textoru

Day 5 “Pe cuvint ca azi mergem numai pe asfalt!” Inchid ochii si astept lovitura cu lantzul. Culmea, nu a venit. Ma uit pe furis la July si vad ca se uita spre Drina pe care mai sunt urme mici de ceatza. Probabil a ales sa ma ignore. E ca in povestea cu Petrica si lupul. Voi, sa nu faceti asa, copii. Dupa ce ne-am strins lucrusoarele pe motoare si am dat in noi cu un mic dejun improvizat am pornit spre granitza cu Crna Gora. Drumul era in mod normal asfaltat. Era. Acum e in lucru si a mai ramas asfalt pe jumatate din fiecare banda. Marginile erau cu piatra. Din cauza asta toate masinile mergeau pe mijlocul drumului. Si culmea, toti mergeau spre granitza. Pina la frontiera am estimat ca erau vreo 12 km si as fi vrut sa gasesc o benzinarie ca sa ma scap de ultimele marci bosniace. Drumul este plin de curbe si un austriac cu un Mertzan se tiraste cu vreo 10 la ora si tine o coloana lunga cam cit China dupa el. Evident ca noi o dam pe linga sa scapam de norul de praf care il ridica. Vad la un moment dat o linie dreapta de vreo 200 de metri si ceva care seamana cu o benzinarie. Dau gaz pe linga austriac si vreo 2-3 din coada cometei lui ca sa scap de praful inecacios care-l ridicau si constat cu “bucurie” ca benzinaria era de fapt granitza bosniaco- muntenegreana. Evident ca si politistul era acolo la “datorie”. La datoria mea, catre el. “ Nu ai voie sa depasesti coloana. 30 de euro tu, 30 de euro el” imi zice si arata si catre July. Imi vine sa-l musc de jugulara si incerc sa-i explic ca am depasit coloana din cauza de praf. Ce sa-i spun ca nu era indicator de depasire interzisa sau linie continua. Evident ca nu functioneaza. Ar minca si el ceva azi, iar din pacate prinzul lui e la mine in portofel. July isi da jos casca si vorbeste cu omul in sirbeste. Asta cind vede ca Jessie cea rosie e condusa de o fata, se taie, si devine indulgent. Brusc ar vrea doar un mic dejun si ala cam atit cit sa nu moara de foame. L-am potolit cu 10 euro. Ne tine omul morala cum ca sa avem grija in Crna Gora ca sunt vreo 80 de tuneluri pe drum inspre Plužine si ca multi au “dat coltul” pe acolo fiindca au mers tare. Noi il asiguram ca nu mergem tare, doar alert, asa ca ne da actele inapoi, si plecam. El s-a dus probabil sa manince. Dupa formalitatile de la vama o luam spre Plužine, pe drumul ala cu peisaje de vis , pe care multi care posteaza pe forumul asta l-au vazut live. N-am reusit sa mergem alert ca ne-am facut capul titirez uitindu-ne la peisaj. Drumul asta in lungul Drinei e de vis, dar mi-ar place sa fie mai putin circulat. Deh, obicei rau la mine din cauza off-road-ului facut zilele trecute. Urmeaza la un moment dat bifurcatia din tunel spre Trsa. Vrem sa mergem spre Žabljak prin pasul Sedlo din Parcul National Durmitor. Drumul urca si tot urca in curbe scurte si strinse asa cum ii place voinicului motorizat iar privelistea spre vale te lasa cu gura cascata. In final ajungem in golul alpin si o luam inspre Žabljak. Drumul asta spre pasul Sedlo este foarte frumos. Dar din pacate e un fel de Transalpina. Toate masinile, rulotele, motociclistii, bicicletele din Europa s-au adunat pe drum. Iar mie chestia asta imi place de nu mai pot. Unde esti tu Orlovačko Jezero cu drumul tau pustiu??? Ma adaptez, cu toate ca nu-mi place, si incerc sa ma bucur de peisaj. Un roman cu un Logan de Brasov, zice ca m-am bucurat destul si taie curba, il evit dar ma pleznesc la piciorul drept de niste pietre. Nimic grav, dar totusi neplacut. Ii doresc toate cele bune si ma gindesc ca a batut drumul degeaba pina in Crna Gora, ca nu i-a iesit sa ma loveasca in plin. Dupa baia de peisaj din Parcul Durmitor ajungem la Žabljak si continuam spre canionul Tarei, la Đurđevica Tara, unde e podul peste riu. Evident inghesuiala. Motoare, masini, vinzatori . Unii fac o tura pe zip-line si stiu ca senzatia e faina. Hotarim ca dam “skip” anul asta la activitatea asta si o luam inapoi spre Žabljak. Depasim pe curbele in sus 3427,68 masini si la un moment dat facem la stinga pe un drum regional inspre Njegovuda si mai departe spre Boan , peste munti. Aici mai intilnim cite o masina cam la 20 km. Drumul e ingust, frumos si asfaltat si daca tot e vremea prinzului ne-am oprit la umbra sa mincam. Mi-as fi dorit sa ajungem pe seara la Teth in Albania, dar cum socoteala de acasa nu se prea potriveste cu cea din Crno Gora, am renuntat la plan si am zis ca unde ne vine cheful sa ne oprim , ne oprim. Evident ca 40 km in mod normal pot fi facuti cam in 20 de minute, asta daca nu ai vreo 5 munti in fata pe care trebuie sa-i urci si sa-i cobori pe tot felul de curbe. La un moment dat am prins 100 de metri de drum drept si am dat gaz. A venit si curba la stinga, pe care am ratat-o si noroc ca acolo era un mic loc de refugiu, fara sant sau parapet pe marginea drumului asa ca m-am oprit in peisaj. Fara stricaciuni, doar cu un pic de puls marit. “ Nu mai dormi si fi atent la drum” mi se sopteste din regie. Intr-un final am ajuns la intersectia cu drumul national de la Podgorica la Kolašin. Cei care au fost vreodata la Budva cu masina pun pariu ca-si aduc aminte cu groaza de acest drum. Este horror. Asfaltul e nou, ca in palma, dar pe fiecare centimetru patrat de asfalt sint 10 masini. Si toate vor sa depaseasca coloana formata pe vreo 4 km. Deci in concluzie e drumul "ideal" pentru motociclit. Dupa 20 de kilometri agonizanti pina la Kolašin, si o evitare la mustata a discutiei pe teme financiare cu niste politisti stationati pe margine, ne-am despartit de nebunie si am luat-o inspre Mateševo cu intentia de a trece muntii mai pe ocolite prin Veruša inspre nationalul de Podgorica – Shkoder (AL). Drumul merge pe vale si e mult mai racoare. Totusi ni se termina apa la un moment dat si ne oprim intr-ul fel de sat unde se vede ca se exploateaza lemnul. Intram intr-o crisma si intrebam de apa, dar privirile tulburi de alcool de acolo ne transmit clar ca apa nu e buna nici in bocanci, nici la genunchi si implicit nici in stomac. Plecam mai departe. Mai departe, se aude ca noi vrem apa si vedem cum norii se aduna in fata. Eu ma gindeam la apa imbuteliata , nu apa la liber. Dupa Veruša vrem sa ne gasim un loc de campare dar din pacate peste tot e ingradit sau terenul este in panta. Drumul incepe sa urce din ce in ce mai abrupt si terenul devine din ce in ce mai stincos. E clar ca nu e zona de cort. La un moment dat ajungem la intersectia cu drumul care duce spre Rikavačko Jezero. M-as duce acolo, dar bubuie cam tare in fata si in plus e neasfaltat pe vreo 30 km pina la lac si inca 30 dupa lac. Mi-e un pic frica sa intreb, dar nici nu apuc sa zic ceva ca aud : NU !. Deci OK, continuam conform planului initial. Urcam, urcam si la un moment dat ajungem sus in pas. Cind am trecut pe celalalt versant, primul lucru care l-am zis a fost “Uă Focă, sa-mi trag una!!” In fata noastra era masivul Surdup cu lacul Bukumirsko Jezero. Locul este foarte interesant (http://www.montenegroclimbing.net/en/where-to-climb/87-surdup), asa ca am decis ca acolo dormim. Am dat-o la vale tot cu ochii pe muntii din fata . Dupa ce ne-am pierdut pe un drumeag si un nenea ne-a calauzit inapoi pe drumul bun, am ajuns la lac. Pina la lac am facut rost si de apa si evident si o bere de la un fel de “kafana” gazduita intr-un container. Dupa ce ne-am instalat am dat pe seara citeva ture in zona ca sa ne cunoastem cit de cit cu locurile. Deja ma gindesc ca o revedere + pierderea de timp prin zona nu ar fi o idee foarte proasta (http://www.summitpost.org/ijovo-ku-ke-planine/526499). Dupa o zi fara macadam dar cu curbe cit pentru 5 ani , a urmat un somn bun. Noapte buna.

