TETEA.

De o vesnicie imi propusesem sa ajung in Queenstown, capitala turismului, a sporturilor extreme si zona rezidentiala in care au vile de vacanta sir Anthony Hopkins, Russell Crowe si o carca de alte celebritati cu ale caror nume nu mi-am incarcat putinii neuroni ramasi. Dar ziua am inceput-o cu plecarea pe o ceata serioasa catre Oamaru, unde printre altele urma sa-mi cumpar biletul de avion catre Romania. Apropos, breaking news: ajung in Ro pe 29 iunie! Revenind la ceata de cu dimineata, vizibilitatea era undeva pe la 100-150 m, deci nu prea rau, insa era o ceata ciudata, deasupra cerul fiind senin, soarele strapungea ceata asta facand-o sa straluceasca, ca si cand ai pune o lanterna aprinsa in spatele unui pahar plin cu lapte. Da, parca mergeam prin Calea Lactee! Zic asta pentru ca in cateva minute au aparut si ?stelutele?, picaturi de condens pe exteriorul vizierei, care in lumina aceea ireala straluceau enervant de tare. Se anunta o zi deosebita! Pe la 11:30 am reusit sa termin treburile prin Oamaru, am alimentat si la drum catre Queenstown, repede si degraba, ca doar aveam de facut vreo 600 de km si startul era intarziat! Soarele deja alungase ceata dinainte de a ajunge eu in Oamaru. Ajung repejor in Palmerston, cotesc nu fara emotii catre Ranfurly si ma gasesct curand intr-o superba zona deluroasa, o simfonie a culorilor rivalizand cu cea mai frumoasa toamna romaneasca, urmand un drum sinuos, perfect asfaltat (ca majoritatea aici), delectandu-ma pe niste curbe largi care parca luau cuvantul ?perfect? si-l buseau de pamant de cateva ori sa-si bage mintile in cap hahalera? Pana aproape de Alexandra n-am intalnit pe traseul asta mai mult de 5 masini in mers, exceptand alte 20-30 adunate prin adormitele oraselele Ranfurly si Omakau. In Alexandra alimentez, cumpar ceva de baut si niste batoane de ciocolata, ma rezem de un gard si cu ochii inchisi revad, nu, ? retraiesc! acea curgere printre salbaticele dealuri ale Central Otago. Nu am nici macar o poza de acolo! De fapt am mers fara oprire din Oamaru pana in Alexandra. Pot da vina pe criza de timp, mai aveam inca destul de mers pana in Queenstown, dar adevarul este ca nu m-am indurat sa opresc, nu m-am indurat sa rup vraja acelui incredibil drum. Se facuse cald in Alexandra, asa ca am pornit din nou. Chiar dupa iesirea din oras, imi intrerup visarea flashurile unei masini de politie. Ma uit panicat in bord, 120km/h. reduc din gaz, ridic mana stanga in semn de salut si tin ochii in retrovizor mult dupa ce masina s-a mistuit dupa curba din spatele meu. Dar n-au intors. Eu insa am lasa-o in jur de suta pentru o perioada, macar sa-mi calmez pulsul. Drumul pana in Cromwell urmeaza reteta descrisa mai devreme, doar cu un ingredient in plus: Lacul Dunstan, gatuit intre doua dealuri, si urmat fidel pret de cativa km de pamblica gri a asfaltului. Aici ceva trafic, viteza mai mica, efort permanent de a nu tine ochii lipiti de oglinda albastra a lacului mai mult decat pe fasia gri de asfalt. Ajung in Queenstown si incep nervii. Cald, 28-30 de grade. Aglomerat peste poate, turisti in slapi si costume de baie, cu camera de gat si mintea in traista. Vad un ditamai avionul de pasageri inaltandu-se in aer, si senzatia mea a fost ca a decolat direct din Lacul Wakatipu. Gura cascata larg, curba usoara la stanga, trecere de pietoni pe care o vad in ultima clipa. Frana cu scart pe spate. Transpiratii. Continui sa ma tarai printre masini, scutere, biciclisti (au banda lor), pietoni neatenti pana? aproape ies din Q. N-am gasit un loc unde sa parchez! Nervi. Cald. Transpiratii. Intorc, batand maruntel din buze. Nu vad nici drumul care urca catre Coronet Peak. Doar lume, multa lume. O statiune aglomerata, in plin sezon. Nervi. Queenstown mi-a trebuit?! In disperare de cauza, opresc pe marginea drumului, complet ilegal si periculos, traversez cu casca pe cap strada plina