Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe

[ftraian]

Ma bucur ca ati rezolvat CdP. E valabil doar in Egipt sau il veti putea folosi si in viitor? Si de curiozitate cat v-a costat?

[dydy]

Exceptional , bravo voua

Am citit fara intrerupere 14 ore ... cuvintele sunt de prisos

Bafta in continuare

Stima si respect

[mrwwwhite]

Multumim!

 

Ma bucur ca ati rezolvat CdP. E valabil doar in Egipt sau il veti putea folosi si in viitor? Si de curiozitate cat v-a costat?

Cpdul a costat 2500EP adica 412USD. A fost emis de Automobil Clubul din Arabia Saudita si continea 2 pagini (la pretul acesta am hotarat ca pagina nefolosita sa ramana la noi ca amintire ) Am convenit cu reprezentantul Clubului sa-l lasam la vama la iesire din Egipt in Port Said. Probabil ca daca reuseam sa obtinem viza de Libya si nu ieseam prin Port Said am fi pastrat carnetul complet dar asa cei din Port Said stiau ca trebuie sa-l pastraze.

 

Cele o mie si unul de pacate egiptene

 

Faptul ca Siria e o baie de sange ne-a anulat planurile de a traversa Orientul Mijlociu catre Asia. Singura iesire din Africa - un continent la care ne gandim foarte serios ca la p potentiala destinatie de viitor - este fie prin vest (Libia, Tunisia, apoi feribot Grimaldi pana in Sicilia), sau prin nord-est, pe vas de cargo pana in Turcia. In Nairobi am luat in considerare varianta de a vinde Yamaha (intuing ca traversarea Egiptului ar putea fi aberant de costisitoare), si pe cea de a face ca multi altii - traversat continentul inapoi in Africa de Sud, apoi expediat de acolo motocicleta catre alt continent. Siguri pe noi ca vom gasi ac de cojocul mafiei egiptene, am ajuns pana aici ca sa ne convingem ca asta nu e posibil. Pe 4 iulie vizele pentru Libia au fost din nou suspendate, pe termen nedeterminat. Petrecem o zi la cozi la ambasada libiana incercand sa aflam ce sanse avem sa obtinem totusi viza. Aflam ca nici una. Tot timpul asta am stiut unde si cand trebuie sa mergem pentru a lua singura nava care leaga in acest moment Europa de Africa de Est. Nava asta asta pleaca marti seara. Nu are rost sa ne amagim, trebuie sa o luam. Urmeaza partea a doua a dramei din Aswan.

Cortina se ridica pe o scena in care toate lucrurile noatre sunt imprastiate pe trotuarul din centrul orasului Cairo. Este marti, nici 6 dimineata, si politia scotoceste in coburile noastre dupa ceva necuser. Suntem pe picior de plecare catre Port Said, unde avem intalnire cu agentul companiei de transport, AK Naggar Shipping. Fondat numai datorita constructiei Canalului Suez, orasul Port Said nu prea pare a fi cel mai prosper din Egipt, dupa cum spune Indicele de Dezvoltare Umana.

 

 

sursa

 

Este Ramadan, deci multe companii lucreaza doar cateva ore pe zi. Il asteptam in fata blocului pe Nabil, care este seful biroului. Intarzie o ora si jumatate, dar nu se sfieste sa ne admonesteze ca punem intrebari (oare altii platesc fara sa comenteze?). A, si barca soseste abia la noapte, apoi va astepta in port pana maine cand va fi descarcata de marfa.

Ni se cere sa platim:

 

$200 pentru motocicleta ($500/masina)

$300 per pasager

$125 comision de rezervare + 'foaie de transport' pentru Canal Shipping, comisionarul vamal

$205 vama (1250 EGP)

 

Adica $1130 pentru noi doi si Yamaha. Tine cont de faptul ca pentru 1 moto + 1 persoana care ia aceeasi barca in sens invers, din Turcia in Egipt, costurile sunt $278, fata de $830. Preturile pentru vapor au crescut cu 50% din aprilie, iar comisioanele vamale aproape s-au dublat. Nabil ne spune cu tupeu ca avem 'ghinion' ca e Ramadan, pentru ca acum totul e mai scump. O vreme incearca sa ne abureasca sa platim 1500 EGP pentru vama care deja e peste cei 750 EGP de care stiam de la altii. Intrebam de ce, cand mai intai ni s-au cerut 1250 EGP? Ni se spune sa platim biletele si sa mergem sa intrebam ce avem de intrebat in biroul comisionarului vamal, care e o strada mai jos. Ai crede ca pentru o mie de parai esti invitat sa astepti pe canapea cu o revista in mana. Dar pentru ca suntem curiosi, vom suferi.

In biroul lui Sayed numarul lui Nabil e pe tasta 2 a telefonului. Aici ziua de lucru e si misto: barfe cu tovarasii, mai o stire sportiva de pe net, dar in principal doar joaca cu un banut in scrumiera in timp ce te holbezi la ce se intampla pe strada. Dupa ce am muncit ani de zile ca sa ajungem in Africa, scena asta nu ne poate lasa indiferenti. Assam e iute la manie si vorbeste o engleza de clasa a sasea, Mohammed nu vorbeste deloc. Acesti doi angajati ai lui Sayed trebuie sa faca vamuirea efectiva. Intrebam cat avem de plata. Egiptenii sunt consternati. Suntem trimisi cu cei doi natafleti sa 'intrebam in port'. Facem drumul de pomana: in port nu suntem lasati nici macar sa asteptam in fata portii, in vreme ce cersetori de toate spetele intra si ies fara probleme. Cei doi se duc sa 'intrebe' in numele nostru. Bineinteles ca se intorc cu vestea ca avem de platit 1300 EGP. Raspundem ca nu suntem dispusi sa platim peste ceo 505 EGP pe care i-am dat in Aswan. In fond e aceeasi 'marfa', aceeasi tara. Assam izbucneste in urlete si pleaca. Inapoi in biroul lui Sayed, ne dam seama ca me pierdem timpul. Orele trec, intrebarile raman fara raspuns, gluma se ingroasa. Cica cei din Aswan au calculat gresit. Cica, se indura ei sa ne informeze, vama e tot 750 EGP, 50 EGP e taxa de depozit (care depozit?), iar restul 'comision'. Ne uitam unul la altul. Nu ne incumetam sa traversam Siria, si nu avem bani sa fim noi aia care sa faca haos si sa dea in gat mafia din acest port. Expedierea pe mare sau avion iese din calcul. Trebuie sa cadem de acord, vom plati. Vom lua barca asta nenorocita. Urmeaza inca un drum de pomana pana la politia rutiera, unde trebuie sa fiu 'inspectat' personal de ofiterul care va emite un atestat ca nu am fost implicat intr-un accident prin Egipt. Desigur ca nu sunt lasat sa intru, si astept afara, in timp ce sunt 'inspectat' direct prin ziduri iar cei doi prostanaci xeroxeaza carnetele de conducere egiptean si romanesc. Nu vine nimeni sa se uite la mine sau la motocicleta, si nimeni nu cere actul care chiar contine datele vehiculului. Uite ce parametri sunt trecuti in Carnetul emis in Egipt:

 

 

Toata gluma asta se desfasoara ca si cum Assam si Mohammed ar face totul pentru prima data in viata. Dupa cateva ore ce 'lucru', Mohammed intreaba candid ce fel de vehicul am, si care este destinatia vaporului pe care vrem sa ne suim. Inapoi in primul birou, ne golim buzunarele in mainile lui Nabil care tremura de lacomie. Vocea i se subtiaza, ochii ii sclipesc, spatele i se incovoaie sub apasarea celor o mie si unul de pacate inscrise in codul lui genetic. S-a sfarsit, si asta e singura 'dovada':

 

 

Port Said e un oras de agenti, intermediari, companii de transport si comisionari vamali. De ce oare venim toti la acelasi agent ca oile? Acesti oameni vor sarbatori deseara pe banii nostri. Nu mai avem suficienta energie ca sa ne bucuram de ultimul iftar in Africa. Cumparam rosii, branza, paine si smochine. Piata e faina, oamenii placuti, si la noapte tarabele or sa geama de creveti si calamar. Dar suntem terminati. In camera noastra din Hotel de la Poste, ne facem covrig si cadem prada somnului.

A doua zi dimineata mergem la Sayed, unde asteptam interminabile ore, pana cand Assam isi aminteste ca trebuie sa ducem Yamaha in port si sa alergam dupa stampile la dosar. Tevatura se incheie cu depozitarea motorului intr-un hangar pana mai incolo. Barca ne asteapta, e gata, si cica pleaca deseara la 6. Ana trage o fuga pana in piata si revine tot cu rosii, branza, paine. Si smochine. Si curmale uscate. Mai pastram de control o bancnota de 50 EGP, sa fie. Ne intoarcem la Nabil, si stam pana pierdem sirul orelor. Toata lumea discuta aprins, impartim canapeaua cu un sofer turc care se intoarce spre noi si ingana 'problem'. 'Ce problema?' il intreb eu. Aflam ca nu are CpD. Ii explicam cum am obtinut noi unul. Toata lumea din birou e perplexa, ca si cum au auzit pentru prima oara de asa ceva. Ii dam angajatului lui Nabil contactele necesare, dar nu mai apucam sa aflam deznodamantul povestii, pentru ca un alt angajat ne zoreste catre biroul unde ne vor fi stampilate pasapoartele. Acolo lumea e ocupata cu impartitul pachetelor de Ramadan. In fine, primim stampila, apoi sprintam la masina tipului care ne duce in fata hangarului unde am lasat mai devreme motocicleta. Mi se cer 150 EGP taxa de magazinaj. Ma ia rasul: le arat ca nu mai am decat 50, nici nu stiu de ce sunt asa sincer. Pun gentile la loc pe motor si mergem in fata navei ancorate in port, dar nu putem inca urca, desi e trecut de 6. Asteptam sa vina nustiucine care o sa verifice ca totul e in regula si ca dubiosul vehicul va parasi tara. Intre timp Sayed, Assam si Mohammed se dau in stamba in fata intregului port, nu avem idee care e motivul galcevii. Sa intram si sa iesim cu motocicleta din Egipt ne-a costat 1750 de dolari SUA, adica de trei ori mai mult decat 22 e tari in Africa la un loc, incluzand si feribotul din Europa in Maroc. Nu vom mai face asta niciodata.

 

 

Barca poarta insemnele Scanlines, are pavilion moldovenesc si echipaj jumatate rus, jumatate urcrainean. Bucatarrul este turc, ca si cei cativa soferi de TIR care calatoresc impreuna cu noi catre Mersin. La 9 seara ne miscam, Cina a fost tipic turceasca, deloc rea.

 

 

Cabina e luna, dar e cald ca intr-o sauna.

 

 

 

Ne perpelim toata noaptea, iar dimineata descoperim ca nava e ancorata in port, in acelasi loc in care ne aflam in seara precedenta. Trec orele, trece amiaza, si se zvoneste ca asteptam un pasager intarziat. Spre seara docul se umple de TIR-uri, si sala de mese de soferi rusi si turci. Masinile porta placuta de tranzit, pentru care noi ne-am zbatut in zadar,

 

 

Este joi, si soarele apune peste Africa, in timp ce nava paraseste, in sfarsit, gura canalului Suez. Pentru noi Africa s-a terminat acum doua tari, dar tot avem inima grea. Ne vom intoarce!

 

 

Au urmat zile de transpiratie abundenta si dus dupa dus, in asteptarea urmatoarei mese, in timp ce Ana descoperea ca nu a uitat de tot sa vorbeasca turca.

 

 

Povestea Carolei pe nava e la fix. Din pacate arata si ca biletele nu pot fi cumparate in Alexandria. Care ar fi solutia? Daca ai mai mult timp, poti sa astepti sa se dea drumul la vizele pentru Libia. Poti sa incerci sa intri in Siria. Sau, daca te tine bugetul, poti sa-ti trimiti vehicului cu barca si sa iei avionul. Tu alegi. Ne pare rau pentru egiptenii de treaba pe care i-am cunoscut prin satele de pe valea Nilului, dar tara lor nu e cel mai fericit final la capatul unui tur de-a lungul si de-a latul exceptionalului lor continent.

 

Legendara ruta Cape - Cairo

 

Trebuie sa spunem asta de la inceput: am mers repede. Ne-a fost greu uneori sa tinem pasul, emotional si cultural vorbind, atunci cand tara in care ne aflam era alta, uneori la saptamana. Ruta Est se spune ca e cea 'usoara'. Partial pentru ca o poti faci cu o masina de strada automata fara probleme. Este asfaltata in intregime, cu exceptia portiunii dintre Moyale si Marsabit, care a 'terminat' multe suspensii. Noua nu ne-a dat de furca in mod deosebit, si banuim ca ruta de-a lungului lacului Turkana este mai dificila, si mai aventuroasa. Am evadat de cateva ori din jungla de asfalt, caci offroadul face bine la motocicleta, iar orizontul deschis la suflet. Ruta de Est este si Ruta Mai Scumpa. Nu mai sunt vizele 'nesimtite' din vest si centru, dar nu mai sunt nici mamaiele cu orez si fasole peste tot, ca sa faci un dus intr-un camping costa cat nu face si sunt, desigur, mai multe tentatii. Putini dintre noi cei care calatorim isi permit sa fie nomazi cu norma intreaga si sa dea si 500 de dolari ca sa vada ultimele gorile din lume. Uneori e ca si cum ai fi saraca fetita bogata. Si e frustrant. Noroc ca dai de oamenii care sunt mai blanzi, mai calmi decat in vest. Zambetele si ospitalitatea ne-au intampinat pretutindeni, si a fost foarte usor sa campam. In afara de faptul ca ne simtim cumva multumiti ca am izbandit pe drumul asta, singurul nostru regret notabil este ca a durat cam putin. Unele dintre momentele speciale pe acest segment de calatorie au fost:

Ospitalitatea nemaipomenita a comunitatii moto din Africa de Sud si familia Jones din Johannesburg

 

 

Muntii din Lesotho si Ethiopia

 

 

Sa vedem Delta Okavango de sus. Ne-a facut sa ne gandim serios sa ne intoarcem la scoala si sa devenim ce ne doream cand eram mici, adica naturalisti.

