Geo_ZGA

Macar de i-o dadeam si aluia calumea, sa aiba motiv sa o bage in service... asa, are doar capacul de la roata murdar si putin stramb.

3900 km in afara nu am avut mari probleme... prima zi de iesit in Bucuresti, fix atunci ma nimeresc in traseul unui bou.

Eu acum sper sa nu fie vaca stramba. Si sa treaca mai repede zilele de suspendare. Stiu numele mosului, atat. Mai nesimtit mi s-a parut celalalt, care initial si-a cerut scuze ca din vina lui nu m-a vazut boul ala de mos, dupa care si-a schimbat declaratia si a copiat dupa mos. Nu stiu cum e ca avocat, ma reprezinta intr-un singur litigiu, pana acum cu succes. Acelasi lucru mi l-a spus si politistul: 3 oameni zic un lucru, tu singur un alt lucru, pe cine sa cred?! » Post actualizat in 31 Aug 2016 12:48 Stiu ce zici, ma apuca toti dracii cand ma gandesc ca, cu dreptatea in mana, tot eu sunt scos vinovat. Dar nu am ce sa fac altceva... ma costa un proces si sansele de castig sunt f mici.

Nu e nici o camera, din pacate... in intersectie nu sunt, am vorbit si cu politistul si m-am uitat si eu, alte institutii, banci etc sunt relativ in afara razei intersectiei. Tocmai ce-am inchis tel si cu avocatul, n-am sanse de castig cu 3 declaratii contra mea. Deci 60 zile suspendare, reduse la 30 cu examen, dupa cele 15 zile de dovada. Pai da... cat stateam eu in poponeata pe bordura, nevasta se luase in gura cu martorul. Ca aveam viteza, ca am vazut pietonii si am accelerat, ca era rosu pt ca ei treceau... nu stia daca a avut verde sau nu, dar ei treceau, deci "logic" aveau verde pietonii. Tobe stock, eram cu Varadero, nu stiu daca aveam mai mult de 40 km/h, drept dovada ca singurele daune la masini sunt capacul de roata, in care am intrat, putin stramb si cu urma de cauciuc (iese la spalare). Masina rosie a fost mai afectata pt ca a cazut vaca pe ea si i-a atins farul si bara. La mine, crash-ul zgariat si nu-mi dau seama daca e ceva stramb pe la furca sau nu. Ca am deblocat-o din viteza, merge ok acum. Camera de pe casca am lasat-o acasa, era descarcata si plina de insecte dupa tura din concediu. In mod normal o am mereu, dar acum nu a fost... Nevasta nu e luat in seama ca martor decat in instanta, daca vrea judecatorul. Ei au declarat, la unison, ca au stat X minute cedand trecerea masinilor, s-a facut verde pt pietoni care au inceput sa traverseze, masinile de langa mine au oprit (nu era absolut nici una, in mod ciudat), doar eu am trecut.

Primul meu accident, astazi dimineata... piata Dr Taberei, eu pe verde, pietoni pe rosu alergand, o masina rosie care venea din sens opus facea stanga si era oprita perpendicular cu drumul, pe linia de tramvai. O vad, reduc, el se misca putin in fata, franeaza, evit pe dreapta... si din lateralul lui mai iese una alba care nu mai opreste. Trag stanga, dar n-aveam unde sa ma mai duc, frana brusc si intru direct in roata lui spate, cu roata fata. Mobra jos, noi (cu nevasta cu tot) jos... evident ca se gaseste un pieton, viitor martor, sa urle ca aveam viteza. Dupa care apare si ideea ca pietonii erau pe verde si eu pe rosu... in cadere am lovit si masina rosie oprita. Mosul cu aia alba cu gura mare, sustinut de pieton, ca la politie, ca am trecut pe rosu. Sun la 112, vine smurd rapid, o contuzie la piciorul stang (doare ca dracu) si cam atat. Apare si un echipaj de politie, constata si ne trimit la accidente usoare. Mobra blocata in viteza, scarita stramba, usor infranata, nu-mi dadeam seama daca e stramba sau nu de fata. Ne ia cu el tipul cu masina rosie, f de treaba pana sa ajungem acolo... cand incepe sa se consulte cu mosul si amandoi, plus martorul, declara ca am trecut pe rosu. In plus, desi nu era nici o masina pe langa mine la momentul ala, ei au vazut si masini oprite la semafor, doar eu trecand pe rosu. Mobra blocata, 250 lei platforma sa o duc la sectie si de acolo inapoi. Permisul meu retinut pt 60 zile, dovada de circulatie de 15 zile si amenda de 375 lei. Oricat i-am explicat politistului, mi-a zis clar... sunt 3 oameni care declara ceva, tu singur declari altceva, nu am ce concluzie sa mai trag decat ca tu esti de vina. Acum stau si cantaresc daca sa depun contestatie sau nu, ce sanse am, tinand cont ca nu am martori.

