Galen

Multumesc pentru aprecieri Ladyhawk, Probabil ca ma obsedeaza una dintre ideile promovate in "Bladerunner" si anume ca e pacat sa se piarda si sa nu impartasesti si sa ramina doar pentru tine, anumite culori senzatii si sentimente care te incearca in drumurile tale. Mai ales cind din vari motive esti predestinat sa calatoresti mai mult de unul singur. Asta in conditiile in care si mie imi place sa receptez informatie complexa, indiferent daca vine sub forma de fotografii sau povesti de calatorie . M-am gindit si eu sa adun cindva tot ce am scris de-a lungul timpului, e posibil sa fie si lucruri bune si interesante acolo, dar momentan prefer inca sa-mi traiesc romanele Ideea e sa nu mergi pe urmele nimanui ci sa le descoperi in timp pe ale tale(singurele de fapt care ti se potrivesc) din galeria infinita de posibilitati ale viitorului. Sa incerc sa mai avansez cu povestea mea acum. Intors pe riviera din insula Rab am dat bice bidiviului catre Zadar. Riviera contina in acelasi ton deasupra prelungii insule Pag pentru ca dupa vre-o 60 km drumul sa se indeparteze de mare. Relieful ramine in continuare muntos si destul de arid, lipsind cu desavirsire riurile sau piriurile. Apoi drumul trece pe un pod monumental care traverseaza golful prelung iscat de insula Pag si se indreapta in fine spre orasul port Zadar. Deodata in stinga drumului, imi apare un peisaj atit de familiar incit imi venea sa ma frec la ochi. Hipermarketul Metro Zadar identic inclusiv ca si dispunere pe marginea drumului cu cel din Clujul meu. Ma gindesc ca este o buna ocazie pentru a-mi cumpara anumite alimente strategice, dar mai ales eram foarte curios sa fac comparatie intre cele doua magazine. Similitudinile continua si in interior, unde stiam deja unde sa caut diversele marfuri, dispunerea lor fiind aproape identica. Nu mi-am luat carucior fiind mai mult curios decit decis sa cumpar cine stie ce, dar pina la urma "boala de en gros" s-a decolansat si abia imi ajungeau miinile si duceam rezemate de piept produsele alese de pe rafturi. Ajuns insa la casa au inceput problemele. Cardul meu de metro nu era acceptat de catre reteaua locala de calculatoare iar angajatii politicosi dar nu prea amabili, doreau fie sa le las produsele fie sa ma duc la birouri sa-mi faca card croat de o zi. Pina la urma o clienta amabila mi-a cedat cardul ei si lucrurile s-au rezolvat amiabil. Cel mai mult m-am bucurat de sucul de mere la cutie de carton de 2 litri (mi-am luat doua) deoarece eram mereu deshidratat si beam cantitati mari de lichide. Dupa o scurta hoinareala pe strazile orasului a carui vizitare temeinica am lasat-o pentru alta tura, m-am grabit sa-mi continui drumul pe drumul de riviera care reincepea dupa Zadar. De data asta insa ceva se schimbase, muntii erau mult mai putin inalti, iar banda litorala mult mai larga. Asa ca drumul isi permite sa paraseasca uneori marea si lipsesc celebrele viaducte care sa taie golfuletele. Umbrele serii m-au prins inainte de localitatea Biograd Na Moru unde am gasit o parcare cu drept de campare (lucru rar in Croatia). Camparea libera nu este permisa in Croatia iar spatiile publice gratuite de campare sint cunoscute doar de catre localnici asa ca sint greu de dibuit de catre turistul obisnuit. Dar daca te uiti cu atentie vei observa adeseori aglomeratii de vehicole in unele parcari situate dealungul rivierei in special la capetele viaductelor. Cum spuneam, viaductele duc soseaua peste golfulete creeate de cite un firicel de apa 9activ poate doar iarna sau in timpul ploilor dar care a sapat totusi de-a lungul timpului o vale in masivul muntos, vale care debuseaza in mare printr-un golfulet mai mult sau mai putin adinc. Datorita apei impregnate in sol de-alungul vaii seci, creste totusi o vegetatie luxurianta care se prelungeste pina pe malul marii si e foarte placut sa poposesti acolo la umbra, incins fiind de caldura miezului zilei, si sa faci o baie pe saturate in Adriatica, apoi sa-ti continui drumul. Multa lume isi lasa masinile in parcare si ramine peste noapte in golfuletele astea unde nu arareori zaresti ridicate corturi. Altfel toate plajele din exteriorul localitatilor cit de cit mari, indiferent cit de stincoase sint, sint concesionate de catre proprietarii de autocamp-uri unde ai pentru 6-10 euro acces la baie si dus. Si la aglomeratia de rigoare, indiferent daca tu ai chef sau nu de socializare. Atentie oricum unde va puneti cortul, evitati sa-l puneti sub maslini.Asta daca vreti sa va odihniti cit de cit in cort ziua. Maslinii sint plini de niste insecte care cinta indiferent de cit e de cald ca si greierii dar de 10 ori cel putin mai tare. Este vorba de cicade al caror tiriiit este aproape asurzitor. Dar sa revin, era vorba de o parcare publica unde mai multa lume dormea fie in masini, fie isi intinsesera corturile. Aveai la dispozitie citeva containere pentru gunoi iar dincolo de sosea mai bine de un hectar de tufisuri E grozav sa campezi pe malul marii in acea zona, doar apa potabila sa ai la tine, sint multe insule in fata si marea e deosebit de calma, practic un lac fara valuri cu apa foarte curata si calda. Apoi dupa o baie matinala pentru inviorare, am strins cortul si bagajele si mi-am continuat drumul dealungul rivierei ajungind catre seara la Split. Aici am intrat in piata centrala unde este admisa doar circulatia pietonala si am admirat detasarea si pofta de viata sociala a locuitorilor care umpleau alaturi de turisti de pretutindeni localurile si terasele. Mai multi artisti se ofereau sa-ti faca portretul iar comerciantii te imbiau sa le intri in buticuri, unde gaseai tot felul de suveniruri care sa-ti aminteasca de Croatia. Mi-am ales si eu un tricou pe care mi l-au imprimat pe loc cu o mostra de mindrie patriotica Un tip tatuat cu "tabla de sah" de pe drapelul national care urla pur si simplu: I`m proud to be Croatian! Apoi am iesit din orasul care este foarte asemanator cu Zadar, in primul rind o destinatie calma de vacanta si m-am indreptat catre "Perla Adriaticii" portul Dubrovnic. Mesaj completat Dubrovnikul isi merita cu priososinta renumele de 'Perla Adriaticii " avind o splendida asezare naturala in jurul unui golf aproape rectangular. Accesul in oras este seosebit, traversezi un pod ultramodern peste un brat de mare, iar apoi cobori printr-un tunel in centrul orasului. Cetatea initiala fondata in secolul 13 de catre comerciantii Italieni se numea de fapt Ragusa. Denumirea de Dubrovnik fiind foarte noua, abia in secolul 20 a fost schimbat numele vechi al orasului. Locuitorii majoritari sint croatii, dar intilnesti toate natiile slave si mediteraneene acolo, italieni, bosniaci, sirbi. Din pacate orasul nu are autocamping si nici plaje confortabile nu veti gasi la Dubrovnic asa ca am aruncat doar o privire asupra cetatii vechi cu ziduri inalte de 25 m, care merita vizitata o zi intreaga, timp pe care nu il mai aveam alocat. Si asta deoarece ma tenta extrem de tare sa incerc o aventura si anume vizitarea Bosniei, de fapt a conglomeratului 'republica Sirbska Bosnia si Hertegovina. Nicaieri nu este mai evident fenomenul de intrepatrundere a nationalitatilor decit in Bosnia compusa din musulmanio, sirbi si croati, un amestec exploziv si un vulcan care nici in prezent nu s-a linistit, pacea fiind in continuare asigurata de trupe Europene. Asa ca dupa citeva ore de vizitare a orasului m-am intors catre zona Neum planuind un traseu de drumuri secundare care sa ma duca prin Ljubinje si Stolac la Mostar urmind ca de acolo sa cobor la Trebinje si de acolo sa ajung la Budva in Muntenegru deasemenea prin munti. Frumos proiect, asa ca zis si facut, ma angajez pe o succesiune de forestiere (asfaltate normal) care ma poarta la inaltimi ametitoare desupra marii si rivierei. Pina cind undeva in munti ajung in fata unei bariere unde un granicer matahalos ma intoarce inapoi afirmaind comic ca drumul pe care-l pazea nu duce nicaieri. Nu prea aveam argumente sa insist in schimb el avea kalasnikovul pe piept, asa ca m-am intors suparat pe litoral, am campat intr-un autocamp decent si o baie prelungita si placuta in mare urmata de un dus si un somn bun mi-au refacut moralul zdruncinat de acest esec. A doua zi de dimineata am incercat sa descos patronul autocampului in legatura cu alte variante de a ajunge in Bosnia decit drumul principal prin Neum Stolak dar tipul clatina doar din cap si imi spunea ca trebuie sa fiu nebun ca sa calatoresc prin Bosnia, regiune in care si in prezent locuitorii isi duc cu ei la munca kalasnikoavele. In fine, neavind alta alternativa, am urmat traseul respectiv si spre surpriza mea ceea ce incepuse a fi o sosea serioasa a devenit de indata ce am trecut vama bosniaca un drumeag prapadit montan care urca in zigzag spre inaltimi tot mai aride si mai pustii, unde pina si pinii arata ca si carbonizati de seceta. Deodata imi trece un gind sinistru prin minte, daca se strica motorul acum. Presupun ca simtisem de fapt ceva in neregula pentru ca intradevar dupa citeva rateuri in carburi, motorul s-a oprit. Era prima data in 4 ani de cind trag de motorul asta ca imi face vre-o figura la drum, incepusem sa cred ca este cu adevarat indestructibil. Cu toata caldura un fior rece imi trece dealungul sirei spinarii, ce ma fac in pustia asta? Ma mobilizez insa imediat si imping motorul la umbra unui gard de cimitir parasit si inainte sa scot sculele ii mai dau un bumb, la care porneste imediat de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Imi continui drumul in forta, asteptind sa faca iar figuri, dar nimic neplacut nu se mai intimpla. Ajung la Stolak, adica aproape ca eram deja in oras cind motorul se opreste din nou, nu insa si motocicleta deoarece coboram serpentinele spre oras in frina de motor. Opresc in primul refugiu cu umbra, ii dau bumb dupa bumb si ...nimic. Dar dupa 5 minute de repaus o ia din nou normal si merge din nou perfect. Intru rau de tot la idei si imi dau seama ca singura problema posibila putea fi pompa electrica de benzina. Tinutul in care eram era sterp si sarac iar oamenii intilniti vizibil necajiti. In fiecare statie de benzina cite doua tinere bosniace spalau parbrize pentru un mic bacsis. Nu doream sa ramin pe marginea drumului in pana intr-o asemenea tara, asa ca cu toata parerea de rau, a trebuit din nou sa renunt la ideea de a ajunge la Mostar, desi mai aveam doar ceva peste 50 km pina acolo. Asa ca m-am indreptat pe cel mai scurt drum inapoi spre riviera Croata de-a lungul unui canal cu apa dulce si am trecut granita la Metkovik intersectind dincolo de orele amiezii din nou riviera la Opuzen. Asa ca nu am avut altceva de facut decit sa-i plictisesc pentru a 4-a oara pe granicerii din portiunea bosniaca a rivierei (republica Sirbska) dar macar am luat un nou rind de placinte formidabile (mari specialisti bosniacii)de la Pekarna Centar. Apoi am batut din nou drumul Dubrovnicului unde am ajuns cam pe inserate, dar nu suficient de tirziu incit sa nu-mi continui drumul catre granita cu Muntenegru si catre Budva.