La Lugoj, am un prieten care mi-a reconditionat amortizoarele de la motorul meu si de la GS-ul lui nevasta-mea. Il cheama Liviu si nr. de tel este 0722-499896.

Mihai, Excelenta tura. M-ar cam bate gindul sa incerc. Ce zici, cu BMW F650 Dakar , ar merge?

Cred ca as vrea sa revad tot. In tura asta am fost, pentru ca intotdeauna am vrut sa fac o tura pe drumuri mai putin umblate. Chestia asta o fac in Romania de vreo 4-5 ani, in fiecare vara imi construiesc un traseu de vreo 1600 - 1800 de km pe cit posibil pe judetene, comunale si forestiere. Nationalele sunt doar bucati cit mai scurte de legatura. Acelasi lucru l-am vrut si in tura asta, mai ales ca am vazut ca e posibil din postarile de pe ADVrider. Oricum , la anul vreau sa fac ceva similar in ex-Yugoslavia dar pe cit posibil cu mult mai mult off-road. Sper sa pot si sper sa vina si July cu mine. Acum, continuarea: Day 4 “Azi avem mult macadam?” July se uita la mine ca un copil la care i-ai dat o gramada de teme, si dupa ce le-a facut ,spera ca nu-i spui ca mai are vreo 3 pagini de scris. Diplomatia rabufneste din mine: ”avem ceva , dar nu cred ca e foarte mult”. “ Si nici foarte greu”, completez. Apare un zimbet timid si total neincrezator. Ma cunoaste prea bine ca sa mai muste momeala. Dupa ziua de ieri, azi ne-am trezit cam tepeni. La micul dejun le-am golit la oamenii de la hotel platourile. Cum ieri am mincat numai pe fuga, azi am vrut sa fim burtile pline de dimineatza. Dupa incarcarea bagajelor pe cai si bagat benzina, am pornit de la Mostar spre Potoci, pe drumul national spre Sarajevo. De la Potoci, evident ca am iesit din national luind-o la dreapta pe drumul regional R435a si am inceput sa urcam in masivul Prenj . Drumul merge pe o vale care la un moment dat se infunda si de acolo incepe o urcare pe un versant, numai ace de par. Asfaltul este foarte bun si evident ca dam blana in sus si polizam scaritele chiuind. Ajungem sus in pas si asfaltul se termina. Un indicator ne zice ca avem o portiune de vreo 12 km de drum in lucru si neasfaltat. “12 km, e OK” gindesc unii. Ajungem sus pe un platou alpin si in departare se vede masivul Visočica. In directia aia mergem noi si vrem sa trecem mai departe spre Zelengora. Planul ar fi sa ajungem pe seara la Orlovačko Jezero in Zelengora, dar in functie de cum ne miscam se mai pot schimba lucrurile. Deocamdata mergem pe drumul asta spre Boračko Jezero. Drumul merge pe o curba de nivel, iar in dreapta e un abrupt de ti se ridica blana pe tine. Oricum, drumul este circulat din cind in cind , asa ca nu sunt portiuni grele de trecut. Dupa cei 12 km mai apare un indicator care zice ca drumul e in continuare asa inca 11 km. Deci mai putin ca prima data, inseamna ca e ok. Dupa o vreme sub noi se vede Boračko Jezero. Undeva jos de tot. Pe partea cealalta a lui trebuie sa ajungem noi. Drumul incepe sa coboare, merge roata pe versanti si vedem lacul aproape de jur imprejur si dupa cei 11 km de macadam dam de asfalt si suntem linga Boračko Jezero. Apa e turcoaz , cam ca la toate lacurile care le-am vazut pina acum in Bosnia. Afara e cald de numai, iar lumea se scalda in lac. Fac o propunere in acest sens , dar din regie mi se transmite ca avem destul de mult de mers azi, asa ca sa-i dam bice. Ne mai uitam o data inapoi si zicem “de undeva de acolo sus am venit noi”, dupa care bagam mina in gaz si o luam in lungul vaii riului Neretva pe R436. Aici drumul este bun, putem sa mergem mai repede. Traficul este destul de redus si din loc in loc sunt camp-uri de unde se pleaca in ture de rafting pe Neretva. Raftingul in Bosnia cred ca e sport national ca am vazut o gramada de zone dedicate acestei activitati. Evident ca la un moment dat asfaltul se termina si apare si indicatorul care ne zice ca drumul e in lucru si implicit neasfaltat vreo 21 de km. “ Hm, 21 zic. Adica un fel de 12 intors. Sper sa nu mi-o iau”. Sunt pregatit sa dau explicatii dar surprinzator , deocamdata nu mi se cer. Drumul urca si coboara, se invirte si suceste pe culme si pe vale si in final ajunge la podul de pe riul Ljuta. Podul asta are si el o istorie. De fapt in pozitia aia sunt 2 poduri. Podul vechi si podul nou. Podul vechi a fost aruncat in aer de armata bosniaca ca sa impiedice tancurile sirbilor bosniaci sa inainteze spre Konjic, cu citeva zile inainte de a se incheia prostia aia de razboi. Podul nou a fost construit