textoru

este inca valabil

Vind motocicleta pt copii Yamaha PW 80, in stare foarte buna de functionare. Pret 450 Euro. Vind cizme Sidi Crossfire marimea 35 , purtate de vreo 5 ori, 90 EUR, tricou Sinisalo + pantaloni Crossfun + armura Cross fun = 60 Euro , potrivite pt copii 9 - 12 ani. Locatie: Timisoara, tel. 0722202653

Prietene , era o poza luata de pe net. Nu te agita asa tare. Daca te uiti era si un link pe poza.

Cel mai tare model de enduro care l-am vazut. Bate tot 2 timpi , 4 timpi ba chiar si jumatati de timp.

Stiu un mecanic la Lugoj care mi-a reconditionat si mie centralul de la un Dakar. Chiar stie ce face, crede-ma. Daca te intereseaza da-mi un PM si-ti trimit nr. de telefon si te conversezi tu cu el.

Vind Yamaha YZ 85 - 2009 cu roti de 19" fata si 16" spate. Stare foarte buna de functionare, suspensia are revizia facuta, kit-ul de piston e nou , ghidon Renthal. Am luat-o pentru fiica-mea dar din pacate ea nu se prea da cu motocicleta asa ca de aia vind motorul. Se vinde la pachet cu un set de cauciucuri in stare buna, discuri de frina si placute de frina, citeva foi de lant , un kit de piston folosit dar in stare inca buna, un set de discuri de ambreiaj, filtru aer. pret 1300 EURO tel. 0722-202653 locatie : Timisoara

Scarita dreapta pasager si vas expansiune ?

Sunt la al treilea rind de cauciucuri Scout K60. In principiu nu sunt multumit de ele. Primul l-am schimbat de nevoie in Armenia cind dupa doar 4000 km s-a fisurat linga un crampon pe lateral si imi iesea camera pe acolo. De fapt l-am schimbat in Turcia dar din Armenia am mers cu un petec gros pe interior pina am gasit guma de schimb in Trabzon. Al doilea l-am schimbat pe motorul lui nevasta-mea in Roma cind la o verificare in camping am constatat cu durere ca are o gramada de fisuri cam linga fiecare crampon. E adevarat ca avea cca 13000 km, dar daca nu erau fisurile ar mai fi mers inca vreo 3000. Am fost fortat sa-l schimb cu un Metzeler. Al treilea l-am luat pt motorul meu ca imi trebuia ceva rapid si Moni nu avea decit Scout in stoc. Am vreo 6000 cu el dar sunt si eu curios cit o sa ma mai tina. Din punctul meu de vedere Scout nu este o alegere potrivita daca mergi mai mult de 60% pe asfalt. Are crampoanele mai mari decit K60 normal, si din pacate la baza lor nu este o raza de racordare la imbinarea cu masa anvelopei. Din aceasta cauza forta de incovioere genereaza o tensiune suplimentara si apar acele fisuri. Am folosit si vreo 3 rinduri de K60 normal pe care le-am schimbat in general la 9 - 11000 km. Daca o sa imi mai iau K60 vreodata o sa fie din ala simplu si nu Scout. Nu merita diferenta. Parerea mea.

Asa sa fie. Cum zici tu.

Eu am Dakar, nevasta-mea are GS. Ea are 1,58 inaltime si se descurca foarte bine cu GS-ul, mai ales ca l-am coborit un pic. Am fost pe tot felul de drumuri,impreuna: asfaltate si ne asfaltate, pe forestiere si chiar un pic ( de nevoie ) prin padure. GS-ul simplu merge peste tot fara probleme. Daca nu esti un mare mester in enduro ca sa stai cocotat pe motor ca pe gard si nu vrei sa te uzi tot prin diverse locuri de frica ca trebuie sa pui piciorul jos iar pamintul e la ani lumina distanta, ia-ti GS. Motorul e fiabil, e comod la drumuri lungi, are un consum excelent la cca 4 ltr/100 km, iar piesele si consumabilele se gasesc usor si nici nu mi se par extrem de scumpe.

Donez casca flip-up Caberg Rhino marimea L. Donez casca Shoei RF-200 marimea XS. Informatii si detalii pe PM. S-au dat.