Da, ai dreptate e timpul sa avansez altfel patesc ca si cu turul Romaniei de anul trecut ramas nepovestit. Asa dar ramasesm inmarmurit de peisajul care se deschisese ca dintr-o cutie cu surprize in fata ochilor mei uimiti, un grup de eoliene gigant strajuiau creasta unei faleze inalta de 800 metri dincolo de care zeci de insule caroiau ca intr-un puzzle intinsul albastru verzui al Mar Adriatica. Acum stiu de unde isi trag numele ciinii Dalmatieni, nu mi-a spus nimeni, dar e prea mare coincidenta sa nu fie asa. Dupa unele peripetii de natura termica care au afectat atit frinele cit si pe subsemnatul, dupa solutiile corective respective, am ajuns pe riviera in Senj, oras pitoresc si turistic de coasta, asa cum voi vedea o multime de aici inainte. Primii metri facuti dealungul rivierei mi-au placut atit de mult, incit am hotarit sa fac daca se poate intreaga riviera de la Rijeka pina la Dubrovnic, asa ca am pornit vijelie catre Rijeka, sa apuc sa ma intorc in acea zi in Senj, pentru ca mi se cam conturase in minte si un al doilea plan, dar sa nu anticipam. Repet, aproape nici un drum nu mi-a placut atit de mult ca aceasta hoinareala Dalmata sub un cer absolut senin, strabatind peisaje mirifice pe o sosea de calitate optima si mai ales fara stresul permanent de a fi pindit de politaii nehaliti si rautaciosi specifici lumii a 3-a. In plus, desi succesiunea permanenta de curbe de toate razele, asa cum urmareau tarmul zimtat, faceau soseaua teoretic deosebit de periculoasa, calitatea marcajelor si decenta de care dadeau dovada majoritatea soferilor, te indemnau sa mergi si sa tot mergi in voia motorului, fara sa te uiti obsesiv la acul de kilometraj sau sa-ti pese de altceva decit de degustarea vizuala a plajelor, oraselor, porturilor, viaductelor, virajelor ametitoare, sau a tunelelor sapate in stinca. Ajuns aproape de iesirea de pe austostrada in localitatea Kraljevika, am vazut in departare podul care leaga insula Krk de continent si mai ales circulatia frenetica de pe el, lucru care m-a hotarit definitiv sa nu vizitez insula. Prietenii mei croati impreuna cu care am campat la Slunj ma prevenisera in legatura cu Krk (insula de fitze si turism intensiv). In schimb m-au sfatuit sa merg in insula Rab unde se ajunge cu bacul, totul e mai scump, dar MERITA! In Novi Vinodolski, dupa ce am vizitat marina si centrul orasului, mi-a venit ideea sa fac cumparaturi din piata de alimente. Nu va sfatuiesc sa incercati, deoarece veti fi ca si mine deceptionati de calitatea proasta a produselor trimbitate ca 'ecologice" dar care sint gata coclite de soarele neiertator si de caldura si in plus costa mai scump (unele aproape dublu decit in reteaua Konzum). La fel, evitati standurile particularilor de pe sosele care incearca la fel sa va vinda marfa dublu de scumpa si de calitate indoielnica. M-am pacalit si eu cumparind o jumatate de kilogram de 'smochine ecologice" din care mai mult de jumatate erau apoase si fade, in mod evident culese de verzi. Spre seara am ajuns din nou in Senj si dupa o scurta vizita in partea veche a orasului pentru a vizita fortareata Tvrdava Nehaj, m-am pozat cu paralela de 45 grade (monumentul normal) prin amabilitatea unor rusi cam afumati, am alimentat motorul la una dintre statiile din reteaua nationala INNA ocazie cu care am cerut pentru prima data apa potabila, satul sa-mi pierd timpul prin supermarketuri si sa tot platesc apa minerala, care oricum devenea dupa o ora gretoasa si de nebaut imediat ce se incalzea. In Croatia apa potabila "la vedere" e o adevarata problema lipsind cu desavirsire sursele publice, ceea ce intr-un climat aproape tropical vara este frustrant. In schimb primesti peste tot apa potabila fara probleme daca ceri. Dupa inca 30 de km de riviera splendida situata la mare inaltime deasupra marii si a puzderiei de insule, am ajuns in oraselul Jablanac pitit intr-un mic golfulet cu un mic port de unde bacurile fac legatura la fiecare jumatate de ora cu insula Rab. Traversarea de circa 25 de minute a canalului dintre continent si insula m-a costat 4 euro, pentru mine si motocicleta mea. Am socializat in timpul acesta cu o pereche simpatica de motociclisti croati c are calareau un Kawasaki KLE si hotarisera si ei sa petreaca doua zile in trei, adica ei si motocicleta lor in aceasta perla a Croatiei, insula Rab. Croatele pot fi impartite cam in doua categorii principale: brunete zdravene si foarte combative si altele blonzii, fade si desirate . Marijana facea parte din prima categorie fiind si foarte comunicativa, drept care ne-am simpatizat imediat. Asistenta medicala si o mai buna vorbitoare de engleza decit mine m-a ajutat enorm in cele 24 ore petrecute in compania lor sa-mi pornesc ca lumea engleza conversationala. Incet incet stincoasa insula Rab isi arata tarmurile pustii si aride incit ma temeam ca sperantele mele exotice se vor termina cu o cruda pacaleala. Peisajul dezolant de la debarcaderul bacului era dublat de o caldura aproape insuportabila reflectata parca din stincile albe care te inconjurau de pretutindeni. Am incalecat totusi increzator africana si m-am indreptat catre interiorul insulei pe singurul de altfel drum de acces. De indata ce am parasit partea vestica si arida a insulei peisajul s-a schimbat radical devenind incintator. Dealuri incarcate de vegetatie diversa si de vita de vie si mai ales de sute si sute de pensiuni faceau loc desertului initial. in partea centrala a insulei se afla orasul Rab, la origine o cetate romana, oras care a fost reconstruit pe ruinele initiale. Dar sa nu anticipez prea mult, deocamdata cautam campingul auto care intirzia sa apara. Cind in fine mai erau 3 sau 4 km pina la oras apare in sfirsit o benzinarie INNA unde ii gasesc opriti si pe motociclistii croati cu care am socializat pe bac care intrebau si ei de camping. Bucuros ca aveam o destinatie comuna, am pornit impreuna cu ei pe un drum care pornea de linga un hipermarket si se indrepta inspre mare , care trecind printr-un cartier de splendide pensiuni ne-a dus pina la urma la autocampingul cautat. Aici mi-au retinut cardul de identitate, dindu-mi in schimb un fel de legitimatie plastifiata de acces si o harta a campingului care s-a dovedit total inutila in supraaglomeratie, deoarece locurile de campare nu erau practic nicaieri delimitate si fiecare isi marcase cu funii de intins rufe, vehicole sau alte obstacole lebensraumul. Multi venisera pe cite una sau doua saptamini si-si delimitasera abuziv zone pentru puericultura, batut bnevasta, uscatorie de rufe,etc, etc.Chestie care la- facut si mai negru decit era pe Drago, sotul Marijanei, un nazist tipic crooat, fumator inrait de tigara de la tigara, inalt si desirat, tantos si militaros, purtind numai camasi si tricouri negre. Acesta si-a manifestat nemultumirea prin amarnice pufaituri si strimbaturi crunte, dar altcineva a rezolvat pina la urma problema care tindea sa devina serioasa, deoarece in curind avea sa se lase noaptea, asa ca Marijana a pus pina la urma piciorul in prag observind un spatiu liber unde incapeau bine doua corturi si doua motoare intre rulota unor frantuzi si cea a unor italieni si a impins KLE-ul acolo total insensibila la vociferarile in cele doua limbi de circulatie mondiala. Frantuzul caruia i se cotropise spatele "casei" a cedat primul dind din miini agasat si s-a retras ca un viezure in caravana lui, in schimb italianul ciriia in continuare, parind ca cedeaza la un moment-dat, discutind cu nevasta-sa si apoi revenind insa in forta din nou la cearta. Am realizat ca situatia nu poate sa duca nicaieri deoarece fiecare dintre protagonisti se certa in limba proprie, dreptatea fiind insa clar a noastra, am pornit africana si am patruns si eu claxonind in zona de conflict. Macaronarul s-a intors catre mine impreuna cu vorbele grele din care intelegeam in rastimpuri " sporca miseria". Nu am nici un respect fata de natia asta de infecti si de mascarici (ma refer la Italieni, am avut de-a face cu citiva in afaceri si sint ultimele scursori ale Europei, mai lasi si mai duplicitari cu mult decit noi) Asa ca am folosit fara sa pierd timpul ascedentul staturii mele si indreptindu-ma amenintator catre piticul masliniu, l-am intrebat senin: "Do you want to fight with me? remember, you have lost the war in 44 insn`t it?" Get lost, now! Individul raminind perplex, s-a retras in bratele durdulii ale piticei de nevasta-sa, gata sa o rastoarne de pe picioare, iar eu am dat dispretuitor din miini catre ei si m-am apucat sa-mi montez linistit cortul. A doua zi perechea peninsulara ne saluta cordial de parca nimic nu s-ar fi intimplat, presupun ca le cam intrase frica in oase si frica se pare ca la unele popoare sta si la baza respectului. S-a facut tirziu, voi continua daca am timp si mine, NB! Mesaj completat De indata ce ne-am pus corturile m-am grabit sa fac prima mea baie in Mediterana inainte sa se intunece. Asa ca am intrat in apa curata si calduta din singura plaja de nisip intilnita in Croatia (la fel ca la noi). Marea era linistita asa cum a fost sa fie intreaga mea calatorie dealungul ei, iar salinitatea redusa face baia foarte placuta, nefiind nevoit sa-ti feresti mereu ochii sau sa faci neaparat dus apoi ca sa speli sarea de pe tine. Asa ca m-am desfatat in voie aproape o ora, pina cind Marijana m-a strigat de pe mal intrebindu-ma daca nu ies cu ei in oras la un suc. Asa ca dupa un dus prelung si racoritor ne-am urcat pe motoare si dupa cam 4 km am ajuns in orasul cetate Rab. http://picasaweb.google.com/10752169475344...ntenegruSerbia# aici sint toate pozele din tura pe picasa, inclusiv cele din insula Rab http://www.facebook.com/#!/album.php?a...100000124824079 iar aici selectiile din Rab Orasul cetate si port Rab este reconstruit pe ruinele vechii asezari romane asa ca pastreaza structura initiala cu zeci de strazi inguste incit daca intinzi ambele miini lateral blochezi circulatia, strazi care pornesc din piata pavata cu piatra aflata in centrul istoric ca niste spite catre mare. Orasul vechi poate fi considerat in integralitate un muzeu in aer liber, chiar daca cladirile vesnice din piatra sint utilizate la maximum pentru magazine extrem de diverse, pensiuni sau localuri. Viata de noapte este deosebit de intensa, iar lumea se distreaza dar cumva in liniste, fara orchestre sau muzica pe banda data tare, care sa deranjeze conversatiile intre prietenii adunati la terase, sau pe cei care se plimba pur si simplu admirind vitrinele decorate cu gust, sau facind shoping in zecile de magazine, majoritate cu profil turistic. Impresia pregnanta este de cetate de piatra cu 4 turnuri foarte interesante semanind intre ele, dar fara sa fie identice. Am decis sa ma reintorc sa vad orasul la lumina zilei. Ne-am asezat la o terasa si am comandat freshuri conversind prieteneste ca sa ne cunoastem mai bine. Incruntatul de Drago nu vorbea de loc engleza fiind cum am spus un croat nationalist tipic, fost combatant in razboiul interetnic de 5 ani in care a fost dealtfel si ranit si lasat apoi la vatra ca invalid. Intre timp s-a refacut 100% dar ii convine in continuare postura de militar pensionar deoarece primeste suficienti bani si are si timp sa se ocupe ca lumea de famile, respectiv de cei doi gemeni pe care ii are cu Marijana. In cursul plimbarii prin oras, Drago mi-a aratat fereastra camerei de hotel in care a fost incartiruit alaturi de camarazii sai care luptau pentru o Croatie independenta si care sa apartina Croatilor.De aceea era mereu nemultumit de indisciplina civililor care s-au "muiat" dupa ce facusera ei 'ordine". In insula Rab au fost instruiti si apoi trimisi sa lupte pe front, unde Drago a incasat un glont musulman in picior si a ajuns sa o cunoasca pe Marijana in spitalul in care a fost ingrijit si sa-si intemeieze apoi o familie impreuna cu ea. O poveste tipica de front cu happy end si o familie catolica fericita care tocmai fura din ciclul existentei doua zile doar pentru ei si pasiunea lor comuna motociclismul. urmind ca apoi sa petreaca restul concediului Marijanei linga Zadar impreuna cu parintii ei si cu cei doi copii. A doua zi dimineata dupa o cafea savurata pe plaja impreuna cu cei doi soti, ne-am asezat la program de baie si plaja. Foarte placut de inotat in Adriatica, aceasta parte curata si nepoluata a Mediteranei, unde nu sisti sa-ti intre mizerii in ochi sau sa te alegi cu mai stiu si eu ce pe piele, apa fiind atit de transparenta, incit cu ochelarii de inot pe ochi (care eleimina de fapt difractia altfel nu ai avea nevoie de ei) vezi in apa la zeci de metri distanta si fiecare amanunt de pe fundul marii. Curind un anunt scurt la microfon in engleza , incepe un fond muzical alert si apare imediat o "barbie " profesoara noastra de aerobic. M-am prins si eu cu placere in acest joc atit de profitabil pentru sanatate, dar si pentru tonusul psihic. Pina si incruntatul Drago a venit si el sa se miste zimbind poate pentru prima oara soarelui, marii si multimii de oameni care se miscau sincron. Apoi noii mei prieteni au trebuit sa plece, deoarece pentru ei timpul era foarte scurt si trebuiau sa se intoarca in curind la Zagreb si voiau sa ajunga sa se intilneasca cu citiva prieteni la Zadar fara sa se streseze apoi cu drumul de intoarcere si sa nu-l faca noaptea. Asa ca ne-am urat reciproc asfalt uscat! si ne-am promis la fel reciproc ca ne vom mai cauta si ca ne vom vedea cu placere cind ne-om vedea! Eu am mai ramas pina la orelke dupa amiezii sa degust pe saturate aceasta prima zi de plaja si de baie la mare, apoi lasindu-mi linistit bagajele in cortul inchis m-am dus sa vizitez pe indelete cetatea Rab. Fotografiile facute acolo spun totul, te simti de parca ai fi pe platoul de filmare de la "razboiul Stelelor" intr-un oras science-fiction construit de o civilizatie care adora piatra si te astepti ca de dupa fiecare colt sa apara cavaleri Jedy inarmati cu sabiile laser activate, porniti in expeditie pentru anhilarea lui Vader si salvarea galaxiei sau cel putin a printesei Leia, mereu condamnata la executie. Pentru doi euro (din nou echivalentul unei inghetate )paznicul te lasa sa urci in turn spunindu-ti doar sa ai grija pentru ca posibilitatile sa te arunci de acolo voit sau din greseala este mai mult decit reala, neexistind prea multe elemente de securitate. Splendida panorama orasului si a marii vazute din turn si impresionante vechile clopote, chiar daca acum sint miscate prin mecanisme electrice prin telecomanda. De aceea si dangatul lor a devenit impersonal neavind in spate opintelile si zbuciumul clopotarului care era nu, un muzicant in felul lui. In fine dupa ce admir yahturile de lux trase la cheiul marinei ma reintorc la camping, string tot, platesc cam 20 euro(cea mai scumpa cazare de camping, dar care a meritat cu prisosinta)inclusiv pentru ca am profitat de spatiile de dusuri si chiuvete generoase pentru a-mi spala rufaria "consumata" care s-a si uscat in timp record, intinsa in devalmasie pe ramurile unui pin umbrela mediteanean.Nimeni nu se sinchisea insa de acest aspect in a adunatura de nomazi plina de rulote, automobile corturi si de sfori cu rufe multicolore intinse la uscat. Dupa ce imi recuperez ID-ul imi iau adio de la acest paradis facindu-mi promisiunea ca voi reveni, merita cu prisosinta. Acesta este si paradoxul vietii de satrar (in limbile slave cortului i se spune "satra" de unde si conotatiile peiorative din limba romana de "satrari" cu care sint gratulati tiganii, ultimii nomazi de profesie ai acestei lumi-precum si cei care-i imita ). Vreau insa sa va spun ca desi aparent incomoda, o data rodat, viata de satrar are farmecul si avantajele sale, care compenseaza infinit micile dezavantaje care tin toate de standarele de fitze si de confort adoptate mereu de catre populatia serioasa Adevarul e ca dincolo de aspectul financiar important si el in turele lungi, cortul reprezinta posibilitatea mobilitatii extreme si a camparii ori unde acest lucru este permis, fara a risca sa te confrunti cu orarul restrictiv sau diversele toane ale proprietarilor de pensiuni. Inclusiv cu surprize privind igiena sau companii nedorite de scandalagii nocturni. Eu sint multumit cu cortul, dorm mereu pe aceiasi saltea tare (autogonflabila) citesc la lumina puternica si economica a lnternei cu led-uri, imi fac linistit cafeaua la primus dimineata stind comod pe trepiedul meu si admirind rasaritul, ma gospodaresc cu mincarea cum imi place, "ridic satra" si o pun cind si cit imi convine, iar la nevoie pentru 8-10 euro apelez la confortul si serviciile unui camping daca nu am conditiile astea in mijlocul naturii. In tot acest tur am dormit doar 4 nopti din cele 11 in campinguri, inrest am preferat zone mult maim linistite si pitoresti. .