 

 

Sa ne 'intoarcem acasa' la Rapid 14 in Zambia

 

 

Unde ne-am dori sa revenim: Mozambique. Cei mai prietenosi si blanzi oameni, o atmosfera relaxata afro-latina si mult de explorat in nordul inca salbatic.

 

 

Zanzibar. Un loc cu adevarat special. In ciuda greselilor facute de om, arhipelagul isi pastreaza farmecul. Frumusete naturala, oameni calzi, o liniste de capat de lume si (dupa parerea noastra) destinatia culinara nr. 1 din Africa.

 

 

Sudan e grozav! Pur si simplu inimile noastre inteleg desertul si oamenii desertului.

 

 

Cel mai surprinzator oras: Cairo. Pentru ca e cosmopolit, un Paris arab.

 

 

Cea mai buna mancare: caracatita in Zanzibar; cea mai buna bautura: fresh de guava si lime in Sudan; cel mai bun desert: jackfruit in Zanzibar.

 

 

Si statisticile pentru acest segment:

 

Calatoria

Tari traversate: 9 (South Africa, Lesotho, Botswana, Zambia, Mozambique, Tanzania, Kenya, Ethiopia, Sudan, Egypt)

Zile petrecute in calatorie: 136 (12.03.2012 - 25.07.2012)

Nopti dormite in cort: 57 (minus 1 pe ferry, 78 in paturi - din care 59 couchsurfing in South Africa)

Distanta parcursa cu motocicleta: 21,200 km

Distanta parcursa impreuna cu alti overlanderi: 0 km (desi am intalnit destui in Nairobi)

Combustibil folosit: 1060 l

 

Recorduri

 

Cea mai ridicata temperatura ziua: +54C (129.2F) (Nubian desert, Sudan)

Cea mai scazuta temperatura ziua : +7C (Ethiopian Highlands)

Numar maxim de km parcursi intr-o zi: 730 (Abu Hamad - Dongola, Sudan)

Numar maxim de ore de condus intr-o zi: 14 (Addis Ababa - Lalibela, Ethiopia)

Altitudine maxima atinsa pe motocicleta: 3,251m / 10,666ft (Tlaeeng Pass, Lesotho)

 

Intretinere

Ulei de motor folosit: 9 l

Schimburi fitru ulei: 3

Filtru de aer curatat: 5x

Schimburi cauciuc fata: 1 (Heidenau K60 Scout, cumparat in Windhoek, totalizand 25,000 km)

Schimburi cauciuc spate: 2 (1 Heidenau K60 Scout din Windhoek pana in Durban, s-a dovedit defect, inlocuit; 1 Michelin Anakee 2 din Durban in Awasa, Ethiopia, unde am trecut pe un second hand K60, primit moca de la Chris)

Pene de cauciuc: 2 (ambele in Nairobi)

Schimburi de placute frana fata: 2 (seturi noi in JoBurg+discuri noi, datorita Linex Yamaha)

Schimburi de placute frana spate: 2

Schimburi de discuri frana spate: 0

Schimburi pinion: 2

Schimburi lant: 2 (1 de la Cape la Cairo, unde am luat unul nou de la dealerul Yamaha)

Spalat echipament moto: 5x

Spalat motocicleta: 2x

Spalat cort: 1x

Spalat saltele: 1x

Tuns: 3x

 

Probleme

 

Cazaturi offroad: 7

Cazaturi pe asfalt: 0

Accidente usoare: 0

Opriri de catre echipaje de politie: 1 (excluzand ca de obicei bariele Armatei). In Cairo am fost pentru prima data controlati in bagaje. Cutiile au fost varsate in strada, foliile de medicamente rupte si piesele de schimb si alte maruntisuri luate la mana, pentru ca politia sa fie sigura ca suspicios de prafuitii teroristi pe motocicleta nu au cu ce sa atenteze la linistea natiunii.

Amenzi radar: 0

Probleme tehnice majore: 0

Probleme tehnice minore: 2 (schimbator de viteza inlocuit cu unul de scuter @ Mozambique; toba crapata @ Egipt)

Echipament degradat: 9 (lentila + laptop - Tanzania; GPS - Sudan; geanta de rezervor desirata - Africa de Sud; sac impermeabil dovedit defect la prima ploaie - Tanzania; diverse articlor de imbracaminte desirate 'fatal')

Probleme de sanatate: 2 (toxinfectie alimentara + piscaturi de scorpion si musca tse tse - Ana @ Ethiopia, respectiv Mozambique)

Obiecte furate: 0

Obiecte pierdute: 2 (o manusa - Lesotho; ochelari de soare - Egypt)

 

Bani & Vize

Cea mai scumpa benzina: 52 Meticais/l (1,5 Euro/l) - Mozambique

Cea mai ieftina benzina: 1,8 pound egiptean/l (0,24 Euro/l) - Egipt

SIM-uri locale cumparate: 2 (Africa de Sud, Egipt)

Tari in care functioneaza Vodafone roaming: 8 (Africa de Sud, Botswana, Zambia, Tanzania, Kenya, Ethiopia, Sudan, Egipt)

Tari pentru care cetatenii romani nu au nevoie de viza: 3 (Botswana, Zambia, Tanzania)

 

Oricum, in timp ce punem pe hartie toate astea, planuim deja urmatoarea miscare. Mi-am cumparat cu 1 euro ( 5 lire egiptene) casti noi pentru shuffle, si ascult Staff Benda Bilili. Cantecele sunt triste si vesele deopotriva - congolezii au talentul de a gasi ironia, si chiar umorul in situatii fara de speranta, si fac muzica din asta. Coco imi sopteste in ureche despre sora lui ramasa in cealalta Congo, si fara sa vreau zambesc, pentru ca acum am macar o vaga idee despre ce e vorba in cantecul lui. Imi amintesc cat de frusta era viata noastra in jungla din inima Africii. Roger imi intrerupe sirul gandurilor cu inconfundabila sa 'chitara', fabricata dintr-o conserva de lapte praf. Ritmul e irezistibil. Ochii mi se umezesc, si simt ca inimile noastre au ramas cumva in aceasta alta Africa, cea corupta, cea dezordonata, cea greu de inteles si de traversat. Cea usor de iubit.

[innuet]

De.a dreptul impresionant!

Bravo voua!

[Victor_vclic]

Extraordinar!

Vă mulțumesc că împărtășiți cu noi experiența acestei călătorii.

[API73]

FABULOS,! v-am urmarit frumoasa aventura , sunteti fantastici.VA MULTUMIM

[Sergiu_Q]

v-am vazut azi in poarta la casa poporului

nu-mi venea a crede ca v-ati intors

trecusem de voi si nu eram sigur daca am vazut numarul bine si v-am asteptat la semafor la Mariot dar cand ati ajuns la semafor v-ati dus in dreapta .