peste podul vechi care atirna dedesubt. Reconstructia a fost facuta in 2002 de Unitatea de Geniu Spaniola stationata in Mostar. Am vazut multe poze cu podul asta si tare m-am bucurat cind am ajuns acolo. Mai multe informatii despre podul asta le gasiti aici: http://www.nato.int/sfor/indexinf/150/p08a/t02p08a.htm, http://www.nato.int/sfor/indexinf/146/p12a/t02p12a.htm De la pod a urmat o portiune de drum asfaltat, dar cam ciudata. Pe asfalt era crescuta din loc in loc iarba si mici arbusti. Dupa vreo 4 km asfaltul s-a terminat si am revenit din nou la macadam. Caldura era destul de mare si am vrut sa ne astimparam setea la una din multele cismele pe care le-am vazut pe drum. Ei bine, asta la care am oprit nu mergea. Intr-un final am iesit din masivul Visočica si am ajuns in Kalinovik. Eram din nou in Republica Srpska, si stiam asta fiindca scria peste tot. Fiind vremea prinzului, ne-am potolit foamea la o “pekara” si am pornit mai departe spre masivul Zelengora. Obiectivul zilei era Orlovačko Jezero. Dupa Kalinovik am luat-o inspre Jelašca pe R434, si dupa 3 km, asfaltul s-a terminat. Urma o portiune de vreo 30 de km de macadam pina la lac. Drumul este destul de OK dar in unele portiuni este spalat de apa, asa ca July nu e foarte fericita. Din loc in loc pe drum vedem urme de biciclete, “deci se poate” gindesc si usor usor o dam mai departe. Peisajul in schimb este superb si intr-un final ajungem si la Orlovačko Jezero. Lacul asta era un ”must see” pentru mine, deoarece daca il privesti dintr-un anumit unghi are forma Americii de Sud. Dar trebuia privit dinspre Tara de Foc, in schimb eu l-am privit dinspre Mexic. Chiar si asa locul e de vis. In plus erau si afine in zona asa ca n-am bucurat de oferta naturii. Cum ziceam , planul initial era sa raminem la lac peste noapte. Dar probabil din cauza florilor de cimp, a ierbii mari sau a asezarii astrelor, m-a apucat un stranut si am facut o rinita alergica, care ne-a determinat sa ne continuam drumul. Nu cred ca era extrem de placut si odihnitor sa stranut toata noaptea in cort. Era oricum abia 5 dupa-amiaza deci timp de mers mai aveam. De la lac am continuat pe R434 inspre Čermeno, unde urma sa iesim in nationalul care vine de la Dubrovnik si merge spre Foča. Avem pina acolo vreo 25 -30 de km de macadam . Urcam, urcam si de jur imprejur se vede foarte frumos, iar mersul este intrerupt de sesiuni de fotografie. La un moment dat dupa o curba dam de 2 biciclisti care reparau ceva la o roata. Ma opresc si intreb daca au nevoie de ajutor. Ei spun ca totul e ok. Apoi ii intreb daca urmele pe care le-am vazut pe drum inainte de lac erau ale lor. Baietii confirma. I-am intrebat ce cauta cu bicicletele alea pe genul asta de drum, si mi-au zic ca fac parte dintr-o cursa de la Bruxelles la Istanbul si trebuie sa parcurga distanta in 14 zile. Erau din Italia si erau plecati de 10 zile de la punctul de start si au luat-o pe drumul asta ca pe harta arata ca e mai scurt si la inceput parea bun. Eroare. Ar fi vrut sa ajunga la Kotor in seara aia dar nu cred ca aveau nici o sansa. Numai pina la national aveau inca 14 km de macadam si deja era ora 6 seara. Pina la urma sper ca au ajuns la timp la Istanbul. Dupa ce am intrat in national am luat-o in directia Foča urmind ca la intersectia cu drumul care vine de la Sarajevo sa trecem pe partea cealalta a vaii riului Drina si sa o luam inspre Crna Gora. Fiind deja seara am inceput sa ne cautam un loc de dormit. Cum azi a fost o zi usor solicitanta , m-am gindit sa-i fac un cadou lui July si sa nu dormim la cort. Am vazut un fel de pensiune cu un anunt “biker friendly” si am intrebat de pret. Raspuns: 30 de euro/ camera de 2 si trebuie neaparat sa maninci doar la ei la restaurant. Am mai patit aceeasi chestie in Croatia la Plitvice si am zis ca a doua oara nu o mai musc. Din cauza unora ca astia am ajuns sa evit chestiile “biker friendly”, fiindca sunt friendly doar la inceput, iar dupa ce te prind in mreaja sunt niste scirbosi. Intr-un final am mers la un fel de camping unde am inchiriat o casuta un pic mai mare decit cortul nostru pentru 14 euro/noapte . Si fiindca azi am avut “putin macadam” care nici nu a fost “prea greu”, iar eu surpinzator am scapat nebatut cu levierul de July, ne-am cinstit la finalul zilei cu o masa copioasa si bere, dupa care ne-am dus la somn. A doua zi urma sa trecem in Crna Gora.