Vind scaun pt copii de pus pe motocicleta. L-am carat un sezon cu el pe ala micu' al meu si prin RO si pe afara. Pretul e de 120 EUR. E Givi S650 si mai multe despre el aici: http://www.motocard....-givi-s650.aspx Vind cutii aluminiu home-made. Dimensiuni 50 x 40 x 20 cm. Pret 280 RON. Informatii si detalii pe PM

Pt Armenia noi am luat viza de la granita cu Georgia. Merge repede doar ca se plateste in AMD, vreo 7000 daca nu ma insel. Vezi pe net cursul AMD/EUR. Te lasa sa treci ca sa schimbi la ghiseul de la banca din vama dupa care te intorci la politistul de frontiera, dai banu, iei viza si n-ai treaba. Atentie: dupa ce iei viza te mai opresti din nou sa iti iei si asigurare pentru moto. Vreo 7 EUR, parca, dar nu-s chiar sigur. Altfel nu te lasa sa iesi din vama. Asigurarea cu cartea verde din RO nu o iau baietii in considerare. Iti dau un sticker care sa-l lipesti pe parbrizul de la moto. Se poate merge si in Nagorno Karabah, dar daca mergi acolo, adio viza de Azerbaijan. Drum bun sa aveti.

D'apoi cum Yzu-le sa nu tin minte. Poate ne-om vedea iar prin zona ca eu am un locsor pe la Scrind si tot dau ture in zona. De ce nu, poate chiar la Camp pe Valea Stanciului.

Salut, Asa cum a zis si Yzu, nu ai cum sa ajungi acolo doar daca nu vrei sa ajungi. Orice motor poate merge. Am fost vara, iarna, cu VW Passat, vara e o zona foarte vizitata de turisti din Ungaria datorita cascadei care e mai sus pe drum. Zona e faina, am cam colindat-o pe toate partile, se pot face niste ture dragute pina in Padis, Stina de Vale, Valea Iadului - Remeti, Lacul Belis - Horea - Poiana Horii, Dealul Botii - Balcesti, Rogojel - Cabana Vladeasa - Drumul Rogojanului, etc. Multe din drumurile astea se potivesc cel mai bine pentru GS-uri, dar si cu alte motoare ai ce face pe acolo.

Cunosc zona foarte bine, am batut drumurile din zona cam pe toate partile. La pensiunea de pe Valea Stanciului (asa se numeste locul) poti sa mergi cu orice fel de motor. Eu am mers pe acolo si vara si iarna. Chiar iarna trecuta, pe drum cu zapada, am mers la cascada Valul Miresei (de mai sus de rerspectiva pensiune) cu VW Passat. In zona vin foarte multi turisti unguri in perioada de vara cu tot felul de masini, deci in principiu pe doua roti chiar si cu super-sport nu e problema. In afara de cazarea la pensiunea de acolo de pe vale, mai exista posibilitati de cazare la pensiuni in zona, in localitatile de dinainte de drumul forestier: Scrind-Frasinet, Rachitzele. (Vezi Pensiunea Maria, Pensiunea Daria, etc. ) Distanta e mica , cca 5 km. Si apropos, anul trecut cei de la Transalp au tinut o intrunire acolo.

Din 2006 de cind mi-am luat Dakarul nou de la reprezentanta BMW din TM am bagat numai ulei de la ei. E mineral si din ce stiu eu e Castrol. Am deja aproape 60.000 de km facuti cu utilajul si nu am avut absolut nici o problema. Acelasi ulei il folosesc si la GS-ul lui nevasta-mea. Ea are deja 45000 km cu el. Eu sunt convins ca cei de la BMW stiau in 2006 ca s-au inventat uleiurile sintetice de diverse calitati si cu toate astea au recomandat cu voce tare utilizarea de ulei mineral. Eu merg pe recomandarea lor. Schimburile le fac cam pe la 5000-6000 km. dar asta e piticul meu de pe creier, nu ca ar fi absolut necesar.

