Este nevoie de BOR? De ce sunt ateu?

[nike]

[Vallach]

Aleluia!

 

Original -

vs

Remix -

 

God is a DJ!

 

 

 

..auzi la ei.. differential equations of general relativity and the discrete mathematics of quantum mechanics..

 

Allahu Akbar!

 

 

Ps. de ce sunt ateu?

 

Cogito ergo sum

 

[Vallach]

Si laptop-ul meu a devenit ateu. Cugeta intern (cogito ego scrum) si nu ma simte. Cred ca o sa-l scot din priza prematur

 

O fi defect?

 

Am incercat sa inteleg ce ai vrut sa spui de fapt, insa sunt nevoit sa imi recunosc esecul.

Vrei sa spui ca laptopul tau si-a pierdut credinta? Dar ce i-ai facut, ai instalat Windows 10?

 

..nu ca postarea mea de mai sus ar fi prea explicita, doar o reactie la cateva minute bune de amuzament pe seama hit-ului cel mai recent al lui ArsenieLoca, asadar enjoy.

 

PS. in nici un caz nu am vre-o intentie, cat de mica, de a intra in polemici despre religie, pe un credincios nu il poti convinge ca nu exista nimic, pe un ateu nu il poti convinge ca exista zei, desi poate laptop-urile isi mai schimba convingerile, probabil in functie de OS.

 

 

 

End of story.

[Vizitator 9fingers]

PS. in nici un caz nu am vre-o intentie, cat de mica, de a intra in polemici despre religie, pe un credincios nu il poti convinge ca nu exista nimic, pe un ateu nu il poti convinge ca exista zei,

Atunci n-ar fi rau sa va abtineti de la trollingul asta imberb. Atat credinciosii care nu au vreo (ai ramas la la fel de analfabet ca in topicul despre erori gramaticale) intentie sa intre in polemici, cat si ateii care simt la fel.

Sunt si oameni care dincolo de etichetele astea chiar au curiozitati si intentia de a afla raspunsurile altora.

Editat Noiembrie 22, 2015 de 9fingers

[Vallach]

Sînt convins ca pe forum poti gasi cu multa usurinta greseli cu adevarat grave de care sa te amuzi, in cazul in care ai un exces subit de nazism gramatical.

 

Pe subiectul cratimei buclucase sunt discutii interminabile, uite chiar aici un exemplu (mai mult sau mai putin complect), poate te mai lumineaza:

http://www.literparc.ro/de-ce-niciun-nicio-impreunat/

 

Topicul de erori gramaticale, care de altfel a fost creat de un alt mare troll al acestui sublim spatiu virtual numit motociclism.ro, mi se pare o inutilitate, participarea mea infima acolo NU are legatura cu subiectul acestuia (cu siguranta esti suficient de inteligent sa fi observat deja acest aspect insa probabil s-au mai linistit apele in MotoGP si nu ai cu ce sa iti umpli timpul liber).

 

Iar legat de polemicile pe subiecte religioase, recomand oamenilor ce au curiozitati sa puna mana pe lucrari de specialitate si sa studieze volumele respective, eventual mai multi ani. Cunoasterea nu se dobandeste pe forum, iar faptul ca faci pe desteptul aici nu are nici o (da, cu spatiu intre nici si o, pentru ca ma deranjeaza vizual modificarile recente din DOOM) valoare.

 

Este ultima data cand iti voi raspunde la trolaj. Esti doar unul dintre cei multi care pt mine nu inseamna nimic.

 

Bafta.

[Vizitator 9fingers]

Topicul de erori gramaticale, care de altfel a fost creat de un alt mare troll al acestui sublim spatiu virtual numit motociclism.ro, mi se pare o inutilitate, participarea mea infima acolo NU are legatura cu subiectul acestuia (cu siguranta esti suficient de inteligent sa fi observat deja acest aspect insa probabil s-au mai linistit apele in MotoGP si nu ai cu ce sa iti umpli timpul liber)...

Trolaj faci tu si aici, ca si-n alte sectiuni mentionate deja. Asta ti-am si zis ca nu-mi place, ca scrii si pe aici doar ca sa-i intarati pe altii mai credinciosi sa umple spatiul cu niste replici imberbe. Declarand din start ca nu te intereseaza vreo discutie on-topic.

Daca nici/o a fost corect gramatical candva, si inca mai e intr-o singura instanta, vreo nu s-a scris niciodata cu cratima. Daca inveti macar atat dintr-un topic despre ateism, si tot ai inteles ceva. Dar presupun ca tentatia de a insista doar pt a nu recunoaste ca-i trait in eroare e aproape religioasa.

» Post actualizat in 22 Nov 2015 13:28

Iar legat de polemicile pe subiecte religioase, recomand oamenilor ce au curiozitati sa puna mana pe lucrari de specialitate si sa studieze volumele respective, eventual mai multi ani.

Discutia nu poate sa strice, dar complacerea in niste clisee ca astea in care tratezi si tu, nu aduce nimic bun.

 

pe un credincios nu il poti convinge ca nu exista nimic, pe un ateu nu il poti convinge ca exista zei...

End of story.

Nu incearca cineva sa convinga credinciosii ca n-ar exista nimic, si nici ateii nu ced ca zeii n-ar exista. Exista ca statui, ca folclor, ca virusuri culturale si doctrine religioase care evouleaza de-a lungul isotoriei, ca tare psihologice inoculate inca din cea mai frageda copilarie.