Tura a fost reeditarea ideii de anul trecut a userului fairplaybiker si liderul grupului "Dakar team adventure"din Cluj. Deplasarea s-a facut pe acelasi circuit de anul trecut Cluj-Sibiu- Cirtisoara- Transfagarasan-Vidraru-popas pe noapte linga cetatea Poenari-simbata-Nucsoara(total pina aici cam 400km) . Accesul spre Moldoveanu 40 km de forestier nasol de tot pe o vale nu degeaba numita "Valea Rea". Ascensiunea si mai ales intoarcerea a durat tot restul zilei regruparea la tabara de la Nucsoara incheindu-se la orele 22, daca nu cumva au mai venit unii si dupa ce am adormit eu. Intoarcerea la Cluj Duminica dimineata pe grupuri presupun ca toata lumea a venit Nucsoara-Curtea de Arges- Rimnicu Vilcea-Sibiu-Sebes Alba -Cluj Oricum o aventura tare cu iz de extrem pentru unii poze si de la mine: http://picasaweb.google.com/10752169475344...OSmtIGJmIqWnwE#

crash bar am eu de vinzare, profi, hepko&baker original aproape nou, necazu e nu pot sa-l dau foarte lesne asa ca 200 euroi cer, am pozele puse pe aici cu ceva pagini in urma Mesaj completat /index.php?...t&p=2529708 Mesaj completat mai pune unul XXL pentru subsemnatul asa 95%, ca numa daca ma dau astia de la job afara nu vin; din motive de distanta trebuie iar sa-mi iau zi scurta si in plus.... de muuuulta vreme ma tot tin de hoinareli http://picasaweb.google.com/10752169475344...ntenegruSerbia# http://picasaweb.google.com/10752169475344...OSmtIGJmIqWnwE# in schimb tricoul tot il iau orice ar fi Mesaj completat ac.stelia daca tot nu ne-am vazut la Timisoara, spuneti pe ce traseu si cind mergeti incolo, poate ne adunam la drum impreuna sa vedem unde si cind ne putem intilni pe traseu.

Felicitari domnilor, tare valea aia! Si aveau ceva banuti de dat maestrilor arhitecti in vechime adunatura aia pestrita si istorica de conti, baroni si mai stiu eu ce mai erau tipii aia, care azi ar fi exclusi de la transfuzie avind clar singele albastru Cu mare interes asteptam continuarea!

