe suprafata (probabil si in interior, nu stiu) grafit, adica praf de carbune - are aspect negru unsuros - unsoarea aia insa e praf negru de grafit (ca de creion) care ramane pe degete. Are grosime de 1mm, comprimabil la 0.8 probabil. Am cumparat din obor, din zona de "fiare". Pentru carter am pus carton, deoarece nu am putut sa rectific ca lumea suprafata de etansare de pe carter, deformata si ea putin de forta de tractiune a prezoanelor. Deci, cum ziceam - daca aveti probleme cu etansarea la cilindru/chiulasa nu dati vina pe garnitura, ci pe planeitatea suprafetelor. Garnitura preia o parte din abateri, dar numai o mica parte, joaca mai mult rolul de element elastic, pentru a prelua jocurile mecanice de dilatare diferite dintre cilindru/chiulasa si prezoane...

http://www.transmic.net/fichiers/atmel/schema89C.png de aici m-am inspirat cand am estimat costurile ciruitul de formatat impulsurile din stanga jos are cateva componente pasive, problema este ca in schema nu prea se pot citi valorile celor doua rezistente. Oricum, cred ca se poate renunta si la etajul asta, compensand din soft modul in care se citeste informatia venita de la comparatorul analogic integrat in at90s1200 (pentru a tolera oscilatiile cu care vine semnalul de la senzor). Tranzistor pnp de putere faci dintr-un pnp mic si un npn mare, e o configuratie in care rezulta pnp de putere. Oricum, ai dreptate, cred ca e mai la indemana sa folosesc un simplu npn care are in colector firul care vine de la bobina (si care "cauta" masa), iar de la microcontroler - starea cvasistabila sa fie HIGH, asta inseamna tranzistorul in conductie si starea de comanda a scanteii - LOW. Prin initializarea starii pinului in LOW la inceput (inainte de primul impuls venit de la senzor) se asigura si protectia bobinei la regimul de curent continuu dintre punerea contactului si datul la pedala. Costurile cred ca ajung pe la 200.000, dar oricum tot e "maruntis", in nici un caz nu e o "investitie". *Recunosc ca nu am dat bani pe tranzistoare pana acum, am avut grija sa "vanez" sursele atx picate prin firma )), niste donatoare foarte generoase de tranzistori de incredere si alte maruntisuri... Am scris pe topicul cu microcontrolere varianta executarii microcontrolerului din cateva piese - fara buffere, fara alte circuite, mufa de 25 pini de paralel e cea mai scumpa piesa a "programatorului". Soft de descarcat programul in placa este free pe net - avrdude, ramane insa problema scrierii soft-ului, dat fiind ca posibilitatile de debug sunt cam limitate (debug in simulatoare e una, dar o data montat pe motocicleta cred ca e cam altceva...).

Investitia de bani e mica, munca e ceva mai multa. Trebuie in primul rand prins un magnet pe rotorul original (cama). Apoi trebuie scoasa platina si pe acelasi platou pus un senzor magnetic (bobina in esenta, eventual un cap de citire de casetofon). Bobina de inductie ramane la locul ei. Firele de la senzor merg la modulul de gestionare digitala a avansului (care costa in jur de 100.000 de lei) si care mai contine si etajul de "atacare" a bobinei de inductie, adica un banal tranzistor pnp, comandat de modulul digital si inseriat pe circuitul plus-bobina-masa. In felul asta se obtine un modul de aprindere cu avans digital variabil si cu senzor magnetic, cu producerea scanteii inductiv, clasic (nu descarcare capacitiva, complica inutil schema si apare limitare la turatii mari). Dupa ce reusesc sa traduc programul de avans variabil, o sa pun aici toata "tehnologia" de la un capat la altul. Am de gand sa montez treaba asta pe simson, ca asta are platoul cu avansul centrifugal mai ciudat, plumbii nu sunt tinuti de arcuri normale, ci de niste sarme elastice care lucreaza prin incovoiere si cam greu de refacut. O sa ii leg plumbii intr-o pozitie fixa, o sa adaug un magnet pe zona frezata a camei si un cap de citire de casetofon pe platoul platinii (care zboara din schema, nu cred ca mai ramane loc pentru ea).

Din ce am vazut eu la voshod - magnetul care da semnal la senzorul de aprindere nu este un "mic magnetel", ci este un magnet cu camp radial, adica progresiv. Nu cumva apare un fenomen de "avans variabil" rezultat din cresterea inductiei magnetice produsa de o turatie mai mare a motorului relativ la senzor ? Adica atunci cand creste turatia, magnetul de pe rotor se apropie mai repede de senzor, deci asta recepteaza mai repede semnalul de declansare a scanteii. Legat de titlul topicului insa - CZU, ce microcontroler ai de gand sa folosesti ? Eu am scris pe topicul Microcontrolere o "reteta" de lucru cu atmel-uri, insa mi-am dat seama ca ala e doar inceputul, problema incepe cu scrierea software-ului, inca nu am inteles prea bine modul de lucru cu intreruperi si maparea porturilor la pini...