Disputa pleaca tocmai de la obisnuinta unora de a investi orbeste in credinta, si aspiratia altora de a o combate ca practica. Nu trebuie sa crezi si tu doar ca sa bifezi un raspuns, fara sa lasi loc de discutii. Ci sa te inveti sa gandesti critic. De aia apar si discutiile astea in spatiul public. Pe cand autismul propus de tine se confunda perfect cu tabu-ul religios.

Editat Noiembrie 22, 2015 de 9fingers

[nike]

[Altair]

wrong side of heaven and the righteous side of hell

 

Zair nu mi-ai zis cum ti-a placut showul cu Ivan

[Mr.Wattmaster]

Voi stiati ca unele culte , precum Baptistii sau Adventisti de ziua a 7-a, nu au voie sa danseze? Sau sa poarte orice fel de bijuterie, nici macar cercei? How fucked up is that?

[Fiziflash]

A ma intreba cineva de ce sunt ateu, este similar cu a ma intreba de ce nu cred in Mos Craciun. Sau in Zana Maseluta.

Sau in Miaunel si Balanel ...

 

Mie mi se pare FASCINANT ca in zilele noastre, in care accesul la informatie este ATAT de facil, lumea inca indoctrinata ca acum 2000 de ani. Inca sunt oameni care cred ca am fost facuti din pamant. Inca sunt oameni care cred ca vor ajunge in rai sau in iad in functie de faptele pe care le fac. And so one...

 

ASTA mi se pare mie interesant ...

[RazvanLNI]

Cum petreceti Craciunul daca nu credeti in Dumnezeu?

...ah, acum mi-am data seama... probabil ca si pastele, in cluburi

Editat Decembrie 4, 2015 de RazvanLNI

[Crimson]

Cum petreceti Craciunul daca nu credeti in Dumnezeu?

 

Ca paganii, ca a lor e sarbatoarea.

 

https://en.wikipedia.org/wiki/Saturnalia

 

banchet public, schimb de cadouri in privat, petrecere continuă, atmosferă de carnaval

 

Ca fapt divers:

 

https://en.wikipedia.org/wiki/Nativity_of_Jesus

 

Evangheliile din Noul Testament (Matei și Luca) nu menționează o dată sau perioadă a anului pentru nașterea lui Isus.

 

Si articolul asta e destul de interesant, mai ales partile despre Mithras.

 

http://mightofright.blogspot.ro/2007/12/christmas-traditions-mostly-borrowed.html

[iulia_boris]

Voi stiati ca unele culte , precum Baptistii sau Adventisti de ziua a 7-a, nu au voie sa danseze? Sau sa poarte orice fel de bijuterie, nici macar cercei? How fucked up is that?

Da.Bunica-mea a fost adventista.E moarta din '78 dar am avut timp sa fiu carata de ea pe la adunari,c-asa le zice..Gaurile in lobii urechilor le-am facut pe la 11 ani..Cand incepeau sa cante ma lua un mare somn si ea,saraca,ma tot inghiontea sa ma tin tare ca ma testeaza diavolu' sa adorm si sa nu-l pot lauda pe domnul..Si acum mai stiu cantecele alea..Cand vedeam basmalele alea ma lua cu nervi..Si cand predicatorul incepea sa lalaie ma uitam la el ca la avioane..

Editat Decembrie 5, 2015 de iulia_boris

[--=HD=--]

Inca sunt oameni care cred ca am fost facuti din pamant.

 

Chiar oameni de stiinta. Iti vine sa crezi una ca asta?

[Vallach]

Discutia nu poate sa strice, dar complacerea in niste clisee ca astea in care tratezi si tu, nu aduce nimic bun.

 

Motociclism.ro este un clișeu, tovarase.

» Post actualizat in 05 Dec 2015 23:31

Mie mi se pare FASCINANT ca in zilele noastre, in care accesul la informatie este ATAT de facil, lumea inca indoctrinata ca acum 2000 de ani. Inca sunt oameni care cred ca am fost facuti din pamant. Inca sunt oameni care cred ca vor ajunge in rai sau in iad in functie de faptele pe care le fac. And so one...

 

Prostia e fascinanta, intr-adevar.. neplacuta, in schimb, cand esti inconjurat (citez un coleg de origine maghiara) "cu" prosti.

» Post actualizat in 05 Dec 2015 23:55

(..)

 

@Crimson: Wikipedia a adus cunoasterea la indemana oricui, ce-i drept la un nivel destul de sumar, insa chiar si asa aparent prea dificil, complex sau neinteresant pentru masele spalate pe creier.

 

Cateva alternative mai interesante la wiki (exemple sunt numeroase, dar.. it's a start):

 

Fletcher, R., "The barbarian conversion: from Paganism to Christianity", Henry Holt & Co., New York, 1997

Strmiska, F., M., "The evils of christianization: a pagan perspective on european history", Praga, 2002

Marcus, R., A., "Gregory the Great and a Papal missionary strategy, The Mission of the Church and the Propagation of the Faith”, Cambrigde, Cambridge University Press, 1970

Drimba, O., "Istoria culturii şi civilizaţiei", Bucureţti, Ed. Ştiinţifică, 1990

Le Goff, J., "Civilizaţia Occidentului Medieval", Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

 

Si cateva pasaje:

 

Creştinismul a apărut în Palestina sub forma unei frăţii,

ajuns în Grecia va deveni o filozofie,

în Italia se va transforma într-o instituţie,

iar în Europa va fonda o cultură,

pentru ca în America să ajungă o afacere

 

Oricine studiază cu seriozitate istoria va ajunge foarte repede să înţeleagă că evenimentele majore care au afectat un număr mare de oameni pot fi analizate din foarte multe unghiuri şi pespective diverse, însă, „istoria este scrisă de învingători”. Acesta este un truism deosebit de durabil, de cele mai multe ori istoria fiind aliniată intereselor a diverse naţiuni sau grupuri sociale în defavoarea altora, mai puţin privilegiate.