Zona Plitvice este o mina de aur pentru Croatia. Cu toate acestea nu sint prea lacomi zic eu relativ la ceea ce ajungi sa vezi facind tot traseul din rezervatie. Pretul biletului este cam de 17 euro si ca motociclist ai parcarea gratuita, ceea ce este un gest frumos din partea lor. Personal mi-am lasat toate bagajele, cizmele si costumul pe motor si nimeni nu s-a atins de nimic, Croatia fiind repet o tara civilizata cu un foarte redus grad de infractionalitate. Litoralul nesfirsit si sutele de insule produc cred suficient de mult pentru ca acest popor sa aiba un nivel de trai decent si mai este si educatia pe care probabil ca ei pun mult accent, astfel incit va asigur ca indiferent de mediul in care te invirti acolo, uiti de mirlania peste care dai aici in Romania la tot pasul in trafic sau aiurea.Parcarea era plina de masini dar existau acolo si zeci si zeci de motociclete. M-am asezat cuminte la coada interminabila de la bilete, ca sa inteleg cind mai aveam doar vre-o 10 persoane in fata ca cei care plateau in euro la "casa de schimb" erau serviti la un alt ghiseu fara nici un fgel de coada. Tare acest euro, se pare ca nu numai noi Romanii ne aplecam ca sa-l ridicam. Asa ca am obtinut rapid biletul lasind la casa de schimb si toti forintii pe care ii mai aveam, insa operatoarea mi-a inapoiat biletele de 500 forinti zicindu-mi ca acestea nu se schimba deoarece multe dintre ele sint falsificate. In fine am obtinut biletul de acces in rezervatie alaturi de care primesti si o harta cu traseele aferente. Biletul respectiv iti permite accesul in autobuzele ecologice cu gaz care te urca in virful muntelui deasupra primului dintre cele 16 lacuri care se varsa unul in altul printr-o suita de cascade multiple si repezisuri. Sau sa traversezi cu vaporasele electrice cel mai mare lac dintre toate Kozjak, pentru a ajunge la ultima parte a traseului, cascadele finale, cele mai mari si mai spectaculoase. Fiecare isi poate alege propriul traseu din vre-o 6 variante in functie de citi km are chef sa parcurga pe jos, sau de cit timp dispune. Eu am ales traseul complet, bineinteles cel mai lung si am umblat cam 6 ore la pas repejor, incit banuiesc ca am facut cam 20-25km pe jos.Se mergea pe trasee marcate, iar in zonele inundate acestea erau suspendate fiind confectionate din birne masive capabile sa reziste la greutatea uneori a sute de vizitatori prezenti cam in acelasi punct de pe traseu. Avind insa in vedere splendoarea peisajului nu regret nici macar un metru din acei kilometri. Si nu este vorba numai de asta, ci de starea psihica speciala indusa tuturor de energiile pozitive eliberate acolo de natura. Fetele tuturor erau transfigurate de bucurie, mai toata lumea zimbea si se purta amabil cu cei din jur. Doi indragostiti au ales un podium parca predestinat ca sa-si faca declaratii si sa se sarute. La un moment dat am remarcat ca se tine de mine o tinara draguta si plina de viata. Voia pur si simplu sa-si faca o fotografie cu un biker si eventual sa vorbim. Din pacate doar prima parte s-a putut rezolva, deoarece fata care cred ca era sirboaica (fiind prea frumoasa pentru o croata)nu stia sa comunice altfel decit in limbajul universal al semnelor. Ne-am facut poze impreuna cu aparatul ei si ne-am zimbit reciproc, apoi mi-a facut si mie poze cu aparatul meu cu multa naturalete si bun simt. In general am remarcat ca locul special inducea tuturor o stare de buna dispozitie, se ridea peste tot in jur si se glumea. Doar evreii traditionalisti si sobri te priveau rezervati din spatele lentilelor groase ale ochelarilor dar si aceia se tineau unul pe altul de mina, era o stare rara de multumire si de fraternitate generala total diferita de atmosfera impersonala caracteristica societatii contemporane si in special marilor orase. Nu va pot descrie mai mult decit o fac fotografiile peisajele spendide de acolo, domnia suverana a apelor si a padurilor si in afara podetelor de acces lipsa oricarei interventii umane. Trunchiurile prabusite erau lasate acolo unde cazusera si impresia de loc neumblat si neschimbat de milioane de ani era coplesitoare. Recomand insa celor mai sensibili sau nerabdatori cu mincarea sa-si duca cu ei ceva de mincare si mai ales apa de baut, deoarece restaurantul si grilurile si tonetele plasate strategic intr-o poiana aflata la jumatatea traseului au niste preturi pur si simplu sfidatoare pentru pungile noastre est europene. Ca exemplu o inghetata pe bat e drept meseriasa costa cam 4 euro. Personal am baut apa din cascade la sfatul ghidului de la punctul de informare care mi-a marturisit ca face asta de cind era copil si trebuie sa recunosc ca nici mie nu mi-a daunat cu nimic apa curata in care am avut deplina incredere. La intoarcere, in incinta parcarii am cumparat placinta traditionala croata (foarte buna de altfel) si am profitat de singurul sistem de tisnitori cu apa potabila intilnit in Croatia ca sa-mi refac proviziile. Din pacate chiar si acolo se gindisera parca sa nu incapa cumva vre-un pet sub sursa de apa, asa ca am avut o idee originala. Am pus petul vertical cu gura in jos etans pe capul unei tisnitoare si am asteptat sa se umple contrar presiunii tot mai mari creeate in patura tot mai comprimata de aer de deasupra. Sperantele mea ca am sa pot recupera apa lasind apoi aerul sa iasa au fost insa desarte deoarece la un moment-dat petul a decolat ca o racheta inaltindu-se la vre-o 3 metri invirtindu-se si stropind generos cu apa toata asistenta. In loc sa se supere, oamenii s-au apucat sa rida iar unul dintre ei, cel care ridea mai tare tinindu-se de burta, arata cu degetul inspre barbosul motociclist, adica spre mine strigind printre risete: Ben laden, Ben Laden! the woterbomb! Cam asta era starea de spirit ce domnea in tinutul acela ca de altfel in mai toata Croatia, tara in care nu auzi strigate, injuraturi si in nici un caz manele. Nici macar muzica nu-si permite sa dea cineva mai tare, ca esti in local, sau ca esti la marginea drumului. ................ Imi aminteam cu oroare de cum mi-a stricat ziua in zona Nadrag un nici nu stiu cum sa-i spun, dar in nici un caz om, cind aflat impreuna cu niste prieteni din Timisoara la baie pe malul unui lac de acumulare splendid de altfel, am avut ghinionul sa ne aflam pe aceeasi planeta cu respectivul si in mod tragic si foarte aproape la nici 50 metri distanta,asa ca am suportat intregul spectacol din pacate foarte frecvent pe plaiurile mioritice: Acesta e BMV-ul meu! uitati-va bine la el! N-spe mii de euro m-a costat cind l-am luat din Spania. Blonda aia bulanoasa e nevasta-mia pe care am reusit sa mi-o permit si uitati-va ce de aur am pus pe ea! Si in fine lume lume! Am cea mai tare instalatie audio-car din lume! ia uitati ce de difuri si subwoofere! Restul discursului ipotetic se pierde intre decibelii lui Gutza, care urla de pe CD-ul dat normal la maximum sa nu ramina cumva cineva pe plaja aceea care sa nu-l remarce cit e de "rasarit". ................. M-am echipat apoi si am parasit zona Plitvice hotarindu-ma sa ma intorc inapoi la Slunj la o bine meritata baie legala si decenta in ape la fel de curate, in aceasta tara civilizata si curata deopotriva. Am tot respectul! fotografiile din Plitvice aici: http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=8332442b4d Mesaj completat Am intrerupt povestea in vederea altui weekend TARE! O expeditie in forta debutind de vineri pe traseul Cluj-Sibiu- Transfagarasan-cu popas nocturn la Poenari dupa Vidraru si apoi simbata Poenari-Nucsoara-apoi 40 km de forestier pe Valea Rea(nu degeaba ii zice asa) si in fine ascensiunea pe Moldoveanu- ultimele "victime" sosite in tabara de noapte de la Nucsoara pe la 10 seara-apoi ne-a plouat bine si intoarcerea de voie duminica la Cluj-unde se pare ca a venit intre timp toamna. http://picasaweb.google.com/10752169475344...OSmtIGJmIqWnwE#

Atit Plitvice cit si Biogradska Gora sint rezervatii naturale, ceea ce inseamna respect datorat naturii de acolo si implicit puritatii mediului. In schimb cam nicaieri nu trebuie sa cauti prea mult ca sa faci baie pe saturate, in locuri unde accesul este liber, public si neingradit. Si la Plitvice tentatia era mare, apa superba si caldura de vara si se mai bagau cite unii sub cascade sub privirile pline de scirba ale majoritatii. Nu asi fi putut insa sa fac asa ceva in nici un caz, nici acolo nici la Biograd, nici pe fata nici pe ascuns. Aceste temple ale naturii impun respect sau asa ar trebui. Personal m-am intors 25 km sa fac baie pe saturate la Slunj unde acest lucru era admis in loc amenajat special. M-am gindit mai apoi ca se putea amenaja loc de scalda la iesirea din rezervatie pe riu, dar tot imediat mi-am inchipuit miile de vizitatori navalind pe malurile superbe murdarind apa si lasind tone de deseuri puturoase in urma. Croatii nu vor asta si bine fac. Ei stiu ca respectul e o chestiune de educatie si ca situatia per global eeste asa cum e....no coment si fara resentimente please, dar din 10 turisti luati la intimplare doar vre-o 3-4 respecta cit de cit natura din proprie initiativa. Am incercat sa vad mai mult decit cei cam 200km facuti prin Bosnia. Dupa ce am vizitat Dubrovnicul mi s-a parut prea facil sa ajung in Muntenegru la Budva pe riviera si am incercat de doua ori o ruta ocolitoare care sa ma scoata la Podgorica in Muntenegru prin Mostar astfel incit sa vad ca lumea si Bosnia. Prima data m-a intors inapoi un zdrahon de granicer croat spunind ca forestierul respectiv nu duce nicaieri , iar a doua oara alegind alt traseu mai blind era sa reusesc, dar la vre-o 50 de km de Mostar in plin munte desertificat de seceta si pe o canicula de peste 40 de grade mi s-a oprit deodata motorul. Care a pornit sapoi la fel de inexplicabil dupa vre-o 5 minute de teroare. Asa ca am facut pina la urma o bucla mai mica prin Bosnia si m-am intors pe la Capljina inapoi la Dubrovnik.

Linkurile respective duc la pozele postate pe facebook, unde motorul de uploud este fantastic de rapid. Din pacate nu am timp sub nici o forma sa procesez si sa incarc pozele pe forum, am sa fac probabil doar o selectie pentru cei care nu doresc sa-si faca cont pe reteaua de socializare. Am sa incerc astazi sa le postez si pe picasa daca viteza de upload este cit de cit buna si nu se blocheaza nimic. grozav, s-au uploadat rapid si pe picasa! http://picasaweb.google.com/10752169475344...ntenegruSerbia#

