Sari la conținut

mediterraneo


Postări Recomandate

Cand scriu asta urmaresc norii negrii care s-au adunat deasupra golfuletului din Budva , Muntenegru. Sunt teribil de obosit dar stiu ca nu a venit inca momentul sa ma opresc. Beau primul espresso adevarat din ultimele saptamani. Ce usurare ! Patronul terasei unde m-am asezat , un tip mustacios de varsta incerta , ma intreaba daca doresc cafea turceasca. Tu-i pisicii ma-sii de cafea turceasca , peste tot e , numa' in Turcia nu !.

Termin cafeaua si ies la o plimbare pe esplanada urmarind piscurile muntilor din zare. Din nori razbate arareori cate o raza solitara de soare si taiand intunecimea apei deseneaza umbrele palmierilor pe fatadele hotelurilor din port. Gasesc o cladire in paragina si fac cateva poze. Cand ies dintre daramaturi doua don'soare elegante se plimba mana de mana zambindu-si , ii pare mintii mele bolnave , cu subanteles. Le zambesc si eu numai ca sa-mi aduc aminte de felul in care arat. Parul valvoi , neras iar pantalonii de pe mine, odata albi , o mica harta a locurilor pe unde m-am plimbat. Pete de ulei de masline de la o taverna de langa Patra , urme difuze verzi de pe dealurile de langa Bodrum unde m-am aruncat extaziat de priveliste printre ciulini , nisip si scoici maruntite in buzunare si gigantice imprimeuri negre de la pamantul uscat de soare. Sunt vraiste dar n-are nimic , imi spun. Sunt un boem da-ma dracu' !

Cu o zi in urma paraseam cu jumatate de inima Parga , oraselul cetate din muntii Epirului. Incercasem sa gasesc un drum spre Albania cu ajutorul unor harti rupte dintr-un calendar turistic. sincer sa fiu nu stiam la ce sa ma astept. In afara faptului ca tara aia micuta are deschidere la mediterana nu stiam mai nimic despre ea. Dupa doua ore de cautari bezmetice , alergaturi pe drumuri de tara imprejurate de case pipernicite cu tencuiala imprastiata pe la temelii , ajung in vama de langa Igumenitsa. Ritualul verificarii motocicletei , al bagajelor , uzuala intrebare despre transportul de substante ilicite si iata-ma in Albania.

In nici un kilometru drumurile pavate omeneste se transforma in ramasitele unui teatru de razboi. Caini morti la tot pasul putrezind in caldura macadamului incins , case parasite mancate de jos in sus de ierburi cataratoare si un praf rosu care-mi intra pe sub viziera si ma orbeste. Sunt greu de descris cele doua ore cat a durat pana cand o invatatoare din primul sat intalnit m-a indrumat spre asfalt. E greu de pus in cuvinte cum am asteptat cocotat pe un pietroi in mijlocul nicaierii pana cand un camionagiu s-a milostivit de semnele mele disperate si a oprit pentru a-mi da o sticla la 0,5 de benzina nisipoasa. Unii au traversat intreaga Asie pentru a redescoperii drumul oaselor. Eu l-am gasit in varianta europeana la cativa kilometrii de casa.

Petru prima oara in aproape 5000 de km mi-a lipsit o harta. Cred ca niciodata in intreaga calatorie nu m-am simtit mai neajutorat. Nimeni , dar nimeni nu vorbea vreo limba straina cu atat mai putin pe a lor. Oamenii fugeau de mine cand incercam sa le cer ajutorul. Pe strazi erau mai multi politisti decat civili iar peisajul de un patetism atat de dezolant incat orice om cu capul pe umeri nu ar fi ezitat sa bage mana in gaz si sa paraseasca cat mai repede locul ala. Ma rog , asta ar face oricine daca ar avea drumuri pe care sa mearga. Dar ele nu's. Gropi gigantice la tot pasul , asfalt faramicios si spart si o lipsa completa a indicatoarelor sunt unicele atuuri ale infrastructurii albaneze.