 

Tranziţia de la păgânism la creştinism este caracterizată drept „ascensiunea” creştinismului, însă ar trebui privită şi ca „prăbuşirea” păgânismului, o prăbuşire ce nu a fost un proces simplu ci o luptă sângeroasă şi prelungită. Creştinismul nu s-a „ridicat” pur şi simplu, ci a cucerit, iar păgânismul nu a „căzut” precum o frunză uscată dintr-un copac, ci a fost zdrobit . În mod clar există două versiuni ale istoriei conversiunii păgânilor, însă, de obicei, este ascultată doar una singură, cea ce comemorează victoria creştinismului.

 

Păgânii europeni, adică cei ce se închinau încă la idoli, reprezentau pentru biserică potenţiali creştini, aşa că până la sfârşitul secolului al XIII-lea când creştinătatea este aproape definitiv construită în Europa la vest de Rusia, Ucraina şi Balcani, o acţiune misionară aproape neâncetată dilată lumea creştină. Perioada de convertire a „barbarilor” se întinde pe o durată de aproape patru secole, începând cu Edictul din Milan, când creştinismul a devenit o religie tolerată în Imperiul Roman, cu primele semne ale invaziilor, şi încheindu-se cu ultima convertire a unui stat european: Lituania

 

În faţa acestui prozelitism cuceritor, împotrivirile sunt dârze şi mişcările de deşteptare ale păgânismului sunt numeroase şi violente. În 973 o mare insurecţie slavă nimiceşte organizaţia ecleziastică a veleţilor şi obodritilor. Între Elba şi Oder, în 1038, în Polonia se produce o răzmeriţă populară în favoarea păgânismului. În 1040 este rândul Ungariei să se lepede de creştinism. Rezultă că predicarea creştinismului a fost întotdeauna sortită neizbânzii atunci când a căutat să se adreseze popoarelor păgâne şi să câştige masele prin persuasiune. Ea nu a izbutit îndeobşte decât atunci când a atras de partea sa pe conducători şi grupurile sociale dominante.

 

Sursele creştine precum vieţile sfinţilor sau corespondenţa dintre misionari conţin numeroase referiri la faptul că asemenea acte de distrugere erau deosebit de utile în câştigarea de noi credincioşi. Logica ce explică acest pretins succes este destul de curioasă: misionarii credeau că prin abilitatea lor de a distruge situri şi artefacte păgâne fără a atrage asupra lor mânia zeităţilor protectoare ale acestora, dovedeau astfel inexistenţa zeilor păgâni şi absurditatea cultelor acestora.

 

O alternativă larg folosită de către Biserică a constat în „depăgânizarea” şi „creştinizarea” acestor situri antice. Într-o scrisoare din 601, Papa Grigore I îl sfătuieşte pe regele Aethelberth să reprimeze inchinarea la idoli şi să distrugă altarele, însă doar după o lună Grigore I se răzgândeşte scriindu-i abatelui Mellitus la plecarea acestuia în Britania: „am ajuns la concluzia că templele idolilor acestori oameni nu trebuiesc sub nici o formă distruse; idolii vor fi distruşi, iar templele înseşi să fie stropite cu apă sfinţită, instalate altare creştine şi depuse moaşte; dacă aceste temple sunt construite bine atunci trebuiesc purificate de cultele demonilor şi închinate adevăratului Dumnezeu; în acest fel, sperăm că oamenii, văzând că templele lor nu au fost distruse, poate îşi vor abandona eroarea şi, obişnuiţi cu locurile lor de întâlnire, vor veni şi îl vor adora pe Dumnezeu; şi deoarece aceştia au obiceiul de a sacrifica mulţi tauri demonilor, această ceremonie să fie înlocuită cu un festival dedicat martirilor ale căror moaşte sunt depozitate acolo; ei nu vor mai avea voie să sacrifice animale Diavolului, însă au voie să pregătească hrană spre slava lui Dumnezeu şi să-I mulţumească (..) pentru belşugul de care se bucură” .

 

Marea Britanie şi alte zone din nordul Europei erau împânzite cu fântâni şi izvoare sacre, acestea fiind ulterior atribuite câte unui sfânt de catre creştini, de cele mai multe ori un sfânt cunoscut doar în zona respectivă. Aceste surse de apă au fost dintotdeauna protejate de către forţe supranaturale în folclorul european, un astfel de exemplu din perioada pre-creştină fiind melusina (spirit al apelor sacre descris ca o femeie asemănătoare sirenenelor, care poseda însă şi aripi sau două cozi).