Ai dreptate, de multe ori e cel mai bine Sa incerc acum sa mai avansez cu povestea mea. Ma trezisem devreme asa dar, cu gindul ca dupa citeva sute de metri de inot pentru inviorare, sa parasesc helesteul de la Slunj si regiunea, pe un traseu mai neconventional. optiunea facila fiind sa pornesc din nou spre Plitvice si de acolo sa cobor in sud la Zadar. Voiam insa neaparat sa vad Croatia necoafata, dincolo de traseele turistice consacrate, si mai ales de plictiseala fara sens a kilometrilor "ucisi " pur si simplu pe autostrada. Asa ca am planuit sa traversez tara de la est la vest pe un traseu de circa 200 km intre Slunj si oraselul de riviera Senj. Deoarece urma sa crosetez tinutul pe fragmente diferite de drumulete locale ma bizuiam pe corectitudinea hartilor incarcate in gps si trebuie sa recunosc ca acesta m-a ajutat cu rigurozitate, practic fara erori. Chiar daca nu de putine ori intram pe drumuri atit de inguste incit abia ar fi putut sa incapa doua motociclete venind din sensuri opuse. Asa cum cred ca am mai spus aici, Croatia este o tara de piatra cu ceva teren arabil sedimentar doar in putinele depresiuni intramontane, in rest stincile albe fac parte in mod intim din viata localnicilor, scotind capul asemenea unor turme nesfirsite de mioare din batatura caselor, din gradini, finete sau din cimitire. Tara se gaseste cam la aceeasi latitudine ca si Romania iar in centru, unde influenta Mediteranei este mai putin pregnanta, padurile arata cam ca si pe la noi, cu aceasta exceptie a stincilor omniprezente si a faptului ca in Croatia apa dulce prefera sa circule pe dedesubt. In acesta traversare nu am intilnit nici un izvor, nu am intilnit nici un piriu. Doar undeva intre munti la un popas, uitindu-ma intr-o prapastie, un piriu iesea spumegind din masiv si se pravalea intr-un iezer ascuns de vegetatia deasa, loc probabil cunoscut doar de localnici, deoarece am vazut acolo citeva corturi si o pensiune retrasa, fara reclama publicitara pe sosea. Apoi apa disparea fara urma inapoi de unde a venit in imparatia subterana de pesteri care sfredelesc acesti batrini munti erodati si nu prea inalti ce strajuiesc coasta Dalmata. Satele croate sint curate si nu exista decit ori case in buna rinduiala splendid intretinute, cu ferestrele cerdacurile si balcoanele pline de flori sau case bombardate si abandonate, incendiate si cu acoperisurile arse , cu copaci tineri iesind dintre zidurile vesnice de piatra. Acestea din urma sint martori muti ai purificarii etnice care a strabatut in cei 5 ani de razboi ca o molima Croatia. Fenomenul este comun in mare parte din exyugoslavia unde nationalitatile sau cam intors de voie sau de nevoie la ele acasa.Drumurile oricit de marunte ar fi sint intretinute, asa ca nu ai de loc nevoie de un motor de teren ca sa strabati in orice directie aceasta tara civilizata. Agricultura nu prea au cum sa faca in tinutul muntos asa ca probabil traiesc din exploatarea padurilor, iar la un moment dat am trecut chiar pe linga un "bade" in virsta care pazea un ciopor de vacute lenese. A venit insa un moment pe care nu cred ca am sa-l uit niciodata si pe care il visez inca uneori, ma refer la momentul in care vegetatia temperata este inlocuita de pinii mediteranieni si drumul forestier paraseste brusc padurea si coteste hotarit la stinga ridicind parca cortina de la scena unuia dintre cele mai splendide spectacole vazute vreodata de mine, riviera Dalmata. Albastrul verzui al "Mar Adriatica" se pravaleste in ochii tai din tot orizontul si ai pentru citeva clipe senzatia ca vei fi absorbit fara speranta in acest carusel de ape nesfirsite si de insule de stinca alburie. Suieratul supersonic al capetelor de elice ale giganticelor eoliene care strajuiesc inaltimile rivierei te aduce insa lent la realitate, in timp ce creierul se agata disperat de aceste repere ale activitatii umane ca sa calculeze proportiile relative ale deschiderilor spatiale imense iscate parca din jobenul unui magician. Dupa un scurt popas in care iau masa si ma obisnuiesc cu vegetatia inedita si cu briza puternica si fierbinte a rivierei, incep coborirea extrem de abrupta si in ace de par inspre Senj. Nu reusesc sa cobor mai mult de 400 metri pe altimetrul gps-ului, ca frina din spate incepe sa se moaie. Eram obisnuit cu acest efect de supraincalzire (blocaj cu vapori al circuitului hidraulic- practic fierbe lichidul de frina) care mi-a mai facut figura o data cind am coborit transfagarasanul inspre Transilvania. Opresc imediat intr-un ingust refugiu si las motorul sa se raceasca. In mod normal asi fi sudat probabil vre-o doua tigari, dar cum ma lasasem de ceva vreme de fumat, m-am gindit sa iau si niste masuri in privinta supraincalzirii subsemnatului. Daca pe inaltimi briza puternica alunga caldura, aici la jumatatea muntelui, nici o adiere nu misca frunzisul uscat al pinilor mediteranieni aproape carbonizati de seceta. Noroc ca pe riviera in vecinatatea marii situatia avea sa se schimbe radical, vegetatia avea sa-si revina si aerul sa devina placut de respirat. Aici insa curgea literalmente apa pe mine la fiecare miscare si cind am dus la gura petul de 1,5 litri de apa aproape fiarta, nu l-am mai indepartat pina nu a mai ramas decit cit sa-mi stropesc "bogatele plete" .Si daca asi fi avut spectatori, acestia ar fi auzit probabil cum sfiriie apa si cum se ridica valatuci de abur. Cu tot respectul meu fata de siguranta, am luat o decizie absolut necesara si am scapat imediat de pantalonii de tura si de geaca moto cu protectii. Acestea au disparut in coburi la bagaje si am ramas in cizme short si tricou, doar cu vesta cu patchul NRG pe spate ca sa ma apere de asaltul celor rele. Lasind la o parte binemeritatele acuzatii pe care le aud din public din care se evidentiaza sonoritatea sisiita a apelativului de 'slapar" aceasta costumatie impreuna cu eternul meu flip-up m-au ajutat sa ma bucur pe deplin de libertatea de a hoinari periculos dar in conditii de confort dealungul intregii splendidei riviere Dalmate de la iesirea din Rijeka pina la Dubrovnic si apoi in Muntenegru la Budva. Dupa ce zadarnic am cautat in Senj apa potabila (nu veti gasi pe intreaga riviera nici o fintina publica, nici o sursa publica de apa)si nefiind dispus sa cumpar apa minerala cu mai bine de un euro litrul din reteaua Konsum (baieti destepti croatii! nu-i lasa pe multinationali sa le stoarca profiturile din hipermarketuri, asa ca au impinzit Croatia cu propria lor retea, astfel incit mamuti de genul Metro sint abia in stadiul embrionar acolo si probabil ca asa vor si ramine)am cautat sa gasesc o sursa repetabila si constant accesibila de apa. Asta pentru ca contrar a ceea ce s-ar putea crede, cu cit te dezbraci mai mult de toalele de cordura sa nu-ti fie cald si iti expui o suprafata mai mare din propriul tau "costum de piele" pierzi mult mai multa apa decit intolit ca lumea. Abia acum mi-am explicat paradoxul burnusurilor din lumea araba si a fesurilor strinse in jurul capatinilor incit doar nasoacele si ochii ii diferentiaza unii de altii. Una peste alta beam in fiecare zi de hoinareala cel putin 5 litri de apa, si aceia trebuiau rostuiti de undeva. Asa ca m-am obisnuit repede sa cer fara jena apa la oricare dintre benzinariile din reteaua nationala "Inna " unde Croatii aplica aceeasi benefica reteta nationalista).fara sa se bucure dar mereu in mod politicos angajatii imi aratau de unde imi pot umple pet-urile sau chiar mi le umpleau ei daca sursa de apa era in interior. Vreau sa va spun cu aceasta ocazie ca atit in reteaua de supermarketuri Konsum cit si la benzinariile Inna puteti plati cu cardurile bancare pe lei din Romania, ma refer la cele acceptate pe plan international (eu avind de exemplu card Visa Electron). va recomand ambele retele deoarece cu certitudine veti fi tratati mereu civilizat, iar preturile sint bune. Mare atentie insa sa nu ramineti fara benzina pe autostrada, pentru ca ajungeti pe mina rechinilor monopolisti de la benzinariile din refugii, unde benzina va costa aproape dublu. Am cumparat si eu 5 litri la suprapret (1,8euro/litru) tragind bine de gaz intre Budapesta si Zagreb. Daca mergi cu 150 km/h motorul nu mai consuma 5,5, ci urca spre 8-9 litri la suta, mai ales daca motorul este dotat cu genti laterale si incarcat ca o camila cu bagaje. Nu regret insa comparativ prea mult intimplarea, deoarece daca exista ceva ce nu suport in viata de motociclist, este mersul indobitocitor pe autostrada. Fotografiile facute la aceasta traversare le gasiti aici: http://www.facebook.com/album.php?aid=3223...mp;l=250691ee9f Va povestesc acum despre cel mai frumos traseu facut de mine vreodata, un adevarat paradis al motociclistilor-riviera Dalmata. Mai bine de 300 de km facuti exclusiv pe malul Adriaticii, avind mereu coasta stincoasa si abrupta in stinga iar in dreapta abisul -plajelor pietroase vazute de pe viaductele ce strabat golfurile, impreuna cu turcoazul apelor mediterane pline de insule, totul de o salbatica frumusete. Nimic nu se va compara vreodata cu mersul pe motocicleta, poate singura forma de zbor terestru, in care simti frumusetea din jur in toti porii, iar adrenalina iti pulseaza salbatic in artere, cind te inclini deasupra prapastiilor, sau manevrezi in ultimul moment ca sa te inscrii pe trasa optima a unui viraj care se inchide, unde drumul te arunca aproape in mare sau te inalta la inaltimi ametitoare, unde soarele arunca asupra ta de jos in sus in asfintit proiectiile inaltimilor stincoase de pe insule. Acestea sint imagini din acest traseu care vorbesc singure. http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=6739c57327 Voi comenta doar intimplarile mai inedite de indata ce voi avea din nou timp de scris. Aceasta dupa ce voi reveni la un capitol omis din prea multa graba, sau poate datorita faptului ca este vorba din nou despre imagini aproape neverosimile din Eden. E vorba de vizita in rezervatia Plitvice.

Ma bucur ca-ti place ACHIMOTO, asa cum si mie imi place sa impartasesc bucuria si ineditul acestei ture, e aproape ca si cind asi mai face-o o data. In rest este cum spui, exista mereu o ierarhie a prioritatilor si niste realitati dure economice in tara noastra, aici nu avem ce face. Cu toate acestea cu o planificare corespunzatoare, inclusiv de natura financiara, aceste drumuri au devenit macar posibile din toate punctele de vedere. Respect si numai drumuri bune si tie Mesaj completat Da, de acord, este un oras sobru si curat, fara prea multe fitze. Aceasta este si esenta poporului croat, blocurile de piatra in unghiuri drepte, orgoliul de a fi croat, partiotismul nedisimulat. deasemenea spor!