Dimineata la camping, mic dejun inclus... 3 chifle, 2 felii de salam, 2 de sunca si ceva pachetele de unt si gem. Plus cafea. Bun si asa, decat deloc. O taiem rapid, ca nu aveam motive sa zacem pe acolo si o luam spre sud. Deja rememoram Grossglockner-ul, ne gandeam tristi ca s-au dus traseele frumoase... cand intram iar in munti, spre granita cu Italia. Iar curbe, iar munti, vai... frumos. Mai oprim la o poza, doua, dar nu prea mult ca trebuia sa bagam ceva km in ziua aia. Intram in Italia, tinand in spate un grup de motociclisti austrieci pe bmw-uri (ei singuri pe mobre, fara mari bagaje, noi incarcati la refuz si luand curbele mai usurel). Prima si ultima oprire in Italia, trag mobra putin cam prea aproape de pompa de benzina... nevasta cu rucsacul in spate, in coborare darama un pistol. Cu miscari de gazela, mai darama unul... italianul deja incepe sa se crizeze si injura. In italiana... asa ca incep si eu sa-l injur in romana. Ridic pistoalele, le pun la loc... na ma, good as new, mai mormaie el ceva in barba si tace. Ca de obicei, dupa alimentare trag mobra cativa m mai incolo, ca sa eliberez pompa si sa platesc dupa. Adica cu casca si geaca jos, nevasta jos. Italianul face ochii mari, holbandu-se la numar, si incepe sa se panicheze ca fug. Cand parchez mobra si ma intorc la el cu banii in mana se relaxeaza instant. Atat de bine m-am simtit la oprirea asta in tara macaroanelor, incat n-am mai oprit pana in Slovenia. Oricum nu aveam de ce, era ora de siesta la italieni si nici peisajul nu era prea incantator. Intra pe autostrazi si ii dam bice... Ne oprim la Postojna, sa vizitam pestera. Dupa experienta cu muzeele din Austria, asta e una pozitiva... in sensul ca toata lumea stie engleza, cel putin mediu, daca nu avansat, parcare (gratuita pt mobre, am aflat ulterior), indicatoare corecte peste tot, totul organizat frumos. Pestera superba, 24 km din care doar 3 sunt vizitabili... 2 cu trenuletul, 1 pe jos. Aflam despre formatiunile din pestera, despre varsta ei, despre rau si despre vietatile din pestera. Cea mai importanta: proteus, sau baby dragon. Ni se spune frumos sa nu facem poze cu blitz, pt ca apar algele din cauza luminii... draci, turistii din grup fac poze cu blitz. La fel, fusesem rugati sa nu punem mana pe formatiuni, ca din cauza grasimii de pe maini nu se mai formeaza (gen... 1 cm in 100 ani, sau pe acolo), dar n-ai cu cine... Spre final, suntem rugati sa facem liniste ca sa vedem "lumina naturala" a pesterii. Draci... 2-3 telefoane aprinse in spate, plozii din grup urlau, parintii radeau. Asta dupa ce un parinte responsabil isi dezbracase copilul in mijlocul aleii din pestera si il pusese sa se pise la scurgere. Chiar la final, un mare acvariu cu proteus, lumina fff difuza. Iar suntem rugati (+ 15000 de semne si panouri) sa nu facem poze si sa nu aprindem lumini pt ca animalutele sunt sensibile la lumina. O asiatica aprinde lanterna la telefon, ca sa caute proteus-ul in acvariu... moment in care m-au apucat dracii si am urlat la ea sa stinga lumina. Orezarii au format un cordon in jurul ei, telefonul s-a stins brusc si au luat-o rapid spre iesire cu mine injurandu-i din spate. De aici ne ducem spre trenulet, iesim si mergem sa vedem vivarium-ul, cu toate insectele si pestisorii existenti in pestera. Dupa aia cumparaturile de rigoare, magneti de frigider, examinam si un dragonel de jucarie pt a-l lua cadou cainelui lasat in grija socrilor, dar cum cei 7-8 euro ar fi fost dezmembrati in maxim 2-3 ore de bestia noastra renuntam. Oprim la o terasa, mancam o pizza si ne vedem de drum. Autostrada frumoasa, prin/pe langa munti, vant puternic, coafura rezista. Cel putin pana pe la 140-150 km/h. Singura faza care ne intrerupe zen-ul e un tirist care intra in depasirea altui tir fix cand sunt eu in depasirea lui. Franez brusc, nevasta se urca pe mine, claxonam, injuram si mergem mai departe. Probabil soferul era roman... Bagam doar autostrazi si ajungem pe inserat aproape de Zagreb. Oprire de hidratare, alimentare si cautare pe booking.com. Care ne da teapa... pt ca, odata ajunsi la adresa, nu vedem nimic care sa arate a cazare. Deja era intuneric, iar la adresa era doar o cladire mare parasita, cu geamuri sparte, tencuiala cazuta, lumini stinse. O tani ne vede descumpaniti si ne intreaba daca cautam "x palace" (cum se numea cazarea noastra). Da... pai hai ca va arat eu unde. Intram pe un gang prin cladirea parasita, in spatele ei alta cladire la fel de "frumoasa", doar ca locuita... deja ne panicasem. Ne arata usa, ciocanim... nimic. Iar ciocanim, iar nimic, de vreo 3-4 ori. Lumina era aprinsa... sun la nr de tel de pe booking de vreo 2 ori, tot nimic. Ma ce dracu'... ca acum o ora am rezervat, lumina e aprinsa, dar nu ne deschide nimeni. Ne bagam picioarele, ca oricum era dubioasa rau, si o taiem pe mobra spre centru, ca tre' sa gasim un hotel. Dupa ceva timp vedem un panou cu "hotel Ilica" de 3 stele (toata strada era Ilica... strada Ilica, barul Ilica, patiseria Ilica, magazinul Ilica etc). Dreapta brusc, urc o rampa, inca una... hotelul! Un mosulica adormit ne intampina, baguieste 3 cuvinte in engleza si ne scrie pe un bilet pretul camerei: 48 euro. Bun, o luam, plata de dimineata. Insista sa parchez mobra chiar in fata usii de la hotel, langa o masuta unde se relaxau 2 chinezi, ca sa o vada el bine (oricum a dormit toata noapte pe un fotoliu). Ii gazez pe aia in timp ce mancau noodles si parchez. Deja mi-era simpatic mosulica, asa ca, atunci cand ma intorc sa iau cutiile de pe mobra, ii dau 5 euro (atat aveam marunt). No, no! Yes, take it... no, no! Please, take it. Mosulica face plecaciuni, se inchina la bancnota de 5, zambeste pana la urechi si imi multumeste. Hai in oras... eram cam la 10 minute de centrul vechi, o luam la pas si ne minunam de zona balcanica. Patiserii deschise la 21.30, oameni (cu beri in mana) pe strazi, terase pline, gunoaie pe strada, betivi urland la meci ca a dat gol echipa (cuiva, a lor probabil, nu le am cu fotbalul)... gasim o terasa, comandam 2 beri si 2 sucuri... 