O chestie interesanta am gasit-o pe ADV Rider citind despre un nene care a facut o tura aspra numita "Sibirski Extrem" cu un X-Chalenge. Cind si-a pregatit motorul pentru tura, stiind ca are etape destul de lungi de parcurs a facut omul o mica modificare la acceleratie. Acolo la corpul de admisie in galerie unde este agatat cablul de acceleratie sunt doua arcuri spirale care "trag" inapoi clapeta de acceleratie cind driverul lasa gazul. El a eliminat unul dintre ele desprinzindu-l de pe suport. Am facut si eu acelasi lucru si pot spune ca e mult mai bine. Maneta reactioneaza mult mai usor si probabil ca la drum lung nu mai apare acea senzatie de durere in antebrat de la tinutul continuu al acceleratiei. Si eu am experimentat in vara lui 2011 senzatia respectiva cind am mers pina in Armenia cu etape si de 700 - 800 km pe zi. Cind o sa vina vremea mai buna o sa vad daca e cu adevarat o imbunatatire si o sa fac un eventual up-date.

Multumesc mult pentru informatii. Acum, trebuie sa ma hotarasc pe care o sa-l cumpar, pe cel de 390 mm sau pe cel de 467 mm. Eu am 1,80 m. Sugestii?!? De cumparat l-ati cumparat direct de pe site de la Wundelich sau de la dealerul lor din RO? (MotoMall Bucuresti se cheama conform site-ului Wunderlich)

Merge la ghidonul cu protectii?

Salut! Intrebare: are cineva dintre voi montat vreun parbriz de la Wunderlich? Daca da, se pot da citeva detalii despre el, referitor la inaltime, daca e montat pe motor care are ghidon cu protectii de manete, daca s-a imbunatatit situatia referitoare la vint, etc. Ma bate gindul sa-mi iau unul si as vrea sa stiu daca merita sa dau banul. Parbrizul original de Dakar (2006)e din pacate un fiasco dupa parerea mea, indiferent cit m-am chinuit eu sa-l repozitionez ca sa nu ma sufle vintul direct in ochi.

BRAVO !!!

Ia uimeste-ma si zi-mi cum demontezi bornele bateriei daca nu dai jos carenele laterale. Sau cel putin una dintre ele plus cea centrala. Probabil ca exista si oameni care pot sa-si strecoare degetele pe sub carene ca un ginecolog experimentat, dar sa demontezi bornele in felul asta, solicita o dibacie extrema. Daca tot vrei sa dai intr-un om fa-o macar ceva mai delicat sau daca nu poti , atunci exista PM. Plecaciuni.

Multumesc si eu pentru aprecieri. In ce priveste faptul ca merita sau nu merita sa mergi pina acolo, asta nu poate sa o decida nimeni in locul tau. Depinde extrem de mult de ce simti si la ce te astepti sa gasesti acolo si in final de ceea ce gasesti acolo comparativ cu ceea ce ti-ai dorit. Pot doar sa-ti spun ca mie mi-a placut. Poate ca nu mi-am exprimat intotdeauna clar trairile avute, dar am scris in general despre lucrurile care m-au impresionat, in bine sau in rau. Totusi ambele tzari sunt frumoase ca si peisaj si ca si oameni. In special oamenii, pentru ca unul din motivele principale "ca sa pleci de acasa" sunt oamenii. Mihai Barbu zicea dupa tura lui in Mongolia ca "numarul oamenilor buni din lumea asta e mai mare decit cel al oamenilor rai". Si asta e adevarat si e bine. Eu am cunoscut in general oameni buni care m-au ajutat pur si simplu, pentru ca erau buni si li se parea extrem de normal sa fie asa. Si asta e mare lucru cind esti la distanta de casa. Ruinele comunismului exista din pacate, ca si la noi de altfel , dar nu sunt o caracteristica pregnanta a tarii. Orasele sunt orase, cu frumusetile si uriteniile lor, dar peisajul in rest e chiar frumos. Despre restul spatiului ex-sovietic nu ma pot pronunta ca nu am fost. Poate o sa ajung si eu vreodata prin "stan-uri" si atunci daca se merita o sa zic si eu ceva.