Cand tara asta era mica Dumnezeu i-a oferit niste munti de o frumusete fantastica. Pe masura ce am avansat spre nordul marii ionice dealurile rotunde strabatute de poteci domoale s-au transformat in uriase monumente stancoase despartite de mare doar prin minuscule plaje. Apoi Dumnezeu i-a facut pe albanezi , cel mai batut de soarta popor din cate mi-a fost dat sa intalnesc. Apoi le-a transformat orasele in gigantice cimitire de masini. Sunt mii de parcuri auto la marginea soselelor unde sasiuri de tiruri si automobile putrezesc sub soarele de pranz. din zece masini in circulatie , noua sunt mercedesuri din '70. Din zece cladiri abia una este terminata iar restul isi inalta scheletele ruginite spre cer.

Albania imi pare sa fie ca un taran sarman care o data ce a primit o mostenire considerabila a facut praf banii pe beutura si femei. Nimic nu e terminat aici. Nici drumurile , nici casele , nici scolile. Totul este in paragina.

Singura zona care merita vizitata , si am lasat-o la sfarsit pentru ca nu este in nici un fel reprezentativa tarii asteia este la granita sudica cu Grecia. Muntii de acolo poarta printre padurile de conifere cel mai frumos si periculos drum pe care am mers vreodata. Ala e locul unde m-am intalnit cu nsite nebuni din lituania care se dadeau pe fiecare curba de parca era ultima pe care aveau sa o mai vada. Si doamne , ce curbe ! Intoarceri de 180 de grade care se tin lant alternand stanga-dreapta fie in rampa fie in suis , serpuiri blande cand iti pierzi privirea in zorii unde mediterana se contopeste cu cerul numai pentru a fi adus la realitate de cotituri sinuase unde caldaramul este spart si plin de nisip argilos. Asta nu e Cheia. Este Raiul celor care vor senzatii tari. Nicaieri in lume nu a mai construit cineva un drum cu atata lipsa de interes pentru siguranta celor care vor sa-l strabata. Ba in stanga , ba in dreapta ce te separa de abis sunt cateva tufe pitice si ocazionalele bariere nu mai inalte de un brat de copil. Privelistea iti taie rasuflarea.

Dar in curand muntii raman in urma si fara tranzitia fireasca la dealuri te pierzi intr-un ses sterp si fara de umbra. Asta e Albania asa cum au vazut-o ochii mei iar daca nu-i fac dreptate cu vorbele mele nu-mi pare rau. Singurii oameni care au vorbit cu mine au fost un nebun pe o bicicleta ornata cu beculete de craciun , o vampa care dupa toate aparentele era curva si politistul de la frontiera cu Muntenegru care m-a intrebat suspicios daca "papieren" sunt falsificate.

 

Am inceput complet aiurea. Ce dracu cautam in Muntenegru pana la urma ? Si de ce va povestesc despre Albania ? Mda , sunt alambicat si logica mea sufera din pricina oboselii si a insolatiei. Ar fi trebuit sa pornesc cu Turcia. Dar n-am facut-o. Dupa Turcia ar fi trebuit sa vina Grecia. Nu ? parca asa am mers. Nu mai stiu foarte bine. Tot timpul imi pare ca s-a dilatat brusc. Toate zilele sunt diferite si toate sunt la fel. E greu de explicat. E cam ca felul in care mediterana reflecta soarele la diferite ore ale zilei. E aceeasi dar parca nu prea e. O sa incerc sa gasesc un fir logic pana maine. Cred ca incepem cu inceputul. sau poate cu sfarsitul. Pana la urma nu conteaza , e aceeasi mare , aceleasi fete. Una faccia una razza dupa cum zice autorul.