[mrwwwhite]

Multumim!!!!

 

v-am vazut azi in poarta la casa poporului

nu-mi venea a crede ca v-ati intors

trecusem de voi si nu eram sigur daca am vazut numarul bine si v-am asteptat la semafor la Mariot dar cand ati ajuns la semafor v-ati dus in dreapta .

 

Nu ai vazut gresit. Am ajuns de cateva zile si incercam sa ne adaptam cum putem. Avem multe idei si dupa ce reusim sa ajungem la zi cu povestea o sa incepem sa le detaliem,

[Victor_vclic]

Aștept vești de la voi. Cum au fost ultimele zile? Urmăresc topicul în fiecare zi. Mă bucur că sunteți ok.

[shooty13cris]

Bravo ! Chiar ma bucur nespus ca ati ajuns intregi acasa !!! FELICITARI pt tot !

[Sergiu_Q]

Multumim!!!!

 

 

 

Nu ai vazut gresit. Am ajuns de cateva zile si incercam sa ne adaptam cum putem. Avem multe idei si dupa ce reusim sa ajungem la zi cu povestea o sa incepem sa le detaliem,

 

....cum ar fi sa scrieti o carte...un scenariu de film

ar fi frumos zic eu...desi s-au mai scris, fiecare vede experienta asta altfel. la cum ati scris pana acum ...eu zic ca ati putea scrie un jurnal frumos.

...bafta

[omunegru22]

Bine ati venit acasa! Multumim pentru tot!

[Cavaleru]

asteptam cartea!

[cristache]

Bine ati venit acasa !

[mrwwwhite]

Multumim!

 

Planuri sunt multe iar pentru inceput pregatim o expozitie; revenim cu detalii in curand. Pina atunci sa ajungem si cu povestea in Romania.

 

 

Minunata anormalitate

Turcia 28 - 30/07

 

Pe la jumatatea diminetii celei de-a patra zi de cand suisem la bordul navei, nu mai eram singuri pe mare. Mediterana parea neschimbata, dar orizontul era intrerupt de siluetele catorva vapoare. In sfarsit! Am asteptat ca ceva extraordinar sa aiba loc, dar nu a urmat nimic deosebit. Viata la bord era prea usoara, iar trecerea dintre cele doua continente ni se parea total anti-climatica. Ritualurile noastre nocturne obisnuiau pana de curand sa includa urcatul unui deal (nu era cazul, aici aveam la dispozitie scari), curatatul unui petec de pamant de buruieni inalte pentru a face loc cortului (dar arhitectii se ocupasera deja de asta), cuibaritul in sac, sub stele, in jur de 7 (posibil, dar ar fi trebuit sa dormim pe punte). Sufeream o criza teribila de postpartum pentru Afriica, si ne rasfatam masochist cu amintiri si planuri de intoarcere. Traversarea cu feribotul nu avea destul miez ca sa ne tina in priza cu ceva, si sincer, dura de o vesnicie. Dupa ce ne marinasem in suc propriu zile la rand, ne simteam mintea ca o marmelada, muschii moi si ochii incetosati de lenenveala in hotelul pe ape.

Abia la pranz orizontul s-a deschis, si am vazut Asia in forma orasului Mersin. Soferii si-au manevrat TIR-urile, transpiratia a curs rauri, pana cand si noi si Tenere am ajuns de pe vapor, pe pamant turcesc. Eram in Asia, dar nu cea care trebuise. Ne-am consolat cu faptul ca granita aceasta avea sa fie usor de rezolvat. Pentru ca - dintr-un motiv sau altul - Turcia mai aspira la aderarea la UE, formalitatile sunt simple si gratuite. Nici vorba de vamuirea vehiculului, nici macar de viza, si bineinteles ca la doar cateva minute de cand ne aflam in fata ghiseului, ni s-a oferit ceai turcesc in semn de bun venit. Singurul aspect negativ: pretul benzinei, nu mai putin de 2 euro pe litru! Nu imi imaginez cum se descurca turcii. Poate ii ajuta fabuloasa gastronomie locala.

 

 

Am testat teoria asta cu delicatesa din poza de mai sus: un carnat bine condimentat, la gratar. 'Bucatarul' a plecat in bucatarie cu un buchet de patrunjel si menta, si s-a intors cu o salata peste care a presarat sumak. Ceaiul, desigur, din partea casei. Mini festinul a contracarat lipsa noastra de entuziasm pentru lumea la care urma sa ne re-adaptam. Cu prima ocazie am evadat de la drumul principal, catre Parcul National Ala Dağlar, unde masivul Demirkazık umple zarea.

 

 

In curand eram din nou singuri, noi si motorul. Uitate gandurile deprimante si tristetea; locul asta ne inspira la bine, la planuri pentru cum sa ne intoarcem si sa exploram si mai adanc, si mai intim Africa.

 

 

Am traversat, din ce in ce mai veseli, sate atipite in umarul muntelui, magarusi lenevind la soare, verdele nesfarsit si aromat al dealurilor. O zi pe placul meu.

 

 

Dupa amiaza ne gandeam deja la un loc de campat. In libertate, normal, pentru ca nu e nimic mai fain decat sa te intinzi pe pamant si sa simti cum energia circula liber intre natura si tine. Unul dintre cele mai bune locuri pentru asta e in centrul Anatoliei: Cappadocia.

 

 

Locul in care ne-am oprit trebuie sa fi gazduit candva calatori mai veseli. In stadiul acela al aventurii noastre moto, eram consumati de grija proximitatii cu locul din care ne incepusem odiseea, si de contradictii legate de itinerariu. Nu eram nici pregatiti sa trecem linia de 'sosire', nici in postura de a continua in conditii optime spre est. Buget, echipament, GPS - doar cateva dintre ratiunile pentru a face un pitstop mai serios. Felul in care calatorisem ne facuse si rau, si bine. 'Intimitate' devenise un cuvant gol, ziua o petreceam priponiti de un scaun motorizat, iar noptile intr-o camera de panza de nici 3 metri patrati. Dar asta era casa noastra mobila, o importanta constanta intr-o lume mereu in schimbare. Si chiar si atunci cand lucrurile nu erau chiar in regula, izbutisem sa ne tinem cu dintii de un minim haz-de-necaz, pentru ca se gasesc mai usor solutii la probleme cu o gluma si optimism. De data asta insa, vedeam viitorul mai sumbru. De fapt, nu era mare lucru de discutat. Romania era prea aproape ca sa nu fie destinatia evidenta pentru un popas, sa ne tragem sufletul, si sa ne organizam calabalacul. Ocolul prin Cappadocia, cu gand sa ne pierdem o zi-doua urma printre seminee de lava si canioane roz, era doar un semn ca ne aflam inca in faza de negare.

 

 

Spre norocul nostru, Cappadocia ne-a dat mai mult decat am sperat. Acum 10 ani Ana petrecea o mare parte din an in Turcia, si imi povestise de multe ori despre un paradis offroad. In Turcia nu ma aflam pentru prima data, dar in Cappadocia da. Eram nerabdator sa verific informatia.