Salutare, nu este poxilina. Este un produs de la firma Weicon (http://www.weicon.de/pages/ro/) se numeste Repair stick Titanium. De fapt e un baton de rasini epoxidice, din care tai transversal o felie, le amesteci ca si plastelina si apoi le folosesti la ce vrei tu sa repari. Eu am avut si poxilina cu mine si am folosit-o intr-un caz similar dar dupa vreo 90 de km s-a facut ca si guma de mestecat. Nu e ok. Batonul de la Weicon contine si ceva praf de titan care ajuta mult si rezista la temperaturi mari. Pe incercate, nu povesti. Inca functioneaza la mine si cred ca am deja vreo 20000 de km facuti asa. Am folosit chestia asta si la reparatii de cartere sparte cind am fost in ture de hard enduro cu Husabergul. Am reparat pompe de apa, filete, radiatoare si chiar m-am bucurat ca am facut-o. M-a scos din diverse situatii de culoare maro. » Post actualizat in 16 Aug 2015 16:12

In final am reusit sa atasez si imaginea pe GE a turei. Cam asa a fost. » Post actualizat in 18 Aug 2015 20:03 Day 3 Primul strop de ploaie care a lovit cortul a fost ca un bubuit de tun. M-am trezit instant. Era 2 noaptea. Am sperat ca e singurul, dar nu, fratii lui l-au urmat. Mare familie, nu gluma. Seara cind ne-am culcat cerul era bec. N-am stiut ca pe partea cealalta a muntelui din spatele cortului era un nor care ma cauta. Cred ca a fost pentru prima oara cind am dorit sa fie furtuna. Hard and fast. N-a fost sa fie. Vintul nu a batut de loc si poaia s-a pus sa o dea pe indelete si asezat . Pe la 5 ma trezesc din nou cu sperante, parca s-a oprit. Eroare, se pune din nou. Cind aprind frontala sa vad cit e ora constat ca avem in cort pe tavan vreo 8-9 urechelnite, pornite la plimbare. July incepe actiunea de deinsectie si de indrumare a animalutelor spre iesirea din cort. Constatam cu surpindere , ca afara mai asteapta un batalion complet care exploreaza cam tot ce am lasat afara sub tenda cortului, adica cizme, bocanci, rucsacul cu haine. S-au strins la loc uscat din cauza ploii probabil, iar alea 8 erau cercetasii trimisi sa ne verifice daca dormim. Ma gindeam cu groaza ca daca o sa trebuiasca dimineatza sa ne miscam repede o sa fie o fericire sa-mi curat interiorul de la cizme de urechelnite. Si nici nu as fi fost foarte bucuros sa iau cu mine vreuna si s-o car in cizma. Pe la 10 se opreste ploaia si parca se face o urma de lumina prin nori. Cu avint maxim ne extragem din cort, convingem cu chiu cu vai batalionul ca proprietatea noastra nu o impartim cu nimeni , de asta s-a ocupat tot July. Eu mai verific de vreo 10 ori ca nu mai am musafiri in cizme, mai trimit vreo 2 la pimbare si stringem cortul in viteza. Undeva in directia in care trebuia sa pornim se vedea o urma de cer senin asa ca am sarit si peste micul dejun si am luat-o la galop. Drumul de azi ne duce inspre Džepi si apoi coborim in Konjic, la nationalul dintre Sarajevo si Mostar. Aseara cind sa plecam din Lukomir ne-am intilnit cu doua cupluri de polonezi care calatoresc cu un IMS si am stat un pic de povesti. Azi vedem ca ei s-au facut tabara cam pe linga drumul nostru si la fel ca si noi se straduie sa stringa totul cit inca nu ploua. Nu i-am intrebat daca ei au avut musafiri. Drumul merge pe un platou alpin si din loc in loc se vad diverse monumente funerare din epoca medievala. S-a muncit ceva la pietrele alea. In fata privelistea este destul de interesanta mai ales ca norii sunt pe straturi. Incepe coborirea si ne cufundam si noi incet incet in ei De la Vrdolje inspre Džepi drumul este tot neasfaltat, dar ce mi se pare interesant e faptul ca pe portiunile unde drumul era mai abrupt , cu posibilitate de a fi spalat de ape avea portiuni de vreo 10-20 de metri betonate. De la Džepi inspre Konjic insa , drumul este asfaltat dar diferenta de nivel este foarte mare. Coborim un versant numai ace de par. Evident ca hotarim sa facem down-hill, cu motoarele oprite si mergem asa cam vreo 9 - 10 kilometri, pina cind July se trezeste ca ramine fara frina pe spate fiindca s-a incalzit prea tare. Facem o mica pauza, racesc etrierul si-i recomand sa vina totusi cu frina de motor pina totul revine la normal. La Konjic intram in nationalul M17 si fiindca tot nu am mincat de dimineata, hotarim sa luam ceva de-ale gurii de la o pekara (brutarie/ patiserie). Dupa ce ne ospatam bine o luam inspre Jablaničko Jezero si mai departe spre Prozor pe M16.2. Drumul este foarte bun, asfaltul curat, curbe una dupa alta, asa ca dam gaz cu veselie. Ne intilnim pe traseu cu o gramada de motociclisti care o dau si ei cel mai probabil inspre Sarajevo sau Mostar. Spre Mostar mergem si noi azi dar asa, mai pe dupa casa. De la Prozor ne despartim de national si