10 euro tot, wow. Ne hidratam, ne relaxam, sunam in tara si ne intoarcem la hotel. Camera... curatica, dar chicioasa, cu oglinzi multe, statuete, briz briz-uri... de dimineata aflam si de ce, cunoscandu-l pe patron. Ca sa vi-l imaginati: pantaloni crem mulati, camasa roz deschisa la piept, galeata si mopul in mana, pregatindu-se sa urce pe o scara ca sa stearga sigla hotelului. Primul nostru schimb de cuvinte, inceput de el... "my bike", "no... my bike", "my bike", "ok, take it and ride it". Rade si se intoarce spre mine, cu galeata in mana. "it's dirty", pt ca ne prinsese seara pe autostrada si stim cu totii ce insectar se strange pe mobra si pe casca la ora de inserat, mai ales la viteza. Stiu ca e dirty, dar it's ok, ca oricum plecam in 10 min iar la drum. "no, no... it's dirty" si vine amenintator cu buretele si galeata, sa spele mobra. Ii zic ca nu are rost... "you don't like clean". Yes, I like clean, da' n-are rost bai omule, ca o fac iar de comanda. "nooo... you don't like clean". Dupa care incepem sa ne conversam, afla ca suntem din Romania... aaa, Cluj Napoca, Turda! Ca a stat si el prin '90 si ceva pe acolo, nu i-a mai mers si a venit aici si acum "look, I'm rich!", aratand spre hotel. Si de bine ce ne imprietenim, scoate buretele si incepe sa spele la mobra. Cat vorbim scoate gazele de la far si parbriz, ii zic sa-i platesc camera... se uita la mine, 45 euro, ca oricum voi, romanii, nu dati nimic in plus, doar in minus. Zic nu, 48, ca asa am vorbit cu mosulica. Nu, nu, 45, lasa-i pe tejghea la receptie cu cheie cu tot. Pun o bancnota de 50, cu 2 euro spaga, si incep sa car la mobra. Cand sa plecam, vine disperat cu 5 euro, sa-mi dea restul. N-am scapat de el, asa ca i-am luat, cu promisiunea sa stam la o bauta "data viitoare". La iesirea din Zagreb, telefonul clacheaza si nu mai gaseste ruta. Asa ca, nici bine plecati de la hotel, tragem pe dreapta si instalez un alt soft de navigatie. Succes. De aici, bagam km in directia Timisoara. Ne bucuram ca ne miscam bine si ajungem mai devreme, dar bucuria tine pana la granita cu Serbia. Prima data ne controleaza croatii, destul de rapid. Dau a 1a, accelerez, a 2a... si frana, ca era coloana. Stam nitel, un englez din dreapta mea, cu masina, imi zice sa ma bag in fata lui si s-o iau pe margine. Pana la urma accept, ca muream de cald si nu se misca nimic, si cand sa ma bag un neamt, din fata englezului, mai sa ma dea jos, doar sa nu ma bag in fata... stau cuminte pana la urma, in coloana, ca si restul lumii, ca oricum nu prea mai aveam unde sa ma duc in fata. Masini imbarligate pe 2 benzi, tiruri blocate pe banda lor... haos si caldura. Ajungem intr-un final la vama sarba, ne ia buletinele... "rumanski?". Da... scrie pe ele. Move motorcycle to see numer... move, ce dracu sa fac, move. Se uita urat la noi, se stramba, castile nu ne pune sa ni le dam jos ca oricum eram dezechipati de o ora, de cand stateam in coloana. Iar se stramba, iar se uita urat la noi... ok, go. Multumim prea marite sef, il injuram in gand ca ne-a tinut in soare ca prostii, punem echipamentul pe noi si ii dam gaz. Serbia... un fel de stat sovietic postapocaliptic al anilor '90, cladiri gri si urate, darapante, masini si autobuze antice si ruginite (mai sa-i vad picioarele unuia prin usa), drumuri proaste, radare luate in plin (pe masina, noi fara nr pe fata, deci teapa pt ei). Deja muream de foame, dar si daca aveam unde, tot nu opream sa mancam in Serbia... niste unii se uita urat la noi dintr-o masina, noroc ca ei fac stanga si noi mergem inainte. Un alt motiv sa nu mai oprim pana la granita. Aici o tanti sarboaica, cu fata de acritura, dar simpatica de fapt, se uita la buletine doar, ne intreaba pe unde am fost si ne ureaza bun venit in Romania. Uraaaa... urmatoarea oprire, Timisoara. In Timisoara, cautam de nebuni cazarea recomandata, nu o gasim, dar dam din greseala de alt hotel. Super oferta, doar 48 euro. Asta e, o luam, e curata, mare, aranjata. Si cu televizor in limba romana, de care ne-am bucurat fix 30 secunde pana am adormit. Iesim in oras cu Cristi, mobristul timisorean pe care am zis sa-l cunoastem, bem o bere, 2, 3... mancam si iata ca se face ora 2 noaptea. Cum ziceam mai devreme, 30 secunde a stat aprins tv-ul, timp in care am mai tras o bere si am adormit. El ne recomandase sa ocolim nitel si sa o luam pe la clisura Dunarii. Dar cum nu ne-am trezit la timp, am ales o varianta mai scurta si am luat-o pe langa Herculane, frumusel drumul dar cam aglomerat de tiruri, nu apuci sa te bucuri de curbe. La Dunare oprire la masa, bagam rapid un peste la gratar si o luam spre Craiova. De aici drumul devine horror... de la circulatia din Austria si chiar si Slovenia, Crotia.... acum intram in haosul nostru, cu masini care depasesc chiar daca te vad ca vi, cu dube care se baga in fata ta in depasire, bmw-uri care te depasesc pe dreapta prin giratoriu, pe aceeasi banda cu tine si multe altele... imi revin la realitate si adaptez stilul de mers, asa ca ajungem intregi la Pitesti. De aici, mai avem doar 100 km pe A1 si suntem acasa, pe care-i facem cu bine. Si de pe 1 iar la munca. The end.