de masini si fac primele poze pe ziua de azi. Pozez ceva barci cu motor zbenguindu-se pe lac, dar nici urma de parapantistii care impanzeau cerul pe cand eu cautam loc de parcare, nici vreun avion care sa decoleze spectaculos din vecinatatea lacului. Vad un drum care urca spre stanga, catre o zona cu vile cochete. Il urmez ca sa ies din aglomeratie, dar este atat de abrupt si atat de bombat pe mijloc, incat mi-e frica sa opresc sau sa incec sa intorc. Banditul e greu si inalt, si daca ai pus jos piciorul ?dinspre vale? pe un astfel de drum, nu-l mai tii. Sau nu-l mai tii daca ai 1.70m ca mine. Iar injur. Urc mai departe. Pana la urma gasesc o curba mai larga, opresc, mai trag doua poze, un gat de suc si vreo cincizeci de injuraturi, si-o iau la vale. ?Valea!? adica, mi-am zis. Las in urma Queenstown-ul cu sentimentul unei trebi neterminate, fac o oprire scurta la vreo 15 km de Queenstown (Kawarau) intr-o locatie unde se face bungy, trag cateva poze de la care imi pare rau ca lipseste fondul sonor si ajung pe negandite inapoi in Cromwell, de unde cotesc catre nord spre Omarama luand de data asta in lung marginea Lacului Dunstan. Tarras e o localitate din care zaresc doar panoul de la intrare, si inca unul cu sageata catre ?Tarras Church?. ?Ce orasel mic!? - imi zic. Nici macar statie de benzina n-au. Drumul serpuieste din nou printre niste dealuri superbe, mai salbatice decat cele de dupa Ranfurly, insa nu atat de bogate in culori. Nu ma mai grabesc, am vazut Queenstown-ul, nu?! Opresc in cateva randuri sa fac poze, la un popas intru in vorba cu un cuplu din insula de nord care isi petrece concediul in cea de sud, el apreciaza faptul ca am ales sa calatoresc pe motocicleta, e grozav, e cool, economic? economic? Tarras, benzinarie? imi cade fata cu zgomot sec! Realizez ca n-am alimentat in Q. ca am uitat de nervi, apoi in Tarras unde mi-a fost intentia n-am vazut nici o pompa de mana legata de un butoi, si brusc imi e foarte greu sa mai ascult vorbaria omului din fata mea, care-i da inainte cu locuri splendide pe care musai trebuie sa le vad, daca tot m-am pornit pe treaba asta. Eu ma dau usurel mai langa motor, sa vad cate mile am facut de la ultima alimentare, din Alexandra. Si mila mi se face de mine, zau? Imi venea sa-l intreb ?Auzi, dar nu-mi dai tu niste benzina sa ajung acasa intai, sa nu ma prinda noaptea printre dealurile astea?!?. Pana la urma n-am cerut, ei au plecat in buna pace, eu mai? subturat asa, ca fanu-i scump! Decid sa nu ma panichez, la urma urmei Banditul m-a uimit cat de economic este, sau stilul meu de mers, sau drumurile nu stiu, dar n-am reusit sa scot peste 5% cu el. Deci mergem inainte, la urma urmei ceva masini trec, macar la cateva minute una, si poate s-o indura careva de mine in caz de raman pe uscat de tot. Trec de Pasul Lindis, bucurandu-ma de jocul umbrelor aruncate de dealuri peste drum. Comut (din mers) pe rezerva cu un fior rece pe sira spinarii. Caut sa o tin la viteza cat mai constanta, nu mai franez, nu mai accelerez, fac semn cu mana stanga peste umar unei masini sa ma depaseasca. La cat naiba am trecut pe rezerva?! Am uitat sa tin minte cat afisa tripmeter-ul. Ce dobitoc! Apoi? izbavirea! Omarama, uite-o colo dupa liziera aia de brazi, si nici n-am comutat demult pe rezerva, daca ma enervam mergeam asa pana acasa, ce naiba! Intru in benzinarie prin partea de iesire (era mai aproape) si toate problemele mele s-au risipit ca ceata de dimineata alungata de soarele ce avea sa ma coaca peste zi. Mesaj completat P.S. In caz ca nu se vede, sa stiti ca "duzii" aia din ultimele doua poze incaltasera niste schiuri si se trageau cu parasutele pe lac. L.E. Am vazut ca in loc de ghilimele, puncte de suspensie si doua puncte pe forum apare semnul intrebarii. Sorry, tre' sa fie ceva nepotrivire intre office-ul meu si stiinta de carte a forumului. P.P.S. La voi tot iarna e?