 

De asemenea „creştinarea” megaliţilor este un fenomen întâlnit în multe zone din Europa, pe menhire fiind încrustat semnul crucii, reprezentând o purificare simbolică a sitului de sorginte păgână. Din diverşi megaliţi au fost sculptate cruci, iar alţii au fost asociaţi, în legende, cu vieţile sfinţilor creştini. Uneori bisericile creştine au fost intenţionat construite lângă sau peste monumente preistorice, continuitatea unui cult în aceeaşi locaţie oferind un plus de credibilitate noii credinţe.

 

O astfel de „creştinare” se întâlneşte şi în cazul sărbătorilor, multe dintre acestea suprapunându-se peste festivităţi păgâne. De exemplu, Saturnalia romană a fost convertită în Crăciun (sărbătoarea Yule din Europa de nord), numele de Eostre convertit în Easter pentru a identifica Paştele, iar Samhain-ul celtic transferat la Halloween sau Ziua tuturor Sfinţilor.

 

Astfel, din iudaism creştinismul a preluat cosmologia, cosmogonia şi cronologia. Grecii au împrumutat creştinismului doctrina stoică a austerităţii şi elemente de neoplatonism. O parte a ritualului creştin îşi are originea în misteriile greceşti. Ritul cel mai sacru, al euharistiei, a fost fondat de apostolul Pavel după modelul misteriilor eleusine; aşa după cum botezul şi liturghia creştină au apărut mai întâi în lumea elenistică. Din Persia se pare că provine un element religios care a avut cea mai mare influenţă asupra gândirii creştine: credinţa într-o lume de dincolo, ca loc de răsplată sau de pedeapsă pentru faptele omului pe lumea aceasta - care este un teren al luptei dintre principiile Binelui şi Răului. Geniului roman, în sfârşit, îi datorează creştinismului spiritul de organizare şi de administrare. Dreptul roman, adaptat la situaţii de ordin religios a devenit, în parte, dreptul canonic al Bisericii Apusene medievale.

 

Unul din elementele cele mai interesante şi ilustrative pentru unele similitudini cu alte religii este doctrina “imaculatei concepţiuni”. Legenda lui Iisus “zămislit de Sf. Duh” începe să circule la 60 de ani de la crucificarea lui . Succesul acestei legende este perfect explicabil: mitologiile greacă, egipteană, chineză, persană, precum şi tradiţiile populare, relatează numeroase cazuri de naşteri miraculoase ale unor zei, eroi semi-divini şi chiar a unor persoane istorice, uneori datorite unirii unui zeu cu o muritoare, de obicei o fecioară (ca în cazul lui Attis, Ra, Apis, Hatshepsut, Amenofis III, Perseu, Zoroastru, Lao-zi, Cirus şi chiar Iulius Caesar) . În Antichitate se credea că este cu putinţă ca o femeie să rămână însărcinată prin simpla apropiere a unui zeu, după cum menţioneză şi Plutarh.

 

Misterul Trinităţii (Dumnezeu este o singură natură în care subzidă trei persoane distincte: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh) nu apare deloc în Vechiul Testament şi nici Iisus nu vorbeşte despre el niciodată. Ideea Trinităţii, atestată în simboluri, liturghie şi rugăciuni, n-a fost adoptată de Biserică decât la trei secole după moartea lui Hristos şi confirmată în secolul al IV-lea de Conciliul din Niceea. Doctrina este legată de mistica cifrei 3, despre care Aristotel spunea că este “ea este totul şi inchide în ea toate dimensiunile posibile”. De asemenea, pitagoreicii o adoptaseră, afirmînd că întregul Univers şi toate elementele care îl compun sunt determinate de această cifră. Egiptenii îşi clasau divinităţile în grupuri de câte trei, iar în teologia indiană trona trinitatea Brahma-Shiva-Vişnu.

 

O altă credinţă creştină împrumutată din tradiţii păgâne este cea a morţii şi învierii lui Iisus. În multe religii zeii încarnaţi trebuiau întâi să moară, pentru a reânvia apoi în mijlocul bucuriei generale. Nici credinţa mesianică adoptată de creştinism nu era deloc ceva nou: în afară de străvechea ei prezenţă în sânul societăţii ebraice, ideea venirii pe lume a unui mântuitor se regăseşte şi în alte religii orientale. Zeul babilonian Marduk (n.a. Black Metal \m/ ) era aşteptat ca un salvator, religia mazdeeană vorbea despre un mântuitor care trebuia să pună capăt domniei Răului; în acelaşi scop se reâncarnase şi Krişna, iar în Egipt, încă din jurul anului 2200 î.e.n. datează o profeţie care anunţa venirea unui salvator (în această ordine de idei se ştie că atât de populara religie a lui Osiris şi Isis, care avea numeroşi adepţi şi la Roma, a exercitat o puternică influenţă asupra începuturilor creştinismului).

 

Există multe posibile explicaţii pentru analogiile dintre credinţele şi practicile păgâne şi creştine, respectiv. Cea mai probabilă teorie, care este şi acceptată de mulţi scriitori, istorici şi teologi moderni, este aceea a copierii elementelor păgâne de către creştini. De altă părere sunt diverşi scriitori timpurii creştini, precum Irenaeus (Episcop de Lyon; 120? e.n.), Tertullian ş.a. au concluzionat că similitudinile dintre pagânism şi creştinism nu sunt altceva decât un fel de „plagiat prin anticipare” a Satanei de a-i face pe oameni să creadă că Iisus este doar o copie a altor eroi şi semi-zei cu scopul de a zdrobi credibilitatea noii religii . O altă teorie este aceea a coincidenţei, însă cele 200 de analogii exacte dintre evenimentele din viaţa lui Iisus şi cea a lui Horus şi cele 346 de asemănări izbitoare dintre Christos şi Krishna fac această teorie puţin probabilă.