Se pare ca am putin timp de scris acum, mai ales ca stiu cit sint de ocupat mai nou, ce sa-i faci, existenta asta a ajuns sa ne streseze de-a binelea pe mai toti. Incit nici prietenilor apropiati nu am timp sa le transmit incarcatura deosebita de frumusete si de culoare acumulata in acest tur.Oricum sper sa avansez cit mai mult inainte de a ma opri ceva serios de la scris. Balatonul este un exemplu de industrie turistica care exploateaza aceasta mare balta fara valuri cu care i-a cadorisit natura pe unguri. 70 de km de industrie turistica doar pe malul de-a lungul caruia am calatorit eu, repetind pina la uzura totala elementele autohtone de inedit, respectiv o fuziune intre diversele forme de distractie nautica si traditiile consacrate ale poporului ungar. Peste tot pe linga banalele deja "Panzio", apar afise cu tot felul de "Csarda" (taverne unde se danseaza csardas la origine) inglobind de fapt pe linga localurile cu un puternic specific autohton (chelnerite de-alea in port traditional decoltate stil "grand canion") si o infrastructura serioasa de cazare si agrement hipic. Oricum in oricare dintre ele intri, poti sa maninci la preturi rezonabile (comparabile cu cele de la noi) mincaruri traditionale, in primul rind vestitul gulas sau bobgulas si alte de-alea cu carne sau nu, piparate si date din belsug cu boia iute, normal daca posezi stomacul care trebuie, adica bine argasit si cu glandele aferente in buna stare de functionare. Unguroaicele nu arata nici pe departe atit de bine ca romancele (in general le atirna toate alea) dar trebuie sa recunosc ca stiu sa exploateze si sa fardeze la maximum tot ceea ce au, ca sa nu mai vorbesc de ce priviri iti arunca daca banuie cit de putin ca te intereseaza subiectul Imi pare sincer rau ca nu am putut ramine peste noapte la o "csarda" traditionala, ramine pentru o alta vizita ...tematica si viitoare La marginea drumului, curind alta atractie, un teren innoroiat si denivelat artificial pentru dune-buggy-uri. In fine halta de reaprovizionare, inainte de a intra pe autostrada spre Zagreb la unul dintre supermarketurile de pe marginea drumului,cu care aveam sa ma obisnuiesc tot drumul, fiind cea mai la indemina si convenabila sursa de alimente. Cu avantajul de a putea plati cu cardul in lei, urmind sa se ocupe reteaua bancara de conversii cursuri, etc. Preturile sint normale, cam ca si la noi, am remarcat doar ca apa minerala este aici excesiv de scumpa, in schimb poti cumpara apa plata mult sub 100 forinti. Apa potabila si obtinerea ei a constituit mereu o problema in toata tura asta fierbinte, mai ales deoarece oricum o piteam intre bagaje tindea sa se incalzeasca rau de tot devenind cu atit mai gretoasa cu cit fusese mai minerala. Pina la urma apa potabila a fost solutia si in mod paradoxal cu cit se incalzea mai mult cu atit taia mai bine setea. Am sfirsit perin a introduce in baloanele de plastic citeva pliculete de ceai, asa ca aveam de la un timp la discretie ceai fierbinte. In fata supermarketului un smecheras intolit de tenis vindea un chit cuprinzind o racheta de tenis chinezeasca si o minge legata cu elastic care se intorcea inapoi dupa ce o plezneai in fata ta pe un covoras special aflat si el in chit. Eu ma plictisisem doar privind aceasta miscare mecanica, la inceput mirindu-ma cum face tipul ala de joaca singur. Cam asta a fost ultima imagine din Ungaria, pentru ca apoi m-a absorbit autostrada, spatiu tern in care in afara de vijiiala curentului nu auzi nimic, iar de vazut vezi doar vehicolele pe care trebuie sa le depasesti si pe cele care vin mai tare decit tine din spate. Kilometri curg unul dupa altul si singura distractie ramine I-podul dat la maximum si goana kilometrilor pe ceas. La un moment-dat apare limitarea de viteza de frontiera, le pui croatilor ID-ul tau sub nas si treci linistit mai departe, ii intereseaza mai mult asigurarea rca ca sa fie valabila. La croati capeti la intrarea pe autostrada un tichet pe baza caruia platesti corespunzator la coborirea de pe autostrada in functie de numarul de kilometri facuti. Am coborit cu vre-o 40 km inainte de Zagreb sa pot vizita si zona rurala si vreau sa va spun ca in intreaga Croatie e ordine si curatenie si ca ori unde opresti sa servesti, bei pentru 6 Kune o cafea buna si tare acompaniata de un pahar aburit cu apa de la frigider si cu un pic de noroc mai capeti aditional si un biscuite. Inainte nu era asa, ma refer la curatenie, dar se pare ca dictatorul Franjo Tuckman i-a pus la punct pe croati in materie de respect si civilizatie, folosind la nevoie inclusiv pedeapsa corporala(bataia in toata regula pentru contravenienti). Doar sa nu va asteptati la amabilitate excesiva in Croatia, mai degraba spiritul geman guverneaza aceasta natie. Zagrebul nu este cine stie ce, are citeva cladiri vechi interesante, dar nimic nu se compara cu centrul vechi unde arhitectura traditionala troneaza si veti gasi alaturi de multe cladiri interesante o splendida biserica a carui acoperis este aidoma drapelului national o tabla de sah solzi colorati de ceramica. Mai greu e cu parcarea, acest centru vechi fiind situat pe o colina care domina orasul lipsita total de spatii de parcare altele decit cele guvernamentale de unde te hisie gardieni imbracati in negru care apar ca din pamint ori unde de fapt vrei in principiu sa opresti in acest perimetru strasnic pazit. Ma simtem aidoma eroului din celebrul joc pe calc. "Volfstein " unde oamenii in negru il asupreau in permanenta. pina la urma am gasit loc de parcare in perimetrul alocat cersetorului orb si muzicant care imprastia armonii de vioara in acest peisaj suprarealist. In fine dupa o serie de drumuri pedestre prin zona si fotografii, pun GPS-ul pe parcul national Plitvice si parasesc aceasta minuscula dar curata si excesiv de civilizata capitala. Croatia este o tara muntoasa fara inaltimi spectaculoase, insa drumul este foarte placut pentru un motociclist, fiind o succesiune cvasicontinua de rampe si curbe spectaculoase in mijlocul unui relief mereu framintat. Spre seara ajung in regiunea Slunj unde apar dintr-o data in dreapta drumului peisaje ireale ce par acuarele de Grigorescu, cu ape albastre-verzui parca colorate cu cerneala care se pravalesc in suvite inspumate pe plaiuri pitoresti, incit te astepti sa apara Vinetou in costumul lui indian de piele fina de caprioara sa te intrebe daca nu l-ai vazut cumva prin zona pe Old Shaterhand. La marginea drumului la o toneta zaresc pliante si harti. Era un centru de documentare si informare si ca de obicei in Croatia engleza conversationala nu este de loc inutila, cum am patit in Ungaria chiar in mod excesiv si foarte suparator. Este umilitor in calitate de vorbitor la nivel satisfacator a 3 limbi de circulatie internationala sa te intelegi prin semne intr-un stat care se vrea civilizat, dar unde li se sincronizeaza puriilor desenele animate inca din frageda pruncie si unde pina si greierul cinta "cioac surec , surec". Mare pacat, sper ca macar tinara generatie sa gindeasca altfel. In Croatia insa se vorbeste aproape peste tot fluent engleza si nu ai probleme de comunicare nicaieri, ba mai mult, m-am ales la centrul de informare cu pliante si cu o harta de calitate a Croatiei. Apoi am gasit nu departe de cascade un loc de campare public la marginea unui elesteu dotat cu scari de piatra, pentru ca sa cobori si sa inoti in cea mai curata apa pe care mi-a fost dat sa o vad in ultimii ani, printre pesti pe care poti sa-i atingi cu mina. Legea cere doar sa nu-ti lasi vehicolul altundeva decit pe carosabil, dar mai era un croat cu cortul si masina acolo asa ca nu mi-am facut probleme. Pina la urma mi-a placut atit de mult locul respectiv, incit m-am intors si de la Plitvice sa mai dorm o noapte acolo si normal sa fac din nou o baie dupa ce in rezervatie totul era pe principiul "watch but not touch!" Sus pe deal am descoperit si ruinele unei vechi cetati si ma gindesc ca locul asta Slunj are perspective certe de a se dezvolta ca o serioasa baza turistica. Iar seara am stat la un snaps si am socializat cu familia de croati care la inceput au fost foarte rezervati dar apoi tot asa, extrem de sociabili si amabili.Un singur incident merita semnalat, a doua noapte de dormit in cort la Slunj, ma trezesc la un moment dat niste soapte. Sint foarte sensibil la asa ceva si sar din somn imediat dupa patania de anul trecut de la "focurile vii" unde am fost incoltit noaptea in mod similar (actiune de prospectare)de malacii din regiune.Si tot ca atunci am iesit repede din cort cu stickul intr-o mina si cutitul in cealalta, la care cei 4 croati din "patrula nocturna" au inceput sa explice onomatopeic si ridicind repetat capacul ca au treaba doar cu tomberonul de gunoi. Oricum s-au carat imediat si am avut apoi liniste restul noptii.Adevarul este ca si croatii au ca fiecare nem saracii lor, dar totusi cred ca aia venisera in mod similar in misiune oportunista de prospectare. http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=9207520683 Aici sint pozele din Zagreb si Slunj. Am decis apoi sa urmez un trseu pe drumuri secundare care sa ma duca din Slunj spre zona Rijeka -Zadar.Dar despre asta mai incolo cind voi gasi din nou timp sa retraiesc alaturi de voi turul.

Asa or fi autostrazile astea, dar nimeni nu se sinchiseste, baietii baga ca la balamuc. Interesul turistic se simte pretutindeni si nici o tara civilizata nu vrea sa-si enerveze vizitatorii...adica sursa lor de profit estival. Doar in Muntenegru prezenta politiei devine din nou apasatoare, dar noah, Muntenegru e o tara tinara, nescolita inca. Sint de fapt pretutindeni la datorie si politaii, am vazut periodic patrule rutiere si in Croatia, dar stateau deoparte rezervati sa nu deranjeze, gata sa intervina doar daca e groasa de tot. Asa ca in scurta vreme am scapat de "stresul acului de kilometraj" care in Romania m-a facut sa prefer sa ies de pe sosele cu orice prilej. In Romania se sta la pinda la mica ciupeala unde poate sa iasa spaga sau planul de amenzi, la capatul de pante, sau mai stiu si eu in ce fantoma de localitate. Este inca o dovada de cit de primitivi si lacomi sint sefii aia superiori peste tot in lumea a 3-a. Nici nu pot sa-mi imaginez ce-au simtit occidentalii astia relaxati cind au fost amendati succesiv in regim automat de isteria de camere cu care era sa impinzeasca Romania complicitatea intre o firma clujeana si politia Romana. In contrast total cu riviera croata unde pericolul este real, ma refer la pericolul permanent de a te lasa furat de peisajul grandios si sa te zdrobesti de stinci sau sa decolezi catre mare. Dar unde politia te lasa sa admiri peisajul si sa-l pravalesti cu ce viteza vrei tu inspre ochelarii flip-up-ului, fara sa-ti fuga mereu privirea catre bord.