Se pot aduce martori, il pot inregistra la tel, mai ales ca sunt mai multi pagubiti...pot face o plangere comuna

Eu nu inteleg de ce nu ii faceti reclamatie... Anpc, rar, politie... Unde se poate

Mobra tragea bine pe portiunile alea de drum? A mai facut figurile astea si dupa aceea? E posibil sa fie altitudinea de vina, aerul mai putin oxigenat

Da, corect, am gresit...alternativ la stator, continuu la regulator

Curata toate mufele si firul de masa, de pe traseul de incarcare. Ideal e sa renunti la mufe cat se poate si sa cositoresti direct firele. poti face si un test la stator, se masoara cu releul deconectat, pe V curent continuu. Ai 3 fire albe/galbene, ar trebui sa ai cam 70v pe fiecare

Nevasta nu agreeaza cortul, deci nu pot lua in considerare varianta asta. Ceea ce voi face, in schimb, va fi sa-mi planific mai putini km pe zi si 2-3 zile de relaxare spre final, ca sa nu mai intram obositi si pe fuga in tara. In plus, o sa-mi fac temele mai bine si o sa-mi aleg mai cu grija cazarile si orasele. Plus ajuns la ore mai decente in orase si facut ceva cumparaturi din supermarket, ca sa nu mai dam 8-10 euro pe o apa. Am dat si 45, si 70, si 80, si 115. In functie de zona si tara

Mai erau si parcari moto, dar rarute si nu mereu unde ne convenea noua. Am incercat sa nu o parchez chiar oriunde, ca eram turist si nu aveam chef de amenzi. Nu am avut probleme, dar am incercat sa evit. Acum sa vedem daca/cate radare vin acasa.