 

Pentru bizantini şi musulmani integrarea în creştinătatea romană ar fi fost o scădere, o înjosire în faţa unei civilizaţii inferioare. Pentru păgâni, intrarea în creştinătate era dimpotrivă un avantaj. Este ceea ce au înţeles prea bine francul Clovis la începutul sec.VI, normandul Rollo în 911, polonul Mesco în 966, ungurul Vaik în 985, danezul Harald cel cu dintele albastru (950-986) şi norvegianul Olav Tryggveson (997-1010). De altminteri, revoltele păgâne sunt însoţite adesea de insurecţii sociale, masele reântorcându-se la păgânism din duşmănie faţă de cârmuitorii creştinizaţi, care dispun în general de forţe suficiente pentru a reprima neântârziat aceste brusce tresăriri.

Astfel, „noua creştinătate” medievală, contrariu creştinătăţii primitive multă vreme alcătuită numai din oameni mărunţi, era o creştinătate convertită de sus în jos şi prin constrângere. În această lume a violenţei, prima violenţă a fost conversiunea .

 

-------------------------------

 

PS: nici unul din pasajele de mai sus NU este copiat de pe net Enjoy!

 

 

 

 

 

 

 

 

[vrajitorul din oz]

Cum petreceti Craciunul daca nu credeti in Dumnezeu?

...ah, acum mi-am data seama... probabil ca si pastele, in cluburi

 

 

Eu de obicei pe avioane ca e singura data cu preturi mai decente in perioada aia.

Tu cum il petreci, in biserica? trebuie sa fii credincios sa maninci si sa bei si sa asculti colinde?

[--=HD=--]

Motociclism.ro este un clișeu, tovarase.

» Post actualizat in 05 Dec 2015 23:31

 

Prostia e fascinanta, intr-adevar.. neplacuta, in schimb, cand esti inconjurat (citez un coleg de origine maghiara) "cu" prosti.

» Post actualizat in 05 Dec 2015 23:55

 

@Crimson: Wikipedia a adus cunoasterea la indemana oricui, ce-i drept la un nivel destul de sumar, insa chiar si asa aparent prea dificil, complex sau neinteresant pentru masele spalate pe creier.

 

Cateva alternative mai interesante la wiki (exemple sunt numeroase, dar.. it's a start):

 

Fletcher, R., "The barbarian conversion: from Paganism to Christianity", Henry Holt & Co., New York, 1997

Strmiska, F., M., "The evils of christianization: a pagan perspective on european history", Praga, 2002

Marcus, R., A., "Gregory the Great and a Papal missionary strategy, The Mission of the Church and the Propagation of the Faith”, Cambrigde, Cambridge University Press, 1970

Drimba, O., "Istoria culturii şi civilizaţiei", Bucureţti, Ed. Ştiinţifică, 1990

Le Goff, J., "Civilizaţia Occidentului Medieval", Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

 

Si cateva pasaje:

 

Creştinismul a apărut în Palestina sub forma unei frăţii,

ajuns în Grecia va deveni o filozofie,

în Italia se va transforma într-o instituţie,

iar în Europa va fonda o cultură,

pentru ca în America să ajungă o afacere

 

Oricine studiază cu seriozitate istoria va ajunge foarte repede să înţeleagă că evenimentele majore care au afectat un număr mare de oameni pot fi analizate din foarte multe unghiuri şi pespective diverse, însă, „istoria este scrisă de învingători”. Acesta este un truism deosebit de durabil, de cele mai multe ori istoria fiind aliniată intereselor a diverse naţiuni sau grupuri sociale în defavoarea altora, mai puţin privilegiate.

 

Tranziţia de la păgânism la creştinism este caracterizată drept „ascensiunea” creştinismului, însă ar trebui privită şi ca „prăbuşirea” păgânismului, o prăbuşire ce nu a fost un proces simplu ci o luptă sângeroasă şi prelungită. Creştinismul nu s-a „ridicat” pur şi simplu, ci a cucerit, iar păgânismul nu a „căzut” precum o frunză uscată dintr-un copac, ci a fost zdrobit . În mod clar există două versiuni ale istoriei conversiunii păgânilor, însă, de obicei, este ascultată doar una singură, cea ce comemorează victoria creştinismului.

 

Păgânii europeni, adică cei ce se închinau încă la idoli, reprezentau pentru biserică potenţiali creştini, aşa că până la sfârşitul secolului al XIII-lea când creştinătatea este aproape definitiv construită în Europa la vest de Rusia, Ucraina şi Balcani, o acţiune misionară aproape neâncetată dilată lumea creştină. Perioada de convertire a „barbarilor” se întinde pe o durată de aproape patru secole, începând cu Edictul din Milan, când creştinismul a devenit o religie tolerată în Imperiul Roman, cu primele semne ale invaziilor, şi încheindu-se cu ultima convertire a unui stat european: Lituania

 

În faţa acestui prozelitism cuceritor, împotrivirile sunt dârze şi mişcările de deşteptare ale păgânismului sunt numeroase şi violente. În 973 o mare insurecţie slavă nimiceşte organizaţia ecleziastică a veleţilor şi obodritilor. Între Elba şi Oder, în 1038, în Polonia se produce o răzmeriţă populară în favoarea păgânismului. În 1040 este rândul Ungariei să se lepede de creştinism. Rezultă că predicarea creştinismului a fost întotdeauna sortită neizbânzii atunci când a căutat să se adreseze popoarelor păgâne şi să câştige masele prin persuasiune. Ea nu a izbutit îndeobşte decât atunci când a atras de partea sa pe conducători şi grupurile sociale dominante.