post-16365-1273519987_thumb.jpg

post-16365-1273520320_thumb.jpg

post-16365-1273520399_thumb.jpg

post-16365-1273520467_thumb.jpg

post-16365-1273520516_thumb.jpg

post-16365-1273520545_thumb.jpg

post-16365-1273520577_thumb.jpg

post-16365-1273520599_thumb.jpg

post-16365-1273520664_thumb.jpg

post-16365-1273520717_thumb.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Mi-e greu sa va povestesc ceva pentru ca nu e mare lucru de povestit. Nu ma intelegeti gresit , ceva samburi de amuzament exista. Sa va zic despre cum am fost detinut doua ore la granita Turca pentru suspiciune de trafic de droguri ? Sa va zic cum ma pozau turistii englezi de pe feribot cand patru vamesi ma cautau in bocanci si desfacusera larg cortul pe ponton cautand febril substantele interzise ?

Cu ce sa incep ? Acum cand scriu randurile astea imi pare totul in van. Eu am inteles ce era de inteles si stiu ca imi va fi imposibil sa va explic ce am simtit si ce am vazut. Cum pot de exemplu sa va redau bucuria pe care am simtit-o intr-un satuc de pe langa Ankara cand ud leoarca si mort de frig am primit ceai fierbinte si paine cu ulei de masline de la o familie cu cateva capre care locuia intr-o darapanatura pe care cu greu ai putea numi-o casa si in ce fel pot sa povestesc cum dupa douasprazece ore de mers in continuu am pierdut drumul si m-am trezit pe o plaja pustie larga de kilometri, m-am asezat sub un palmier si am adormit trezindu-ma abia a doua zi ud de roua si plin de nisip ?

Stiu ca la un moment dat senzatia de timp si spatiu a disparut si zilele au inceput sa treaca in mod ciudat. Nu e nimic de invatat din ce scriu eu aici. Nu e nici cine stie ce mare aventura. Am cunoscut zeci de oameni minunati , uneori calatori ca si mine , am traversat granitele fara noima intocmite complet arbitrar numai ca sa realizez ca oamenii sunt in mod esential buni si ca nu am suficient timp sub soare pentru a vedea tot.

Cand am plecat nu am avut harti , nici macar o destinatie. In ziua plecarii nu stiam ca o sa plec. Am pregatit bagajele , le-am urcat pe motocicleta si am plecat intr-un drum pana in Vama Veche ca sa vad daca rezista legaturile cu care erau ancorate saddlebagsurile. Cateva zile mai tarziu eram la mii de kilometri de casa. Habar nu aveam pe unde voiam sa merg. Stiam doar ca trebuie sa am mediterana langa mine , sa evit autostrazile orice ar fi si in nici un caz sa nu intru in orasele mari pentru ca stiu din experienta ca nu e nimic de vazut. M-am pierdut ce-i drept cateva ore atat prin Ankara cat si prin Istanbul si Atena , mai tarziu prin Florenta dar asta numai pentru ca fara gps mi-a fost tare greu sa ies din furnicarele alea.

 

Topicul asta nu are nici un sens. Imi este imposibil sa formulez cele mai elementare fraze si toate ideeile se pierd numai intr-o insiruire bizara de imagini. Un pescar singuratic tragand de navod in mijlocul apelor , roua de pe pietre , soarele in crepuscul care ridica valuri de aburi portocalii peste orizont. Le simt si acum pe toate si au devenit o parte din mine. Tot pamantul ala ars de soare m-a schimbat cum nu mi-as fi imaginat niciodata. E o liniste launtrica cu care te inzestreaza mediterana asta . Dupa suficient timp asculti scartaitul sforilor noduroase care leaga barcutele cu vele de pontonul unui satuc si timpul pare a sta in loc. Dureaza un pic pana te dezveti de agitatia vietii moderne , pana ajungi sa intelegi cum un pescar turc , unul grec , unul italian , unul spaniol sunt in stare dupa cele cateva ore de truda in zorii zilei sa stea cu ceaiul si cafeaua , cu narghileaua sau cu pipa si sa priveasca marea ore in sir. Astea nu sunt lucruri care se pot explica , iar daca am o vaga idee despre cuvintele care m-ar ajuta sa expun miracolul asta nu vreau sa ma folosesc de ele.