Va multumesc, ma bucur ca va place Doctore, unde, cand? ) Luni dimineata, soare, cald, vreme frumoasa… ma coc lent in geaca mea waterproof, in timp ce iesim din Viena, printr-un cartier semi industrial, dezolant. Mai fac o paranteza: dotasem vaca inainte de plecare cu un suport de telefon si o priza dubla usb cu voltmetru. Suportul a fost f bun, priza in schimb a cedat a 2a zi, dupa a 3a sau a 4a ploaie. Isi mai revenea cand ii mai dadeam cate un bobarnac, bobarnacele s-au transformat in palme si, intr-un final, si-a dat sfarsitul de tot. Noroc ca luasem si bateria externa… plus 3 telefoane, laptop ca sa descarcam filmulete de pe camera, camera care avea 4 baterii, fiecare ducand vreo ora si ceva… ce sa mai, vreo 5 kg de electronice. Ca uscatorul de par de n-spe mii de w intra la categoria „must have” al nevestei. Revenind. Oprim la un giratoriu ca sa alimentam (wow, 1,0 ceva euro/l) si sa mai bem o cafea, admiram muntii care incepeau sa se vada in departare si o luam la drum, cu directia Hallstatt. In directia aia erau 3 drumuri, care se uneau dupa cativa zeci de km. Il alesesem pe cel din mijloc, care mergea cel mai mult prin munti, asa ca ii dam bataie pe vaca. Muntii incep sa creasca, peisajele frumoase, drumul bun, masini putine… pana cand masina din fata noastra opreste brusc, in fata se vad niste utilaje, pe margine UN indicator de drum in lucru. Pt ca da, nici austriecii nu le au cu indicatoarele. Vine un nene si ne explica ca drumul e inchis… drum care nu iti oferea optiunea sa mai faci stanga/dreapta, doar sa te intorci. Ne conversam in germano-engleza-limbajul semnelor, inteleg de nu se poate unde trebuie sa ma intorc si, in loc de vreo 50 km, ma intorc vreo 60 si ajungem la dracu’ in praznic. Consult gps-ul, dibuim un drum si o luam iar din loc. La o benzinarie intreb daca suntem bine, nema engleza, eu tot la stadiul de „ein beer bitte”… un mosulica face o pauza din bautul berii, ia o harta din benzinarie si incepe sa turuie in germana, aratand cu degetul pe harta. Imi notez diverse localitati, mai bag un ja, ja din cand in cand, sa nu par chiar asa prost, un danke la final si… eureka, nimerim pe unde trebuie, ca mosulica stia ce vorbeste. Bine, inainte sa plecam din benzinarie, mosul vine alergand (cat putea el) si, cu o voce ingrijorata, ne zice ca sunt 160 km pana la Hallstatt. Ja, ja… kein problem. Small problem, ca in urma cu 2 ore mai aveam 150 km, acum avem 160… bagam tare sa recuperam timpul pierdut, admiram peisajul din mers si, intr-un final, ajungem la indicatorul spre Hallstatt. Intrarea in orasel e scurta, dar f misto… pante abrupte, unde frana de motor e aproape egala cu 0, curbe mai stranse si mai putin stranse si… iesim dintre munti pe malul lacului. Oraselul asta il alesesem vazand poze pe net, dar nici cele mai profi poze nu pot arata peisajul vazut acolo. Nimerisem fix cand soarele se ducea in spatele muntilor, o raza batea in biserica alba de pe malul opus, apa limpede si curata, lebede, ratuste, case vechi din lemn negru, cu debarcader pe malul lacului… superb. In stanga tunel, iesire din oras, in dreapta bariera… fac un romanism si plantez vaca pe un colt de trotuar si o luam la pas prin orasel. Oprim la o terasa pe malul lacului, admiram peisajul, mananc cel mai bun pastrav (din lacul local), bem un suc de mere si ne facem planul pt ultimile ore ale zilei. Cum deja era ora 16-17, prea mult nu mai aveam unde sa mergem, asa ca booking.com ne zice ca Gollin are cazare. O taiem incolo, mai mergem nitel pe langa lac si dupa aia serpentine prin munti… o duba de persoane ma alearga grav, localnicii stiu drumul bine, eu nu… asa ca cedez si il las sa ma depaseasca. Inca o paranteza: nu am vazut gunoi nicaieri in Austria, iarba verde crestea ordonat, vacile puteau a balega de-ti muta nasul de pe sosea, dar totul era frumos. Cu o singura exceptie: pe malul unui rau fusese o tabara de refugiati. Ce ramasese in urma lor nici un uragan nu ar lasa… jeg cat vedeai cu ochii, corturi rupte, umbrele de soare, sticle, plastice, pungi, ziare… Si ajungem si in Gollin, un orasel de vreo 50 de case, o biserica si un castel (in orice varf de munte e minim un castel, iar biserici si catedrale am vazut mai multe decat in toata viata mea). Gasim cazarea, o pensiune cocheta, afacere de familie. Camera frumoasa, pat confortabil, patroana f de treaba se ofera sa-mi dea o bere, sa bag mobra in garaj. O refuz politicos pt ca, nu-i asa, ce sa faca un calator dupa 400 km, cu doar o bere?! Ne spune sa ne ducem spre turla bisericii, ca acolo e strada principala si sunt terase. Ajungem acolo pe la ora 19, toate terasele inchise de pe la ora 18-19. Singura deschisa, dam sa ne asezam si observam ca suntem in fata unui hotel. Hai totusi sa intrebam daca e deschisa… intram si ne izbeste un miros de ciorapi nespalati, venind de la branzeturile „fine” mucegaite dintr-o vitrina. Peste tot sticle de vin, lume imbracata elegant… si noi. Care sunt sansele, ca intr-un orasel de 50 de case, sa fie un hotel/restaurant de super fita?! Suntem invitati la terasa interioara. Cerem meniuri, eu cer o bere draft… nu avem draft, dar avem o combinatie intre draft si nu mai stiu ce. Bine, bere sa fie, rece si mare (si scumpa, ma asteptam deja). Din 2 in 2 minute chelnerul ne streseaza cu „e bine, mai doriti ceva, ce mancati?”. Pai vrem un desert, ce aveti? Scrie in meniu… pai da, in germana. Aaa, vreti in engleza, nu? Nuu… vorbim in engleza pt ca suntem fitosi, nu ca nu pricepem boaba de germana. (cuvant jignitor). Alegem „cake” si ni se prezinta cate o farfurie mare, cu 2 prajiturele mici, mici, 3 sparcaieli de sos pe margine si cateva boabe de fructe de padure. Incerc sa fiu finut si sa nu inghit totul din prima, ma folosesc de lingurita cum am invatat in cei 7 ani de-acasa, si reusesc sa impart prajiturelele in vreo 5 inghitituri mici. Chelnerul deja sictirit de noi nu prea ne mai baga in seama, asa ca a durat ceva pana am cerut a 2a bere… saracilor. Adica el cred ca zicea de noi asa. Ca na, eu cu bere, ea cu suc de mere, absolut toti in jur mirosind pahare de vin care mai de care mai vechi si mai de fita. Platim cei 40-50 euro de rigoare si o luam la pas spre pensiune. La ora 21.30 ma simteam ca un infractor iesit la furat, singuri pe strada, lumini stinse… noroc ca orasul e mic si ajungem in 5 min. Dormim bine, ne trezim pt micul dejun si hai calare pe vaca. Planul era Berghoff si Grossglockner. Iar drumuri frumoase, munti, iarba, vaci, miros de balega, cald, transpiratie. Dibuim drumul si ajungem la muzeul de la baza muntelui. Parcam cu greu, pt ca era f aglomerat, si ne ducem sa vizitam muzeul. Dupa ce-l vedem,ne dam seama ca mai e si bunkerul, la care nu stim cum ajungem, desi era sub noi. Pt ca da… nu prea erau indicatoare. Ies din muzeu pe unde am si intrat, fac un pas in afara usii si o intreb pe tanti de la receptie cum vedem si noi bunkerul. Aia se crizeaza brusc… „you must pay!”. Pai da fumeie, am platit, eu vreau bunker. „You must pay! Pay! Pay!”. I did you fucking idiot… „Show me the tickets!”. Ii arat biletele si brusc un zambet reapare pe fata ei, vocea se imblanzeste si ne arata frumos incotro sa o luam. Vedem bunkerul, vedem si scrijeliturile de cheie de pe pereti, ale turistilor idioti care s-au semnat, la fel ca si in baracile de la Birkenau, si hai sa mergem la Eagle’s Nest. Ma asez la coada pt biletele de autobuz, in jur de 100 de persoane in fata mea, alte 100 la coada nr 2, alte vreo 2-300 stand pe margine… dupa 10 minute de stat ma plictisesc si renunt. Desi era un punct de atractie pt noi, sa dau 72 euro pt 2 persoane pt autobuz, sa pierd o ora la coada si inca vreo 3 pe drumuri (nu se poate intra cu masina/mobra, doar autobuzul lor), ca sa ma inghesuiesc cu sute de turisti la casa transformata in restaurant si sa vad doar blatul de marmura de la Mussolini, plus un suc/bere de 10-15 euro bucata… nu a mai parut atractiv. Asa ca o luam din loc spre Grossglockner. Platim 25 euro accesul moto, primim sticker (decizii, decizii… unde il lipesc acum?) si ii dau cu tupeu. Oprim la poze, iar ii dau… si ma calmez brusc, pt ca primele curbe stranse imi depasesc skillul meu de pus genunchiul vechi cu vaca incarcata ca un camion. Asa ca mergem usurel, mai ales ca pe exteriorul unor curbe era mare prapastie, urcam, urcam… si vaca nu mai trage. A 1a turata, a 2a rar… ajungem langa biker’s point cu bine. Hai sa urcam si acolo… aglomeratie mare, vaca nu prea trage, desi ii mai urcasem turatia la ralanti, asa ca renunt si ma multumesc cu poze din parcarea de jos, de la 2800 si ceva de metri. Continuam drumul, frumos, mai oprim la o poza, mai mergem… hai sa o luam si pe Franz Joseph’s Hohe, un drum care se bifurca din Grossglockner. Il facem, ne intoarcem, mai pozam, mai admiram si ne ofticam ca nu vedem marmote. Aia storcita pe drum, de o masina, nu se pune. Drumul asta merita facut de inca cateva ori, impreuna cu alte drumuri montane. Intr-o tura viitoare. La iesire oprim pt alimentare si hidratare si cautam cazare pe booking. Lienz… scump in draci. Gasim langa, la cativa km, un „apartament de o camera”. Surpriza, de fapt era un camping cu casute mobile. Iar la cei 79 euro se adauga inca 35 euro taxa de curatenie… inghitim in sec, ca nu aveam de ales, si innoptam. Macar privelistea era frumoasa, fiind la baza unui munte dolomit. Mic dejun slab, cafea si plecam spre Italia, incepand drumul spre casa… continuarea in episodul urmator.