 

Sursele creştine precum vieţile sfinţilor sau corespondenţa dintre misionari conţin numeroase referiri la faptul că asemenea acte de distrugere erau deosebit de utile în câştigarea de noi credincioşi. Logica ce explică acest pretins succes este destul de curioasă: misionarii credeau că prin abilitatea lor de a distruge situri şi artefacte păgâne fără a atrage asupra lor mânia zeităţilor protectoare ale acestora, dovedeau astfel inexistenţa zeilor păgâni şi absurditatea cultelor acestora.

 

O alternativă larg folosită de către Biserică a constat în „depăgânizarea” şi „creştinizarea” acestor situri antice. Într-o scrisoare din 601, Papa Grigore I îl sfătuieşte pe regele Aethelberth să reprimeze inchinarea la idoli şi să distrugă altarele, însă doar după o lună Grigore I se răzgândeşte scriindu-i abatelui Mellitus la plecarea acestuia în Britania: „am ajuns la concluzia că templele idolilor acestori oameni nu trebuiesc sub nici o formă distruse; idolii vor fi distruşi, iar templele înseşi să fie stropite cu apă sfinţită, instalate altare creştine şi depuse moaşte; dacă aceste temple sunt construite bine atunci trebuiesc purificate de cultele demonilor şi închinate adevăratului Dumnezeu; în acest fel, sperăm că oamenii, văzând că templele lor nu au fost distruse, poate îşi vor abandona eroarea şi, obişnuiţi cu locurile lor de întâlnire, vor veni şi îl vor adora pe Dumnezeu; şi deoarece aceştia au obiceiul de a sacrifica mulţi tauri demonilor, această ceremonie să fie înlocuită cu un festival dedicat martirilor ale căror moaşte sunt depozitate acolo; ei nu vor mai avea voie să sacrifice animale Diavolului, însă au voie să pregătească hrană spre slava lui Dumnezeu şi să-I mulţumească (..) pentru belşugul de care se bucură” .

 

Marea Britanie şi alte zone din nordul Europei erau împânzite cu fântâni şi izvoare sacre, acestea fiind ulterior atribuite câte unui sfânt de catre creştini, de cele mai multe ori un sfânt cunoscut doar în zona respectivă. Aceste surse de apă au fost dintotdeauna protejate de către forţe supranaturale în folclorul european, un astfel de exemplu din perioada pre-creştină fiind melusina (spirit al apelor sacre descris ca o femeie asemănătoare sirenenelor, care poseda însă şi aripi sau două cozi).

 

De asemenea „creştinarea” megaliţilor este un fenomen întâlnit în multe zone din Europa, pe menhire fiind încrustat semnul crucii, reprezentând o purificare simbolică a sitului de sorginte păgână. Din diverşi megaliţi au fost sculptate cruci, iar alţii au fost asociaţi, în legende, cu vieţile sfinţilor creştini. Uneori bisericile creştine au fost intenţionat construite lângă sau peste monumente preistorice, continuitatea unui cult în aceeaşi locaţie oferind un plus de credibilitate noii credinţe.

 

O astfel de „creştinare” se întâlneşte şi în cazul sărbătorilor, multe dintre acestea suprapunându-se peste festivităţi păgâne. De exemplu, Saturnalia romană a fost convertită în Crăciun (sărbătoarea Yule din Europa de nord), numele de Eostre convertit în Easter pentru a identifica Paştele, iar Samhain-ul celtic transferat la Halloween sau Ziua tuturor Sfinţilor.

 

Astfel, din iudaism creştinismul a preluat cosmologia, cosmogonia şi cronologia. Grecii au împrumutat creştinismului doctrina stoică a austerităţii şi elemente de neoplatonism. O parte a ritualului creştin îşi are originea în misteriile greceşti. Ritul cel mai sacru, al euharistiei, a fost fondat de apostolul Pavel după modelul misteriilor eleusine; aşa după cum botezul şi liturghia creştină au apărut mai întâi în lumea elenistică. Din Persia se pare că provine un element religios care a avut cea mai mare influenţă asupra gândirii creştine: credinţa într-o lume de dincolo, ca loc de răsplată sau de pedeapsă pentru faptele omului pe lumea aceasta - care este un teren al luptei dintre principiile Binelui şi Răului. Geniului roman, în sfârşit, îi datorează creştinismului spiritul de organizare şi de administrare. Dreptul roman, adaptat la situaţii de ordin religios a devenit, în parte, dreptul canonic al Bisericii Apusene medievale.

 

Unul din elementele cele mai interesante şi ilustrative pentru unele similitudini cu alte religii este doctrina “imaculatei concepţiuni”. Legenda lui Iisus “zămislit de Sf. Duh” începe să circule la 60 de ani de la crucificarea lui . Succesul acestei legende este perfect explicabil: mitologiile greacă, egipteană, chineză, persană, precum şi tradiţiile populare, relatează numeroase cazuri de naşteri miraculoase ale unor zei, eroi semi-divini şi chiar a unor persoane istorice, uneori datorite unirii unui zeu cu o muritoare, de obicei o fecioară (ca în cazul lui Attis, Ra, Apis, Hatshepsut, Amenofis III, Perseu, Zoroastru, Lao-zi, Cirus şi chiar Iulius Caesar) . În Antichitate se credea că este cu putinţă ca o femeie să rămână însărcinată prin simpla apropiere a unui zeu, după cum menţioneză şi Plutarh.