mergem pe asfalt inspre Rumboci, pe malul lacului Ramsko. Zona asta e locuita in special de croati bosniaci si de citiva musulmani, care au mai ramas intregi. Nu foarte multi. Imediat dupa Rumboci, GPS-ul imi arata ca trebuie sa o iau la stinga pe un drumeag neasfaltat. July saraca , abia ce s-a reobisnuit sa mearga pe asfalt ca iar trebuie sa se desparta de el. De data asta pentru o bucata de vreo 100 de km de macadam. Drumeagul urca si tot urca si la un moment dat vedem Ramsko jezero undeva la stinga si sub noi. Privelistea e faina, iar macadamul este destul de OK, pietrele din el sunt fixate si motoarele nu sar cind stinga cind dreapta. Iar de pe margine ne privesc la un moment dat 3 cai putere. Noi suntem mai multi. Apoi drumeagul se transforma pentru o scurta bucata intr-o alee betonata, spre fericirea unora, nu dam nume. Planul initial era sa ajungem la Mostar dupa-amiaza, dar fiindca ne-am miscat incet am zis ca e bine si daca ajungem seara. Oricum trebuia sa ajungem intii la Risovac, pe malul lui Blidinje Jezero si de acolo sa continuam pe un drum de macadam , paralel cu nationalul M17 spre Mostar, numai ca la vreo 2 munti distanta. La un moment dat, dupa Orašac, se aud niste tunete si constatam cu bucurie ca norii sunt in directia in care mergem noi. Hotarim sa luam costumele de ploaie pe noi si bine facem ca se pune de un mic potop. Am mers prin ploaia aia vreo 5 kilometri dar dupa ce a inceput si grindina, iar drumul urca curba dupa curba, am hotarit ca e mai bine sa ne oprim sub un brad ca loviturile incasate impreuna cu navigatul pe riul care se formase pe drum nu erau cea mai mare placere care o puteam gasi pe acolo. Dupa ce norii si-au facut de cap am continuat drumul spre Blidinje Jezero. Dupa o coborire foarte faina am ajuns la Dugo Polje unde era o necropola mult mai mare fata de ce am mai vazut noi in Bosnia. E destul de ciudat cum situl e asa deschis si poti sa intri cum vrei. Oricum ma gindesc ca nu e usor sa iei o piatra din aia cu tine De la Blidinje Jezero drumul era asfaltat, dar nici nu a apucat July sa-i prinda gustul ca imediat am facut virajul la stinga spre Bogodol, pe un drum de macadam. Ei cu drumul asta e o alta poveste. Inainte de a ajunge la Risovac am intrebat-o pe July daca ne tinem de plan sau o luam spre Jablanica la nationalul de Mostar. A zis ca nu prea ar avea chef sa se dea printre tiruri si masini, asa ca eu m-am bucurat si am continuat drumul dupa plan. N-am intebat de doua ori ca sa nu se razgindeasca. Macadamul asta in schimb era altceva. Pietre destul de mari si care se miscau in toate directiile. Eu eram obisnuit cu mersul asta de la turele de hard-enduro. Ea in schimb mi-a urat numai de bine pentru planul care l-am conceput. Si azi daca o intrebi, zice ca drumul ala nu trebuia sa-l facem. Adevarul e ca nu le poti avea pe toate, nu? Drumul urca pe un platou alpin iar privelistea este foarte faina. Noroc ca am facut bine trackul de acasa ca ne descurcam OK printre drumeagurile care sunt pe acolo. In timpul razboiului bosniac pentru platoul asta s-au batut ca si chiorii toti intre ei. La unii le deschidea drumul inspre zona sirba, la altii inspre zona croata, iar la musulmani le dadea posibilitatea sa supravietuiasca. Pina la urma la ei a ramas, daca nu ma insel. Oricum sigur nu s-au batut pentru cine va face pozele cele mai faine cu zona. Noi in schimb ne-am continuat drumul spre Bogodol. In linie dreapta mai aveam vreo 30 de km, dar care s-au dovedit a fi cam vreo 50 la real. Si nu au fost chiar usori, in special din cauza pietrelor care se miscau. Dupa o vreme, care unora li s-a parut o vesnicie am ajuns si la Bogodol, unde a aparut si asfaltul. Apoi a urmat coborirea spre Mostar. La Mostar am ajuns seara, obositi, flaminzi fiindca nu mai mincasem nimic de la pekara din Konjic, si transpirati de numai, ca erau vreo 39 de grade afara. Ne-am dus la primul hotel pe care l-am vazut ( Villa Milas), ca sa le infundam la aia canalizarea cu jegul de pe noi. Oamenii ne-au primit, ne-au luat 65 de euro, dar si noi le-am ridicat factura la apa. Dupa ce am desprins de pe noi costumele de moto cu levierul ne-am bucurat din plin de un dush, iar apoi am mers in “stari grad” sa mincam si sa revedem Stari Most (podul vechi) . Nu e el asa vechi ca l-au reconstruit mesterii turci dupa ce initial fusese bombardat prin 1993 de croati, care au pus de pe un deal din apropiere artileria pe cartierul musulman . Inteligenta chestie, ce sa zic. Asta e inca o dovada ca razboiul e nebunia suprema a oamenilor. Satui si obositi dupa o zi si lunga si destul de solicitanta, ne-am infipt in pat. Cred ca am adormit in timp ce ma indreptam spre perna.