Un motor de curse nu trebuie sa te tina 100.000 de km sau peste. Sistemele de ungere si racire sunt ca performanta mult peste cele intalnite la motoarele stock, deci da-i 14.000 de ture s-o rodezi, no problem! Dar la un motor pentru uz stradal, sa-i dai numai redline in rodaj cum zicea cineva mai devreme, e semn de... saracul, n-are nici o vina! (nu ma refer la motor!).

Daca n-a fost facut inca un astfel de banner, ar trebui facut imediat! Si daca la "smokefree" m-ai facut mart, la asta cu "divorced" te iau lejer, in pasi de dans. (cel putin dand crezare cifrelor avansate de tine)

Desi poate prea poetica exprimarea (avand in vedere subiectul discutiei), e tendinta fireasca a acestor "unicorni" de a se asocia, aparandu-se de "fraul" stramt al societatii. Se vor acolo numai intre ei, liberi, dezinhibati, scuturati de civilizatie ca de o haina mancata de molii, simtindu-se in siguratna printre ai lor. Sau cel putin asta e partea romantica a lucrurilor. Desigur, vrei sa fii "frate" cu ei, atunci sacrifica o parte din drepturile si libertatile tale personale mostenite din societate, pe altarul noii societati din care vei face parte. (si aici intervine si partea mai putin romantica, care face necesara existenta unui lant de comanda clar definit). E simplu, e libertatea alegerii personale. Tu ai o problema in a sacrifica acele libertati, deci e clar ca vii cu o mostenire sociala in constiinta ta, care te face inapt de a fi membru intr-o astfel de asociatie (M.C.). Deci nu-ti mai bate capul! Indiferent insa de toate lucrurile astea, drumul e acolo, motor cred ca ai... bani de benzina sa fie si placerea motociclatului nu ti-o ia nimeni, indiferent daca bati drumurile singur sau cu alti cativa.

Omule, poti face asta ca free rider, nu e nevoie sa-ti bati capul cu ce reguli impun/accepta altii in relatia lor cu un MC. Articolele din Constitutie au aici tot atata legatura cu subiectul MC, cat au cercetarile privind influenta razelor de luna asupra galosilor de guma. Strict in virtutea acelor articole privind libertatea de asociere si de exprimare, am sa cer acceptarea mea ca membru in Academia Romana. Daca nu ma accepta, ii dau in judecata pentru discriminare. Sunt sigur ca ma vei sustine in acest demers.

Aaaaa.... cum sa zic ... Nu te grabi, nu te stressa, scrie-ne continuarea cand poti. Doar nu uita ca asteptam, nu uita de topicul asta. Atat. In rest, numai (de) bine!

Multam, bro'! Ce sa fac si eu, incerc sa va incalzesc iarna asta, pana ne-om racori impreuna la o bere la vara.

...Hrana pentru minte si suflet. Multumim ca impartasesti cu noi aceasta experienta, si te rugam, nu ne lasa sa flamanzim!

Multam, bro! Nu ma codesc, vin in iulie cum am zis, si sper sa stau cam 3 saptamani. Aveti grija de voi! Mesaj completat 'Neata, fetelor! V-am aratat munti, lacuri, acum veni randul oceanului. Ideea e ca nu vroiam sa pun cateva poze cu valul, nisipul si pescarusii, ca asta se poate poza si pe la noi. Asa ca am aflat de un loc unde mama natura a ingropat niste sedimente acum vreo 60 milioane de ani, si apoi s-a hotarat sa le dezveleasca si sa ni le arate. Bun, zis si facut. Adica usor de zis, mai greu de facut. De ce? Pentru ca am plecat in cautarea unui loc anume, fara a-i cunoaste numele si doar foaaaarte aproximativ amplasarea. Cand zic "foarte aproximativ" luati ca marja de eroare 200km. Atat am facut in plus, in cautarea sedimentelor amintite. 200km pe highway, cand in vecinatatea oceanului, cand printre dealuri impadurite. Va dati seama ce chin?! Sper sa apreciati! Locul cu pricina se numeste Moeraki Boulders, pentru care o mai trece pe aici si are nevoie sa stie ce cauta... Regret doar ca a fost sambata, adica aglomerat. Enjoy!