 

Misterul Trinităţii (Dumnezeu este o singură natură în care subzidă trei persoane distincte: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh) nu apare deloc în Vechiul Testament şi nici Iisus nu vorbeşte despre el niciodată. Ideea Trinităţii, atestată în simboluri, liturghie şi rugăciuni, n-a fost adoptată de Biserică decât la trei secole după moartea lui Hristos şi confirmată în secolul al IV-lea de Conciliul din Niceea. Doctrina este legată de mistica cifrei 3, despre care Aristotel spunea că este “ea este totul şi inchide în ea toate dimensiunile posibile”. De asemenea, pitagoreicii o adoptaseră, afirmînd că întregul Univers şi toate elementele care îl compun sunt determinate de această cifră. Egiptenii îşi clasau divinităţile în grupuri de câte trei, iar în teologia indiană trona trinitatea Brahma-Shiva-Vişnu.

 

O altă credinţă creştină împrumutată din tradiţii păgâne este cea a morţii şi învierii lui Iisus. În multe religii zeii încarnaţi trebuiau întâi să moară, pentru a reânvia apoi în mijlocul bucuriei generale. Nici credinţa mesianică adoptată de creştinism nu era deloc ceva nou: în afară de străvechea ei prezenţă în sânul societăţii ebraice, ideea venirii pe lume a unui mântuitor se regăseşte şi în alte religii orientale. Zeul babilonian Marduk (n.a. Black Metal \m/ ) era aşteptat ca un salvator, religia mazdeeană vorbea despre un mântuitor care trebuia să pună capăt domniei Răului; în acelaşi scop se reâncarnase şi Krişna, iar în Egipt, încă din jurul anului 2200 î.e.n. datează o profeţie care anunţa venirea unui salvator (în această ordine de idei se ştie că atât de populara religie a lui Osiris şi Isis, care avea numeroşi adepţi şi la Roma, a exercitat o puternică influenţă asupra începuturilor creştinismului).

 

Există multe posibile explicaţii pentru analogiile dintre credinţele şi practicile păgâne şi creştine, respectiv. Cea mai probabilă teorie, care este şi acceptată de mulţi scriitori, istorici şi teologi moderni, este aceea a copierii elementelor păgâne de către creştini. De altă părere sunt diverşi scriitori timpurii creştini, precum Irenaeus (Episcop de Lyon; 120? e.n.), Tertullian ş.a. au concluzionat că similitudinile dintre pagânism şi creştinism nu sunt altceva decât un fel de „plagiat prin anticipare” a Satanei de a-i face pe oameni să creadă că Iisus este doar o copie a altor eroi şi semi-zei cu scopul de a zdrobi credibilitatea noii religii . O altă teorie este aceea a coincidenţei, însă cele 200 de analogii exacte dintre evenimentele din viaţa lui Iisus şi cea a lui Horus şi cele 346 de asemănări izbitoare dintre Christos şi Krishna fac această teorie puţin probabilă.

 

Pentru bizantini şi musulmani integrarea în creştinătatea romană ar fi fost o scădere, o înjosire în faţa unei civilizaţii inferioare. Pentru păgâni, intrarea în creştinătate era dimpotrivă un avantaj. Este ceea ce au înţeles prea bine francul Clovis la începutul sec.VI, normandul Rollo în 911, polonul Mesco în 966, ungurul Vaik în 985, danezul Harald cel cu dintele albastru (950-986) şi norvegianul Olav Tryggveson (997-1010). De altminteri, revoltele păgâne sunt însoţite adesea de insurecţii sociale, masele reântorcându-se la păgânism din duşmănie faţă de cârmuitorii creştinizaţi, care dispun în general de forţe suficiente pentru a reprima neântârziat aceste brusce tresăriri.

Astfel, „noua creştinătate” medievală, contrariu creştinătăţii primitive multă vreme alcătuită numai din oameni mărunţi, era o creştinătate convertită de sus în jos şi prin constrângere. În această lume a violenţei, prima violenţă a fost conversiunea .

 

-------------------------------

 

PS: nici unul din pasajele de mai sus NU este copiat de pe net Enjoy!

 

Aaaa! Gata, am inteles: Inceputul Spatiului si Timpului a fost Paganismul.

Editat Decembrie 6, 2015 de --=HD=--

[Vallach]

Aaaa! Gata, am inteles: Inceputul Spatiului si Timpului a fost Paganismul.

 

Oh man, chiar nu puteai sa zici ce ai de zis fara sa dai quote? Hai ca esti de ceva timp pe forum, foloseste referinte, exemplu @Username, ca ne prindem despre ce e vorba fara sa duplici un post foarte lung si sa umpli pagina aiurea.

 

Btw, esti liber sa crezi ce doresti, insa "inceputul Spatiului si Timpului" NU a fost Crestinismul

[Jack in the Green]

Cum petreceti Craciunul daca nu credeti in Dumnezeu?