Nu vreau sa va explic nimic si acum ca scriu randurile astea imi dau seama ca nici nu vreau sa va povestesc nimic. Este secretul meu.

O sa inchei topicul atasand niste poze si spunandu-va ca m-am intors acasa pentru a-mi lua catelul si a pregati o noua plecare. Am pornit intr-o aventura acum cateva saptamani si m-am redescoperit pe mine. Am gasit si o noua casa. Nu vreau sa mai parasesc pamanturile alea cat oi trai.

post-16365-1273561961_thumb.jpg

post-16365-1273561976_thumb.jpg

post-16365-1273561999_thumb.jpg

post-16365-1273562009_thumb.jpg

post-16365-1273562023_thumb.jpg

post-16365-1273562037_thumb.jpg

post-16365-1273562047_thumb.jpg

post-16365-1273562062_thumb.jpg

post-16365-1273562075_thumb.jpg

post-16365-1273562088_thumb.jpg

post-16365-1273562135_thumb.jpg

post-16365-1273562149_thumb.jpg

post-16365-1273562158_thumb.jpg

post-16365-1273562191_thumb.jpg

post-16365-1273562325_thumb.jpg

post-16365-1273562537_thumb.jpg

post-16365-1273562548_thumb.jpg

post-16365-1273562558_thumb.jpg

post-16365-1273562567_thumb.jpg

post-16365-1273562578_thumb.jpg

post-16365-1273562710_thumb.jpg

post-16365-1273562726_thumb.jpg

Editat de deadcow
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

nu ;) daca fumam nu ma mai intorceam acasa sa-l iau pe jeffers catelul minune :agree:

nu o sa intru in detalii prozaice despre cum o chirie intr-un apartament de 2 camere pe o insula tropicala la 50 de metri de plaja este 200 de euro , despre cum orice job necalificat se plateste din start cu 1000 de euro , despre cum mancarea este mai ieftina si beutura similara. cine vrea , poate sa se intereseze. in plus ratiunea plecarii mele nu este una financiara. dar , dupa cum am spus si mai sus , e imposibil sa va explic. tine de suflet banuiesc.

post-16365-1273563128_thumb.jpg

post-16365-1273563160_thumb.jpg

post-16365-1273563173_thumb.jpg

post-16365-1273563182_thumb.jpg

post-16365-1273563205_thumb.jpg

post-16365-1273563216_thumb.jpg

post-16365-1273563238_thumb.jpg

post-16365-1273563250_thumb.jpg

post-16365-1273563792_thumb.jpg

post-16365-1273563924_thumb.jpg

Editat de deadcow
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

tine de suflet banuiesc.

+1

Superbe pozele. Nu fotografii, doar poze, insa superbe. Daca as fi senzorul atins de acei fotoni as fi vrut sa ies prin sticle si sa ma tavalesc in nisip.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Bravo, stimabile!

 

In timp ce unii murdareasc ecranele monitoarelor transand cu degetul rute imaginare pe hartile de sticla, altii pleaca in Vama si ajung in Albania. Ai plecat in Vama si ai ajuns prin multe vami, deloc rau!

Nu stiu daca asta te face nebun sau ''motociclist adevarat'', dar cu siguranta te face fericit.

 

''Calatorului ii sade bine cu drumul'' spune un proverb vechi al carui ecou rasuna in sufletele unora.

 

Am doua sfaturi pentru tine:

 

1. In primul rand schimba motocicleta pentru ca o sa ai mult de pierdut din cauza ei (chiar daca tii la ea enorm, nu e facuta pentru ceea ce ai facut tu cu ea).

2. Daca vrei sa-ti impartasesti gandurile si senzatiile, incearca sa scrii seara sau de cate ori poti, in timpul turei.

 

Asteptam poze!!!!