Multam, mate! Sper sa bag, si sa revin cu poze. O iarna scurta va doresc!

Multumesc de urari, sper sa batem impreuna (eu si Banditul) in lung si-n lat tara asta frumoasa. Ca sa nu fiu offtopic, am mai pus ceva poze aici: /index.php?...4746&st=520 Mai multe in curand! Enjoy!

Buna dimineata, fetelor! Ce-i cu amorteala asta pe aici, ai?! Ia fuguta si spalati ochisorii de puchini, si aruncati o privire pe geam. Cum e vremea, tot nasoala, asa-i? Hai ca v-am adus ceva cald, mai bun decat cafeaua de dimineata! Pozele sunt din doua drumetii, una catre Lake Tekapo, tulburand in treacat linistea lacurilor Aviemore si Pukaki, cealalta la Aoraki Mt. Cock (3754m inaltime), pe langa acelasi Lake Pukaki, de data asta in lungul lui. Plecat de dimineata si ajuns inapoi pe inserat, nu din cauza drumului lung, ci a deselor pauze pentru “colorata colorata, maine dimineata-i gata!”. Drum destul de liber, multi motociclisti, si cu exceptia posesorilor de GS 1200 (no offence, Lau ) toti saluta sau raspund la salut. Si iar m-a salutat unul cu un Fazer parca, ridicand mana la “palarie” in timp ce taraia genunchiul pe jos intr-o curba. Eu am dat inteligent din cap, dar s-o fi prins el… Temperatura cam 24 de grade, nitel vant, asfaltul… dar hai ca nu va mai amarasc! Enjoy!

Ai dreptate in ce priveste clima, CalinD. Plus ca aici nefiind "blocuri", fiecare casa are garaj unde isi tine omul masina, motorul, barca, skijet-ul, in zilele ploioase de iarna. Am citit (dupa cum ziceam) despre problemele cu care te-ai confruntat cand ai vopsit cadrul (mare curaj!), si sincer iti zic am dat fuga sa ma uit la bascula spate si la frane. Curatele, ce sa zic?! De fapt m-a uimit aici numarul mare de motociclete si masini vechi care circula pe strazi, incredibil de bine intretinute de juri ca-si traiesc fericite a doua sau a treia tinerete. Poze am sa mai pun, in masura in care mai fac si imi permite timpul. Primavara timpurie va doresc!

Multumesc, KMIHAI! (daca te referi la Banditul meu). Avea cam 32300 de mile cand l-am luat pe 11 decembrie. Acum are ceva peste 1000 de mile in plus. Nu arata ca nou, are semnele normale de uzura la varsta asta (vezi capetele de ghidon care sunt strambe si sidecase-ul de pe stanga care e zgariat). Dar este un motor de care s-a avut totusi grija, cu istoric de service si in toate mintile. Fostul proprietar avand undeva in jur de 50 de ani, a reusit sa-l scape pe ambele parti la ultimul trip pe care l-a facut impreuna cu sotia, lucru care l-a facut sa se gandeasca sa-l vanda sau sa-l schimbe pe un scuter mare, peste 500cc. Scuter n-aveam de unde sa-i dau, asa ca l-am ajutat cu niste bani. Oricum, sunt bucuros de alegere si cum tocmai m-am intors din plimbare stau si ma gandesc de ce nu m-am orientat mai devreme catre Bandit?! E chiar pe sufletul meu, de la far si pana-n topcase!