...ah, acum mi-am data seama... probabil ca si pastele, in cluburi

 

Cred că pierzi din vedere că sărbătoarea Crăciunului semnifică naşterea lui Iisus (la modul spiritual) pentru un număr tot mai mic de oameni.

 

Pentru marea majoritate, Crăciunul înseamnă în cazul fericit, un simplu puseu de altruism (cu motivaţii extrem de diverse), iar în cazul nefericit, doar zăpadă, un brad cu beculeţe, fripturi, cozonaci şi un personaj în costum roşu în numele căruia se cumpără cu nemiluita tot ce aruncă pe piaţă marile corporaţii.

[Sly06]

Craciunul.

 

Brazi taiati ampulea pentru un obicei idiot, tarani care se imbuiba cu mancare si bautura pana lesina, ipocriti care nu merg tot anul la biserica da acum sunt cuprinsi de spirit religios si colinde,ca sa nu mai zic de pulimea care se buluceste la cumparaturi cu o febra disperata de parca apocalipsa e aproape.

 

Un mare rahat pansat din punctul meu de vedere.dar fiecare e liber sa creada in ce vrea.

[Penetru]

http://www.vocabulary.com/dictionary/(cuvant urat)

The English language has no shortage of cruel names for people, and one of them is c retin, which is what you’d call someone who is very, very dumb in the head.

Back before c retin meant “a stupid person,” it was a medical term for a physical deformity that came from a specific disease. Surprisingly, the root of c retin is the Swiss French word crestin, which means “Christian.” It seems that people back then wanted to remind themselves that even though cretins look unusual, they’re still humans who deserve kindness. Knowing this makes it hard to use c retin in a mean way, but there are plenty more rude words you could use.

Acum haideţi la beculeţe.

Editat Decembrie 6, 2015 de Penetru

[Jack in the Green]

Craciunul.

 

Brazi taiati ampulea pentru un obicei idiot, tarani care se imbuiba cu mancare si bautura pana lesina, ipocriti care nu merg tot anul la biserica da acum sunt cuprinsi de spirit religios si colinde,ca sa nu mai zic de pulimea care se buluceste la cumparaturi cu o febra disperata de parca apocalipsa e aproape.

 

Un mare rahat pansat din punctul meu de vedere.dar fiecare e liber sa creada in ce vrea.

 

Eu n-aş merge aşa departe. Crăciunul ţine mai degrabă de tradiţie. Da, a ajuns să fie un altoi consumerist, pus peste un altoi creştin mai vechi, pus pe un trunchi şi mai vechi, şi anume sărbătorirea solstiţiului de iarnă. Dincolo de aspectul religios, e o sărbătoare tradiţională care există (sub o formă sau alta) cam peste tot în lume. Nu ar trebui judecat prin prisma ignoranţei induse de religie, ci prin cea a tradiţiei şi a valorilor asociate: altruism, dragoste, toleranţă, familie, linişte şi ce mai vrei tu.

[gn77b]

http://www.vocabulary.com/dictionary/(cuvant urat)

The English language has no shortage of cruel names for people, and one of them is c retin, which is what you’d call someone who is very, very dumb in the head.

Back before c retin[/size] meant “a stupid person,” it was a medical term for a physical deformity that came from a specific disease. Surprisingly, the root of c retin[/size] is the Swiss French word crestin, which means “Christian.” It seems that people back then wanted to remind themselves that even though cretins look unusual, they’re still humans who deserve kindness. Knowing this makes it hard to use c retin[/size] in a mean way, but there are plenty more rude words you could use.

 

Acum haideţi la beculeţe.

Cine a produs aberatia aia?

[--=HD=--]

Btw, esti liber sa crezi ce doresti, insa "inceputul Spatiului si Timpului" NU a fost Crestinismul

 

Repet: Ma lasa rece povestile voastre despre religie, despre popi, despre bunastarea bisericii, etc. Sunt niste nimicuri. Sunt niste lucruri marunte. Niste barfe de doi bani. Pe mine nu ma intereseaza unde isi are originea crestinismul, ci unde isi are originea Universul. Au ateii raspunsul la aceasta intrebare? Ma indoiesc. Atunci cum de se pot declara atei?!

Sunt ateu pentru ca un popa are o cruciulita rabatabila pe tichie. Scuzati-ma, dar trebuie sa fii putin redus mintal ca sa ai o astfel de motivatie.

[Vallach]

Repet

 

..parca rupt din ciclul "unde dai si unde crapa".

 

Nimicurile de care spui tu, care intr-adevar chiar sunt niste nimicuri, sunt mai evidente iar majoritatea pot discuta pe aceste subiecte pentru ce nu e necesar nici un efort de a le observa sau comenta. Daca mai multi oameni simpli din popor ar studia istoria religiilor si nu ma refer la Vietile Sfintilor, poate ar intelege exact procesul prin care Crestinismul, ca si oricare alta religie, a ajuns acolo unde este. In acest caz poate nu am mai fi un popor de habotnici nesatui ramasi cu sechele de pe vremea raposatului.

 

Si eu repet.. ma indoiesc ca printre forumisti exista cativa fizicieni motociclisti si atei care ne vor impartasi, fara copy/paste de pe Wiki, cum stau lucrurile cu Multiversul. Daca esti interesat si de alte subiecte, ideal e sa nu pierzi mai mult de cateva minute pe forum si sa cauti informatia in alta parte

Editat Decembrie 7, 2015 de Vallach