 

Numai bine..

 

Andrei..

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Te admir pentru realizare si iti urez succes. Probabil ca asta inseamna sa iti traiesti viata in fond si la urma urmei. Nu e suficient sa ai bani si timp liber pentru o astfel de tura, trebuie sa poti.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Cu banii nu a fost cine stie ce problema ce-i drept. Este mult mai ieftin decat crede lumea (cu exceptia notabila a italiei care e prea scumpa pana si pentru italieni). Tara aia e un soi de Anglia a uniunii europene. De altfel m-am si temut cel mai mult pentru siguranta mea acolo iar seara obisnuiam sa-mi scot numarul de inmatriculare de pe motocicleta ca sa nu mi-o vandalizeze vreu nationalist bine intentionat. Dintre toate tarile Turcia a fost cea mai ieftina si m-am simtit mai in siguranta ca nicaieri altundeva. Asta pana te duci sa faci un plin si sa realizezi ca dai pe bezina zilnica cat dai pe hotel si trei mese insotite de bere. Eu am mers numai pe coasta si in general drumurile au fost bune , motocicleta s-a comportat fantastic si desi un f650 sau un africa twin ar fi facut treaba buna prin coclaurii albanezi ma indoiesc ca s-ar fi descurcat pe coasta dalmata sau pe curbele de la adriatica asa de bine precum a facut-o kawa a mea , fie ea echipata si cu gume de tari.

Ca sa va satisfac curiozitatea in tucia am cheltuit in jur de 10 euro pe zi camera de hotel (cand am dormit in hotel) , vreo 5 euro pe mancare si in rest benzina. In Grecia pe undeva pe la 20 euro pe zi cazare , 10 euro mancare si benzina. Cand trag linie banuiesc ca daca faci tarile astea cu motocicleta ti-e egal in care te duci daca e sa te iei dupa partea financiara. Juma din tura am dormit la cort pentru ca voiam sa ma trezesc pe nisip dimineata asa ca am mai taiat din cheltuieli si acolo. Oamenii sunt foarte calzi si multi au simpatizat cu situatia mea de calator singuratic. Eram si un pic jegarit ce-i drept asa ca am primit sucuri gratis , mese gratis , camere de hotel reduse (in rodos am stat la hotel de 70 euro camera cu 15 euro si cu mic dejun :agree: ). Toate astea pastrandu-mi demnitatea. Nu am cerut nimanui nimic.

Poze multe nu-s pentru ca au fost zile in care am mers si 12-14 ore si tot ce voiam era sa gasesc o plaja , sa fac o baie in mare si sa ma culc. In total am facut vreo 7000 de km pe coasta fara sa urc pe autostrazi. Taxe pe drumuri nu am platit nicaieri. La turci treceam de punctele de control si se aprindeau o gramada de luminite rosii dar nici acum nu stiu ce inseamna. La greci mi se pare ca trebuia sa achit o data un euro pe langa tesalonic dar ala de la bariera mi-a facut semn sa trec. Croatia , muntenegru si albania la fel.

In Turcia e cel mai fain de mers cu vitezana. Prin sate m-am invatat sa merg cu peste 100. Daca incetineam ma claxonau tirurile si ma expuneam pericolului de a fi facut una cu asfaltul. La trecerile de pietoni daca opresti nu traverseaza nimeni. Stai acolo i timp ce te injura coloana de masini din spate si te injura si pietonii.

Deprinderile astea nu mi-au prins prea bine in celelalte tari , mai ales in Bulgaria unde am fost urmarit de politie pret de vreo 3 minute. Atat i-a tinut :D

Cand am parasit Turcia imi parea ca toti merg cu incetinitorul. 170 sau 200 mi se pareau viteze normale. Cat am umblat pe coasta turca nu mi-a taiat nimeni fata , nu am fost in nici o primejdie. Oamenii merg asa de tare acolo ca se asigura temeinic si estimeaza bine cam cu ce viteza vii. Aici la noi daca mergi cu 80 prin oras sigur gasesti pe unu care sa-ti sara in fata.