Salutare banditilor! Primiti si membri de la mare… distanta de casa? Adica asa, “prin corespondenta”? Am citit toate paginile topicului Banditmania, si va asigur ca n-a durut. Dimpotriva chiar. Zic asta pentru cei care mereu dau navala cu intrebari de genul “Ce ulei sa-i pun?” “Ce presiune in roti?” desi aveau toate raspunsurile cu doar 2-3 pagini in urma. Asadar am achizitionat un Bandit, dar inainte de a vorbi despre el, un pic de background story: De cand am ajuns in NZ (feb. 2009) am cautat sa-mi iau un motor. Tara asta e un adevarat paradis al motociclistilor, lucru vadit de numarul mare de motoare ce freaca drumurile. In majoritate cruisere, si in majoritate Harley-uri. Nu exista restrictii referitoare la dB, asa ca tobele aftermarket concerteaza pe n’spe voci, punandu-mi in real pericol muschii si ligamentele gatului, suprasolicitat saracul de miscarile pe care trebuie sa le faca pentru a-mi largi campul vizual. Si nu, n-am nici capul mare, nici mintea grea . Treaba e ca Banditul a fost mereu o optiune pentru mine, insa niciodata prima optiune. Imi asum riscul de a zice asta, convins fiind ca multi dintre voi se vor opri din citit aici. Dar pentru a respecta adevarul istoric, imi asum deci acest risc. In NZ se poarta (vb cantecului) cilindreea mare, cat de mare, cea mai mare! Dupa ce m-am decis pe rand asupra tuturor categoriilor de moto care exista (mai putin enduro) a intervenit aici in peisajul moto o controversa legata de cresterea cu peste 100% in unele cazuri, a unor taxe legate riscul de accident, crestere proportionala cu cilindreea. Asa ca m-am reorientat catre un motor de pana in 600cmc. Lucrurile s-au legat rapid intr-o succesiune coerenta de “coincidente” fericite, si iata-ma privind cu nerabdare usa electrica a unui garaj ce se ridica incet, mult prea incet pentru privirea-mi ce incepuse deja sa surprinda detaliile Banditului… meu! Am stiut ca am sa-l cumpar de indata ce i-am dat roata o singura data. A doua zi ne-am ocupat de formalitati: dupa 10 minute si plata a ~ 4.5 euro (am scris bine, 4.5 €!) eram noul proprietar al unui Bandit 600S din ’98 cu trei genti hard de la Givi pt touring, User Manual, manual de reparatii Clymer, istoricul de service din 2002 de cand o avea fostul proprietar, trusa originala de scule, doua semnalizatoare spate (rack-ul de la Givi are altfel de semnale incorporate undeva mai sus), chei de rezerva… o gramda de rahaturi care lipsesc cand achizitionezi un motor din Ro, nu-i asa? Cum naiba la altii se poate si la noi nu, mai?! Prima impresie: GREA CU SPUME!!! E model pt U.S.A., California & Canada care are vreo 3-4 kg in plus datorate unui sistem ce-l face mai nepoluant. Apoi rack-ul de la Givi plus gentile mai adauga ceva kg, si inalta si mai mult centrul de greutate. E suficient insa sa atingi viteza de 5 km/h pentru a binecuvanta toata aceasta greutate, mai ales intr-o tara ca NZ unde vantul adie deseori nu tocmai prietenos. Fiind pasionat exclusiv de touring si calatorind doar solo, nu sunt deranjat de suspensiile moi, de franele nu foarte muscatoare, de semicarena fata ce arata mai putin sexy decat un far de N, mai ales la Kult. Dimpotriva! Toate astea impreuna cu un motor “educat” si spatiul arhisuficient pt un tip de 1.7 m, imi dau convingerea ca am facut cea mai buna alegere posibila. Am inceput sa adunam km (sau mile, ca asa vrea dumnealui bordul) si inca de la primii am crezut ca e ceva in neregula cu casca: paraia de ziceai ca acus crapa. Apoi m-am dumirit ca zambetul meu 4XL statea sa dea pe-afara si ca sa-l domolesc am inceput sa cant “I saw a beaver, I saw a goose” din filmul “One week”. NZ e o tara putin zis superba, si daca recitalul plin de falsete ce rasuna la drum din casca mea e intrerupt uneori, asta se datoreaza doar exclamatiilor de uimire (uneori neaose, gen “’Ai sa-mi f#t una!”) in fata frumusetilor naturii. Si ma refer aici la munti, lacuri, tarmul oceanului s.a., … ca la alte frumuseti noi stam de o mie de ori mai bine, va asigur! Niiiih ce-am mai divagat! Intr-o concluzie vroiam sa va spun ca Banditu-i cea mai tare mobra si ca stiu ce fel de ulei sa-i pun in motor! Pam-pam! Ei, si daca-mi permiteti sa fiu putin ticalos, stiti ca acum e vara in NZ? Hai ca va las acum, am o obligatie. Sunt “obligat” sa vad tarmul oceanului intr-o plimbare scurta de vreo 200 km . ‘Aidi pa si… o iarna scurta va doresc!