Dupa sase zile de mers intr-una, cu cite 500-600 de km facuti pe zi, am hotarit ca e vremea sa ne luam o pauza. E adevarat faptul ca-i sade bine calatorului cu drumul, precum ministrului cu spaga, insa ce-i prea mult strica. Pe primul il oboseste, iar pe al doilea il baga la pirnaie. Evident nu in Romania. Ei, revenind, am zis ca de la Pamukkale sa mergem la malul marii la pirlit piei. Nazim ne-a recomandat zona Kusadasi, ca are plaje faine, si cum nu am fost niciodata in Turcia la mare, am acceptat propunerea. Dupa spusele lui Marcel erau de facut vreo 200 km, deci dupa portia de istorie antica a urmat portia de legislatie rutiera aplicata a nu stiu cita zi pe drumurile turcesti. Drumuri bune de altfel. La plecarea din Pamukkale am vrut sa ung lanturile motoarelor dar cu bucurie in suflet am constatat ca spray-ul de lant a facut o data un fisss scurt si s-a terminat. Asa ca mergind spre Kusadasi am tot fost cu ochii dupa ceva service-uri de motoare sau scutere ca sa rezolv partea asta, fiindca aveam deja peste 1000 km facuti fara sa fi uns lanturile si nu era prea bine. Inainte de Aydin vad la un moment dat un magazin care vindea scutere. Ma opresc si il intreb pe omul de acolo daca el are si vinde “fiss” pentru “brummm”, si-i arat lantul. Omul e tare, vorbeste gimnastica la perfectie si-mi face semn ca nu, dar da un telefon, ciripeste cu cineva la capatul firului , zimbeste si vine si-mi explica ca daca o iau cuminte pe contrasens sau pe trotuar si merg inapoi vreo 500 de metri dau de un service de motoare unde tot personalul ma asteapta cu bratele deschise. Fiindca eram deja de multe zile in Turcia si cunosteam regulile de circulatie , am luat-o eu pe contrasens, iar July pe trotuar, astfel incit sa respectam intru totul legislatia in domeniu. La service bucurie mare, erau chiar dornici sa lucreze la o motocicleta mai mare de 125 cc. Acum aveau ocazia sa lucreze la doua. Pina am stat noi deoparte ca sa curete ei lanturile si sa le unga, sa le mai intinda un pic, ne-au omenit baietii aia cu cola rece, ca era o caldura afara de se topea asfaltul. De multe ori mi-e greu sa inteleg ospitalitatea asta spontana a lor. Pe deoparte unii incearca sa te faca cit mai aspru la bani, pe de alta parte altii isi dau camasa de pe ei ca sa te ajute. Dupa ce au terminat treaba si au mai verificat si curatat si frinele ca bonus , le-am platit 10 lire de motor, cu toate ca s-au codit un pic sa ia banii. Mi-au dat adresa unui magazin din Aydin ca sa ma duc sa-mi iau spray de lant ca ei nu mai aveau rezerva , apoi ne-am salutat si din nou la drum. Ajunsi la Kusadasi ne-am cautat un camping. Din sumedenia propuse de Marcel am ales Camping Dereli, ca nu era in oras ci un pic mai retras si bine am facut. Drumul pina acolo a fost insa ceva demn de luat in seama, o opera specifica a lui Marcel, dragul de el. Il intreb: “bai, baiatule, ma duci la Dereli?” “Normal, zice el. Mergi pe drumul asta mare vreo 4 km, intorci la prima intersectie si apoi te intorci cam 1,5 km, dupa care o iei pe drumul ala nepavat”. Ma uit de 2 ori, consult si harta de hirtie , dar fara succes si pina la urma ma las pe mina lui. Dupa 4 + 1,5 km, intram pe un drum de pamint care parea ca duce niciunde. La un moment dat drumul incepe sa urce si sa urce pe un deal si incep sa ma simt ca la Shatili. Ii zic lui Maya ca campingul ala trebuie sa fie ceva de vis ca sa stau acolo daca drumul catre ei arata asa. O dam mai departe trecem dealul , vedem marea si incepem sa coborim. Cind ajungem jos , plini de praf si usor suparati de calitatea drumului, de ce credeti ca dam? O sosea pe 4 benzi ne taie calea venind falnica si asfaltata din Kusadasi. Unde ajungem noi sa