De asemenea acolo semnele de circulatie sunt facultative si in ultimele zile pe masura ce ma apropiam de antalya si temperatura sarise de 30 de grade am renuntat sa mai opresc la semafoare. Toata lumea face asta. haios mi s-a parut ca turcaletii nu stiu ce trebuie sa faca la giratorii si cand ajung la ele se opresc toti deodata. Asa ca m-am invatat sa trec fara sa mai dau prioritate. Asta era sa ma trimita intr-o prapastie o saptamana mai tarziu in Croatia.

Ce vreau sa zic este ca dintre toate tarile cel mai fain e sa te plimbi pe la musulmani. Am inteles de la niste advriders cu care am baut bere pe plaja pe langa Kushadasi ca asa e si in Siria si in tarile din preajma.

Succint , ca sa nu lungesc topicul de pomana , e ieftin si e bine peste tot. E mult mai ieftin ca in Romania sa nu aveti nici un dubiu. Decat un drum in Timisoara mai bine unul in Thassos sau salonic.

Mesaj completat

p.s. am un caiet intreg de impresii de calatorie dar n-are sens sa plictisesc pe nimeni cu dizertatiile mele semidocte asupra grecoaicelor rubensiene sau asupra etimologiei cuvantului "muntenegrese" ;)

post-16365-1273570444_thumb.jpg

post-16365-1273570506_thumb.jpg

post-16365-1273570532_thumb.jpg

post-16365-1273570551_thumb.jpg

post-16365-1273570631_thumb.jpg

post-16365-1273570686_thumb.jpg

Editat de deadcow
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

dap. am lasat sula si prefectura , pardon vezica in stanga mea si eu am fortat spre nord in directia sloveniei. nu va mai zic ca si acolo am stat doua ore in vama fiind controlat de doua ori in bagaje. cel mai frustrant atat la turci cat si la sloveni a fost ca tineau mortis sa-mi desfaca sacul de dormit si cortul dar dupa ma puneau pe mine sa le impachetez la loc. iar operatiunea asta dura mult. foarte mult. cand am iesit din croatia erau nori uriasi de ploaie in spatele meu si eu incercam sa-i dau bice spre sicilia ca sa fug de vremea rea. intr-un final nu m-am mai putut ascunde si am condus 6 ore pe ploaie torentiala. trebuia sa se intample.

problema vamesilor era directia mea , locul de munca (nu mai muncesc de 4 ani) , scopul calatoriei (declarat cu mandrie :" niciunul") si faptul ca ma hlizeam de ei copios cerandu-le sa verifice mai meticulos dupa hasis. la granita slovena unul dintre vamesi m-a intrebat daca fac liniute de cocaina cu cardul pe care-l folosesc ca sa intru in scara de bloc. i-am zis ca DA ! ;)

daca am invatat ceva trecand prin turcia este rabdarea. nu mai imi pierd cumpatul orice s-ar intampla asa ca nu m-a deranjat sa stau ore bune in vami si sa fiu supus interogarilor.

o alta problema mare a fost ca motocicleta nu este inmatriculata pe numele meu iar eu nu aveam imputernicire. asa ca am facut eu o foicica in limba romana (sic!) parafata cu stampila maicamii. Pe scurt imputernicirea era autorizata de Spitalul Ana Aslan. In felul asta mi-am asigurat intrarea si iesirea din tarile noneuropene.