Am ratacit harta bro si vin mai usurel asa, intreband din stanga-n dreapta. Ajung prin iulie. Sa ne vedem sanatosi!

Multi km de placeri impreuna, frate Subaru! Intotdeauna sa te scoata de pe unde o bagi! P.S. Am inteles rostul cufarului-mamut de pe Vulcan: unde se termina drumul, scoti KaTeMeul si dai praf la lume...

Deci ti-ai deschis firma de transport marfa, da? Bravo, bro! Pe extern te bagi? Dupa cateva drumuri de Italia, ii falimentezi pe aia cu microbuzele! Si apoi mai ai un avantaj: daca Doamne-feri te lasa mobra in drum, o bagi frumusel in cufar si o trimiti acasa cu posta!

Cu Euroins-ul am avut si eu batai de cap... Nu stiu ce-i mai adevarat, faptul ca la ei lucreaza cei mai incompetenti inspectori de dauna, sau ca la ei isi fac asigurarea cei mai prosti soferi?! ...Sau ambele? Nervi de otel sa ai, si sa-i stresezi permanent. Cumva de frica C.S.A.-ului mai stiu ei... Citeste pe forum despre situatii similare. Erau useri care dadeau sfaturi competente in domeniul asta (parca Pakemon era unul din ei) dar multi au intors spatele motociclismului virtual ce se practica pe aici. Succes!

Tu contrazici cursul evenimentelor... Prostul a murit tocmai pentru ca era in trafic unde n-avea ce cauta FARA PERMIS, si de teama consecintelor legale a fugit de politie. Daca avea permis, isi vedea de treaba lui. Voila! Lipsa permisului l-a trimis in stalp! Sunt multi "artisti" de 16 ani cu ochii pe forumul asta, care stiu sa scoata din context numai ce-i avantajeaza. La fiecare reply in care cineva scrie "nu conteaza deloc permisul, poti sa te p*si pe ea de scoala de soferi", sunt o duzina de pustani care sorb cuvintele astea marete si-si spun bombandu-si pieptul: "Bag stoiu, nu invat nimic acolo, mai bine ma antrenez singur, eu sunt deja prea bun ca sa patesc ceva, si la 18 ani cand m-oi hotari sa dau poligonul ala, il fac pe o roata, sa lesine toti acolo pe loc! Si ma pun si pe youtube!"

Ma gandesc si eu (ca putini alti stupizi si limitati ), ca daca un dobitoc n-are permis pt categoria aia, sau nici macar varsta de a sustine stupizenia aia de examen, TREBUIA SA STEA ACASA IN MORTII MAMII LUI IN ZIUA AIA, TRAGAND BASINI IN FATA TELEVIZORULUI UITANDU-SE LA 0TV! Nu ca plasticul te face Batman, nu ca scoala de soferi te face ca-n Matrix sa te feresti de gloante... Pare-se insa ca in ziua de azi, numai "limitatii" se mai impiedica de detalii d'astea insignifiante, gen permis, echipament, experienta... "Adevaratii"... ajung vedete la tv. La ora 5pm.

Sa-ti creasca flacaul mare si sa-ti bucure sufletul mereu!

Cred ca de fapt suntem iarasi in fata unei incercari marsave de manipulare! STIU DIN SURSE SIGURE ca n-au intrat in tara numai 500g de vopsea de acest tip, ci cateva butoaie de un chintal fiecare! Si proprietatile vopselei, sunt mult mai impresionante: Dai cu ea pe motor, iar acesta NU SE MAI VEDE NICI CU OCHIUL LIBER!!! Dovada? Uite cate topicuri aparute in ultima vreme la sectiunea asta: /index.php?showforum=39

Ai folosit acelasi ulei ca la schimbul trecut? Daca nu, sunt mari sanse sa fie din pricina uleiului! Ce ulei ai pus?

Am pierdut cursa pentru ultimii kilometri disponibili. Insa ai pomenit de o carte, ca o alta forma in care speri sa imbraci aceasta experienta. Citind si interviul, inteleg ca va fi ceva mai mult decat un jurnal de calatorie in sens strict tehnic. Pentru ea ma abonez de pe acum! Tine minte! Sa-ti ajute Dumnezeu Sfantul in aceste proiecte! Sa nu incetezi niciodata sa asculti de soapta vantului si clipitul stelelor!