Sunt misto pozele, dar nu reflecta realitatea, mult mai frumos de vazut live Multumesc pt urari, pt noi cununia a fost doar ziua de dinainte de plecare ) Tibi, nu mi-a dat prin cap, uitasem complet de complexul asta. Cu alta ocazie, ca ne-am propus sa mai facem drumuri prin Alpi, putem face traseu si pe acolo. Mario, da, inca sunt. Pana sa ajungem in Alpi se jurase ca e prima si ultima tura lunga cu mobra. Dupa aia s-a mai calmat, deci vor mai urma si altele... dar mai bine gandite. Avem cam aceleasi gusturi, deci lagarul, criptele, cimitirul etc ne-au placut la amandoi. Bagam repede un mic dejun in piata centrala din Cracovia, eliberam camera, punem cutiile pe mobra si o luam la drum. Trecem rapid prin Cehia, admiram din mers cateva cladiri vechi de pe langa Brno, un lac mare si frumos... si ajungem la austrieci. In Viena aglomeratie pe strada, desi nu erau f multe masini, se lucra si erau blocate niste benzi... injur orasele mari si vaca mare si greu de manevrat prin aglomeratie. Gasim relativ usor hotelul, decent, camera cu pat dublu, baie mare, curat... ne cazam si iesim sa vedem ceva si sa mancam. Ne holbam la strazi incercand sa ne dam seama unde e centrul vechi. Obisnuiti cu Bucurestiul sau Cracovia, care au un centru vechi compact si relativ mic, am aflat a 2a zi ca obiectivele noastre sunt la cativa km buni unul de altul... deci, duminica ne propunem sa luam mobra ca sa apucam sa vedem orasul intr-o zi. Fac o paranteza. Noi, obisnuiti cu magazine non-stop, baruri deschise pana tarziu noaptea, terase peste tot... ei nu, austriecii inchid tot devreme, terase sunt cateva in centru, restaurantele (gasite de noi, cel putin) majoritar asiatice. La ora 20, cand ne-am apucat sa cautam de mancare, abia am gasit un restaurant deschis pe langa noi. Beerhouse cica... 3 feluri de bere in total, 4 daca o pui si pe aia fara alcool. Am ales berea casei, cea mai buna bere bauta in tura asta. Am mancat un carnat cu varza, f bun, am baut 2 halbe si am picat in pat. Nevasta un snitel vienez si un suc. Total, vreo 50 euro, la un restaurant micut si mai low cost (dar cochet). Acum Cracovia pare mai ieftina. Duminica dimineata, suna telefonul, il inchid ca de obicei (mai e o alarma pusa la 10 min dupa), si cand sa adorm la loc aud ploaia cazand in curtea interioara a hotelului. Urat... umezeala, nor, vant, ploaie... bleah. Daca plecam la drum, nu era mare problema, puneam costumele de ploaie si o taiam. Dar sa te echipezi, sa mergi 10 min, sa le dai jos. sa transpiri, iar sa te echipezi... si tot asa, de vreo 4-5-6 ori, era enervant. Dar, cum nu aveam de ales, am iesit din hotel fara prea mare chef. La fix cand s-a oprit ploaia... fericire, macar ajungem uscati si relaxati. Fiind duminica, orasul f putin circulat, doar centrul vechi era aglomerat. Prima oprire: muzeul torturii. In poze super, in realitate slab rau. In nici 10 min terminam vizita si plecam. Mergem sa vedem cripta Capucinilor, dar doar la interior, pt ca exteriorul era in renovare, cu plasa si schele puse. Admiram, pozam, citim numele si anii (explicatiile in germana ne cam depaseau cunostiintele de "ein beer bitte"). Asta dupa ce, in prealabil, ma cert (engleza cu 3 boabe de germana si cu multe gesturi) cu un taximetrist care insista ca locul unde am pus mobra, langa un stalp, e pt taxiuri. Evident ca mai mult de 2 biciclete sau o mobra nu intrau acolo, nici nu se punea problema sa aiba loc o masina... cel mai destept cedeaza, asa ca gasesc un alt loc. Dupa cripta, o luam la pas prin zona, sa ne mai holbam. Vazusem din mers vreo 2 palate si am avut impresia ca sunt aproape. Teapa, dupa 10 min de mers nu eram nici macar aproape de ele. Asa ca ne-am multumit cu ce am vazut, am baut o cafea la cafeneaua Mozart, am mai lasat 20 si ceva de euro si ne-am intors la mobra. Urmatoarea oprire: muzeul militar. Consideram ca avem timp, pt ca programul afisat pe site era pana la ora 18. Teapa iar, pana la 17 era, si nu s-a obosit nimeni sa ne spuna pana la 16:45. Platim (ca peste tot) intrarea, ne lasam castile si gecile la dulapior si ne apucam de vizitat. Fac o poza, 2, 5... vine o tipa alergand, panicata, ca daca am platit sa fac poze, ca trebuia sa am un sticker pe piept... wtf? N-am stiut, nu mi-a zis nimeni, si daca scria mic intr-un colt, in germana, cine dracu' sa isi dea seama?! De aici incolo suntem urmariti de tanti securista... dar e prea slaba pt nivelul meu de spionaj, asa ca mai trag vreo 200 de poze. Ati putea spune ca era mai simplu sa platesc si sa stau linistit... ei nu, deja imi facusem ambitie din asta. O lalaim prin zona antica si medievala, la etaj, stand linistiti ca mai avem o ora si ceva... pana vine securista si ne anunta sec ca in 30 min se inchide si mai avem de vazut zona ww1 si ww2 + zona razboiului cu francezii (parca asa a zis). Coboram la parter repede si admiram si zona ww1, ww2... aveau inclusiv o bucata de submarin german, scufundat si recuperat dupa razboi. Iar dam de svastici si insemne naziste, ca ei au voie. Noi nu, deci aveam astupate cu autocolant tottenkopf-urile de pe casti si mobra. Nu mai apucam sa vedem si zona cu razboiul cu francezii, pt ca la 16:45 incep sa ne dea afara. In fuga ma opresc la magazinul cu suveniruri... ma calmez cand vad preturile si ies doar cu telefonul plin de poze. La iesire intrebam daca putem sa vedem tancurile din spate... "da, sigur, la exterior puteti sa va plimbati cat vreti". Asa ca ne plimbam si inconjuram cladirea, ca sa vedem tancurile... teapa, acces interzis, gard pus la distanta de nu vedeai nimic din ele. Ii injur in gand, fumam o tigare si o luam spre cimitirul St Marx, sa vedem morminte celebre. Ce nu stiam noi era ca cimitirul se intinde pe multi km... asa ca iar teapa, ne plimbam vreo 20 min prin zona mormintelor vechi evreiesti, ne dam seama intr-un final ca nici in 2 ore nu apucam sa vedem tot ce trebuie, si renuntam. La intrare facusem dreapta, la cativa m in stanga era harta clara... dar na, cine s-o vada? O vedem la iesire, radem unul de altul ca suntem prosti si o luam inapoi inspre centru. Vedem catedrala St Stephen's, luam niste magnetei si vederi si ne apucam sa cautam o terasa unde sa mancam ceva. Putinele terase din centru pline, cedam nervos si luam mobra pe marginea Dunarii. In gandul meu zic... nu se poate sa nu mai fie terase, doar e centru. Ei bine, nu mai erau. Asa ca ne intoarcem la hotel, parcam mobra si mergem iar la beerhouse. De data asta aleg carnat negru, cu sange... nu prea mi-a placut, am mancat ceva de foame, am bagat un strudel cu mere si 2 halbe ca sa spal gustul. Pe drumul spre hotel, cautam un magazin sa luam o apa, un suc, ceva... nimic, totul inchis, mai putin eternele restaurante asiatice. Urmeaza plecarea din Viena si Alpii. » Post actualizat in 27 Aug 2016 12:08 @tavibasca noi am intarziat la Auschwitz, pt ca au 2 indicatoare pe tot drumul, si alea proaste, te trimit in oras. Am prins grupul urmator, erau din 15 in 15 min, si ne-am lipit de el.