Avem o tara faina, dar de la un timp ii cam bati potecile si macar in mare iti este familiar fiecare loc. Si atunci te gindesti sa descoperi si alte orizonturi mai mult sau mai putin accesibile. Din pacate noi romanii trebuie sa ne gindim mereu intii la bani, la posibilitatea de a acoperi acele distante in primul rind din punct de vedere financiar, adica in final sa concepem o tura cit mai faina, dar in conditii de low cost. Adica cazare la cort si mese luate pe topcase din cumparaturi, conserve si brisca. Din fericire barierele juridice, ma refer la vize, se ridica cu repeziciune in jurul nostru. Astfel macar din acest punct de vedere o excursie prin Europa pune din ce in ce mai putine probleme. Practic doar sirbii si muntenegrenii mi-au cerut si pasaportul si asa mai mult intr-o doara, fara convingere. Inca de anul trecut in ?turul Romaniei?, discutind cu prietenii din Bucuresti care au facut un drum fain in republica exyugoslava Muntenegru, ideea de a concepe un tur in regiune a prins aripi si m-a preocupat tot mai mult. Jucindu-ma un pic pe tot felul de route- planner-uri s-a conturat repede un circuit care includea 4 tari , Ungaria, Croatia, Muntenegru si Serbia si chiar 5 daca punem la socoteala si cei cam 9 km de litoral dalmat pe care ii detine Bosnia (republica Sirbska). Pina la urma chiar m-am si afundat in Bosnia avind acolo o aventura cam extrema. Proiectul initial cuprindea 2500km de parcurs in 10 zile. Pina la urma s-au facut cam 3000km si 11 zile. In paralel o alta trupa din Cluj se gindea la acelasi proiect. I-am tatonat sa vad ce intentii au, dar nu am putut fi de accord cu stilul lor de a minca distante enorme cu prima etapa de 900 km, asa ca a ramas sa ne intilnim eventual pe parcurs pe traseu. In rest nu-mi faceam probleme, sint familiarizat cu turele lungi si singuratice, mai ales ca imi fac mereu pe parcurs prieteni si nu prea mi s-a intimplat sa fiu niciodata de fapt multa vreme singur. Traseul nu pune probleme, oricum l-ai face iese cam acelasi pornind din ardeal, respectiv din Cluj. Adica e clar ca vei iesi pe la vama Bors, treci prin Budapesta, apoi ocolesti Balatonul ca sa intri in Croatia catre Zagreb si dupa ce vizitezi neaparat centrul tarii (zona Plitvice) cobori normal catre litoral, pe care il faci pornind de la Zadar cel putin, daca nu te intorci catre Rijeka sau chiar mai grav, catre peninsula avind in virf oraselul cu nume care suna indecent de penetrant in limba romana. tura_Croatia_Muntenegru.doc Normal ca inainte de orice drum important este necesara verificarea motocicletei si eliminarea tuturor problemelor si incertitudinilor tehnice. Este utila inlocuirea sau macar suflarea filtrului de aer si deasemenea inlocuirea filtrului de benzina, verificarea functionarii impecabile a luminilor si semnalizarilor. Pregatirea spatiilor pentru bagaje, inspectia rotilor si eventual inlocuirea gumelor prea uzate. Deasemenea se pregatesc piesele de schimb si consumabilele esentiale important de luat, mai ales pentru o tura singuratica. Pentru africana mea am pus la bagaj o pompa electrica de umflat cauciucuri, camere de schimb fata spate, releu de incarcare, si o trusa minimala de scule, spray de lant. Deasemenea am dus gentile textile la un meserias care le-a mai tras un rind de cusaturi sa nu se descoasa in caz de socuri, cum am patit anul trecut in Turul Romaniei 2009. Normal ca nu am uitat sa inspectez toate jocurile si starea de stringere a suruburilor, inclusiv am reglat si gresat ca lumea lantul. Si iata-ma gata de plecare dupa o zi de trebaluiala minutioasa, si analiza utilitatii fiecarui obiect luat in tur. Anii de experienta au consolidat o lista validata pe care am mai imbogatit-o pentru acest tur cu o pereche de "papuci de baie de stinca" pentru plajele pietroase si contra aricilor de mare din Adriatica, precum si niste ochelari pentru inot. Deasemenea am luat pe linga costumul de ploaie si o simpla manta genul de unica folosinta pentru "ploicele" care nu merita deranjul echiparii etanse. Am verificat acuratetea hartilor din GPS si mi-am printat de pe net deasemenea harti cu zonele prin care voi trece si informatii privind punctele de atractie de pe traseu. Am pornit in jurul orelor 19 pe o ploaie usoara care m-a siciit insa cu intermitente pina pe Piatra Craiului unde m-am intilnit cu unul dintre colegii din echipa cealalta care dorea sa faca totusi drumul pina la Zadar in doua bucati. Apoi chiar ne-a plouat destul de consistent pina la vama, incit m-am oprit sa iau pelerina usoara. Alegerea a fost potrivita, deoarece o data intrati pe teritoriul ungar ploaia s-a oprit complet. Pe la orele 1 ale diminetii eram deja la 100 km de Budapesta in localitatea Kisujsallasz unde cunosteam bine strandul termal si unde am proptit xenoanele africanei in poarta pina a venit paznicul sa-mi dea drumul in zona de campare. Asa ca eu m-am dus sa-mi ridic cortul si sa trag un binemeritat somn care sa inaugureze aceasta tura de recreere si odihna. Colegul a pornit mai departe catre Balaton. Nu aveam sa ne mai intilnim (eu cu cealalta trupa)in toata tura, desi de vre-o trei ori ne-am vazut reciproc motoarele, o data la vama croata, apoi in rezervatia Plitvice si in fine am campat la un moment dat cam la vre-o 10 km de ei. Cind l-am sunat insa pe coleg, acesta m-a prevenit sa fiu scurt ca plateste si el, atitudine atit de romaneasca, incit mi-a pierit tot cheful sa-i mai apelez in viitor. In Ungaria am profitat de ospitalitatea si curatenia impecabila de la strandul termal si normal de apa calda, de care m-am dezlipit doar la orele dupa amiezei, la timp sa trec agale peste batrinul pod Lanc Hid si sa vizitez si ruinele vechii cetati Buda care este in acelasi timp o pozitie care permite o superba panorama asupra Dunarii si capitalei. Am facut numeroase fotografii surprinzind chiar si o mireasa si mai ales o trupa de asiatici asezati in mod traditional la supranormativa "poza de grup". m-am apropiat si eu cu un rinjet complice cu aparatul de ei stirnind snopuri de zimbete galbejite Apoi m-am pierdut din nou in viltoarea stradala a metropolei. Atentie, in Budapesta traficul este foarte aglomerat la orice ora si se circula ca la balamuc, fara obraznicia nesimtita a claxoanelor din Bucuresti, dar bara la bara si in mare viteza. Atentie la schimbarea benzii si la semnalizari care trebuie sa fie promte si din timp. Doua masini s-au facut praf chiar in fata mea din cauza unei frine bruste la schimbarea culorii semaforului. Nu va recomand sa umblati in Budapesta fara GPS, datorita strazilor intortocheate si a traficului rapid care nu prea va da timp de gindire. La un moment dat au aparut ca din pamint doi politisti motociclisti care mi-au blocat calea facindu-mi semn sa astept. Imediat din lateral a aparut o coloana pestrita de cruisere in special, cu avariile pornite si intr-un concert asurzitor de claxoane si sirene. Au trecut atit de rapid incit nu am apucat sa scot aparatul foto sau sa inteleg macar ce sarbatoreau sau relativ la ce anume protestau. In fine m-am inscris pe autostrada care m-a purtat in scurta vreme cu 150km/h spre Balaton. Viteza legala e normal 130 dar nu se respecta. Asa ca daca nu vrei sa faci un permanent slalom printre cei care merg sub 130 impins de vitezomanii care vin chiar si cu 180, viteza pe care eu o recomand este de 140-150km/h. Nici un fel de politie care sa reglementeze aceasta hoinareala rapida nu era, fenomen curios care a continuat si in Croatia, dar sa nu anticipez. La caderea serii am ajuns la primul camping de pe Balaton unde am prins un loc foarte bun, la umbra si aproape in acelasi timp de plaja, asa ca am facut inca pe lumina o baie grozava in apa cenusie si calduta a acestei adevarate mari interioare din Ungaria. Singura problema e ca trebuie sa te duci in larg vre-o doua sute de metri ca sa ai adincime suficienta de inot. Inainte sa adorm s-a strins ciopor de nemti in jurul africanei. Toti avusesera africane si isi aminteau cu mare -placere de turele facute inainte de a deveni simpli automobilisti sau chiar mai rau caravaneri (cu casa si confortul in spate). Iata si primele poze, cele din Ungaria. http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=313057bf5d S-a facut insa tirziu asa ca voi continua aceasta poveste in urmatoarea noapte de insomnie (provocata bineinteles de superfainele amintiri)

Intaritura aceea conteaza pentru diminuarea uzurii pe centru, veti vedea. Permite ca guma sa se uzeze mai uniform. Durata de utilizare a gumei va creste zic eu cu o treime in regim mixt. Fara modificari semnificative ale comportarii off sper.Normal ca presupunerea mea se va confirma sau infirma la anul pe vremea asta, cind guma pe care am achizitionat-o va fi strins ceva kilometri. Eu am considerat-o achizitia optima. Numai de bine

1.Nu trebuie sa fie ascunsa, doar discutata in primul rind intre cei interesati, mai ales ca (5,5-6,5)este un consum perfect normal pentru un motor de 240 kg si raportat la performante. Altfel exista destule alte motoare care consuma cu un litru sau un litru si jumate mai putin la 100 de km, dar e la fel de clar ca nu fac nici pe departe ce face africana, pentru ca sint construite de exemplu dedicat pentru asfalt. Proprietarii acestora vor privi intotdeuna africana cu invidie si ii vor cauta normal bube. 2.In plus nu puterea conteaza neaparat la un motor, ci in special accesul la ea, respectiv curba cuplu/turatie. Motoarele folosesc in regim normal cam 30 CP restul sint rezervati pentru viteza maxima pe autostrada sau pentru demaraje si fitze in oras. . Africana are acces rapid la putere inca de la ture joase ceea ce o face foarte vioaie in toate mediile, cu consumul respectiv care este repet absolut normal pentru un motor pe carburatie.

Si eu sint convins ca va fi cea mai "marfa " guma posibila. Acum sint fericit ca nu am gasit asociati sa-mi aduc conti-escape pentru strasse. Mesaj completat Ca eram aproape gata sa umblu enduro cu heidenau si strasse cu escape. Doar ca ideea de a schimba mereu rotile ma durea destul de tare. Acum am sa umblu linistit tot sezonul cu noul heidenau K60.

Pai sa ajut in continuare sa incline . Asa cum stiti am promovat (pe merit) K60-ul Heidenau. In afara de celebra "Sahara 3" de la Metzeler este singura guma care scoate africana lejer din toate noroaiele, fara insa sa-ti goleasca buzunarele la achizitionare. Anul asta am terminat a treia guma Heidenau pe aceeasi structura de ture cu care m-am obisnuit: cam 60% strasse si 40% enduro. In plus frecata nemilos toata ziua prin oras. Dupa cam 9000km mai am circa un cm de profil pe mijloc, insuficient pentru teren, dar care o face inca utila pe asfalt. Vreau sa va spun ca aceasta guma adera grozav chiar pe asfaltul ud, nu luneca pe marcajele vopsite si nu am in consecinta nici anul asta macar un metru cumulat de derapaj. Si la fel de sincer va spun ca m-a scos ca de obicei din absolut toate noroaiele si coclaurile prin care m-am bagat. Dar nu pentru asta am postat ci ca sa va anunt ca: A APARUT NOUL HEIDENAU K60!!!!!!!!! Si mai ales firma a compensat defectul pe care l-am raportat atit eu cit si altii, respectiv uzura rapida a benzii centrale care scoate guma din uz in maximum 12 mii de km. Chiar daca pina atunci ai aderenta maxima si comportare grozava in teren, se intimpla sa nu-ti ajunga guma intregul sezon, asa cum am patit eu atit anul trecut cit si anul asta. Asa dar voi exemplifica din nou cu poze ciclul de uzura a gumei K60: 1.Cam asa arata vechea guma K60 cind era noua 2. Si cam asa ajungea dupa 10 mii km de multe ori in cel mai nepotrivit loc 3. Si uite ca firma Heidenau a venit cu solutia corecta pentru ca guma sa tina mai mult! Normal la dispozitia noastra prin reprezentanta lor de la Maxi Scooter din localitatea Sag judetul Timis ( limitrofa Timisoarei). Ma refer concret la domsoara Ramona, vocea sexi de la telefon care are acum si un zimbet corespondent 4. Concret noua guma Heidenau are suplimentar chiar pe mijlocul benzii de rulare o creasta sa zic de cauciuc, care fara sa diminueze prea mult abilitatea gumei de a scurma in noroi o imprieteneste insa cu strada. Personal abia astept sa testez guma cumparata, dar stiu de pe acum ca va tine mult mai mult la utilizarea mixta. 5.Pentru comparatie vechiul profil Heidenau

mici corecturi, daca vrei sa tina 1. se foloseste un capat de spita de bicileta care se scurteaza putin daca e cazul cu un bomfaier si caruia i se sculpteaza doua sau trei santuri diametrale in cap cu o pila mica. 2.apoi se introduce capatul de la miezul cablului dupa ce in prealabil s-a cositorit cam 0,5 cm. Deasemenea capatul de spita se cositoreste si el bine interior si exterior, apoi se incalzeste bine si se bate prins in patent de menghina cit e fierbinte ca sa iasa excesul de cositor. Ca decapant se foloseste cel mai bine flux special(pasta) sau apa tare. 3. se rasfringe capatul cablului cu patentule evazind firele de otel. Acestea vor intra in santurile facute in prealabil cu pila sau cu ceva pinza ingusta. 4.se cositoreste incalzind bine si adaugind fludor intrteg ansamblul, dupa care se stringe capatul de spita in menghina. Fiind din alama, se poate stringe pina inainte sa crape, nu va taia cablul din otel oricum. Acesta lucrare duce la rezultate comparabile ca fiabilitate cu sertizarea originala, adica mult mai mult decit o improvizatie cu piulita care te duce pina acasa.

asta e lucru stiut si definitiv nus de ce din toate povestile voastre parea ca e weekendul asta, nu pot decit sa ma bucur ca sint atit de distrat Era pacat sa pierd hoinareala asta. altfel astept cu placere povestile desertice!

bravos stimabililor! ce-a fost pina la urma cu alimentarea? am ratat pina la urma la mustata intilnirea cu voi de la Valeni, cind sa inclin balanta catre plecare, m-am pomenit ca-mi ploua in casa cu potoapele din ultimele zile de la Cluj, asa ca weekendul asta car tigle si de alea. distractie superfaina acolo!