intram in sosea, era o statie de autobuz. In statie, oameni. Oameni uimiti sa vada niste motociclisti nebuni coborind pe un drum ingust de pamint care vine de niciunde, in loc sa se dea pe asfaltul ala frumos si lat. Facem o mica pauza sa ne revenim, iar July sare de pe motor si se repede direct la gitul lui Marcel. Eu ma interpun frumos in traiectorie, calmez femeia suparata foc si-i zic dulce lui asta micu’: “azi ai scapat usor , vezi sa nu o mai faci de oaie ca o sa te faca praf”. Noroc ca noi eram cu motocicletele, ca daca eram nemti si cu autorulota si Marcel ne ducea pe drumul ala probabil ca ne scoteau cu elicopterul de acolo. La Dereli e intr-adevar de vis. Am prins sa stam in bungalow, la cca 33 EUR/noapte / camera de 3. Bungalow-urile sunt foarte faine, cu baie , cu terasa si palmieri in fata, pe plaja si la 50 de metri de malul marii. De cit e de frumos aici , am hotarit ca stam 3 nopti acolo ca sa ne odihnim bine. Eu unul am o problema sa stau mai mult de 2 zile intr-un loc la mare, ca ma sui pe pereti, dar la Dereli chiar a fost fain de stat. Aici l-am cunoscut pe Birdal, un motociclisr turc din Tekirdag, care posteaza mult pe ADV Rider avind nick-ul “the venturer” si care cunoaste Turcia ca pe buzunarul lui, dar si pe Aas, un nene mai in virsta, la vreo 55-60 de ani care a venit din Norvegia cu BMW-ul lui F650, ca sa se dea cu Birdal prin tzara. Fratele meu , astia sunt oameni tari. Am stat cu ei la povesti o gramada de vreme si drept sa spun, chiar mi-a placut. Dupa 3 zile de odihna e vremea sa plecam din nou. De acum o luam inspre casa. Un singur obiectiv mai avem de vazut si se cheama Balcik. De mici am tot citit in carti despre povesti interbelice din Balcik si ne-am dorit sa-l vedem. Cum distanta de la Kusadasi pina la Balcik era destul de mare am stabilit ca o facem in 2 zile. Traselul a fost cam asa: Kusadasi – Canakkale- Tekirdag, unde am dormit la o pensiune recomandata de Birdal si care se numeste No Problem Pansyon. Un loc fain unde pentru 31 EUR am primit un mic apartament cu 2 camere. Acceptabil zic eu mai ales ca am mers toata ziua batuti de vint. Nu suflati ca ar fi fost ok ci batuti efectiv. Ma mir ca n-am avut vinatai. Apoi a doua zi am mers pe traseul Tekirdag – Kirklareli- Varna – Balcik. La iesirea din Turcia, spre surprinderea mea am fost intorsi din nou din drum. Ne consideram veterani de-acum dar am aflat cu surprindere ca nu aveam toate stampilele in pasapoarte. Lipsea “bagaj peceat”, pe care ne-a rezolvat-o un tip care se plimba plictisit pe acolo si pe care l-au interesat bagajele noastre de nu mai putea. Cu “bagaj peceat” rezolvat am trecut in Bulgaria, unde totul s-a schimbat: nu interesa pe nimeni nimic la granita in ce ne priveste in schimb drumurile erau praf. Dureroasa trecere de la drumurile turcesti. Pina la Balcik nimic notabil, cu exceptia faptului ca de la Burgas, Bulgaria nu a mai fost asa pustie cum mi s-a parut la inceput. Cred ca am facut vreo 3000 de depasiri pina cind am ajuns sa ne oprim seara. La Balcik ne-am gasit o cazare ieftina la un mic hotel, cu 20 EUR camera. Balcik-ul din pacate nu a fost ce credeam si vroiam eu sa fie. Nu degeaba se zice ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Asa ca a doua zi dimineata la ora 9 am plecat spre Romania. Revederea cu patria mama mi-a produs un sentiment de usurare. Asta fiindca stiam ca daca am vreo problema majora cu motorul o pot rezolva, ca cunosc atit metehnele soferilor cit si ale politistilor si ca pentru drumuri, oricit de proaste sunt ele , nu trebuie sa platesc rovigneta pentru a le utiliza cu motocicleta. Asta da motiv de bucurie. Initial am vrut sa ne oprim si sa dormim undeva pe linga