Nu se preteaza la conceptul de "restaurare". Adica nu o sa aiba "valoare morala" prea mare. Doar ca o sa arate bine si o sa fie functional. Daca ai timp si acces la ateliere apuca-te mai bine de reconditionat un simson. Vindea cineva unul prin Rosiori de Vede, a fost anuntul pe bikeshop mult timp, nu stiu daca mai e valabil. Avea si un atas, arata cat de "impecabil" poate sa arate asa ceva dupa 45 de ani. uite, am gasit link-ul http://www.bikeshop.ro/handler.php?tip=am&...ct=view&ID=3239 In Voshod nu cred ca merita sa investesti timp si bani, daca ai scopuri "estetice". Daca iti trebuie doar ceva care sa mearga si sa fie ieftin, atunci e cea mai buna alegere.

Cum se strange lantul la comuniste (daca s-a depasit plaja de reglaj din deplasarea rotii spre in spate): 1 . Se scoate lantul 2 . Se scoate o za, doua, dupa cat de intins este 3 . Se pune la loc. Stiu, stiu, e un mare sacrilegiu tehnic, riscurile sa mergi cu un lantz uzat sunt colosale, dar merge figura .

Hm... am vazut un experiment pe Discovery, foarte interesant. In doua camere foarte reci - minus 15 grade celsius parca, erau doi subiecti care trebuiau sa insurubeze piulite pe suruburi mici (de 3 sau 4). Dexteritatea scadea pe masura ce le scadea temperatura palmelor. De asemenea, erau scanati cu o camera IR pentru a vedea zonele reci si calde ale corpului. Unul din subiecti avea insa o haina electrica pe el - rezultat -> mainile lui nu se raceau si putea sa insurubeze linistit acolo !!! . Asadar sangele se plimba - ajunge la nivelul corpului - se incalzeste - se intoarce la maini - le incalzeste, se raceste, apoi isi vede de drum. Deci o haina incalzita iti va incalzi si mainile si picioarele (corpul incepe si renunta la extremitati, pentru a conserva temperatura organelor importante).

Magazin de camioane am vazut pe strada care trece prin fata complexului studentesc belvedere, deci cum vii dinspre gara basarab, treci de bricostore-ul de pe dreapta, apoi tii drept inainte, pe piatra cubica, treci de fabrica de tigari, nu ajungi in regie si faci dreapta pe prima strada. Treci prin zona aia plina de tzigani si la un moment dat, pe dreapta e un maaare magazin cu piese auto pentru camioane. Acolo ar trebui sa aiba asa ceva.

Daca este chiar impecabil (inclusiv lumini ca lumea), roti cromate vopsea ca lumea etc. etc... ar cam merita pretul. DAR treaba cu doua motoare cu aceeasi serie nu e un motiv de sarbatoare, ci un mare semn de intrebare. Inainte de a da banii, obligatoriu sa faci o vizita la RAR bucuresti (sau de unde esti tu), pentru a ti se confirma ca seriile de pe cadru si motor coincid cu cele din cartea de identitate si NU SUNT FALSIFICATE. De simson nu te plictisesti, e el lenes, ce-i drept, dar compenseaza din plin la celelalte capitole (manevrabilitate, confort, sunet, fiabilitate as zice ). Totusi, 20 de milioane e mult. prea mult. Eu personal nu as da atatia bani pe un simson. 15-16 mai merge...

Ok, e clar cu pretul, sorry, nu am citit atent oferta originala. Dar totusi, ramane in suspensie principala problema si principalul risc - anume ajungerea acolo. Nu ar fi o problema ca e departe (cam 50-70km in plus fata de valea prahovei - brasov din cate vad), dar accesibilitatea drumului in conditii de iarna. De mers cu motocicletele nu stiu cat e de realist (sunt multe de carat la o operatiune de genul asta), drumul pe harta pare destul de departe de o artera principala. Daca lasi masina la 5 km de destinatie mai merge, dar la 10 - 15... Cel mai bine trebuie cercetat la fata locului, mers cu banii de avans in mana cu o masina pana acolo, vazut ce sanse sunt ca drumul sa fie practicabil si pe timp de iarna...

myando, eu zic sa mai suni o data sa intrebi cat se poate de precis. Nu prea suna in regula "30 de euro de persoana pe 4 nopti". Suna mai degraba a "daca stati 4 nopti va iau numai 30 de euro de persoana PE FIECARE noapte". Sa nu iasa vreo complicatie din vreo neintelegere...