Pai e abia prima parte, 3 zile din 11... mai e, stai asa Dar sunt prea praf ca sa mai scriu acum, zilele urmatoare bag partea cu Austria. Probabil ca mi-ar place si Grecia, dar mai mult ca relaxare. Alpii au fost superbi, in mod sigur vom mai face ture pe acolo.

Am semnat actele, ne-am (m-am) imbatat, ne-am odihnit 2 zile si... am luat-o din loc. Ideea a venit acum un an, cand ne-am propus sa vedem Auschwitz-ul, plimbare cu mobra. Asa ca am profitat de ocazie si am planificat o tura. Bine, planificat e mult spus... 2 rezervari, Cracovia si Viena, google maps si un topic pe mobrism.ro. Plus cumparat cizme pt mine, ghete pt doamna, costume de ploaie (nefolosite), munca cu indesatul bagajelor in topcase si sidecase-uri, intrebari existentiale de genul "sa-mi iau geaca de vara, ca e cald? sau geaca de touring, mai groasa, ca mergem in Alpi?", "unde pun machiajele?", "unde pun uscatorul de par?" si altele... A venit si ziua de marti, 16 august, ne-am trezit (pt prima oara) la timp si la 7.30 ieseam pe A1, cu directia Oradea. Vremea frumoasa, pana pe Valea Oltului, cand a dat o ploicica. Totul bine, noi echipati de vara (mai putin geaca mea waterproof, deschisa jumatate, in care fierbeam la foc mic), nu ne-a udat mai deloc, doar ne-a racorit... la Sibiu, nori urati, dar nu ploua. Dupa pauza de tigare, o taiem spre Alba... torentiala, grav. Ud pana la chiloti, injur ca nu mi-am pus macar mesada la pantaloni. Nevasta ok, ca eu luam toata ploaia, ea se ascundea dupa mine. Trecem de nori, ma usuc in mers, bag mesada de ploaie si izmenele termice, oprim sa mancam la o bodega cu multe masini oprite... mizerabila. Asta e... mancam chestiile semipreparate si mergem mai departe. Cu exceptia unui dobitoc care intra in depasire, ma vede ca vin, si totusi nu se da la o parte si ma forteaza sa merg pe ultimii cm de asfalt de pe margine... totul ok pana la Oradea. Bine, pana acolo ne mai prinde o torentiala urata rau, de nu vedeam nimic, dar trece si asta. Drumul dintre Cluj si Oradea e superb, asfalt perfect, curbe frumoase si nu f grele, fara aglomeratie, peisaj frumos. Facusem o rezervare pe booking.com, la Avalon Rooms... o chestie minuscula denumita camera, cu paturi separate (ca tot eram in luna de miere). Gasim o terasa, mancam f bine, ne bagam la somn visand frumos la "iesitul in afara". Vine si ziua a 2a, cu ploaie... mocaneasca, enervanta, deja ma gandeam ca scoatem costumele de ploaie. De lene, las mesada la pantaloni pusa, nevasta pe aia de la geaca, ne bem cafeaua si o taiem spre granita. Mocaneasca se transforma in torentiala, trecem la unguri injurand vremea si sperand ca nu o sa ne ploua tot drumul. Dupa cativa zeci de km se opreste, din fericire. Ungaria seaca... autostrada, plictiseala, zero peisaje, amorteste mana pe gaz. Slovacia frumusica, muntii Tatra frumusei... si am ajuns in Polonia. Mai o pauza de tigare, mai ceva km... ajungem in Cracovia. GPS-ul (pe telefon) se incurca si ne invarte in cerc pe niste sensuri unice din Cracovia. Priza dubla usb cu voltmetru deja cedase dupa a 3a ploaie, noroc cu bateria externa. Butonez telefonul, injur, opresc, dau jos geaca ca deja curgeau apele pe mine si bag iar adresa... intuiesc pe unde sa o iau si intr-un final opresc sa intreb un taximetrist unde dracu' e hotelul. "Sunteti in fata lui"... wow, ce bun sunt, am oprit la fix ) Facem checkin-ul, hai sa parchez mobra... nema parcare a hotelului, doar una cu plata... 50 zloti pe zi (cam 60 lei), inghesuita pe o alee pietonala din parcare. Bai esti nebun?! Fac un romanism si o urc pe juma' de sfert de loc de parcare (marcat) pe trotuar, cu cricul pe marginea unui stalp de iluminat ca sa stea vaca dreapta (grea a dracu'). Bun... camera, rezervata de o amica de la o agentie de turism, surpriza... iar paturi separate. Plus o baie minuscula. Injuram desteapta care a rezervat-o (si ea tot in paturi separate a dormit in luna de miere cica, deci acum nu ma mai mir) si iesim in oras, macar hotelul e chiar langa centrul vechi. Viata de noapte, turisti, terase, muzici, mancare decenta cu iz european (polonezii au o mancare dubioasa rau), la preturi mari. Ne asteptam, oricum, si mancam chestii simple cu care sa nu dam gres. Nu prea vedem mare lucru noaptea, asa ca a 2a zi iesim la plimbare. Centrul vechi frumos, biserici si catedrale multe, cladiri vechi etc. La ora 11, St Mary Basilica era deja sold out, asa ca ne multumim sa o vedem pe exterior. Refuz ferm sa mai iau vaca din parcare, asa ca o luam la pas prin oras. Ne ducem in cartierul evreiesc, mare atractie turistica... nimic deosebit, cu exceptia pietii de acolo, unde niste neni vindeau reproduceri de medalii, decoratii si insigne naziste. Ca doar ei isi permit sa puna zvastici peste tot. Cum nu m-am inteles la pret cu ei, pt ca cerea mai mult decat preturile la originale, n-am cumparat nimic. Cartierul evreiesc ne plictiseste rau, asa ca o luam spre fabrica lui Schindler. Indicatoarele, evident, ne duc in partea opusa. Ca o paranteza, si polonezii, si austriecii, nu prea le au cu indicatoarele. Ne invartim pe niste stradute, intrebam netul, ne intoarcem, lesinam de cald si pana la urma ajungem. Un mic semn pe cladire ne zice acolo e, altfel... ciuciu, treceam pe langa ea fara sa ne dam seama. Prima impresie... slab. Pana intram efectiv in muzeu. Frumos, aranjat, dar fara mare legatura cu fabrica in sine. Cel mai probabil aranjarea originala a fabricii nu mai exista, deci s-a organizat un muzeu din ramasite, dar a iesit ok. De acolo plecam spre castelul Wawel, facem blatul cu tramvaiul vreo 2 statii, gresim statia, mai mergem pe jos cativa km si ajungem... prima atractie, turnul. Primul si ultimul turn pe care il urc. Dai bani ca urci scari de nebun, faci 2 poze si cobori ) Castelul frumos, constructii din perioade diferite adaugate de-a lungul timpului. Dar doar exterior, pt ca deja s-a inchis. Ghinion, daca nu ne opream sa mancam o pizza scumpa si nu prea stralucita, poate il prindeam deschis. Admiram, pozam... ne intoarcem in centrul vechi la terase. Urmatoarea zi aveam programat Auschwitz-ul. Ne echipam sumar, ca e relativ aproape de Cracovia, si ii dam gaz. Mai fac o paranteza ca sa vorbesc despre motociclistii polonezi... initial am crezut ca nu saluta. Dar ei saluta, doar ca timid... nu ridica mana de pe ghidon, doar deschid palma. Bun, Auschwitz... plecasem cu vreo 90 min inainte de programare (da, se face programare, bilete platite online, ca sa nu stai la cozi interminabile), pt un drum de max 60 min cu tot cu pauza de alimentat. Evident ca am intarziat, pt ca exista doar 2 indicatoare, care te trimit aiurea. Gasim intrarea, parcam (cu plata, pt ca totul se plateste) mobra, ne agitam sa intram la vizita la Auschwitz 1... si prindem urmatorul grup de dupa programarea noastra. Ghidul ne abureste cu diverse povesti distorsionate, dar totul este... wow. Terminam cu asta si luam autobuzul spre Birkenau (Monowitz nu se viziteaza, cica nu mai e nimic de vazut... zic ei). Din nou wow, cel putin o data in viata trebuie vazut muzeul asta. La Birkenau ma oftic ca turistii s-au semnat pe peretii baracilor, pe langa cele originale ale detinutilor, dar n-ai ce sa le faci... Cumparam vederi, magneti si o carte si ne intoarcem fascinati in Cracovia. Deja uitasem de preturile mari, de strazile cu sens unic, de gps-ul tampit si de paturile separate. Ne facem de cap la cel mai scump steak house pe care-l gasim (zicem noi scump, inca nu vazusem Viena) si ne pregatim sa o luam spre Austria... in episodul urmator. Scuzati eventualele greseli, sunt la a 3a bere dupa acum cateva ore am ajuns acasa, Tm-Buc.