 

 

Cu 3800 de ani in urma, pe final de Epoca Bronzului, Hittitii incepusera sa se instaleze in Cappadocia, care avea sa fie colonizata si de Persi, si de Romani, devenind in secolul al 4-lea un refugiu pentru primii crestini. Turcii au sosit mult mai tarziu, dar au avut o politica de toleranta pentru comunitatile de calugari trogloditi. Asta a facut ca regiunea sa aiba in continuare un destin izolat de restul natiunii, desi teritoriile istorice sunt vag delimitate din punct de vedere geografic (la est de Eufrat si la sud de Muntii Taurus). Cappadocia este practic un podis situat la peste 1000 m altitudine, presarat cu vulcani stinsi (unul de aproape 4000 de m inaltime). Semi-arid, fara acces la o sursa importanta de apa, locul asta nu arata ca nimic altceva pe Pamant.

 

 

Acum 10 milioane de ani aici era un infern vulcanic. Literalmente. Diferentele de temperatura intre straturile de lava au generat o armonie cromatica care face uitat trecutul geologic atat de violent al Cappadociei. Eruptiile au continuat pana nu demult sa construiasca un peisaj suprarealist. Este o destinatie mondiala de top pentru safari cu balonul, si trebuie sa fie intr-adevar fain sa plutesti deasupra unui astfel de loc.

 

 

Am plecat din satul GĂśreme, centrul turistic al regiunii, catre ĂrgĂźp, printre pliurile de lava din Valea Rosie.

 

 

Panorama cerea o gustare, cu picioarele atarnand deasupra minunatului anormal.

 

 

Acolo unde stratul de 100-150 metri grosime de lava solidificata este acoperita de un bazalt rezistent la eroziune, Cappadocia e acoperita de stranii coloane. Seminee de lava, inalte, galbate la baza, suple catre capitelul de piatra, macinate de eoni de ape meteorice si vant, nascande ici si colo din desertul de cenusa vulcanica.

 

 

Peisajul selenar ne-a alinat dorul de Africa. Eram in desert, dar ma simteam din nou ca pestele in apa.

 

 

Am urmat o poteca ingusta pana intr-un sat ascuns in vegetatia uscata care umplea valea. Un barbat calare pe magar ne-a aruncat o privire gen 'de pe ce planeta ati aparut?', si asta nu ne-a mirat prea tare. Pentru ca daca o decada in urma Cappadocia isi primea turistii fara sa-si lepede traditiile, astazi regiunea e inundata de vizitatori, care rareori ajung in astfel de sate. Nevazute de ochii turistilor, caisele anatoliene sunt cultivate in vai, femeile cu batice albe coc gĂśzleme acasa. Viata cappadociana 'in exil' merge mai departe. Acolo unde Ana isi amintea drumuri de pietris, am gasit o retea eficienta de sosele. Avanos nu mai era un catun de olari, ci un orasel in toata regula, cu propriul hotel Hilton. Sigur, nu trebuie sa ne temem de modern, si poate ca e buna democratizarea Cappadociei, unde nu mai vin acum doar hippioti. Dar apetitul omului pentru profit, se stie, are putine (sau deloc) limite. Ana, cautand in zadar semnele unei Cappadochii de altadata, devenea din ce in ce mai trista. Imaginile de mai jos sunt facute acum mai mult de zece ani in Valea Dragostei.

 

 

 

Peisajul si-a pastrat intacta magia. Ne-am zis ca eram deja prea norocosi sa ne tina inca Heidenaul pe spate, dar ziua noastra tocmai devenea si mai faina. Undeva intre Avanos si nu-stiu-unde, am fost ademeniti de roca orbitor de alba.

 

 

 

Tot depanand amintiri, filosofand si glumind pe tema sexului anormal al mamei natura, nimerisem din intamplare intr-un loc cu adevarat de basm. Culorile, texturile si profilul neregulat al terenului alcatuiau un peisaj nepamantesc in care yang-ul motorului meu isi gasea yin-ul.

 

 

Cappadocia are o gramada de locuri ascunse. Cum ar fi o poienita de nisip in mijlocul unui palc de seminee de lava impietrita.

 

 

Apusul era aproape, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine pe lava. In urmatorul sit mai interesant a trebuit sa trec cu vederea aspectele comerciale, dar odata ce am intrat mai adanc in peisaj, nisipul si piatra m-au facut sa ma simt de parca Cyril Despres ar fi aparut de dupa un copac si mi-ar fi propus sa fiu in pielea lui pentru o zi.

 

 

 

Trogloditii au sapat biserici si case in roca vulcanica, construind adevarate orase subterane. Am asteptat sa se lase noaptea, incercand sa ne imaginam cum se traia odinioara aici, ascultand randunelele incheindu-si o alta zi in vazduh. In curand cerul isi stralucea autoritar stelele asupra bolovanilor netezi, asupra vegetatiei colturoase, peste semineele amutite.

 

 

 

 

 

In noaptea aceea am dormit in casa de oaspeti a lui Ibrahim. Asa s-a intamplat, eu sa parchez in fata casei lui si Ana sa mentioneze ca gasea Cappadocia cam schimbata. Discutia asta cerea mai mult timp. Ibrahim s-a nascut si traia alaturi de mama sa in acea casa, sapata in carnea de lava chiar de bunicul lui. Rasfoind in cartea in care sunt publicate pozele de mai jos, gazda noastra ne-a povestit cum familii ca a sa se lupta sa tina pasul cu boomul din turism. Cum ce a ramas din generatiile ajunse la senectute sunt prizonieri in propriile case pierdute in noul fief al statiunilor de lux si al coruptiei. Am varsat o lacrima pentru toti acei oameni pe care ii vanasem in van toata ziua, pentru tarancile care nu mai gatesc pe platforme imbracate in chilimuri, pentru taranii pe magarus pe care Ana si-i amintea ca prin vis. Pentru proprii nostri bunici, ale caror opinci si strung de lemn au ars demult, odata cu etapele eludate in procesul de modernizare a Romaniei.

 

 

 

 

Curtea lui Ibrahim e decorata cu obiecte 'de familie': un pieptene pentru razboiul de tesut, o roata pentru tors lana, o sa. Candva obiecte din cotidian, acum decoratie romantica.

 

 

 

 

 

Doar printr-o la fel de romantica figura de stil, GĂśreme mai poate fi numit 'sat'. Are restaurante stilate, cafenele tematice, un panou digital pentru informare turistica, chiar si o gara rutiera, iar strazile pavate 'modern' gem de vehicule de toate tipurile pentru inchiriat.

 

 

 

 

 

Ne aflam in patria uneia dintre cele mai celebrate gastronomii din lume, dar ne 'alimentam' numai cu telemea, masline si rosii. Toate delicioase, dar din supermarket. Restaurantele de pe aici nu mai sunt pentru buzunarul de overlander, si mancarea traditionala e cvasi-imposibil de gasit. Am mancat mantı (versiunea turceasca de ravioli), kĂźnefe (cataif umplut cu branza si copt in sirop) si supa de linte. Toate nu atat de bune pe cat le stiam a fi. Dar cu toate mofturile si dezamagirea culturala, locul asta este aparte.