Rimnicu Vilcea, dar la Ghimpati cind i-am zis lui July ca mai sunt 500 de km pina acasa, a decretat in stilul caracteristic: “Azi dormim acasa. Hai la drum!” Asa ca am dat tare in gaz si dupa 12 ore de condus si 820 km facuti am ajuns seara pe la 10 in fata portii. Nu-mi venea sa cred ca s-a terminat tura. Am pus cricul lateral , am taiat contactul si l-am pupat pe Duki pe carena. Merita din plin. La fel a facut si July cu Jessie a ei. Am felicitat-o pe Maya pentru participare, cu toate ca din cei 820 km facuti in ultima zi, cam vreo 500 i-a dormit. Si bineinteles ca i-am multumit si lui Marcel pentru ajutor. Dupa citeva zile mi-am facut si bilantul financiar ca sa vad cit m-a costat distractia si lucrurile au stat cam asa pentru 3 oameni si 2 motociclete: benzina 940 EUR, mincare 520 EUR, cazare 1000 EUR, diverse 160 EUR, reparatii 100 EUR, taxe si vize 50 EUR. Total 2770 EUR cheltuiti in 8000 km si 22 de zile. Eu zic ca a meritat din plin, in special pentru oamenii pe care i-am cunoscut. Si ca incheiere la povestea asta lunga o sa folosesc un citat din Mihai Barbu care e mare mester in poze si cuvinte si care dupa o tura de-a lui prin alte locuri exprima cam ceea ce simt si eu dupa fiecare tura pe care o fac. Dar spre deosebire de el, eu nu stiu cum sa o zic. Deci: “Ma uit in monitor, stiu ce-am in cap, dar nu stiu cum s-o desenez in cuvinte. Nu pot sa nu ma gandesc din nou ca sunt un tip norocos. Ziua cand eu mi-am luat motocicleta e ziua cand am devenit alt om. Ca n-am facut mare branza, crede-ti-ma, stiu si eu. As fi facut. Visele mele nu stau aici doar din cauza atmosferei si a atractiei gravitationale. Lipsa unui al treilea element pe langa cele doua din scrot ma impiedica sa fac din ele ce-as vrea. Probabil ca si asta e o chestie care creste in timp, evolutie, ma rog, ceva de genul asta. Socot ca lucru mai bun de facut pe planeta asta, daca ti-a fost dat s-o locuiesti, decat s-o vezi - sa stii care-i treaba cu ograda ta, unde-i sufrageria, frigiderul si telecomanda – nu exista. Si mai e ceva. Ceva la care m-am gandit tot drumul. Poate ca daca eram in masina, domnul din Macedonia care mergea cu cei doi copii ai lui n-ar fi accelerat dupa ce l-am depasit, ca sa ma depaseasca numai pentru ca copiii sa-mi poata face cu mana, lasandu-se apoi depasit din nou. Domnul de la ghiseul pentru plata autostrazii, tot din Macedonia, nu mi-ar fi ridicat bariera facandu-mi semn sa trec mai departe, fara sa-i dau niciun ban. Vamesii greci nu mi-ar fi ridicat probabil nici ei barierele sa trec in timp ce erau in greva si nu pareau sa lase pe altcineva. Domnul din benzinarie nu mi-ar fi platit cafeaua, omul de la pompa nu mi-ar fi dat napolitane si nu mi-ar fi acoperit niciodata saua motocicletei cu un carton, sa n-o ploua. Ma indoiesc c-as fi simtit mirosul de narghilea si mirodenii la intrarea in Sultanahmet din Istanbul. Grecul ce conducea un jeep n-ar fi oprit sa dea inapoi in intersectia aia din middle of nowhere, pe ploaie, ca sa ma ajute, ratacit fiind. Si doamna care crosteta la capul Kaliakra care, dupa ce-am venit in fuga, amintindu-mi c-am lasat cheile in contact, poate nu mi-ar fi zis ca trebuia sa stau linistit, ca avea ea grija de motocicleta mea. Pe ploaia aia pentru care adjectivul “torentiala” e alint, oamenii din masini de pe autostrada spre Thessaloniki nu mi-ar fi zambit niciodata. As fi trecut fara sa opresc prin frumusetea aia de trecatoare, tot in Grecia, sa beau ceva cald, orice, pentru ca sunt ud si ma cäc pe mine de frig. N-as fi urlat niciodata de fericire in casca atunci cand am iesit din norul ala rece, la soare.... Cu siguranta n-as fi ajuns unde-am ajuns. Multumesc c-ati venit cu mine.”