Azi am fost pe Grossglockner, superb drumul (unele curbe mi-au cam depasit skillul si le-am mai ghidonat nitel), momentan ne-am cazat langa Lienz. Maine iesim din Austria si o luam usurel spre tara. Probabil o sa fac un topic separat, cu poze. Filmul calatoriei cand oi avea timp si chef sa fac montaje, la care oricum nu ma pricep.

Nu stiu daca mai apuc anul asta, sau poate la anul... tot zic sa ii fac un ghidon z-bar. Si un gratar pe spate, pt o geanta (o am deja) de pus diverse in ea. La iarna cred ca o sa dau jos motorul de pe cadru, sa schimb capacele de la tacheti cu unele noi, plus operatiunile clasice de intretinere. Viroaga e mobra de zi cu zi, o folosesc zilnic in Bucuresti, nu pot sa fac modificari care sa ii scada utilitatea.

Asa zic, dupa ce s-au asezat pe disc franeaza chiar bine, simt frana spate, care pana acum era aproape egala cu 0.

Stiu, dar timpul si bugetul nu ne permit. Azi am ajuns cu bine la Oradea, multumesc colegilor care mi-au recomandat sa vin pe Alba-Cluj-Oradea, f misto drumul. 3 ploi torentiale, un idiot in depasire pe contrasens care m-a scos de pe drum...dar totul e bine, concediu, zen...

Arai, Shoei, Shark, Scorpion, HJC, AGV, Nolan, Schuberth, Suomi, Xlite (sigur mi-au scapat cateva). Cam toate au diverse modele, low cost si high end. Alege ceva medium si obligatoriu probat in magazin, stai cu ea macar 15-20 min pe cap, sa vezi daca iti provoaca dureri (nu strans de maxilar). trebuie sa fie fixa, sa nu joace la miscari bruste ale capului, dar nici sa nu te stranga rau.

Eu te-am intrebat in baza a ce o recomanzi, din moment ce nu ai casca inca, nu daca e buna sau nu. O casca buna nu inseamna doar sa reziste la impact, ci si sa fie comoda, sa pice pe forma capului, masura sa se potriveasca, sa nu vajaie, sa nu creeze turbulente la viteza, sa nu intre apa pe langa viziera, sa aiba pinlock, eventual si ochelari de soare, sa nu fie prea grea etc. Si repet: lasa testele sharp, nu le mai lua ca punct de referinta.

AMR 1. Si traseul s-a modificat usor... la dus vom merge prin Alba, Cluj, Oradea, la intoarcere o vom lua prin Serbia si Slovenia, in loc de Ungaria. https://www.google.ro/maps/dir/Bucharest/Cracow,+Poland/Vienna,+Austria/47.6317861,12.9834231/Zell+am+See,+Austria/Lienz,+Austria/Postojna,+Slovenia/Zagreb,+Croatia/Timi%C8%99oara,+Timi%C8%99+County/@46.484833,21.9336837,8z/data=!4m71!4m70!1m10!1m1!1s0x40b1f93abf3cad4f:0xac0632e37c9ca628!2m2!1d26.1025384!2d44.4267674!3m4!1m2!1d23.6085203!2d46.5043426!3s0x4749417e60418749:0xf2a3ee9456e49f12!1m5!1m1!1s0x471644c0354e18d1:0xb46bb6b576478abf!2m2!1d19.9449799!2d50.0646501!1m15!1m1!1s0x476d079e5136ca9f:0xfdc2e58a51a25b46!2m2!1d16.3738189!2d48.2081743!3m4!1m2!1d14.8017!2d47.69988!3s0x47718bde6bcc863d:0x2f9d306de03ea1f0!3m4!1m2!1d13.7759298!2d47.607645!3s0x4771462d2c4b35bf:0x6c1e5725d68aec4e!1m0!1m10!1m1!1s0x47771d6d8c2d0ccb:0x453135a3af71ddc2!2m2!1d12.79685!2d47.32352!3m4!1m2!1d12.8315556!2d47.1237971!3s0x47771682dfb24a91:0xaaa1d5f86c2a3ef3!1m5!1m1!1s0x47775df33af9ab35:0xabab5e14dd85353b!2m2!1d12.76272!2d46.82769!1m5!1m1!1s0x477b3275107415bb:0xc1921865bef4b780!2m2!1d14.2133245!2d45.7749704!1m5!1m1!1s0x4765d692c902cc39:0x3a45249628fbc28a!2m2!1d15.981919!2d45.8150108!1m5!1m1!1s0x4745677dcb0fb5a7:0x537faf6473936749!2m2!1d21.2086793!2d45.7488716!3e0

Regulatorul e sub capacul lateral stang, cel de sub saua pilotului. Doar scanteia, nu are treaba cu alimentarea. Plus pornire, senzori etc