Ethosul comercial care a devorat atatea locuri extraordinare din lume nu e atat de prezent, aparent nici in cererea din turism, nici in politica administratiei locale. Poate ca optimismul asta e nefondat, pentru ca noi am fost acolo, e drept, intr-o perioada foarte calda, cand sunt putini turisti. Daca dezvoltatorii raman in limita asezarilor existente si a bun-simtului, legenda va trebui adaptata, dar va continua sa existe. Cu ireala sa frumusete, Cappadocia este in fapt o poveste despre dragostea de libertate, de a crea, de 'a fi'. Si asta e indeajuns pentru noi.

 

Editat August 20, 2012 de mrwwwhite

[dexxter]

Bine ati revenit! Si felicitari! Am uzat refresh-ul pe pagina voastra!

Ma abonez la carte de pe acum. Nu glumesc! A, si o vreau cu autografe! Nici cu asta nu glumesc!

[catala2k]

felicitari pentru ceea ce ati realizat pana acum si succes in planurile de viitor.

[WhiteWolf]

Joi 22 august ati trecut prin Militari,Valea Lunga.V-am raspuns,mai fastacit,la salut pt ca in acelasi timp realizam cine sunteti.O plecaciune ar fi fost la locul ei,neavand o palarie pe care sa o ridic in fata voastra.Sunteti o inspiratie pt motociclistii,calatorii si aventurierii din Romania. Felicitari pt tura si multumiri pt ca ati impartasit-o atat de frumos cu noi.

[mrwwwhite]

Bine ati revenit! Si felicitari! Am uzat refresh-ul pe pagina voastra!

Ma abonez la carte de pe acum. Nu glumesc! A, si o vreau cu autografe! Nici cu asta nu glumesc!

 

Bine te am gasit! Multumim!!! pina la carte poate faci o tura pina n Bucale la expozitie pe la sfarsitul lu septembrie. Cartea si autografele sunt notate in agenda

 

felicitari pentru ceea ce ati realizat pana acum si succes in planurile de viitor.

 

Multumim!

 

Joi 22 august ati trecut prin Militari,Valea Lunga.V-am raspuns,mai fastacit,la salut pt ca in acelasi timp realizam cine sunteti.O plecaciune ar fi fost la locul ei,neavand o palarie pe care sa o ridic in fata voastra.Sunteti o inspiratie pt motociclistii,calatorii si aventurierii din Romania. Felicitari pt tura si multumiri pt ca ati impartasit-o atat de frumos cu noi.

 

Ma bucur ca sunt atat de multi care ne au urmarit. Si pentru noi e ciudat sa ne opreasca lumea la stop si sa ne felicite dar incepe sa intre in obisnuinta

Reveneam de pe Transfagarasan unde ne am intalnit cu Alper, prietenul nostru neamt cu care am calatorit prin Congo. Pregatim cateva posturi din Romania pentru cei ce ne urmaresc "de peste hotare"... Transafagarasan, Transalpina etc. Episodul Transalpina inca nu l am "filmat" asa ca poate in vro saptamana doua organizam ceva... poate mai e lume care vrea sa ne salute si mai bine s o facem intr un cadru mai interesant

[The Mentalist]

Sunteti incredibili!Nu va mai saturati odata!

 

 

[Victor_vclic]

Bravo, bravo!

Mulți urmăresc însă nu postează pentru a evita încărcarea topicului. Eu în fiecare zi cercetez dacă ați scris ceva nou.

[costinell_mc]

Cind aveti data fixata pentru expositie, faceti un topic separat!

Merita!

Respect!

[ftraian]

Episodul Transalpina inca nu l am "filmat" asa ca poate in vro saptamana doua organizam ceva... poate mai e lume care vrea sa ne salute si mai bine s o facem intr un cadru mai interesant

 

As fi bucuros sa va salut, sa ascult la gura sobei.

[mrwwwhite]

Sunteti incredibili!Nu va mai saturati odata!

 

 

 

Never, never..... NEVEEEEERRRRRRRRR!!!!!!!!!!!!

 

Bravo, bravo!

Mulți urmăresc însă nu postează pentru a evita încărcarea topicului. Eu în fiecare zi cercetez dacă ați scris ceva nou.

 

Gata! Am reusit sa punem cap la cap si finalul ( volumului 1 )

 

 

Africa 420 – Romania 1

 

Turcia – Bulgaria - Romania 30/07 - 02/08

 

Ca de obicei cand ne-a placut un loc, am stat la taclale pana tarziu, desi a doua zi aveam de taiat Turcia de-a lungul, din Cappadocia pana la tarmul marii Egee. Dimineata a fost panica.

Intra in scena Ceaiul Turcesc, solutia lichida anti-somnorosi.

 

 

Intre Nevsehir si Kayseri se merge pe fostul Drum al Matasii, dar nici drumul, nici hanurile nu mai sunt ce-au fost, asa ca am tras tare pana in Konya. A fost o zi lunga. Cum am reinceput sa urcam pe podisul central, peisajul a devenit mai dulce, dealurile mai rotunde si albinele din florile soarelui mai zumzaitoare.

 

 

In Romania ne-am saturat de legumele ‘turcesti’ fara nici un gust care umplu pietele. Dar asculta la mine, mancatorule de salata, rosia pe care o cumperi in Bucuresti sau Cluj, nu e rosia la care a plivit taranul turc, si nici cea pe care turcul o mananca. Am vazut taranii trudind la camp, asa cum se cuvine. Iar in Afyon le-am incercat roadele. O gustare modesta de rosii, masline si smochine proaspete. Toata lumea din oras era la coada sa-si ia painea pentru cina de Ramadan. O paine traditionala, plata, formata cu mana. In Afyon lipia asta are vreo 80 de cm, la fix pentru o masa si jumatate.

 

 

Pentru ca si climatul variaza semnificativ, fiecare regiune agricola din Turcia este faimoasa pentru anumite legume si fructe. In curand ne-am trezit in patria visinelor, dar cum le trecuse sezonul, am luat visine deshidratate la soare de la o taranca cu ochi verzi si naframa alba. Uneori experimentele noastre culinare ne duc catre si mai interesantele povesti care se afla uneori in spatele celor de-ale gurii. De data asta nu am investigat, ne grabeam sa ne gasim culcus pentru la noapte.

 

 

Punct ochit, punct lovit. Putin fler si ceva indrazneala, si am nimerit cum nu se putea mai frumos, intre doua culmi care bateau direct in vale, un fel de saua Dichiului, dar a lor.

 

 

Am inhalat briza domoala, am strans soarele urias sub pleoape, am stiut ca era din nou o clipa dintre acelea curate, pe bune, cu care natura ne rasfata de atata timp.