O zis si altii, am zis si eu, topicul asta trebuia bagat la africane Altfel nu mai comparati motoare total diferite, nu are sens. Africana e un compromis enduro-strasse asa ca e normal sa consume mai mult decit un motor dedicat pentru asfalt. Cu care insa nu faci nici pe departe ce faci global cu africana, adica all road. Africana e foarte inalta si mai putin aerodinamica si in plus un motor destul de greu. Iar faptul ca merge pe carburatie creste automat consumul cu aproape un litru fata de injectie. In plus rd-04 nu are curba de avans controlata de computerul de aprindere, are doar un dublu cdi obisnuit. Consumul normal al unui rd-04 functie de viteza medie cu care mergi (80-100) sau (100-120)variaza intre 5 si 6,5 litri, iar daca ii dai in gura pe autostrada,(130-160) consuma cam 7-9 litri la suta. rd-07 consuma cam cu un jumate de litru mai putin, prin urmatoarele artificii: - carburi ceva mai mici - alta toba la evacuare - senzor de avans - transmisie putin lungita Consumul de 7 mi se pare putin cam mare. Daca mergi normal cu africana, adica intre 90 si 120km/h, consumul normal este respectiv pentru rd-04 intre 5,5 si 6,5. Atita (7) consuma si a mea in ultimul timp anul trecut la ecartul asta de viteze, dar am mers cu o membrana de vacum fisurata. La fel si anul asta la ultimul drum serios, mi-am dat seama ca s-a fisurat si cealalta membrana prin aceleasi simptome , respectiv consum de 7 litri, trepidatii peste 120 si bilbiieli la accelerare peste acesta viteza. rd-04 este modelul cel mai vechi de africana 750 cm cubi, a mea are cam 120 mi km, asa ca daca ai eliminat celelalte cauze si: 1. daca are peste 100 mii km 2. daca nu merge cit scrie cartea, adica 180 km/h 3. daca vibreaza si da in nas la acceleratii bruste peste 120km/h vezi de membrane In rest ai un motor suficient de puternic, ultra rezistent si fiabil, elastic si foarte placut de condus in toate mediile. Nu face modificari pentru ca pierzi unele dintre aceste atribute. Vrei consum mai mic, ia-ti un motor de strada cu injectie, mai jos si mai aerodinamic si cu transmisie de asfalt. La acelasi regim de viteze, (90-120) astea consuma intre 4,5 si 5,5 deci doar cu un litru mai putin la suta.

1. Era mai bine sa pornesti topicul la sectiunea de africane, nu se divaga atita. 2. Shumi ti-a dat raspunsurile corecte in mare parte. 3. Completari: a) verifica neaparat integritatea membranelor, africa merge inca destul de bine chiar cu o membrana usor crapata, insa haleste mai mult, vezi la sectiunea de africane cum se scot carburile, eu tocmai am schimbat o membrana consumul specificat de tine este normal pentru rd-04 care tocmai de aceea trage mai brutal si mai decis decit rd-07. La rd-o7 jicloarele sint mai mici, e unul din factorii pentru care consuma mai putin c) Pe linga ce a zis Schumi poti sa mai incerci urmatoarele: -verifica frinele sa nu stringa vreuna (pistonase semiblocate) -nu folosi pe cit posibil ladoace mari laterale, sint pur si simplu parasute de frinare, mai ales cele in colturi, sint preferabile tankrucsacurile sau gentile mici textile pliate pe laterale -parbrizul de tura reduce si el cu citeva sute de grame consumul la viteze mari -foloseste raportul de transmisie de rd-o7(chitul de lant de rd-07) una din smecheriile pt care rd-07 consuma mai putin -monteza carburile si toba de rd-07 d)poti reduce cu un litru consumul si daca ridici ambele ace dozatoare de la carburi cu o crestatura mai sus, dar sa nu te mai astepti la performantele initiale si eu zic ca nu merita sa faci din africana transalp. Nici nu stiu daca acele de africana au facilitatea asta, n-am umblat acolo e) in sfirsit, eu nu inteleg de ce lumea se leaga atit de mult de consum. La o tura de 2000km daca consumi cu un litru mai putin la suta, economia realizata este de 20 litri, adica de circa 100 lei. Ceea ce reprezinta poate 5% -10%din costul total al turei, destul de nesemnificativ. f) sint de acord cu Dan, chestia cu cit pui, atit consumi, e de mare intelepciune, dar trebuie sa iei si masurile susmentionate, apoi sa uiti de consum pentru totdeauna ps. reglajul supapelor nu conteaza, ar trebui sa bata prea tare ca sa modifice sensibil unghiurile

Daca nu tin termistoarele la solutia cu pescuitul in benzina ajung si eu. Putina sirma argintata, o pluta, si gata, ai senzor pe viata. Ideea a fost geniala. Nici vorba de eventuale scintei, curentul este minor 100-150 ma. Mesaj completat aha, costum de baie sa nu se duca vopseaua. Mesaj completat miaaaam, tare asi ajunge si eu boieri D-vs! Doar ca e cam departe si stau amarnic de prost cu timpul.

Cum m-am gindit? n-am gindit nimic! Mi-am rasturnat colectia de termistori am pus ceva benzina intr-o cutie de conserva si i-am dibacit pe aia care ar corespunde. Termistorii sint de cam jumate de wat, iar valoarea optima este de 300 ohmi. Sistemul mai are si o cutiuta electronica care are doar rolul sa aprinda initial becurile citeva secunde sa vezi daca sint bune. Practic insa becurile sint montate in serie cu termistoarele. Termistoarele sint solicitate doar cind sint in aer si atunci nu excesiv. de ce? Deoarece cind se incalzesc rezistenta lor scade, becul se aprinde si disipatia pe ele scade o data cu caderea de tensiune, asa ca se mentin practic la temperatura constanta suficient de mica sa pui mina pe ele. Sa vedem cum vor rezista in timp. Le incerci inainte sa le lipesti in locul celor originale, in felul urmator: Scoti drotaria de pe rezervor si o cuplezi la mufa de pe motor. Scurtcircuitind acum fiecare pereche de papuci (cu contactul pus normal) becurile galben si rosu trebuie respectiv sa se aprinda. Apoi bagi cite un termistor in fiecare dintre perechile de contacte. Reactia trebuie sa fie urmatoarea: Termistoarele incep sa se incalzeasca si in maxim un minut trebuie sa se aprinda satisfacator becurile (macar la 2/3 din cit se aprindeau alea originale). Apoi se introduc termistoarele in cutia de conserve cu benzina iar becurile trebuie sa se stinga complet in citeva secunde, max un minut. Apoi se scot din bezina si se lasa sa se reaprinda cam o jumate de ora verificind sa nu se incalzesca excesiv termistoarele, adica sa se poata tine inca mina pe ele. Apoi se lipesc simplu in locul celor originale, vezi poza. Cit vor tine, asta e un aspect din viitor altfel, La pariu pe o bere ca pun resoul bunicii intr-o galeata de benzina si il bag apoi in priza. Cu conditia sa fie scufundat complet in benzina. Benzina va fierbe dar nu va lua foc daca nu se joaca nimeni cu o bricheta prin preajma. Deasemenea se poate pune acelasi resou intr-un rezervor de dacie fara conditii de imersiune si tot nu ia foc. Benzina arde doar daca are destul aer. Concentratia de vapori dintr-un rezervor de benzina exclude inflamabilitatea. Ma rog, ticalosii aia mici cu ochii oblici si-au luat toate precautiunile capsulind termistorul intr-un tub. Eu ma risc de ce ticalosi? Zic ticalosi Mikulaish, pentru ca doar labutzele lor galbejite si smechere incap sa regleze jocul la supapele de evacuare. Ma rog la cilindrul din spate, nu-i bai pentru ca iese partial capacul de chiulasa(se blocheaza in teava de antigel), suficient insa sa reglezi lejer toate supapele. In schimb la cilindrul din fata, ridicind chiulasa cu chiu cu vai, incapi doar la supapa de evacuare, singura de fapt care necesita reglaj de joc. Vind crashbaruri originale Hepko&Baker in foarte buna stare (folosite un an) Pret 200 eur Mesaj completat Apropo de carburi si reglajele la africana sint extrem de simple. Practic ai doar cite un reglaj la fiecare carb, e vorba de "pilot screw"(ala dublu crestat). Se regleaza cu motorul bine incalzit(sa porneasca ventilatorul) separat la fiecare carb pentru turatia maxima(se citeste pe turometrul de bord). Apoi se scoate cite o borna de la ambele bobinele de inductie intii la un cilindru apoi la celalat. Din surubul de sincronizare aflat pe timoneria de actionare comuna (intre carburi) se regleaza astfel incit turatia sa fie identica pornind un cilindru sau celalat. Normal, asta daca nu ai ceasuri de vacum, eu nu am! si nici fitze

Asa e, sint naibii de plastic si cel din dreapta destul de greu accesibil din cauza furtunului de la sistemul de racire. Imi era groaza sa fortez sa nu se beleasca cota de cheie. Dar cu o cheie de 10 mica cu falci late si bine calibrata le-am desfacut pe amindoua fara avarii. Pina la urma scoaterea carburilor e kinderspiel daca nu desfaci ce nu trebuie, respectiv doar atit: 1. se demonteaza furtunul care vine de la pompa spre carburi inainte de bifurcatie sa nu desfaci doua furtune inutil 2. se demonteaza furtunelele de aerisire din partea superioara a carburilor 3. se scoate din cele doua suruburi suportul timoneriei de acceleratie si apoi nucile cablurilor din rotita. 4. se desfileteaza piulitele de plastic si se indeparteaza comenzile socurilor folosind o cheie de 10 cit mai lata, eventual indoita sa incapi. 5. se slabesc doar colierele care string carburile pe flanse nu si cele care string flansele de cauciuc pe cilindri. Sint cele care au un limitator la stringere. 4. se forteaza fara mila cu o surubelnita mare carburile de capacele de chiulasa , altfel prin simpla tragere nu ies din flanse 5. se roteste ansamblul carburilor invers acelor de ceasornic si se scot tragind de ele hotarit printre tevile cadrului superior. Mesaj completat Daca tot am dezbracat motorul, am decis sa-mi reglez si jocul la supape. Daca la admisii nu este nici o problema , evacuarile sint ascunse in putul gindirii si nu vad cum asi putea face altfel decit sa sacrific o lera sa o decalesc si sa o indoi. Si asa ca sa ajung la evacuarea cilidrului din fata trebuie sa dau jos radiatorul din dreapta. Ma gindesc chiar sa dau jos de tot capacele de la chiulase. Voi cum ati procedat cei care aveti RD04? Mai am o intrebare: cu ce se pot unge flansele de cauciuc ca sa intre mai usor carburile in ele? ma gindesc la ceva glicerina, ar merge cumva si lichid de racire?