post-16365-1273572418_thumb.jpg

post-16365-1273572444_thumb.jpg

post-16365-1273572458_thumb.jpg

post-16365-1273572474_thumb.jpg

post-16365-1273572495_thumb.jpg

post-16365-1273572508_thumb.jpg

post-16365-1273572917_thumb.jpg

post-16365-1273573027_thumb.jpg

post-16365-1273573126_thumb.jpg

Editat de deadcow
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

pai nu am prea impartasit nimic. nici locurile pe unde am fost , nici oamenii care m-au ajutat si nici macar o poza cu niste bucate traditionale n-am pus. sunt un porc secretos si-mi cer scuze. ar fi meritat forumul asta macar niste imagini cu mine si un pescar in bodrum-turcia , amandoi beti crita , pescuind la ora 3 dimineata fara momeala. poate cu alta ocazie ;)

cosumul a iesit super la dus si mizer la intors. vraistea de fosta prietena m-a sunat cand eram la 500km de sicilia sa-mi spuna ca-l arunca pe catel in strada. si nici o expeditie nu merita sacrificiul asta pentru mine.asa ca la dus am mers cumpatat si la 90-100kmh am scos un 6.. poate un 5 juma urcand in viteza a 6-a relativ repede.

la intoarcere am facut ancona(italia)- varna(bulgaria) intr-o zi juma . in prealabil mi-am desfacut numarul de inmatriculare si l-am bagat in rucsac. consumul cred ca a fost pe la 11 la suta. m-a nenorocit financiar intoarcerea.am venit pe ploaie torentiala in bulgaria si acum ma dor plamanii de fiecare data cand respir. mi-e si frica sa fac calculul dar cred ca am dat pe intoarcere cat m-ar fi costat o saptamana pe coasta siciliei. asta e. macar am ajuns in constanta , am inchiriat o masina si m-am dus la bucuresti sa-l iau pe jeffers. acum caut solutii tehnice sa-l transport in sudul greciei. m-am imprietenit cu niste oameni de omenie pe acolo si am si job cat de cat asigurat si acoperis si de toate. numai ca trebuie sa duc cainele pana in portul pireus din atena si de acolo sa-l transport 12 ore spre insule. mai am un dram de timp pana sa imi dau seama cum sa o fac.

petru o secunda mi-a venit sa va zic ca poate acum as fi atins marocul daca femeia respectiva nu ar fi facut mizeria de a ma ameninnta ca-mi trimite cainele la glina dar sunt inca tanar si timp mai este. planul este sa trag tare , sa gasesc o romanca chizdoasa pe acolo ca sa las catelul cu ea , sa fac bani de un bmw si sa incerc o traversare a africii. dar sa nu ma arunc. intai sa vad ce si cum pe taramurile alea. :agree:

post-16365-1273592239_thumb.jpg

Editat de deadcow
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

...

Stiu ca la un moment dat senzatia de timp si spatiu a disparut si zilele au inceput sa treaca in mod ciudat. Nu e nimic de invatat din ce scriu eu aici. Nu e nici cine stie ce mare aventura. Am cunoscut zeci de oameni minunati , uneori calatori ca si mine , am traversat granitele fara noima intocmite complet arbitrar numai ca sa realizez ca oamenii sunt in mod esential buni si ca nu am suficient timp sub soare pentru a vedea tot.

Cand am plecat nu am avut harti , nici macar o destinatie. In ziua plecarii nu stiam ca o sa plec. Am pregatit bagajele , le-am urcat pe motocicleta si am plecat intr-un drum pana in Vama Veche ca sa vad daca rezista legaturile cu care erau ancorate saddlebagsurile. Cateva zile mai tarziu eram la mii de kilometri de casa. Habar nu aveam pe unde voiam sa merg. Stiam doar ca trebuie sa am mediterana langa mine , sa evit autostrazile orice ar fi si in nici un caz sa nu intru in orasele mari pentru ca stiu din experienta ca nu e nimic de vazut. M-am pierdut ce-i drept cateva ore atat prin Ankara cat si prin Istanbul si Atena , mai tarziu prin Florenta dar asta numai pentru ca fara gps mi-a fost tare greu sa ies din furnicarele alea.

...