 

 

Odata nomazi, am devenit liberi. Sa ne alegem unde punem capul pentru o noapte, sa SIMTIM energia care misca totul, sa fim cu ploaia, vantul si cu soarele. Nu ne-am simtit nicicand mai vii, mai prezenti! Pe dealul acela, cu iarba aceea aurie mirosind a vara, cu nevazute lighioane nocturne scotocind fara ragaz in jurul cortului, nu mai aveam nevoie de nimic pentru a fi pe deplin fericiti.

Apoi au venit zorii, si a inceput numaratoarea inversa. Planul era sa facem ultima etapa – Turcia, Bulgaria, Bucuresti – in intervalul pisca-ma-ca-nu-cred de o zi. Asta ne mai ingaduia o ultima zi in Asia, deci ‚hai sa gasim ceva interesant de facut’, am propus, stiind cat tine Ana la asta. Uneori insa, lucrurile interesante te cauta ele pe tine.

Mai intai ma ajuns in Izmir, cu gand sa dam o raita prin Ăesme, dar pentru ca infrastructura turceasca e ultra-moderna si noi ne orientam pe o harta rupta dintr-o agenda, pana i-am dat de cap ne-am decis ca nu are rost sa batem atata drum pentru un oras.

 

 

Orazul Izmir ne-a placut: curat, modern, aerisit, un loc fain pentru un popas de soare pe promenada.

Cu mintea la cine stie ce, trebuie sa fi aratat cam pierduti in trafic. Ceea ce i-a facut pe doi baieti pe un scuter sa ne intrebe daca suntem ok. Bafta noastra. Pentru ca nu aveam nevoie de ajutor, dar nu puteam refuza invitatia lor la Adana kebap. No, kebap stie mai toata lumea ce este, dar varietatea asta, care vine din sud-estul Turciei, e speciala. Carnea se toaca manual, se modeleaza manual. Jumatate de ora mai tarziu verificam cele de mai sus pe un esantion de patru bucati, in biroul lui Mehmet, impreuna, desigur, cu amicul lui, TĂźmer.

 

 

Am aflat ca Mehmet e mecanic si pasionat de enduro. Candva speram sa-l incurajam in Romaniacs. Sau macar sa-l avem aici la o bere. Am petrecut cateva ore in atelierul lui: si el si TĂźmer sunt oameni de miloane, dintr-o bucata; ne-am descoperit multe in comun. Mai multe poze aici.

 

 

Turcii ne-au intrebat cum m-am schimbat ca motociclist si cum ne-am schimbat ca oameni. La prima intrebare e usor de raspuns, pentru ca indiferent de ce motoare am avut si cate wheelie-uri am facut, azi drumul pe care vreau sa ma dau nu e de asfalt. A doua intrebare imi place la nebunie: am putea scrie o carte pe tema asta. Dar nu o sa incerc sa fac asta aici. Acum doi ani jumate strada de langa casa era murdara de benzina din motorul meu, iar eu eram in ambulanta. Acum paisprezece luni ne aflam im mijlocul unei autostrazi din Italia, cu o masina fara distributie, dar incarcata cu Yamaha noastra si prea multe bagaje. Viata se intampla repede. Suntem fericiti si recunoscatori ca am putut duce la bun sfarsit acest trip. Nu m-am putut gandi la nimic altceva multa vreme, chiar daca uneori ne indoiam amandoi ca il vom face. Daca visezi la aventura, fa-o, nu va fi niciodata un moment mai bun ca acum.

‚Gata masa. Hai sa mergem’. ‚Dar n-ai nimic de mesterit la mobra?’ si-a dat o palma peste frunte Mehmet. Ba bine ca nu, Heidenaul spate e praf.

 

 

Am asudat siroaie pana l-am dat jos de pe janta: caldurile din desert l-au facut una cu metalul. Alti motoristi, amici sau clienti, unii doar in trecere, s-au bucurat de ocazie ca sa intre in vorba si sa dea o mana de ajutor.

 

 

 

Cu parere de rau insa, era cazul sa ne vedem de drum. Multumim din inima, prieteni! Pe data viitoare!

 

 

Foça e un orasel linistit asezat in capul unei peninsule. Din cauza ca e la Marea Egee, albastrul incepe chiar de la pontoanele pe care localnicii o ard la o baie sau o barfa.

 

 

Multe dintre insulitele care se vad in golfuri sunt de fapt extensii ale muntilor de pe uscat. In aparenta cuvantul ‚arhipelag’ desemna initial chiar aceste insule si Marea Egee!?

 

 

Zona e chipurile protejata, dar plajele si toata coasta sunt pline de gunoaie, asa ca pentru spectacolul apusului ne-am intors in orasul vechi. Soarele si marea ne-au amintit, ciudat, de desertica Namibie. ‚Oare ce-or face acum amicii nostri Himba? Cu cine bea Jagermeister Vital? O fi tare frig in Sossusvlei?’

 

 

 

Pentru cina ne-am indreptat catre portul pescaresc. Care noaptea parea si mai romantic.

 

 

Tavernele pline de oameni, multi turisti, meniul simplu, dar bun: calamar pane si midii umplute cu pilaf, ca deh, asta mananca ei in fiecare zi.

 

 

 

Pescarii isi gatisera si ei un peste si il mancau tot pe barca, si zau daca nu arata mai bine decat ce aveam noi in farfurie. Un nene a tras langa noi o toneta cu ceva de rontait neidentificabil. Am gustat si ne-am edificat: migdale crude, cu gheata. Imediat dupa asta am mers sa ne intindem cortul pe o plaja plina de cioburi si capace de bere.

 

 

Ai vazut ‚Cosmarul de pe strada Elm’ cand erai pusti? Intr-unul dintre filmele seriei e o scena in care mana lui Freddy Kruger sfasaie cu lamele ei de cutit tapetul, si odata cu el granita dintre real si imaginar. Dormeam bustean cand vantoasa a devenit cosmarul nostru, iar un bat de cort mana lui Freddy. Supra-tensionat, batul s-a rupt, a perforat foaia de cort, si ne-a trezit. Vantul a reorganizat instant calabalacul dinauntru. In prima faza eram prea somnambuli ca sa gandim limpede, si ne-am amagit ca tine sa proptim cortul cu pietre. Normal ca s-a rupt in alta parte imediat. A doua miscare a fost sa scoatem toate betele si sa incercam sa dormim cu cortul peste noi, ca un pled. Dar nu fluturatul panzei la un milimetru de fata a fost insuportabil, ci fasaitul. Asa ca ne-am tras saltelele afara, si am dormit pe plaja, ca in adolescenta in Vama Veche si Costinesti.

 

 

In plan secund sunt trei rulote imense, in fiecare dintre ele locuind cate un pensionar italian. Dimineata a fost minunata, doar eram pe plaja, nu? Pacat ca a trebuit sa dau un sut unui scutec de sugar folosit ca sa imi eliberez papucul!

Am facut o baie in apa limpede ca cristalul si asta a fost tot.

 

 

 

Mai aveam numai cativa kilometri de Asia pana in Ăanakkale, al doilea oras asezat pe doua continente dupa Istanbul. La intrarea in oras e o macheta a legendarului cal troian. Conform Iliadei lui Homer, asta a pus capat asediului de zece ani al Troiei (pe care cercetatorii de azi au decis sa o accepte ca fiind in catunul pe langa care trecusem mai devreme).