Asa cum ziceam si ceva mai devreme, eu as pune si track-ul gps in format gpx sau kmz pe forum dar habar nu am cum se face. Inca nu m-am prins de ce nu ma lasa sa atasez si alte fisiere in afara de img. Poate se indura careva sa ma lamureasca pas cu pas. » Post actualizat in 14 Aug 2015 09:39 Sa fii sigur ca multi dintre prietenii mei ma invidiaza. Asta e, sunt baftos, ce sa mai fac acum

Day 2 Dupa un somn destul de bun, pe la vreo 8 am hotarit sa iesim din cort si sa ne echipam pentru noua zi. Urma sa trecem in Bosnia si sa incepem aventura. Dupa ce am strins cortul si echipamentul am pornit sa iesim in sosea, iar undeva pe la jumatatea finatei unde am dormit era un nenea cu sotia si culegeau ceva. Cind am aparut noi de dupa niste tufe , cu motoarele duduind s-au uitat la noi ca la urs, de parca a cazut meteoritul in parcare. Nu vezi in fiecare zi motociclisti pe la tine prin tarla, nu?? Pina la granita mai erau cam vreo 50 km pe care i-am facut rapid. La trecerea frontierei am avut din nou acelasi sentiment ciudat: treci de fapt in Republica Srpska, republica rezultata in urma razboiului din anii 92-95 si care este parte a Federatiei Bosniace. Pe masura ce ne apropiem de Visegrad inca se vad urmele razboiului. Sunt case distruse care nu au mai fost reparate, pline de copaci inauntru si partial darimate. Asta poate sa-ti dea un indiciu despre soarta fostilor proprietari, indiferent de ce au fost ei : sirbi sau bosniaci musulmani. De la Visegrad luam drumul spre Rogatica. Drumul asta este un spectacol. Urca continuu , in serpentine dupa serpentine o gramada de kilometri. De fapt urca muntele de linga Visegrad si apoi continua pe creasta. Din loc in loc , pe GPS-ul meu , linia de drum dispare dar ma orientez dupa track-ul trasat de acasa si e in regula . Apoi drumul incepe sa coboare si dupa ce ne-am pierdut o data si ne-au ajutat niste neni sa ne regasim, ajungem la Rogatica. Dupa Rogatica am facut planul ca sa mergem prin canionul riului Prača pe celebrul M5 pina la Pale. Drumul incepe de la Mesiči, si pe GPS apare la un moment dat o linie ferata. La iesirea din Mesiči drumul continua , dar pe GPS e numai linia ferata. La primul tunel imi dau seama ca de fapt noi mergeam pe terasamentul fostei linii ferate, care de fapt nu mai exista. A fost ciudat sa trecem vreme de vreo 25 – 30 km printr-o gramada de tuneluri destul de inguste si total intunecate. Mi-am dat seama cam ce sentiment are o locomotiva in o situatie similara. Dupa Prača, am trecut prin Pale si intr-un final am ajuns si la Sarajevo. Cum orasul l-am vizitat prin 2011, singura oprire a constat de data asta in schimbat bani si mincat de prinz. Urma sa avem o etapa ceva mai lunga de off-road, de vreo 60 km pina la un sat care se cheama Lukomir si este aflat in munti in masivul Bjelašnica . Dupa Sarajevo am inceput sa urcam muntele Igman pe fostul si singurul drum de aprovizionare al orasului din timpul razboiului bosniac. Drumul este ingust si neasfaltat si urca pina pe un platou alpin , la baza virfului Bjelašnica, in zona in care s-a tinut Olimpiada in 1984. La un moment dat era o priveliste foarte faina asupra Sarajevo-ului. Povesti cu si despre drumul asta si ce a insemnat el din punct de vedere strategic se gasesc pe internet. S-au batut pentru el ca si chiorii. Oricum, pentru noi, in schimb a fost foarte frumos pina sus. Apoi am urcat pina pe virf la Bjelašnica. Sus se vad inca urme ale luptelor purtate in zona. Urcarea a fost numai ace de par pe pietre care se misca continuu. Pentru July a fost destul de greu sa-si stapineasca calutzul. Mai groaza i-a fost de coborire, inapoi pe drumul spre Lukomir, dar s-a descurcat cu success. Oricum coborirea am facut-o cu motorul oprit, lucru ce va deveni obicei pentru tura asta. Tot un obicei a devenit si faptul ca in Bosnia nu e indicat sa te duci in tufisuri cind ai o problema. Cauti sa o rezolvi cit mai pe marginea drumului ca inca mai exista zone care nu au fost deminate, si nu e indicat sa le deminezi fara voie. S-ar putea sa nu-ti iese. Sau de fapt ar putea sa-ti iese toate alea din tine si sa murdaresti cu singe peisajul din jur. Neplacut. Dupa inca vreo 20 km am ajuns si la Lukomir. Locul e de poveste. Satul e asezat pe marginea canionului riului Rakitnica si e locuit numai de prin aprilie pina prin octombrie cind incep ninsorile. Oamenii isi coboara turmele de oi pe perioada iernii pentru ca este satul despre care se zice ca e la cea mai mare altitudine si e cel mai izolat din Bosnia. Canionul este tare adinc si de pe un punct de belvedere de linga sat privelistea e foarte frumoasa. Oricum pozele nu fac dreptate peisajului. Am stat de povesti cu un nenea si cu o tanti, in putina sirba pe care o vorbim dar a fost tare fain. Locuitorii sunt musulmani si sunt de treaba. Apoi fiindca deja se intuneca si eram dupa o zi lunga si obositoare, ne-am cautat un loc de cort. Am gasit unul la o femeie intr-o ingraditura cu pietre si am rugat-o sa ne lase sa dormim acolo. A fost de acord asa ca dupa ce am mincat ceva de cina si am pregatit cortul am trecut la somn ca era rece afara si eram destul de obositi.

Am patit aproximativ aceeasi chestie. La un moment dat mi s-a aprins martorul de apa de pe bord. Verific si constat ca fierbe cafeaua. Eram pe cimp. Demontez totul in jur, desfac radiatorul si-l departez putin de cadru. Constat cu bucurie in suflet ca o pietricica si-a facut cuibul acolo de ceva vreme si a gaurit un pic radiatorul. Aveam cu mine un fel de plastelina epoxi de la Weicon ( Repair stick Titanium), am amestecat asa cam cit o bila de rulment mai mare, am presat-o pe gaurica aia si de 3 ani merg asa. Si tot merg. Pina cind o sa o fac din nou daca este cazul.