 

* trebuie sa recunosc ca de ceva timp nu m-a mai entuziasmat asa de mult o calatorie. (cam de anul trecut de cand ne povestea bizoo_n - Mihai, din Mongolia.)

e rusinos sa spun ca te invidiez, daca o fac e numai pentru ca m-am visat in locurile alea, ...trebuia sa plec in Turcia, dar am amanat si vad in povestea ta ca lucrurile nu sunt asa de complicate cum par, cand le privesti de aproape. de foarte aproape. totusi, lucrurile au vremea lor. o sa plec si in Turcia.

 

cel mai mult ma bucur sa vad ca ai invatat din calatoria asta ...si cum te-a transformat. si pentru mine asta e cel mai important lucru. o calatorie e sinonima cu o lectie de viata. ba chiar mai multe. nu degeaba a fugit Marco Polo de la scoala si a plecat in China...

 

o idee: am vazut recent filmul Mediterraneo (1991 - productie Italia), cauta-l pe imdb, cred ca o sa-ti placa.

 

da, oamenii sunt buni si ...rari.

 

pax et bonum!

cria

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Frumoasa tura si frumos povestit. Ai talent la scris.

 

O mica remarca vreau sa fac - desi din povestea lui Albania suna tragic va spun ca de departe este una dintre cele mai pitoresti tari din Europa. Am fost si am vazut cu ochii mei. Imi pare rau ca nu am fost cu motocicleta, dar sigur o sa ma duc in viitor.

Remarcile ar trebui sa fie nu ca nu vreti sa o vedeti ci ca VRETI sa o vedeti. Eu cand am fost m-am dus doar pentru ca mi-a zis toata lumea ce naspa e, si la fata locului am fost surprins sa vad ce... altfel e.

Exact ca in topicul de pe advrider "Angola - it's not like they said" asa ar trebui sa fie si "Albania - it's not like they said". ;)

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

multumesc pentru aprecieri. intradevar , Albania nu a fost o tara pe gustul meu dar daca va place sa va dati pe drumuri periculoase sau sa faceti enduro foarte foarte ieftin (cred ca e mai ieftina decat bulgaria) e de mers cu sigurata. Dezamagirea mea a fost provocata in mare de situatia ingrozitoare a drumurilor de coasta care m-a obligat sa o iau prin interiorul tarii pe ruta Tirana. A fost sigurul loc unde mi-a fost imposibil sa stau pe langa mediterana desi chiar am incercat. De asemenea este foarte periculos pentru motociclisti pe acolo. Oamenii conduc cu 20kmh in cozi interminabile (mercedesurile lor de mana a 3-a consuma mult) , merg pe cotrasens , am vazut copii la volan , e plin de capre , oi , si alte oratanii pe mijlocul autostrazii. Iar ei nu prea sunt obisnuti cu motociclistii.

In toata zona pe care am strabatut-o am vazut un singur motociclist si stiu ca m-am gandit " neica cat trebuie sa phoota asta !" ;)

 

dana : nu sunt trist. cinic sunt. am zis de la inceput ca nu o sa scriu tot ce am vazut si ce am facut pe meleaguri straine pe topicul asta.sunt multe povesti mai mult sau mai putin picante : de la pompierii din insula kos care mi-au reparat bateria pana la doua curve romance de pe langa pescara , italia. nu am nevoie de companie pe drum. imi ajung asfaltul si motocicleta de sub mine.

ceea ce ma deranjeaza este ca pe de o parte nu mi-a trecut dorul de duca si pe de alta parte ca europa , fie si in zonele ei cele mai salbatice , nu-mi satisface pe deplin dorinta de aventura. am mai realizat si ca a fi pe drum cu motorul imi da o sennzatie fantastica de fericire si mi-e teama sa prind radacini pe undeva acum ca am vazut ca sunt "calator" prin natura mea. sunt multe lucruri pe care trebuie sa le clarific dupa ce ma stabilesc in insule.

Editat de deadcow
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.

×
×
  • Creează nouă...