 

 

Calul de lemn din filmul ‚Troia’ se afla tot in Ăanakkale. Chiar langa portul de unde ferry-urile trec stramtoarea Dardanele din ora in ora. Ca sa economisim timp a doua zi, am luat o gustare rapida si am prins bacul de zece seara: orasul era plin de energie, noaptea calda, dar gandurile noastre departe.

 

 

Calatoria noastra a schimbat felul in care ne vedem pe noi insine. Mi-am inchipuit intotdeauna ca sa merg cu iubita mea in Africa va fi grozav, dar habar nu aveam cat ma va implini pe plan personal. Din prima luna in Maroc, si pana in ultimele zile petrecute in desert, cu momente transformatore si o munca de ‚echipa’ care ne-a intrecut asteptarile, Africa ne-a oferit paisprezece dintre cele mai intense luni din viata. Incercarea cea mai mare va fi de fapt sa mentinem ritmul.

Alea Jacta Est. Eram in peninsula Galipoli, inapoi in Europa. Ne-a fost imposibil sa petrecem ultima noapte in cort, asa cum ne-am dorit. Pentru noi asta a fost si simbolic, si trist. Cortul nostru in care traisem atatea, avea, in sfarsit, el nevoie de noi. Intotdeauna exista si mai bine, si o sa avem ocazia sa o dovedim. Traisem ultimul nostru apus de nomazi, dar vor mai fi si altele, daca vom face ceea ce trebuie.

 

 

Dardanelele arata mai degraba ca un rau linistit, decat ca una dintre cele mai dificile cai maritime din lume. In zona cea mai ingusta nu are cu mult peste un kilometru latime! Am rams la micul dejun pe terasa, sa admiram privelistea si entuziasmul chelnerului, care nu contenea sa aduca pe masa cantitati impresionante de mancare. Oua moi, telemea si cascaval, salata, masline, covrigi turcesti cu susan, ceai, gem, iar oua (sub forma unei omlete cu legume care se numeste menemen), suc de portocale, si chiar pepene. Nu imi imaginez ca cineva poate da gata toate astea, si oricum nu a mai fost cazul sa mancam nimic toata ziua.

 

 

Ultima oprire inainte de granita a fost in Edirne (Adrianopol), fosta capitala a Imperiului Otoman inainte de Constantinopol. Dupa ce trecusem pe langa de multe ori in trecut, era momentul sa vizitam capodopera arhitecturii clasice otomane, moscheea Selimiye. Cladirea domina orasul, iar minaretele de 83 de metri sunt cele mai inalte din lumea araba.

 

 

Dar geniul arhitectului ai carui ucenici vor proiecta la tarziu Taj Mahalul straluceste nu in monumentalitatea exteriorului, ci in simplitatea interiorului. Moscheea (si complexul de curti interioare si scoli coranice) este sit protejat UNESCO.

 

 

 

Selimiye a fost proiectata sa doboare recordul detinut la acea vreme de Sfanta Sofia, care avea cea mai inalta cupola din lume. Spatiul interior este nesegmentat, simetric, fluid, asftel ca nisa sacra care indica directia catre Mecca (mihrab) este vizibila din orice punct.

 

 

Lumina inunda interiorul calm, perfect echilibrat.

 

 

Dupa aceasta pauza de tocilari, am trecut prima granita la care nu a fost cazul sa ne scoatem nici macar castile. Dintr-o data eram inconjurati de familiar. In afara de limba si de alfabet, totul ne era cunosct. Traversasem Bulgaria de multe ori, dar pe fuga si noaptea, si nu aveam idee ca e atat de asemanatoare cu Romania. Am cumparat o harta dintr-o benzinarie si ne-am propus sa ne grabim cat vom putea. Orase prafuite, asfalt ieftin, o statiune simpatica de ski cocotata de un munte, si cafea intr-o bezinarie ca cele pe care le proiectam acum un car de ani. A fost o amiaza stranie, in care ne indreptam care ceva ce ceva ce ne era cunoscut, dar in-strainat. Noi nu mai eram aceiasi, era limpede, dar speram oare ca si destinatia noastra sa se fi schimbat? Era o singura cale sa aflam:

 

 

Pe acei ultimi kilometri pana in Bucuresti am avut mult de cugetat. Calatorind, vagabondand, razbisem pana departe si devenisem liberi. In loc sa ne imaginam lumea, o vazusem asa cum e. Natura ne-a demonstrat ca suntem niste pitici, iar oamenii, majoritatea niste straini, ne-au primit cu altruism si infinita generozitate. Intrebarea este cum vom valifica aceste experiente exceptionale. O sa traim din amintiri sau vom continua sa crestem? Apusul peste Romania a fost la fel de frumos ca in oricare alt colt al lumii, si am intrat in capitala.

 

 

 

Mama ne astepta in apartamentul gol in care o camera e plica cu viata noastra ambalata in cutii de carton. Ana a deschis garajul, am parcat motorul si am scos aparatul foto, totul pe pilot automat. Eram epuizat.

 

 

Chiar si azi imi amintesc cu dificultate detaliile din acea seara de august. Fiecare molecula din ce ma inconjura atunci imi era familiara, dar nu si cataclismul mut dinlauntru. Parintii Anei au sosit cu trenul abia dupa ce ne dezbracasem de echipamentul soios si facusem dus, cand aratam din nou ca odinioara. Am vazut posterul pe care mi-l dedicase Ana in 2010, cand soseam din Germania, ud la piele si bocna, dar calare pe primul meu Tenere pe care urma sa il conduc pana in Africa.

 

 

Am observat ca mama Anei ne facuse un afis de bun-venit!

 

 

O ora mai tarziu continuam sa imbratisam si sa ne emotionam. Ne fusese dor de toti, si lor le fusese dor de noi. Dar dragostea care ne leaga a supravietuit despartirii. Asa ca nu ai de ce te teme, visatorule, de drumul lung la care tanjesti. Noi ne-am riscat ‚sensul’, si am crescut, am devenit mai buni. Am acceptat provocarea, si asta ne-a ajutat sa ne depasim limitele. Nu avem regrete, nici macar pentru ca aventura s-a sfarsit pentru moment, pentru ca, asa cum scrie pe simpaticul ‚trofeu’ primit in dar de la prieteni, urmatoarea aventura depinde numai de noi.

 

[dot977]

Nu mai stiu unde am citit despre Magellan care, aflat pe patul de moarte, este intrebat de cei care-i insoteau sfarsitul : ” hai, acum, la final, spune-ne adevarul : nu-i asa ca n-ai vazut atat de multe pe cat ne-ai spus ?” . Iar raspunsul lui Magellan a fost cam asa :” de fapt, nu v-am spus nici macar jumatate din ceea ce am vazut…”

 

 

Iti doresc ca “reintegrarea in cotidian” sa nu insemne pt tine dizolvarea in multime. Bafta!