Ma trezesc si am fluturi in stomac. In sfirsit reusim sa plecam. Tura a stat pe muchie de cutit de ceva vreme fiindca nu mai reuseam sa ne rupem de la job. Ba era cineva plecat , ba altcineva se imbolnavea si tot asa. Apoi intr-o miercuri, July nevasta-mea, mi-a zis: “vezi ca putem pleca simbata”. Si simbata , pe 1 august , am plecat. La granita am ajuns repede. Formalitatile de trecere si la romani si la sarbi au fost scurte. Vamesul sirb ma intreaba unde merg si-i zic ca Timisoara – Dakar, peste Serbia si Bosnia. Ride si-mi zice sa plec. De la Vrsac am luat-o prin padure spre Deliblato. E o zona protejata, cu un drum partial asfaltat. Din cind in cind ne mai intilnim cu cite o masina pe contrasens, ba la un moment dat si cu doi motociclisti. Ne salutam si trecem mai departe. Dunarea am trecut-o la Smederevo si de aici am luat-o pe drumuri laterale peste dealurile estice ale Serbiei inspre Arandelovac. E o zona foarte faina, cu livezi si drumul duce cumva pe creasta si se vede frumos de jur imprejur. In schimb e tare cald. La sirbi, drumurile sunt in general asfaltate si destul de bune. Am ales sa mergem pe “judetene “ si “comunale” ca pe soselele principale traficul e mare si nu ne place sa ne dam printre masini si camioane. Pe la prinz ne-am oprit sa mincam la o crisma de pe marginea soselei si am constatat din nou ca in Serbia au portii sirbesti. Adica trebuie sa fii foarte flamind ca sa maninci tot ce-ti pun aia in farfurie. Prinzul pentru 2 persoane inclusiv sucurile au fost vreo 11 euro cu bacsis cu tot. Dupa Arandelovac am taiat-o spre vest inspre Mionica si apoi Divicbare cu intentia de a trece peste creasta inspre Uzice. Pina aici ne-am miscat destul de repede fiindca nu a fost trafic si drumurile erau ceva mai drepte. Urcarea deasupra de Uzice si apoi coborirea mi-au dat o mica mostra despre ce ma astepta de acum incolo in tura. Curba dupa curba, asfaltul un pic spart si lunecos. La coborire, cam vreo 8 km am mers fara motor ca mergem oricum mai repede decit cu motorul pornit si facem si economie de benzina. Treaba asta am utilizat-o de nenumarate ori in tura. Deja avem vreo 380 de kilometri facuti de acasa si dupa atitea curbe suntem cam obositi. Planul initial era sa ajungem in prima zi pina la Visegrad in Bosnia (vreo 500 km) dar deja dupa Uzice am luat-o pe ocolite inspre Mokra Gora pe la Bioska Jezero, cu ochii cind in stinga cind in dreapta ca sa gasim un loc de cort. Am ochit la un moment dat o fineata cu o liziera de pomi, la vreo 300 de metri de sosea pe care m-am dus sa o inspectez. Era OK si asa ca dupa 460 de km ne-am facut tabara acolo. » Post actualizat in 13 Aug 2015 11:38 Salut, este OK. Da-mi un mesaj pe privat si-ti trimit track-ul in format gpx. L-as atasa aici dar spre rusinea mea habar nu am cum sa o fac.

Gata, ne-ai prins. Noi eram.

Dupa ce-i dau pasaportul si actele motocicletei, politistul de frontiera se uita la mine si ma intreaba: "de unde veniti?". Zimbesc si zic: " de peste munti". Ma priveste mirat, ca doar suntem la cimpie, si spune doar " pai ???" Pai ia asculta: de vreo doi ani ma batea gindul sa ma reintorc in Bosnia. Am vazut pe ADVrider tura facuta de un motociclist din Novi Sad / Serbia prin zona si am vorbit si cu nevasta-mea , cum ca "ce ar fi sa dam si noi o tura pe acolo, dar asa mai pe ocolite?" Si am ocolit, prin Serbia, Bosnia, Crna Gora si Albania, pe drumuri cit mai secundare si chiar si "tertziare". Citeva poze , asa pe post de "momeala"

Ne-am cunoscut la inceputul lunii Aprilie 2006. Am luat relatia noastra chiar de la zero si pot sa spun ca a fost dragoste la prima vedere. Azi, dupa atita timp inca avem o legatura extrem de pasionala. Ceea ce va doresc si voua, tuturor.

Ba din pacate , motorul acesta, la greutatea lui, chiar asta o sa faca. O sa te limiteze la asfalt sau poate ceva macadam usor. Nu de alta, dar daca o sa-l scapi pe jos cind dai de un sleau sau un pic de noroi, o sa te coste reparatiile o galeata de bani.

Vindut

Vind cutii de aluminiu "home-made". Dimensiuni 50 x 39 x 21 cm. Prinderea pe suporti se face cu suruburi dinspre interior. Incuietoarea se poate bloca cu surub. Pret 160 lei. Tel. 0722-202653 sau PM pe privat.

Sa vezi tu atunci fericire pe un forestier usor dar cu vreo 1-2 cm de noroi sau chiar un macadam usor dar cu niste pietre mai mici care insa se misca usurel pe alocuri. Pe alocuri, pe unde va trebui sa treci tu.

Chiar daca apesi doar frina pe spate, din cauza reducerii vitezei fata se comprima un pic. Referitor la Moditec, nu stiu ce sa-ti spun. Eu am o diagnoza GS 911 si cind vreau sa-mi testez ABS-ul strig la el "testeaza ba" si el o face , dar de reglat nu pot regla nimic. Imi zice doar de este bine sau rau. Atit. » Post actualizat in 01 Apr 2015 09:54 Eu de vreo 2 -3 ani bag in Dakar Motul 5100 15W50. Nu am avut probleme de loc. Schimb de fiecare data cam pe la 7000 km. Nu ca trebuie, dar piticii mei de pe creier asa vor.

Salut, as zice ca mai intra. Dar in mod normal ar trebui incercat.

Am rulmenti cu colivie montati de vreo 5 ani. Nu e nici o problema sa-i folosesti. Sfatul meu este in schimb, ca in fiecare iarna sa desfaci bascula de tot jos si sa ungi toti rulmentii. Eu fac asta in fiecare an si nu mai am probleme. Chiar daca sunt semeringuri acolo, tot intra apa si distruge atit rulmentii lasati neunsi timp indelungat dar si bucsele de rulare pe rolele ac. Oricum un pic de vaselina si vreo 2 ore de munca costa mult mai putin decit rulmentii noi originali sau de alt fel, precum si manopera de scos rulmentul ruginit cu dalta, ciocanul sau chiar pick-hammer-ul uneori. » Post actualizat in 31 Mar 2015 20:53 Pe roata fata, dar si pe roata spate ai un disc mic cu fante. Senzorul de ABS citeste daca fantele "trec" pe linga el sau nu. In momentul in care roata se blocheaza fantele nu trec pe linga senzor si baiatul asta incepe sa strige la frina sa dea drumul la roata. ABS-ul iti intra mai repede pe roata spate, in principiu datorita faptului ca la frinare , furca fata se comprima un pic si atunci spatele are o tendinta de ridicare care reduce presiunea pe roata spate , aceasta avind tendinta sa se blocheze ceva mai repede. In ce priveste viteza de incercare a ABS-ului fata, probabil ca la 10 km/h nu ai reusit sa o blochezi suficient ca baiatul ala de senzor sa strige la sistemul de frinare. Daca nu ai erori in sistem, asta poti sa o vezi cel mai bine cu diagnoza, atunci poti sa faci un test mai hotarit la o viteza mai mare. Ai cam 2 variante: sa intre ABS-ul si sa te bucuri, sau sa te aduni de pe jos cu roata fata blocata, si sa te bucuri ca ai scapat intreg si cu daune minime la motor. Sau nu.

Geaca nu are captuseala de ploaie, iar in ce priveste marimea eu am 1,80 m si 75 kg.

Nu este hidraulic. Este mecanic, are o pirghie inauntru cu 3 pozitii, la care din felul in care pui cablul de ambreiaj in ea, reduce forta de stringere a manetei de ambreiaj. L-am folosit pe un CRF , dar se preteaza la orice motocicleta.

Vind geaca moto vara, in stare foarte buna, foarte "aerisita"- tip plasa, cu protectie de spate si ranforsari de umeri incluse in croiala, marimea L. Are si buzunare pentru protectii suplimentare (umeri, coate, spate). Pret 160 lei. Vind casca Uvex Boss 525, viziera usor fumurie, stare foarte buna, marimea XS, pret 180 lei. Vind geaca copil (marime pt cca 9 ani), in stare foarte buna, pret 70 lei. tel. 0722-202653

Vind "easy clutch". Pret 80 lei. tel 0722-202653

@blorin se pare ca esti destul de hotarit sa-ti schimbi motorul. E alegerea ta, evident . Eu o sa-ti zic cite ceva din experienta mea cu Dakarul. Am luat motorul de nou de la reprezentanta din Timisoara in 2006. Am facut cu el pina acum 80000 km. Singura problema care am avut-o pina acum, a fost ca la 60000 de km a trebuit sa schimb pinioanele de la pompa de apa. Si asta am facut-o la mine acasa in garaj. In rest i-am dat doar apa , paie si bataie. Evident si revizii la timp cu schimburi de ulei la 6-7000 de km nu la 10000 cum zice cartea tehnica. Nevasta-mea are un BMW 650 GS si are deja cu el 64000 de km. Singura problema care a avut-o pina acum a fost o usoara patinare a ambreiajului, care inca o am in studiu, in sensul ca nu sunt sigur daca e de la ulei sau de la uzura placilor. Conform masuratorilor, placile sunt OK, de aia am dubii. Deci pot sa zic ca am in curte 2 BMW uri si stiu cam ce pot ele, mai ales ca reviziile si mentenanta mi le fac singur. Tu vrei sa faci atit off-road (doar usor) cit si strada. Eu in cei 80000 km am facut de toate. La off-road (usor) m-am dat si pe forestiere si prin padure, dar asta nu este enduro. Daca vrei enduro trebuie motor specializat. Eu am si unul de enduro si stiu ce inseamna. E cu totul si cu totul altceva. Cu Dakarul vei putea face drumuri gen Strategica, Tabla Butii, DN 66 Cerna Sat - Cimpul lui Neag, etc. Eu am fost impreuna cu nevasta-mea (si cu fiica-mea la mine ca pasager) in ture lungi, de tipul Finlanda, Turcia, Armenia, Corsica, Sardinia, Albania. Am avut pe motor si bagaje si pasager iar ca si cauciucuri intotdeauna am folosit varianta Heidenau K60 sau Mitas E07, nu variante de strada, si a mers totul OK. Tot ce vreau eu sa zic, e ca Dakarul care il ai poate face orice vrei tu sa faci in acest moment. Sau mai corect, orice esti tu in stare sa faci in acest moment. Motorul acesta, in principiu, poate mai mult decit stim noi sau suntem noi in stare. Daca tu esti dispus sa dai alti bani pe un motor nou, fa-o, dar nu cred ca vei obtine mult mai mult fata de ce ai acum. Nici tehnic nici ca feeling. Motorul Rotax de pe BMW-ul F 650 GS Dakar este un motor simplu, atit de intretinut cit si de servisat. Exista literatura de service, sfaturi pe net pt eventuale probleme , piese after-market gramada, consumabile la preturi ok, etc. Nu degeaba au reinviat cei de la BMW Motorrad, F-ul in varianta Sertao. Din punctul meu de vedere cheltuie-ti banii pe benzina, mincare si cazare in turele pe care doresti sa le faci. Dupa ce vei ajunge cu motorul la 80000 de km , si daca o sa vrea cineva sa-ti cumpere Dakarul, nu o sa vrei tu sa-l mai dai. O sa vezi. Daca vrei sa vorbim mai mult despre asta da-mi un mesaj pe privat.